– rămasă văduvă din anul 2015, Maricica Fichitiu, din Barați, vrea să cumpere casa în care stă cu chirie – nu își dorește mila nimănui, ci doar o locuință în care să își crească decent, în liniște, copiii

Redactorii Deșteptării i-au trecut pargul pentru a afla povestea ei, însă, în schimb, au primit o adevărată lecție de viață. Zâmbetul și energia copiilor șterg parcă din suferința acumulată și te ajută să pășești cu speranță spre o nouă zi. Să intri cu încredere și în familia lor simplă, dar frumoasă. Și să-i iubești de la prima vedere. În poarta căsuței din satul Barați, comuna Mărgineni, la câțiva kilometri de Bacău, ne aștepta Maricica Fichitiu.

Aflase că venim. Înăutru erau cei mici. Când am intrat, am fost salutați politicos de copiii care și-au păstrat zâmbetul pe buze pe toată durata discuției. Soba de teracotă făcuse multă căldură în camera în care stăteau cu toții și despre care am aflat, mai târziu, că era și locul în care își făceau temele. Tot aici se uitau la desene animate și se jucau. Poate din obișnuință, sau nu, Maricica Fichitiu stătea în picioare în fața noastră, chiar și când a început să ne spună povestea ei. O poveste tristă, dar demnă. O poveste de viață în care șapte copii sunt crescuți doar de ea. Singură și fără niciun ajutor. Cel mai mic copil are 3 ani, iar cel mai mare are 14 ani. Toți sunt fie la grădiniță, fie la școală.

Ziua fatidică ce a schimbat rostul unei familii fericite

Marcel, soțul Maricicăi Fichitiu, a decedat, în urma unui accident suferit la muncă. A lăsat în urmă o mamă îndurerată și cei șapte copii minori. Totul se întâmpla acum trei ani. Dacă nu erau cei mici, femeia claca. Însă, alături de ei, s-a încărcat cu energie și a mers mai departe.

„Soțul meu lucra la un patron, dar fără acte. A plecat într-o dimineață… pe 29, acum trei ani, în 2015, în luna octombrie, și nu a mai venit acasă. În aceeași zi a venit șeful lui cu doi frați de-ai mei și mi-au spus că Marcel este în spital, pentru că a avut un accident. Am întrebat dacă este grav și mi s-a spus că va rămâne cu traume pe viață. Nu am știut cum să reacționez, având șapte copiii și stând în chirie aici… mi-a fost extrem de greu”, și-a început povestea Maricica Fichitiu, vizibil afectată că și-a amintit ziua aceea. A fost ziua fatidică. Dorind să nu facă caz pe seama incidentului pe care l-a trăit soțul său, a preferat să nu spună nimănui ce i se întâmplase. S-a frâmântat.

S-a rugat. A plâns. Singură, fără să știe nimeni prin ce trecea. Pentru ca după câteva ceasuri să afle, de prin vecini, că soțul ei murise. A doua zi l-a preluat de la morgă și a făcut toate cele necesare înmormântării, chiar dacă nu a mai primit de la stat niciun ajutor financiar. Abia mai târziu, când și-a revenit din șoc, s-a prezentat la Casa de Pensii, unde a obținut o pensie de urmaș, singurul ei venit în plus, în afară de alocațiile celor mici.

Proprietarul vinde casa, ea și copiii unde vor sta?

Frica ei cea mai mare este că va rămâne fără casă. Imobilul în care stă, cu chirie, este foarte posibil să fie vândut, pentru că actualul proprietar intenționează acest lucru. Maricica Fichitiu și-ar dori să cumpere ea casa, pentru că s-a acomodat aici, ba chiar a reconsolidat bucătăria și are în plan să refacă și acoperișul. Ce o oprește? Suma prea mare. Înainte a încercat și o altă variantă în privința locuinței, o convenție cu frații săi, prin care să aibă acces la o bucată de pământ în Trebeș, dar nu s-au înțeles.

„Casa este a unui proprietar care acum în ianuarie a decedat. Eu între timp, ca să nu rămân pe drumuri cu cei mici, m-am apucat de o parte de casă de la Trebeș, dar frații mei nu vor să îmi facă acte, chiar dacă inițial au fost de acord. Acum două săptămâni când am fost acolo, la Trebeș, era deja turnată centura, mai era nevoie să pună lemnul, geamurile și tabla. Deși ei au niște datorii la primărie, eu am mers în continuare cu actele. L-am spus că am nevoie de facturi de la curent, am nevoie de autorizații și alte documente”, a adăugat Maricica Fichitiu, cu o privire posomorâtă.

Din ultimile discuții cu frații săi i s-a spus însă că nu va primi autorizațiile necesare. Dar femeia le-a spus că dacă tot i s-a donat acea bucată de pământ, i-ar trebui și acte pe ea. Așa am aflat, din toate spusele ei, că, practic, casa de la Trebeș a fost făcută cu ajutorul patronului la care lucra soțul ei, iar frații Maricicăi i-au spus că vor plăti ei lucrările ce urmau să mai fie făcute, iar femeia să se descurce singură în continuare. Numai că totul a rămas la stadiu de discuții, iar Maricica este acum disperată că nu știe încotro s-o mai ia.

Vrea doar o căsuță cu două camere și o bucătărie. E tot ce-i trebuie

Pentru că simte că nu mai poate avea nicio speranță în legătură cu acea casă din Trebeș, mama noastră eroină ne-a mărturisit că este mulțumită de locuința în care stă cu cei mici și chiar că ar fi dispusă să o cumpere numai ca să-i aibă pe copii alături de ea și să aibă siguranța unui acoperiș deasupra capului. „Ce-mi rămâne de făcut? Să vorbesc cu actualul proprietar și să cumpăr casa în care stau acum. Apoi să o renovez cât de cât. Eu am doar camera asta, camera din partea cealaltă și bucătăria. Mi-e suficient”, a mai spus ea.
Au trecut trei ani de la ziua care i-a schimbat viața. În toți acești ani, Maricica Fichitiu i-a crescut cum a putut pe cei mici, fără să se plângă și fără să ceară nimic nimănui. Nici acum nu cere. Pe noi, ne-a contactat vecinul ei. Așa am aflat de povestea Maricicăi. Omul a considerat că prin intermediul nostru, al Deșteptării, se mai găsește cineva cu inimă mare care să o ajute și care e dispus să întindă o mână pentru a salva această mamă și pe copiii ei. Orice ajutor e binevenit. Haideți să fim oameni!

Alte articole