Școala Gimnazială Secuieni găzduiește luni, începând cu ora 13, seminarul ”Ziua mondială a alimentației”, organizat de Asociația de Promovare a Dezvoltării Personale (APDP) Bacău, în cadrul campaniei „FAN și promotor, sănătos în viitor!” Partenerii proiectului sunt DGASPC, Școlile Secuieni, Traian, Tisa-Silvestri, Mărgineni, Buhoci, Primăriile Horgești, Primăria Gioseni și Nicolae Bălcescu.
Evenimentul din Secuieni va avea și o parte practică: un atelier gastronomic cu activități de gătit, servire și aranjare a mesei, cu susținerea unei echipe de elevi de la Colegiul Tehnic „N.V. Karpen” din Bacău, profilul „turism și alimentație”, coordonați de prof. Doina Nechițoi. „
Prin participarea alături de reprezentanții partenerilor instituționali ai proiectului a specialiștilor invitați din comunitatea băcăuană, dorim să trasăm noi direcții de dezvoltare a campaniei APDP de promovare a unui stil de viață sănătos care să sprijine dezvoltarea armonioasă a tinerei generații”, arată Carla Popa, președinta APDP.
Campania FAN cuprinde, alături de atelierele gastronomice, și ateliere de dezvoltare personală, de promovare a unui stil de viață sănătos și a unui model de susținere a sănătății prin învățarea a cinci comportamente pozitive: susținerea unei activități fizice regulate, consumul de alimente nutritive, somn adecvat, practicarea relaxării și a obiceiurilor spirituale.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a declarat, în 1979, 16 octombrie ca Zi mondială de luptă împotriva foametei și sărăciei. De atunci, în întreaga lume sunt organizate, la această dată, evenimente de solidaritate împotriva foametei și de promovare a unei alimentații sănătoase.
Sunt nouă luni de când conducerea Companiei Regionale de Apă Bacău a fost preluată de Ioan Bejan, numit director general în urma unei selecții riguroase. Ioan Bejan a preluat frâiele CRAB după ce compania trecuse printr-un scandal imens declanșat de o avarie de mari dimensiuni produsă pe Aducțiunea Valea Uzului, în urma căreia Bacăul a rămas fără apă o lungă perioadă de timp. Șefia CRAB a fost privită de Ioan Bejan ca o provocare, fiind încurajat de prietenii și partenerii lui de afaceri să preia conducerea unei astfel de companii, dată fiind experiența în domeniul financiar și nu numai, dar și CV-ul impresionant care îl recomandă. Iată că, după 20 de ani, Ioan Bejan a revenit pe meleagurile natale ca să facă ceva pentru Bacău. Deși declară că nu-i place notorietatea, spune despre el că este un tip creativ, care vrea să schimbe sistemul în favoarea consumatorilor.
CRAB este prima experiență care are legătură cu apa. A fost o provocare?
I.B.: Da, pentru mine a fost o provocare, pe care am tratat-o apoi cu toată seriozitatea. Am fost convins că experiența acumulată în timp mă va ajuta să schimb multe la nivelul companiei, în sensul de a gestiona cât mai bine situația. Mi-am făcut un plan de management, însă, din păcate, în momentul în care am ajuns la CRAB am găsit cu totul altceva. Am făcut o analiză diagnostic ca să văd în ce condiții preiau mandatul CRAB, iar în baza acesteia am prezentat un “raport de stare” în ședința Consiliului Local. A fost o ocazie de a mă prezenta consilierilor și am dorit prin această acțiune să am înțelegerea lor legată de startul meu în companie. Sunt conștient că este o companie de interes public, iar comunitatea trebuie să știe cum stau lucrurile.
Ce ați găsit mai concret la CRAB?
I.B.: După această “fotografie” a companiei în care am prezentat cifrele reale ale CRAB, pot să spun că am găsit un dezechilibru și în zona forței de muncă. Este o realitate pe care eu am preluat-o și o administrez! În prezent, 67% din venituri sunt alocate forței de muncă! CRAB are peste 700 de angajați la nivel de județ, iar în Bacău are aproximativ 450-500 de angajați. Scandalul mediatic provocat de sindicaliști în primăvara acestui an a pornit tocmai de la problemele legate de salarizare. Încă mai lucrăm la acest aspect, și pentru că noi nu dispunem de personal calificat, Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) a aprobat contractarea unui serviciu de resurse umane, care să facă un plan de reorganizare și restructurare la nivel de companie. Suntem în faza de contractare pe SEAP.
Ce capitole mai necesită atenția dumneavoastră?
I.B.: Identitatea Companiei Regionale de Apă Bacău nu este clară! Se știe că în perioada anilor 2010 – 2011 s-a făcut o fuziune prin absorbție între APA SERV (care administra apa județului) și APA Bacău (care administrează apa orașului). CRAB s-a sprijinit pe acești doi piloni, iar fuziunea nu s-a făcut până la capăt. Acest aspect se vede până și în atitudinea angajaților care se împart între județ și oraș. Eu am luat-o ca pe o anomalie și vreau ca pe viitor proiectele CRAB să funcționeze la comun. Anul acesta, funcționăm pe un buget moștenit, însă lucrăm la planul de investiții pentru anul 2018. Capacitatea societății de a se extinde este limitată, iar angajații trebuie să înțeleagă că salariile nu cresc în procente din pix! Sunt proiecte care pot fi accesate prin POS Mediu, prin POIM, iar CRAB trebuie să aibă capacitatea de a cofinanța aceste lucrări. Avem chiar un consultant care ne asistă la întocmirea aplicațiilor. Apoi mai sunt proiectele cuprinse în Master Plan pentru 2018. Trebuie identificate lucrările de extindere/reabilitare a rețelei de distribuție, identificate noi capacități de epurare a apei etc., iar toate acestea se fac cu sprijinul direct al Unităților Administrative Teritoriale (UAT), Consiliului Județean și Primăriei Bacău, principalii acționari ai CRAB. Avem în vedere reabilitarea celor 16 km de rețea (neterminată) din Aducțiunea Valea Uzului, iar soluții sunt inclusiv pentru reabilitarea/înoirea rețelelor primare pe termen lung și foarte lung. Este vorba despre 200 de km de rețea de distribuție în Bacău, iar ca acest plan să devină realizabil, toți factorii implicați trebuie să depună efort.
Care este viziunea dumneavoastră în CRAB?
I.B.: După instalarea mea, am întocmit pe lângă planul managerial și un plan pentru primele 100 de zile de mandat. Ambele au fost imposibil de aplicat imediat, din cauza piedicilor care au venit atât din interiorul companiei, cât și din exteriorul acesteia. Am căutat ca de la o etapă la alta să fac ceea ce este mai bine pentru consumatorii noștri, dar și pentru salariați, drept pentru care am cedat în final presiunii sindicale și le-am dat ceea ce au cerut. Am făcut acest lucru ca să putem funcționa la parametri, iar consumatorul să nu aibă de suferit pe fondul problemelor interne ale companiei. La începutul lunii septembrie 2017 le-am prezentat membrilor AGA planul managerial revizuit. Le-am vorbit despre definirea structurii organizatorice, numărul de personal, definirea competențelor necesare, audit etc. În același timp, am cerut AGA o analiză diagnostic asupra rezultatelor CRAB pentru ultimii cinci ani ca să pot elabora o “foaie de parcurs” pentru următorii cinci ani. Documentul se numește “CRAB în cifre 2017-2021” și se dorește a fi viziunea și misiunea pe care trebuie să o imprim companiei.
Unde se situează clienții în misiunea pe care o aveți?
I.B.: Clienții vor fi prioritari în orice situație. Problemele interne ale companiei vor fi soluționate în societate, iar consumatorul nu va avea de suferit. Ca o paranteză, am început să avem o mai mare grijă de client prin acele sistări de apă programate pe timp de noapte. Putem lucra noaptea la branșări sau alte activități de mentenanță, astfel încât clientul să nu fie lipsit de apă pe timpul zilei. Sub nicio formă nu vor mai fi întreruperi programate în week-end, atunci când consumatorul stă mai mult pe acasă și are nevoie de confort. Desigur, situația poate suporta modificări în cazul avariilor de mari dimensiuni (neprogramate), atunci când furnizarea apei va fi sistată. Mai nou, în întâmpinarea clienților venim cu o serie de servicii, ale căror tarife trebuie să fie aprobate de autorități. Pe viitor, vreau ca activitatea CRAB să se ghideze după următoarele valori: profesionalism, onestitate, respect, transparență și spirit creativ. Îmi doresc ca toate părțile interesate de buna desfășurare a activității CRAB, respectiv, client, finanțatori, personal, furnizori și Consiliul Local să funcționeze în favoarea consumatorului.
Care este cartea de vizită a lui Ioan Bejan?
I.B.: Ioan Bejan este băcăuan prin definiție și am ajuns omul de astăzi formându-mă în Bacău. Am absolvit Liceul „Bacovia” (așa îmi place mie să-mi amintesc despre actualul Colegiu Național “Ferdinand I”), apoi am absolvit TCM-ul, iar primul loc de muncă l-am avut la Întreprinderea de “Avioane” Bacău, actualul SC Aerostar SA Bacău. Aici am început să mă formez cu adevărat, debutând în cariera profesională ca tânăr inginer stagiar. Ulterior, schimbarea regimului politic în România, m-a determinat să mă reorientez profesional, așa că mi-am îndreptat atenția către domeniul financiar-bancar. În timp, am experimentat și zona publică, lucrând în Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, pe funcția de consilier al secretarului de stat Sergiu Sechelariu. Experiența din acest domeniu mi-a schimbat complet viziunea în ceea ce privește finanțarea ipotecară în România și pentru a stăpâni cât mai bine acest domeniu am urmat cursuri de specializare în Statele Unite ale Americii. Am fost apoi consultant al Băncii Mondiale, am coordonat lucrări de finanțare pentru România și alte țări, colaborând chiar și cu Fondul Monetar Internațional. În autoritatea publică centrală am avut posibilitatea să intru în legătură cu foarte multe persoane și probleme legate de coordonarea proiectelor de investiții, multe având legătură cu serviciul public. În concluzie, pot spune despre mine că sunt un tip creativ, care a căutat mereu să se perfecționeze, pentru a putea fi pregătit pentru cerințele actuale.
Când auzim de termenul “restructurare” tindem să ne ducem cu gândul la disponibilizări. Greșit! Reorganizarea/restructurarea pot implica specializări noi pentru că tehnologia/digitalizarea fac parte din viața noastră. Căutăm resurse în interior și probabil va trebui făcută și o reconversie profesională. De la mine nu veți auzi cuvântul “disponibilizare”! Ceea ce trebuie să știe angajații CRAB este faptul că structura organizatorică trebuie să fie funcțională.
– cele două fiice ale maestrului Radu Beligan au decis să ofere autorităților din Filipești o parte dintre premiile și trofeele pe care marele actor și regizor le-a obținut de-a lungul carierei sale de peste șapte decenii – decizia a fost luată urmare a faptului că însuși maestrul și-a dorit acest lucru – comuna Filipești este locul de naștere al celui care a fost un monstrul sacru al teatrului și filmului, Radu Beligan
Un telefon simplu, neașteptat, neprogramat, care a sunat, într-o zi de joi, în cabinetul primarului din comuna băcăuană Filipești a anunțat o veste care a adus multă bucurie în sufletele celor care locuiesc aici.
Cu toții vor putea fi mai aproape de cel care a fost fiu al satului, maestrul Radu Beligan, urmare a unui gest nobil pe care l-a făcut familia acestuia. La capătul celălalt al firului, în acea zi de joi, era chiar fiica cea mai mare a maestrului, Anamaria Beligan.
A vrut să vorbescă direct cu primarul Petrică Lungu, pe care l-a rugat să primească în numele întregii comunități din comuna Filipești, sub formă de donație, cea mai mare parte a trofeelor și premiilor pe care tatăl său, Radu Beligan, le-a obținut și primit în cariera sa.
„A sunat personal doamna Anamaria Beligan. S-a recomandat, a spus că e fiica maestrului Radu Beligan. Pe moment nici nu știam cum să reacționez, ce să îi spun. Cu o voce caldă, care parcă seamănă cu a tatălui său, mi-a transmis că vrea să doneze comunei toate trofeele, premiile, distincțiile pe care Radu Beligan le-a obținut în țară, dar și în Republica Moldova, pentru că cele obținute pe plan internațional vor fi donate, poate deja au fost donate, nu știu, Teatrului Național București, unde Radu Beligan a fost director peste 30 de ani”, ne-a provestit primarul Lungu. O singură dorință a avut Anamaria Beligan.
Pentru că nu putea să vină personal să aducă în comună toată „munca tatălui”, recunoscută prin aceste distincții, singura rugăminte adresată primarului Petrică Lungu a fost ca acesta să se deplaseze la București pentru a le ridica și a le transporta în siguranță la Filipești. „Lucru pe care l-am făcut imediat. Mi-a predat toate trofeele, tablouri, calendare, ziare în care s-a scris despre maestrul Beligan, premii, plachete, diplome și tot ce era în casa dumnealui. Toate bunurile donate au fost trecute într-un proces verbal. Totul era aranjat, împachetat, sigilat, când mi le-a predat. Am fost uimit de ce am văzut acolo.
Primarul Petrică Lungu și cele două fiice ale lui Radu BeliganAșa am cunoscut-o și personal pe Anamaria, o doamnă extraordinară, volubilă, drăguță, dar și pe sora dumneaei, fiica mai mică a lui Radu Beligan, pe Raluca Popescu. A fost un moment foarte emoționant pentru mine”, ne-a mai spus primarul comunei Filipești, Petrică Lungu. Pe procesul verbal de predare a donației de obiecte aparținând patrimoniului Radu Beligan este precizat că „donația se face din convingerea că este dorința defunctului ca lăcașul de cultură din comuna sa natală să beneficieze de unele amintiri legate de cariera sa artistică și de viața lui personală.”
În cutiile donate de familia lui Radu Beligan sunt 8 trofee, 23 medalii, 37 de diplome, precum și două tablouri-portret, afișe ale spectacolelor sale (Egoistul, Străin în noapte etc), dar și fotografii, timbre omagiale, calendare, cărți poștale, DVD-uri, ziare și cărți omagiale. Alături de toate acestea au mai fost donate un costum de gală, o curea, o pălărie albă de vară, o pereche de ochelari cu ramă neagră, o șapcă, un papion și o cravată, pe care le-a purtat maestrul în piesele în care a jucat.
Toate aceste bunuri vor fi expuse în Casa de Cultură „Radu Beligan”, care anul viitor va fi deschisă în comuna Filipești.
O investiție a actualei administrații, care are deja o bibliotecă comunală, dar care va mai avea și alte încăperi pentru desfășurarea unor activități culturale, precum și o sală de spectacole. Anul viitor, în 2018, când se va sărbători în mai multe locuri din țară Centenarul Radu Beligan, în Filipești, în această Casă de Cultură, se va organiza un simpozion Radu Beligan (promisiune fermă făcută de primarul comunei), demers pe care familia maestrului deja s-a angajat că îl va sprijini, inclusiv cu prezența unor membri de-ai săi la acea manifestare.
1 de 21
„Dorința celor două fiice ale maestrului este ca aceste bunuri donate să fie inventariate și păstrate în Casa de Cultură a comunei noastre. Este un edificiu pe care am dorit să îl renovăm, chiar eu am propus asta în Consiliul Local. De când am fost ales primar, în 2016, acest lucru a fost una dintre prioritățile mele. Am alocat anul trecut 150.000 de lei pentru refacerea fațadei, iar anul acesta, o sumă echivalentă, pentru lucrările din interior. Iar această Casă de Cultură va purta numele Radu Beligan. Este o decizie pe care am luat-o încă de când am alocat fonduri pentru renovare. Așa că, această donație este o coincidență frumoasă, pentru că va da plusvaloare acestei clădiri, dar și comunei noastre, bineînțeles. Vom amenaja acolo o sală de expoziție sau un mic muzeu Radu Beligan, care va fi deschis tuturor localnicilor comunei, dar și vizitatorilor interesați de personalitatea lui Radu Beligan.” Petrică Lungu, primarul comunei Filipești
Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în Galbeni (Filipești), Bacău. A fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. În 2004 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. A absolvit în 1937, ca șef de promoție, Liceului Internat „Costache Negruzzi” din Iași, iar între 1937-1938 a studiat Dreptul și Filosofia la București. A urmat apoi Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică. În cei peste 70 de ani de carieră, Radu Beligan a interpretat roluri celebre, din operele dramaturgilor literaturii române și universale. A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Radu Beligan este privit ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară, cât și în străinătate. A decedat pe 20 iulie 2016, la vârsta de 97 de ani.
Pofticioșii care încă mai visează să guste din apetisantele căpșune de peste vară le pot avea în stare proaspătă și acum, în mijlocul toamnei. Și asta mulțumită unui fermier din Rădoaia, comuna Parava, care de când s-a întors din Italia, unde a fost plecat la muncă, și-a încropit în propria gospodărie o plantație de peste 6.000 de metri pătrați cu căpșuni.
„Recoltez până pe 5-6 noiembrie, când vreau să închei și să mă pregătesc pentru iarnă. Acum, de exemplu, adun cam 150-160 de kilgrame de căpșune pe săptămână. S-au mirat până și producătorii de căpșuni din grupul unde sunt membru, pentru că mulți nu au prea avut recolte anul ăsta, mai deloc”, explică Florin Panaite, căpșunarul din Rădoia. Marfa sa ajunge în Bacău, la persoane fizice care sunt membri pe Facebook ai grupului «Bacăul vrea produse locale».
După ce a postat doar câteva poze cu „minunile toamnei”, nu mai puțin de 119 cereri au și fost înregistrate. „Am dus de multe ori în Bacău, nici nu pot face față cererii. Cumpără lumea de la un kilogram la 5-6 kilograme, în general, pentru consum, pofticioșii cum s-ar zice, Dar, sunt și care, de exemplu, nu au apucat să facă dulceață astă vară sau bunici care pun fructele la congelator pentru nepoți, ca să le dea iarna”, spune fermierul.
Prețul unui kilogram de trufanda este de 13-14 lei pe kilgram. Însă, o bună parte din recoltă ajunge la Brașov, la un depozit de angro, unde i se plătesc și 15 lei pe kilogram. Un calcul sumar arată că fermierul a recoltat săptămânal circa 1.200 de kilograme de căpșune pe săptămână. Prețul minim a fost de 8 lei pe kilogram.
Zmeura uriașă, unică în țară
Surprizele, însă, nu se opresc aici, fermierul având la recoltare și zmeură dintr-un soi uriaș, care nu se mai găsește niciunde în țară, spune fermierul. Soiul provinde de undeva din Italia, adaptat foarte bine și la zona noastră. „Planta crește și până la 1,8 metri. Cu cât e planta mai înaltă, cu atât și producția este mai mare. Din iunie și până acum, am tot avut zmeură și cred că o să mai fie până târziu, în decembrie. Acum, cred că strâng vreo 20 de kilograme pe săptămână”, încheie fermierul din Rădoaia.
Nu știu câți dintre dumneavoastră au auzit despre Zargidava sau Zargedava în județul Bacău, însă, acest oraș antic a existat chiar la o aruncătură de băț de oraș. Mai exact, cum treci cu mașina prin comuna Traian, la un moment dat există un indicator la strada principală care te îndrumă să faci stânga spre Negri, Dămienești etc. Însă, din păcate, după cum spunea un cititor, nu există niciun indicator care să semnaleze și monumentele istorice de la Brad, comuna Negri.
Am auzit de mic copil despre Ion Ionescu de la Brad, iar la vremea aceea îl asociam cu numele bunicului meu. Copil fiind, am mers cu tatăl meu la pescuit în acea zonă, pe malul Siretului și am nimerit chiar pe lângă situl arheologic, la momentul în care se făceau săpături arheologice. La vremea aceea nu am dat importanța cuvenită locului, însă, recent am descoperit o fotografie în care eu țin în mână dovezi ale existenței orașului antic. Mi-am spus atunci că este cazul să reînvii istoria locului.
După ani de zile, pașii m-au purtat spre comuna Dămienești. Văzând în zare o bisericuță de lemn cocoțată în vârful unui deal și indicatorul localității Brad, frânturi de amintiri mi s-au succedat în minte. La întoarcerea din comuna Dămienești, am oprit la poalele dealului și am urcat cele câteva zeci de trepte abrupte care duc spre bisericuța de lemn. Era o zi călduroasă, o zi dintre acelea în care soarele dogorește atât de tare încât cauți umbra sau îți dorești să simți briza mării. De această dată, eram tot lângă apă, însă, pe malul Siretului. Ajunsă în vârful dealului, am petrecut cu privirea împrejurimile și căutând în buzunarul cu amintiri și am realizat că locul și-a pierdut frumusețea de altădată. În copilărie, pe terenul arabil de la poalele dealului era o fermă agricolă de renume. Azi, terenul părea nelucrat pe suprafețe întinse.
De la amintiri, la istoria locului
Vă vorbeam la începutul materialului despre Zargidava. Această așezare a fost o localitate geto-dacică, menționată de goegraful Ptolemeu în Moldova centrală, la est de Siret. Ea a fost identificată arheohologic de profesorul Vasile Ursachi pe teritoriul satului Brad din comuna Negri. Se spune despre aceast loc că este prima așezare care atestă începuturile urbanizării la daci, fiind un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. Istoricii spun că în acest sit au fost descoperite peste 200.000 de piese arheologice. Arhivele arată că la Brad, în anul 1982 a fost descoperit unul din cele mai mari tezaure de obiecte de podoabă din sud-estul Europei, însumând aproape 500 de obiecte, printre ele fiind găsite și primele obiecte de aur din Cultura Cucuteni.
De la stat a ajuns la privat
Răsfoind prin paginile istoriei acestui loc, am aflat că din anul 2013, acropola Zargidavei a intrat în administrarea Asociației Vatra Daciei. Se pare că în anii ’90, terenul corespondent acropolei așezării antice a fost atribuit unui sătean din Brad, deși zona figura drept obiect de patrimoniu național și universal de clasă A, fiind folosit drept pășune. Țăranul dorea să vândă o parcelă de teren, iar odată cu întocmirea fișei cadastrale, topograful a aflat de existența acestui sit și l-a contactat pe președintele Asociației Vatra Daciei, care, ulterior a cumpărat terenul de la sătean. Această așezare urma să fie inclusă într-o arie protejată, care trebuia să devină un muzeu în aer liber, unde vizitatorii ar fi fost ajutați să înțeleagă mai bine urmele trecutului. Din păcate, la fața locului, lipsesc panourile de informare cu privire la istoria locului.
Cunoscutul publicist Valerian Stan, activist în domeniul apărării drepturilor omului (APADOR-CH), se judecă, în Bacău, cu Administraţia Prezidenţială. Anul trecut, Tribunalul Bacău a admis parţial plângerea făcută de Valerian Stan şi a obligat Administraţia Prezidenţială să respecte legea, dar şi să plătească daune morale.
Procesul s-a mutat la Curtea de Apel Bacău.
„De exact 15 ani am dus în instanţele din Bucureşti mai mult de 30 de cauze privind în primul rând două drepturi cetăţeneşti constituţionale, dreptul de acces la informaţiile de interes public şi dreptul la petiţionare.
«Bilanţul» e destul de descurajator, mai ales prin aceea că de multe ori domnii judecători mi s-au părut a fi departe de statutul de imparţialitate la care ne-am fi aşteptat inclusiv atunci când au de soluţionat cauze în care părţi sunt un cetăţean de rând, respectiv o instituţie importantă a statului”, explică Valerian Stan demersurile sale în justiţie.
În februarie 2016, Valerian Stan a depus şi o plângere la Tribunalul Bacău împotriva Administraţiei Prezidenţiale, prin care cerea ca instituţia să fie obligată să comunice informaţii de interes public. Valerian Stan a cerut şi daune morale în cuantum de 5.000 de lei. Procesul se desfăşoară în Bacău întrucât publicistul, băcăuan de loc, şi-a stabilit de circa doi ani domiciliul în comuna Sascut. „În ce priveşte cauza de faţă, la 21 ianuarie 2016, pe baza Legii accesului la informaţii nr. 544/2001, am cerut Administraţiei Prezidenţiale să ne comunice două dintre regulamentele sale de organizare şi funcţionare: Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF) şi Regulamentul de ordine interioară (ROI).
Administraţia Prezidenţială ne-a comunicat ROF şi a refuzat să ne comunice ROI – după o îndelungată corespondenţă la care ne-a obligat (sugerând în principal că obiectul cererii noastre ar fi fost insuficient de clar) şi cu motivări care vădeau fie o crasă necunoaştere a legii, fie simulau confuzii (în special terminologice), cu scopul de ne şicana şi a ne determina să renunţăm la demersul nostru. Administraţia Prezidenţială şi-a menţinut refuzul («motivat» prin aceea că informaţia cerută ar fi «confidenţială» şi neaccesibilă public) inclusiv după ce i-a fost arătat că practica autorităţilor şi instituţiilor publice este în sensul publicării din oficiu a acestor documente. Din multitudinea de exemple concrete care puteau fi date în acest sens, reprezentanţilor Administraţiei Prezidenţiale le-am dat – fără niciun rezultat, desigur – exemplele Curţii Constituţionale a României şi instanţelor de judecată”, arată Valerian Stan motivul pentru care a fost nevoit să se adreseze instanţei.
Valerian Stan menţionează, însă, că şi în alte numeroase cauze având acelaşi obiect, reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale au refuzat în mod constant să furnizeze informaţii definite prin lege ca fiind de interes public. „Prin conduita lor contrară legii şi şicanatorie (inclusiv prin aceea că subsemnatul am fost obligat la o lungă şi inutilă corespondenţă), reprezentanţii instituţiei publice pârâte m-au prejudiciat încălcându-mi dreptul de liber acces la orice informaţie de interes public în condiţiile stabilite prin Legea specială, prin Constituţia României şi Convenţia Europeană. (…) Prejudiciul moral ce mi-a fost cauzat a constat în principal în starea de disconfort, de nelinişte, de frustrare şi de incertitudine – stare rezultată din încălcarea dreptului meu constituţional şi legal de acces liber la orice informaţie de interes public”, mai precizează Valerian Stan în acţiune.
Apărarea Administraţiei Prezidenţiale
În întâmpinarea depusă la dosar, Administraţia Prezidenţială, reprezentată de un consilier juridic, continuă să susţină că informaţiile solicitate nu ar fi publice: „Regulamentul de Ordine Interioară al Administraţiei Prezidenţiale stabileşte norme de conduită şi norme interioare între instituţia Preşedintelui României şi angajaţii acesteia, (…) însăşi denumirea acestuia, ordine interioară, sugerează în mod evident faptul că acesta este un document cu adresabilitate exclusiv internă. Regulamentul de Ordine Interioară cuprinde şi reglementări care pot fi considerate ca fiind de interes public (…), un document din această categorie fiind comunicat petentului. Ca atare, reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul de acces liber la informaţiile de interes public.”
Instanţa de fond a obligat Administraţia Prezidenţială să comunice integral regulamentul
Anul trecut, Tribunalul Bacău a admis parţial plângerea formulată de Valerian Stan şi a obligat Administraţia Prezidenţială să-i comunice acestuia integral Regulamentul de Ordine Interioară şi să-i plătească 1.500 lei, drept daune morale. Mai mult decât atât, instanţa a apreciat că „Regulamentul intern are natura juridică a unui act normativ care reglementează funcţionarea pârâtei ca instituţie publică” şi, în aceste condiţii, a dispus ca regulamentul intern să fie comunicat din oficiu cu titlu de informaţie de interes public, publicitate care, spune instanţa, este impusă şi de Codul Muncii, în sensul că regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului. Administraţia Prezidenţială a făcut recurs care se judecă la Curtea de Apel Bacău.
Unii judecători, veritabili «agenţi guvernamentali»
Acţiunile în instanţă, explică Valerian Stan, au fost deschise, pe de o parte, cu scopul de a apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi „de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi de acces la justiţie”. Concluzia? „În majoritatea cazurilor, judecătorii s-au dovedit a fi veritabili «agenţi guvernamentali», apărători nici măcar disimulaţi ai autorităţilor publice (mulţi dintre ei lăsând impresia că se aflau chiar sub un control din afara sistemului judiciar).
Hotărârile pronunţate de mulţi dintre ei, «motivarea» deplorabilă a deciziilor luate (uneori cu sofisme sfidând nu numai legea dar şi logica şi bunul simţ elementar) au făcut o probă concludentă că principiile constituţionale potrivit cărora Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii erau enunţuri având prea puţină acoperire în realitate. Au existat însă şi judecători care şi-au onorat statutul prin hotărâri legale şi temeinice, făcând dreptate chiar şi atunci când una dintre părţi era o importantă instituţie a statului.”
Valerian Stan a activat, de-a lungul timpului, în cadrul Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH) – director de programe şi vicepreşedinte al organizaţiei, a lucrat ca director de programe în cadrul Fundaţiei Institutul pentru Politici Publice şi este membru al Consiliului director al Fundaţiei Centrul de Resurse Juridice. Este autor/co-autor al unor studii, rapoarte şi manuale ce au ca tematică în special drepturile omului şi transparenţa şi integritatea administraţiei publice. După 1989, Valerian Stan a colaborat la mai multe publicaţii: România liberă, Alianţa Civică, Bursa, Lumea liberă (editată la New York), New York Magazin (editată de asemenea la New York), Cotidianul, articolele vizând cu precădere actualitatea politică şi militară, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, transparenţa şi integritatea administraţiei publice, dreptul de proprietate, integrarea euroatlantică a României etc.
Cei doi minori din Buhoci, bătuţi de un cioban la care lucrau, s-au împăcat cu agresorul lor în schimbul unor despăgubiri morale de câteva mii de lei – prea puţin comparativ cu traumele suferite, suficient de mult faţă de sărăcia în care trăiesc.
Judecătoria Bacău a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lui L.V., pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, motivat de faptul că victimele şi-au retras plângerile.
Deşi copiii au primit despăgubiri, instanţa a lăsat nesoluţionate acţiunile civile şi asta pentru că Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău nu şi-a recuperat paguba reprezentând cheltuielile de spitalizare, cu operaţia şi tratamentele necesare pentru unul dintre minori, circa 14.000 lei.
Sentinţa poate fi contestată.
Reamintim că, în mai anul trecut, cei doi băieţi din Buhoci, de 14 şi 15 ani, au fost bătuţi crunt de un cioban la care munceau cu ziua. J.R.C. lucra la stână de câteva luni bune, iar într-o seară, ciobanul nu a mai fost mulţumit de munca lui. S-a înfuriat, a pus mâna pe o furcă şi l-a lovit pe băiat până a căzut. Şi-a dat totuşi seama că l-a lovit prea tare şi a chemat tot el salvarea. I-a cerut însă copilului ca la spital să declare că a fost lovit de un cal. Sătul de bătăi, băiatul şi-a făcut curaj şi a spus adevărul.
Anchetatorii au aflat ulterior că nu a fost prima dată când L.V. îşi vărsa furia pe copil şi îl agresa. De frică, băiatul a tăcut, mai ales că ciobanul era cunoscut ca o persoană violentă. Raportul de expertiză medico-legală arată că minorul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-28 de zile de îngrijiri. În aceeaşi lună, la distanţă de câteva zile, a încasat bătaie de la cioban un alt băiat, A.R.A. Acesta fusese de acord să meargă acasă la L.V. ca să-l ajute să strângă fânul, doar pentru două zile.
Ciobanul ar fi vrut ca băiatul să stea mai mult, iar când acesta l-a rugat să-l ducă acasă, bărbatul s-a enervat şi a început să-l lovească. „A.R.A. a fost lovit pe tot corpul cu partea metalică a unei curele, iar leziunile suferite au necesitat 5-7 zile de îngrijiri”, precizează procurorii. L.V. a fost trimis în judecată doar pentru două infracţiuni de lovire, deşi, spune unul dintre avocaţii copiilor, ar fi trebuit cercetat şi pentru exploatare de minori şi ameninţări.
Weekend perfect pentru Aerostar. „Aviatorii” au făcut scor cu Csikszereda (3-0) și, profitând de pașii greșiți ai contracandidatelor la promovare, au urcat pe locul 2, la egalitate de puncte cu lidera Oțelul.
„Etapă de etapă apar surprize. E bine că suntem acolo sus, dar trebuie să tratăm cu mai multă atenție jocurile din deplasare, unde am risipit deja șase puncte”, a declarat antrenorul divizionarei C băcăuane, Cristi Popovici. Dacă în deplasare se mai poticnește, în schimb pe teren propriu, Aerostar merge ceas.
A arătat-o si vineri, în deschiderea etapei a opta, când i-a lichidat pe ciucanii lui Laszlo Balint (Robert Ilyes a rămas cu funcția de manager sportiv) în numai o repriză. Vraciu a deschis scorul în min. 6, finalizând printr-o lovitură de cap centrarea lui Artenie, pentru ca tot el să puncteze pentru 2-0 în min. 19, atunci când a beneficiat de un assist involuntar din partea portarului advers, Nagy.
Scorul pauzei și al meciului a fost stabilit în min. 37, de căpitanul Mihăeș, care a reluat imparabil cu capul cornerul executat perfect de Artenie. În partea secundă, deși rămase în inferioritate numerică (activul Istrate a fost eliminat pentru două galbene în min. 48), gazdele au conservat rezultatul, impresionând prin organizare, dar și prin intervențiile sigure ale lui Hărăguță. De notat și ocazia lui Chirilă din min.74, atunci când Nagy s-a opus în doi timpi. Pentru Aerostar urmează deplasarea de sâmbătă, de la Râșnov si meciul de Cupă, de la Piatra Neamț, cu Dinamo.
Runda a opta a consemnat înfrângerea internă suferită de lidera AFC Hărman (1-2 cu CSM Roman) și remiza de pe teren propriu a Oțelului în compania celor de la KSE Târgu-Secuiesc. Gălățenii au condus cu 1-0 prin golul lui Ibeh (’49), oaspeții egalând in min. 89 grație lui Ababei.
Rezultatele complete ale etapei: Aerostar Bacău- AFK Csikszereda Miercurea Ciuc 3-0, Metalosport Galați- Sporting Liești 0-11, AFC Hărman- CSM Roman 1-2, SC Oțelul Galați- KSE Târgu-Secuiesc 1-1, AFC Odorheiu Secuiesc- Avântul Valea Mărului 2-0, CSM Focșani -CSM Pașcani 2-1, Bucovina Rădăuți- Sănătatea Darabani 2-1. Olimpic Cetate Râșnov a stat.
Încă nu se cunoaște data disputării partidei dintre Aerostar Bacău și Dinamo București din „șaisprezecimile” Cupei României. Anunțată inițial pentru joi, 26 octombrie, de la ora 19.00, întâlnirea ar putea fi devansată cu o zi. „Totul depinde exclusiv de televiziunea care va transmite meciul. Noi am discutat deja cu oficialitățile de la Piatra Neamț pentru închirierea stadionului, însă rămâne de văzut acum ziua și ora la care va avea loc meciul”, a subliniat presedintele secției de fotbal a CS Aerostar, Valerian Voicu.
Primul meci, prima victorie pentru Știința Bacău în campionatul Diviziei A1. Sau, mai bine zis, pentru „new Știința”. Un „new Știința” alcătuită în totalitate din voleibaliste românce. Sâmbătă, contra timișorencelor de la Agroland, Florin Grapă a mizat pe o garnitură de bază având-o pe Lorena Ciocian la construcție, cu Rogojinaru și Lupa pe extreme, perechea Dancu-Faleș în centru, iar ca „universal” pe Cristina Cazacu,
În fine, rolul de libero a revenit Mihaelei Albu, autoarea unei evoluții peste media echipei. „Încă suntem în căutări. Sunt lucruri care continuă să mă nemulțumească- îndeosebi serviciul și prestația centralelor în primele două seturi- dar nu mă dau bătut. Îmi doresc foarte mult să dovedesc că și cu jucătoare din România se poate face performanță”, a declarat antrenorul Științei, Florin Grapă după meciul câștigat cu 3-1 contra Agrolandului.
„Un meci greu, chiar dacă scorul poate lasă să se vadă altceva”, a adăugat tehnicianul băcăuan. Având în ex-băcauanca Bacșiș principala realizatoare (14 puncte), Agroland a ținut aproape până la primul time-out tehnic al setului de debut, pierdut în final la 17, pentru ca în actul secund timișorencele să speculeze erorile adversarei și să se impună cu 25-23 pe un atac în bandă al Irinei Radu.
Setul al treilea a început tot sub semnul oaspetelor, numai că, la 7-7, un atac în diagonală al Georgianei Faleș a dat semnalul unei serii de opt puncte la rând câștigate pe serviciul aceleiași Faleș. Știința și-a adjudecat parțialul cu 25-13, pentru ca setul al patrulea să fie un adevarat galop de sănătate (7-0, 9-2) încheiat cu o victorie la 14 puncte diferență.
În final, merită remarcat numărul mare de spectatori prezenți sâmbătă la Sala Sporturilor, lucru care arată că Știința rămâne o echipă cu susținere afectivă. Și sperăm, noi, și cu susținere financiară.
Runda viitoare, programată sâmbătă, 21 octombrie, studentele se vor deplasa la Lugoj.
Știința: Ciocian 6 puncte (Kapelovies), Rogojinaru 12 (Berdilă), Cazacu 13 (I. Radu 1), Faleș 10 (Sipoș), Dancu 6, Albu-libero.
Time-out la 0-2
Lucru mai putin obișnuit, în actul al treilea, antrenorul gazdelor, Florin Grapă a solicitat time-out la scorul de 0-2. „Mi s-a mai întâmplat să cer time-out la scoruri de genul acesta. Așa am simțit că trebuie să fac în acel moment. Timișoara tocmai câștigase setul anterior si mi-era teamă să nu se distanțeze ca număr de puncte”, a explicat Grapa. Intervenția tehnicianului băcăuan a avut efect deoarece Știința a tăiat elanul adversarei, revenind în joc și pe tabelă.
Călătorind într-un trecut nu prea îndepărtat, locuitorii Bacăului ar putea extrage din memoria senzorial-afectivă tunetul vocal al zecilor de mii de suporteri care rezonau la fiecare pasă, centrare, gol sau ratare a echipelor favorite. Acel vuiet emoţional îşi avea epicentrul în arena Stadionului Municipal ori a Sălii de Sport, iar ecourile sale puteau fi percepute chiar şi la limitele oraşului. Fie că era meci de campionat ori vreo semifinală de Cupa României, părea că tot Bacăul participa la bucuria victoriei ori la caznele înfrângerii. De-a lungul istoriei sale, această urbe şi locuitorii săi, prin bune şi prin rele, a lăsat urme adânci în istoria sportului românesc. Printre miile de fani care au trăit cu trup şi suflet alături de echipele băcăuane, unul dintre glasurile care au cântat, au sperat, au suferit şi au susţinut fenomenul sportiv de pe malurile Bistriţei a fost şi cel al lui Gabriel „Gobi” Săndulache. (L.M.)
Prima dată când am pus piciorul în tribuna unui stadion a fost la vârsta de şase ani, de mână cu tata. Ţin minte şi acum cum ne rugam de cel de la intrare să ne lase să intrăm pentru că tata venise la meci cu mine şi cu fratele meu, iar pe un bilet întreg nu putea intra decât un adult şi un copil.
Probabil că lacrimile mele l-au înduplecat pe controlor, pentru că am reuşit să intrăm cu toţii. Dacă ţin bine minte, era un meci de Liga I pe care Bacăul îl juca împotriva celor de la Petrolul Ploieşti. Pe atunci, echipa se numea FC Selena. Cel mai mult m-a impresionat tribuna plină de suporteri care strigau, cântau şi scandau „Hai Bacăul!”. Nu înţelegeam eu mare lucru din ceea ce se petrecea pe teren, dar amintirea acelui stadion plin îmi face şi acum pielea de găină. De-atunci, de câte ori îl vedeam pe tata că se pregătea să iasă pe uşă ca să meargă la meci, îl şi prindeam de mână şi-i ziceam: „Nu mă iei şi pe mine?”. Astfel am ajuns să fiu un suporter înfocat al fotbalului băcăuan.
La 12 ani, deja eram membru al galeriei. Nu pierdeam niciun meci de-acasă, plus că, atunci când se putea, mai mergeam şi în deplasare. În primii ani, pentru mine şi ceilalţi colegi de galerie de vârsta mea, meciul începea în clipa în care mingea se punea în joc. Pentru ceilalţi, mai bătrâni ca noi, meciul începea cu două-trei zile înainte.
Îi vedeam cum trăiau partida încă dinainte de a începe, după felul cum vorbeau, după felul cum se comportau în viaţa de zi cu zi, îi simţeam trepidând alături de jucători, aşteptând fluierul de început. Treptat, am început să simt şi eu aceste emoţii. Începând cu pregătirea fanioanelor, steagurilor şi a banner-elor şi terminând cu descătuşarea de după finalul meciului, am suferit şi eu împreună cu toţi ceilalţi. Cea mai frumoasă amintire pe care o am de pe stadion este cea a meciului dintre FCM Bacău şi Dinamo Bucureşti din anul 2002, partida în care i-am bătut pe bucureşteni cu scorul de 4-2 şi când Cătălin Cursaru a înscris al patrulea gol din „foarfecă”. Când vreau să retrăiesc momentele de-atunci, intru pe YouTube şi revăd acele faze.
Mi-e greu să vorbesc de prezent. Şi nu mă refer doar la fotbal, pentru că Bacăul a însemnat ceva şi în handbal, volei sau alte sporturi, şi eram mândri de asta. Astăzi mergem şi facem galerie băieţilor de la Gauss, în Liga a IV-a. Este şi acolo fotbal cu faze frumoase de joc, dar parcă tot în Liga I e mai frumos. Ştiu că e greu să ajungem acolo sus, mai ales din punct de vedere financiar, dar eu tot mai trag speranţă că voi mai avea bucuria să văd şi să aud un stadion plin strigând „HAI BACĂUL!”.
Unul dintre miturile cu care românilor le place să se laude este că poporul nostru ar fi unul extrem de tolerant, că ne purtăm frumos cu străinii şi că nu-i disprețuim pe cei care au alte gusturi decât noi.
În realitate, dacă va uitaţi bine în jur, românii sunt una dintre naţiile cele mai intolerante din lume, un popor căruia îi sare ţandăra dacă un individ sau un grup de indivizi îndrăznesc să aibă o altă opiniei decât majoritatea.
De la fotbal la politică şi de la religie la preferinţele sexuale, românii consideră că stăpânesc adevărul absolut şi nu acceptă că ar putea exista şi alte opinii decât ale lor. Faţă de un conaţional sărac lipit căruia statul îi da un ajutor să-şi cumpere o pâine, romanul verde are o opinie fermă: individul e sărac pentru că e leneş şi beţiv. Şi pentru că nu acceptă să muncească pe doi lei, ca orice sclav care se respectă.
Dacă vecinul său ţine cu o altă echipa de fotbal, se cheamă că e un imbecil, dacă votează cu alt partid, este idiot sinistru, dacă se roagă la un alt Dumnezeu, deja merită să i se întâmple toate relele de pe Pământ! Nu mai vorbim ce se poate întâmplă dacă românul verde află că X sau Y sau altă orientare sexuală.
De cele mai multe ori, intoleranţa este mascată istoric. Că strămoşii noştri erau aşa şi pe dincolo. Că pe vremuri nu erau decât ortodocşi şi era bine cum era. Că acum 500 de ani situaţia era alta. Desigur, acum jumătate de secol intolerenţa era politică de stat în orice ţară care se respecta. Doar în mult hulitul Imperiu Otoman, pe sultani îi durea la turban de religia supuşilor câtă vreme aceştia îşi plăteau taxele şi îşi făceau treaba.
Intoreranța este prezentă cu precădere în societăţile măcinate de probleme economice; e o modalitate ieftină cultivată de politicieni pentru a mai scăpa de tensiunile sociale acumulate. Pentru alţii, este o cale de a pune mâna pe voturi, pentru a ajunge la Putere. Inventarea duşmanilor nu este o noutate, din cele mai vechi timpuri, conducătorii îşi mascau incompetenţa dând vina pe câte un grup minoritar.
Germanii i-au făcut pe evrei răspunzători de situaţia dezastruoasă a ţării; bolşevicii inventau trădători şi sabotori, Ceauşescu dădea vină pe dizidenţi. Probleme să fie, că ţapi ispăşitori se găsesc!
Societatea românească de azi lucrează pe aceleaşi principii. Nu se găseşte forţă de muncă? De vină sunt leneşii care nu vor să lucreze pe doi lei. Nu e pace socială? Homosexualii trebuie să fie vinovaţi. Nu mai merge lumea la biserica? E clar că din cauza sectanţilor!
«Am un coleg care nu e creştin. Nu-i plac orele de religie, dar nu face el legea în şcoala asta. Am vorbit cu direcţiunea şi voi fi alături de preoţi. Am eu grijă de el, dacă mai aflu ceva despre el, anunţ conducerea şcolii».
Anul este 2017 iar vorbele nu-s ale unui inchizitor, ci aparţin unei eleve de clasa a XII-a de la un liceu din Bacău.
– în sezonul cătinei, oamenii își fac rețete care să țină bolile la distanță – cărțile de specialitate spun despre cătina cu miere că este remediu pentru 45 de boli
Făcând o scurtă radiografie a treburilor țăranilor din această perioadă, am spune că oamenii sunt ocupați cu făcutul conservelor, cu strânsul porumbului și al strugurilor. Ei bine, pe Magdalena Ghebu, din Sascut Sat, comuna Sascut, am găsit-o adunând cu migală boabe de cătină. Femeia fusese la primele ore ale dimineții să strângă crenguțe de cătină, pline cu boabe mici, portocalii, coapte. Tufele de cătină nu sunt deloc prietenoase, fructele fiind greu de cules din cauza țepilor de pe crenguțe. Așa că, Magdalena Ghebu, a luat foarfeca de vie și o haină veche din care a încropit un “scut” pentru a putea aduce cătina acasă.
“M-am înțepat toată și m-am zgâriat, dar merită efortul! În fiecare an culegem cătină și o facem cu miere, ca să ținem răceala departe. Punem cătina cu miere la borcan și o lăsăm 15 zile la macerat, la rece. După două săptămâni, e numai bună de mâncat, chiar dacă bobițele sunt acre. Se spune că aceste fructe conțin de 10 ori mai multă vitamina C decât citricele și este recomandată în combaterea mai multor boli”, declară Magdalena Ghebu, localnică.
Femeia spune că obișnuiește să ia în fiecare dimineață, pe stomacul gol, o linguriță sau două din acest preparat, cel puțin o lună, pentru a-i crește imunitatea și pentru a avea o sănătate de fier. Cătina conține vitamine precum: A, B1, B2, B6, B9, E, F, K, P, beta-caroten, celuloză, fosfor, potasiu, fier, calciu, magneziu.
Datorită proprietăților sale antioxidante, cătina se recomandă pentru întărirea sistemului imunitar (vindecă virozele respiratorii și gripa), sănătatea ochilor, previne îmbătrânirea, reglează sistemul endocrin, reglează nivelul de lipide din sânge și reduce inflamațiile. Boabele de cătină se recoltează din luna august până la sfârșitul lunii octombrie, dar și în timpul iernii. Chiar și înghețate, boabele sunt perfecte pentru utilizare.
L-am întrebat pe Ovidiu Genaru câte premii pentru poezie a adunat de-a lungul lungilor ani de când scrie poezie.
“Nu mai ştiu, bătrâne, nu mai ştiu, am pe undeva o listă”. Recent, la Brăila, a avut loc a XI-a ediţie a Festivalului Poeţilor din Balcani, România – Moldova, eveniment organizat de Consiliul Judeţean Brăila, Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati” Brăila şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est. Programul Festivalului a cuprins: lansări de carte, recitaluri de poezie şi muzică, dezbateri pe tema balcanismului în literatură, cu referiri speciale la literatura contemporană din regiune.
La eveniment au fost invitaţi reprezentanţi ai Ambasadei Republicii Moldova la Bucureşti, reprezentanţi ai Uniunilor de creaţie din România şi Moldova. În cele două zile ale festivalului, au avut loc lansări de cărţi, recitaluri de poezie, din creaţiile poeţilor invitaţi, iar în ultima zi, au fost acordate, la recomandarea unui juriu de specialitate, Premiile BALCANICA:
Premiul BALCANICA OPERA OMNIA- Ovidiu Genaru, poet, scriitor, dramaturg. Premiul BALCANICA pentru poezie română – Angi Melania Cristea; Premiul BALCANICA pentru poezie moldovenească – Grigore Chiper.
Zvârcoleala de la vârful PSD, lupta dintre cel care conduce organizația și cel desemnat să administreze treburile țării nu are nicio legătură cu cetățeanul obișnuit, care muncește, plătește impozite și speră ca mâine să trăiască mai bine decât azi.
Lor nu le pasă care sunt așteptările lui și nici el nu este de interesat de faptul că doi grei ai politicii (din categoria celor care nu cunosc prețul alimentelor și nu știu că la noi sunt mai scumpe decât la polonezi sau unguri) se păruiesc în miez de noapte, apoi se hlizesc în fața microfoanelor și mărturisesc, inocent și ridicol, ca niște demoazele care abia și-au pudrat vânătăile, că a fost doar o deficiență de comunicare. Ce înțelege românul care nu are contact direct cu politica?
Că dincolo de paravan se dă o luptă crâncenă pentru poziția de șef al clanului: Tudose devenise prea important, prin desele declarații publice care vizau investiții, legi, negocieri, salarii, în timp ce Dragnea apărea tot mai rar și doar în legătură cu dosarul Belina. Rănit în amorul propriu, Dragnea a servit poporului un sondaj care-l indica pe Tudose în picaj. Iar Tudose, care nu e fâstâcitul, delicatul Grindeanu, s-a enervat și l-a pus pe Dragnea în situația de a fi obligat să cedeze. Vom avea trei noi miniștri.
Ei și? Cum va stimula această înlocuire absorbția fondurilor europene și creșterea calității vieții? Nu despre „penalii” aflați în cercetare e vorba în acest conflict, nici despre răul pe care îl făceau României, ci despre raportul de forțe, despre „oamenii tăi” și „oamenii mei”. Pentru cine, în folosul cui a acționat Mihai Tudose? Al PSD, care era (și a rămas) un butoi sub presiune căruia premierul i-a dat trei găuri? Așa o fi vrut, dar când doi se bat Iohannis câștigă.
Totdeauna. În folosul națiunii? Nu știm, ne vom lămuri abia peste alte trei luni. Dar să nu disperăm. În timp ce la București liderii partidului de guvernământ își aruncă priviri vitriolante, în provincie se muncește: sunt asfaltate drumurile, sunt modernizate spitalele, se face telemedicină, este combătut abandonul și chiar se câștigă premii pentru aceste investiții.
Ca titlu sună bine, dar în realitate n-are nicio treabă cu Bacovia. De fapt, cu poezia ultimului mare simbolist al Europei. Nu s-ar potrivi de nicio culoare „Plumb” sau „Lacustră” cu muzica de la Festivalul Toamnei din Bacăul lui 2017 sau cu grămezile de mici și alte cărnuri sau fel de fel de vânzători…de toate celea. Și uite așa am început să descriem atmosfera de la Festivalul Toamnei, un eveniment ce a stârnit multe discuții despre care nu vrem să spunem nimic.
La început, din păcate, vremea rece i-a ținut departe pe băcăuani de platoul Sălii Sporturilor, acolo unde s-au desfășurat activitățile. Noroc că vremea și-a mai revenit și locul lăsat liber pentru public în fața scenei s-a umplut aproape la refuz. Publicul, în mare, a fost încântat de prestația artiștilor care au evoluat la Festivalul Toamnei, însă nu reușesc să-mi dau seama dacă dansau de plăcere sau de frig.
Dar, antidot pentru frig erau băuturile, chiar dacă nu de cea mai bună calitate, ceea ce mă duce cu gândul că totuși se dansa din plăcere. Deci, e de bine. Tineretul era încântat de iujurile moderne pline de becuri colorate și muzică, să spunem la modă, acolo unde au făcut cozi.
Cu toate acestea, nu știu cum, se simțea atmosfera bâlciului de altă dată. În fond, cred că asta a fost și ideea. Și pentru că nimic nu poate fi perfect, și de această dată au ieșit vorbe. Doi tineri, nu știu din ce motiv, erau nemulțumiți că, cu ani în urmă era mult mai multă lume. Un alt individ, căruia nu pot să-i apreciez vârsta, puțin „parfumat”, era nemulțumit că votca era prea scumpă…
Nu în cele din urmă, cineva povestea cum că de dimineață cei de la Poliția Locală au împărțit amenzi printre comercianții de la Festivalul Toamnei. Alții discutau chiar de autorizații. N-am înțeles de care, dar arătau spre un cablu de energie electrică lăsat cam de izbeliște.
Dar să nu intrăm în detalii, pentru că nu ăsta e scopul. Să păstrăm doar latura frumoasă a festivalului, în care oamenii au petrecut așa cum le-a poftit inima. Au mâncat și au băut, au râs, au ascultat muzică și chiar au dansat, sau au cumpărat „prostiuțe” de doi lei, amintire de la Festivalul Toamnei.
1 de 28
Cu siguranță vor mai apărea divergențe pe seama acestui eveniment, unii încercând să-l denigreze, alții să-l apere cu înverșunare. Fiecare după scopul lui. Dar cel mai important este faptul că băcăuanii au nevoie de orice fel de manifestări, de toate felurile. Pentru că fiecare dintre noi avem gusturi și trebuie să ni le respectăm.
Peste 10.000 de militanți ucraineni de extremă dreaptă au sărbătorit sâmbătă în centrul capitalei, Kiev, împlinirea a 75 de ani de la înființarea Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), o controversată organizație militară care și-a desfășurat activitatea în anii 1940 și 1950, relatează AFP.
Participanții au defilat prin centrul Kievului, fluturând drapele negre și roșii, culorile UPA, sau galbene și albastre ale Ucrainei.
Mai mulți activiști au purtat portrete ale lui Stepan Bandera, liderul naționaliștilor ucraineni în anii 1930 și 1940, scandând „Bandera este un erou!” sau „Glorie Ucrainei!”. La lăsarea serii, mai multe persoane au aprins torțe și fumigene.
UPA este în continuare obiectul controverselor, deoarece, dacă membrii săi au luptat împotriva Armatei Roșii, ei au și masacrat zeci de mii de polonezi și au colaborat cu naziștii înainte de a întoarce armele contra lor.
Stepan Bandera, asasinat de KGB în 1959 la Munchen, este considerat de multă lume din Ucraina ca un erou și simbol al luptei pentru independența acestei foste republici sovietice, în timp ce alții, în special din estul separatist al țării, îl acuză că a colaborat cu naziștii.
„Astăzi, vorbim despre lupta UPA și o urmăm ca exemplu”, a declarat la începutul manifestației liderul partidului extremă dreaptă Svoboda, Oleg Tiagnybok.
„Ei au luptat împotriva invadatorilor de la Moscova, împotriva polonezilor, germanilor, ocupanților ungari. Vedem că situația este aceeași în Ucraina de azi”, a adăugat el.
Ucraina este pradă unui conflict între separatiști proruși și forțe ucrainene în estul țării, care a făcut peste 10.000 de morți de la declanșarea lui în aprilie 2014. Kievul și occidentalii acuză Rusia că îi sprijină militar pe rebelii proruși, ceea ce Moscova dezminte.
Teatrul Municipal Bacovia a găzduit weekendul trecut cea de-a XI-a ediție a Festivalului Național de Muzică Ușoară pentru Copii „Așchiuță”, o ediție In Memoriam Dumitru Lupu, fostul președinte de juriu al acestui festival în primele zece ediții. „Așchiuță” este singurul festival din țară care se adresează segmentului de vârstă 4-10 ani, proiectul acestuia fiind conceput în anul 2006 de către prof. Claudiu Filip de la Palatul Copiilor Bacău.
Datorită succesului de care s-a bucurat festivalul în rândul copiilor, părinților și cadrelor didactice, proiectul a fost inclus de Ministerul Educației Naționale în Calendarul Activităților Educative. La această ediție au participat 43 de copii din București, Constanța, Iași, Vaslui, Bârlad, Brașov și Bacău, micii interpreți întrecându-se pe categorii de vârstă, 4-6 ani, 7-8 ani, respectiv 9-10 ani.
Juriul festivalului-concurs a fost compus din: Viorel Gavrilă,compozitor – președintele juriului; Ileana Șipoteanu – interpretă de muzică ușoară; Dumitrana Teodora Lupu – absolventă UNATC-Regie de Film și Televiziune, masterand la Producție de Film; Mihaela Ojog – profesor de muzică, interpretă de muzică ușoară; Marinela Paraschiv – Profesor de muzică; prof. Brândușa Paraschiv, secretar juriu.
„A fost o ediție destul de echilibrată ca prestație a copiilor iar juriul a avut o misiune dificilă în departajarea concurenților. În același timp a fost o ediție reușită iar noi suntem încântați că de la un an la altul festivalul crește din toate punctele de vedere”, a declarat prof. Claudiu Filip, director artistic și organizator al Festivalului „Așchiuță”.
În Galele de premiere, acolo unde toți participanții au primit diplome, președintele juriului, compozitorul Viorel Gavrilă a subliniat că: „copii au arătat că au valoare, voci minunate și le prevăd un viitor mare în muzică”, în timp ce Ileana Șipoteanu a atras atenția părinților asupra vestimentației și a repertoriului celor mici, apreciind că piesele au fost cam grele pentru vocea lor iar textele nu de fiecare dată sunt cele mai potrivite pentru vârsta lor.
S-au acordat mențiuni, premiile III, II și I, și s-au acordat trofee pentru fiecare categorie de vârstă, respectiv trofeul festivalului. Astfel, trofeul categoriei 4-7 ani i-a renenit lui Mirian Dacălu din Iași, trofeul categorii 7-8 ani a fost adjudecat de Luca Bogdan Mastacan din Bârlad, iar la categoria 9-10 ani, trofeul a fost cucerit de Tudor Alexandru Nechifor din Bârlad. Marele Trofeu i-a revenit Amaliei Maria Bleaju din Bârlad. Pe lângă diplome și trofee, câștigătorii au primit și cadouri din partea sponsorilor dar și premii în bani.
1 de 52
Festivalului Național de Muzică Ușoară pentru Copii „Așchiuță” a fost organizat de Palatul Copiilor Bacău în parteneriat cu Asociația AȘCHIUȚĂ Bacău și a fost sprijinit de Primăria Municipiului Bacău și a Consilului Local prin Legea 350.
Centrul Sportiv Apollo din capitală a găzduit în acest weekend ediția inaugurală a Cupei Dance Prestige la dans sportiv, o competiție organizată de clubul bucureștean ACS Dance Prestige și Federația Română de Dans Sportiv.
La acest eveniment și-au dat întâlnire peste 400 de sportivi din țară, între ei și perechea băcăuană Cosmin Ursu-Cristiana Chiper.
Sportivii legitimați la CDS Adamas Bacău, pregătiți de antrenorii Romeo Tanasă și Cristi Sava, au concurat la categoria de vârstă 14-15 ani, clasă D mixt, acolo unde au reușit să se impună și s-au clasat pe primul loc, cucerind medaliile de aur.
Tot în acest weekend, la Sebeș, se desfășoară ediția 2017 a Cupei României la Dans Sportiv, competiție la care clubul băcăuan este reprezentat la categoria de vârstă 14-15 ani, secțiunea standard, de către Mateo Ipate care face pereche cu Sonia Maria Stelea, sportivă legitimată la clubul Latino Angels din Dej.
Poliţiştii l-au prins pe bărbatul care, vineri dimineaţă, a acostat o elevă de la Şcoala „A.I Cuza” Bacău şi a încercat să-i dea 50 de lei ca să meargă cu el la Bucureşti.
Este vorba despre un recidivist, în vârstă de 42 de ani, din comuna Tamaşi, şi a fost prins sâmbătă seara, în municipiul Bacău, în timp ce acostase o adolescentă de 17 ani, căreia, prin ameninţare cu acte de violenţă, i-ar fi cerut să întreţină raporturi sexuale cu el.
„Poliţiştii au reţinut bărbatul de 42 de ani pentru 24 de ore. Din verificări s-a stabilit că bărbatul este aceeaşi persoană care a abordat o minoră de 9 ani, în data de 13 octombrie, în apropierea unei unităţi de învăţământ din Bacău şi în continuare se efectuează cercetări”, a declareat agent şef adjunct Cătălina Creţu, purtător de cuvânt la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.
Individul va fi prezentat Parchetului cu propuneri legale. Acesta este recidivist, după ce a mai executat o pedeapsă de 9 ani pentru infracţiunea de viol, fiind eliberat în 2015.
Reamintim că incidentul de vineri dimineaţă s-a petrecut la câţiva paşi de şcoală şi de Secţia 2 Poliţie. Copila a refuzat orice dialog cu el, fiind educată de părinţi să nu stea de vorbă cu necunoscuţi, s-a smuls din mâna lui şi a fugit speriată în clasă unde i-a povestit învăţătoarei tot ce s-a întâmplat. Conducerea şcolii a anunţat poliţia.
UPDATE: Bărbatul a fost reţinut sub acuzaţiile de lipsire de libertate şi tentativă de agresiune sexuală. El a fost prezentat judecătorilor care au decis arestarea sa pentru 30 de zile.
