Anca Peptine. Tocmai a absolvit Colegiul National „Ferdinand I” Bacau si se pregateste sa devina un bun avocat sau procuror. O tânara care a ramas in sufletul profesorilor ce au pregatit-o in cei patru ani de liceu.
„Promotia din acest an, si, in mod deosebit, clasa la care am fost diriginte, a XII-a B, a fost cea mai buna pe care am avut-o in 42 de ani de invatamânt. Cuvinte cu adevarat speciale am pentru eleva mea, Anca Peptine, care este lider intre miile de elevi pe care i-am avut. Ii doresc mult succes”, a declarat la cursul festiv cunoscutul profesor de istorie Adrian Horodnic. Iar Anca, da, este, a fost si, cu siguranta, va fi un lider in tot ceea ce a facut, realizeaza si va construi.
„Vreau sa fiu cea care schimba România. Sa fiu un actor, nu un spectator care sta pe marginea scenei…”
Cine este Anca Peptine? Ce idealuri de viata ai? Eu te-am cunoscut prin activitatile pe care le-ai coordonat, prin implicarea ta in viata liceului, dar si prin rezultatele remarcabile obtinute la olimpiade.
Sunt o tânara care are mari planuri de viitor si care inca spera la o viata mai buna, mai frumoasa, mai curata, la o tara care sa ne ajute sa ne realizam. De mica am fost preocupata de ceea ce se intâmpla in jurul meu, iar acest lucru s-a vazut in activitatile de voluntariat in care am fost implicata. Cred cu tarie in forta tinerilor care pot schimba societatea in care traim. Ma aflu in cautarea unor raspunsuri care sa imi ghideze existenta. Dilemele, precum si revoltele pe care le simte orice tânar pus in fata unor incercari, m-au ajutat sa imi conturez un sistem de valori pe care sa-l respect. Sunt responsabila in tot ceea ce fac si dornica sa cunosc in fiecare zi ceva nou. Imi iubesc tara, ador oamenii pe care ii am mereu aproape. Acesta este motivul pentru care am decis sa-mi continui studiile in România, in pofida pesimismului care caracterizeaza generatia mea. Consider ca fiecare om are datoria de schimba ceea ce doreste sa vada lânga el, cum spunea Gandhi, si sa lupte pentru a-si indeplini aspiratiile. Ma revolt când vad o multime de tineri de vârsta mea care cred ca tara nu mai are nicio sansa de a reveni pe drumul cel bun. Este o atitudine lasa. De ce sa nu incerci sa inlaturi practicile negative care se aplica in tara noastra? Cei care s-au nascut dupa 1989 trebuie sa aiba alta viziune, pentru ca nu poarta pe umeri povara regimului comunist. Mi-am dat seama ca daca nu ne promovam noi tara, nu va fi nimeni dispus sa o faca. Generatia mea este incorsetata de mirajul plecarii, al construirii unei cariere in afara României. Nu condamn acest lucru, insa mi-as dori ca cei care parasesc România sa promoveze o imagine frumoasa a tarii lor, fiindca, pâna la urma, vorbesc despre ei insisi.
A creat modele, a schimbat mentalitati
Pe lânga scoala, ti-ai facut timp sa te implici in foarte multe proiecte extrascolare…
Da, asa este. Acum am terminat un capitol foarte important din viata mea – liceul. A fost pentru mine un cadru optim de cunoastere si autocunoastere. Am considerat dintotdeauna ca oamenii trebuie sa invete sa se autodepaseasca si sa incerce sa treaca prin propriile filtre experientele vietii. De aceea mi-am propus, ca eleva, sa incerc sa fiu activa atât pe plan scolar, cât si extrascolar. Am participat la foarte multe olimpiade scolare, dar am ales sa fructific si activitatile ce au caracter civic. De exemplu, unul dintre proiectele in care m-am implicat in perioada liceului a fost „Citizen” (Cetateanul), prin care am reusit, alaturi de echipa mea, sa identificam problemele cu care se confrunta societatea bacauana. Dupa ce am ales in mod democratic una dintre aceste probleme, considerata de noi stringenta, am inceput sa redactam un proiect in care sa dezvoltam modalitatile de rezolvare a acesteia. Am ales atunci insuficienta locurilor de parcare in orasul Bacau, iar solutia pentru aceasta problema a fost semnarea unui parteneriat public-privat care sa stea la baza construirii unor parcari suplimentare. La prezentarea proiectului nostru au participat si reprezentanti ai institutiilor locale, pe care i-am pus in fata „faptului implinit”. Noi am trasat directiile de rezolvare a acestei probleme, iar ei si-au propus sa gaseasca modalitati prin care sa le puna in aplicare. Acesta este doar un exemplu prin care cetatenii pot semnala neajunsurile comunitatii si astfel sa mobilizeze autoritatile publice. Iar prin noi, exemplele pot continua. Asta ne-am si dorit. Sa dam startul unor activitati civice in care sa ne implicam cu totii. Mi-ar placea sa cred ca astfel putem crea modele si putem schimba mentalitati.
Despre saracia aspiratiilor
In ziua de astazi, elevii considera ca a invata materia predata la scoala este mai mult decât suficient. De ce crezi ca nu reusesc sa vada mai departe?
Tinerii de astazi sunt, din pacate, invaluiti de un obscurantism ubicuu. Observ, cu regret, ca multi dintre colegii mei sunt saraci spirituali, se limiteaza doar la memorarea unor clisee sau a unor cuvinte dictate pe un caiet, sperând astfel sa obtina niste rezultate bune. Mai mult decât atât, doresc sa aiba succes cu putina munca. Acesti oameni nu pot sa isi construiasca o cariera pe un fundament solid. Educatia lipseste cu desavârsire. Cred ca adevaratul handicap al generatiei mele este lipsa bunului-simt, iar acest bun-simt nu se rezuma doar la anumite norme de conduita pe care ar trebui sa le aplice in societate, ci si la modul in care suntem atenti la lumea care ne inconjoara. Bunul-simt rezida in felul in care observam natura, ne punem intrebari cu privire la fenomenele ce se intâmpla in viata noastra si descoperim frumusetea in orice lucru. Adevarata saracie este saracia aspiratiilor noastre. Pentru elevi, a invata inseamna a memora fara sa gândeasca niste informatii dispersate, iar creativitatea nu este deloc valorificata. In acest sens gresesc si profesorii care nu valorifica curiozitatea elevilor. Pentru multi, a primi intrebari din partea elevilor este o sfidare, ba chiar se simt jigniti daca nu sunt in stare sa raspunda. Cred ca vom avea o societate mai buna atunci când elevii se vor documenta mai mult si vor sti mai mult decât cei de la catedra. Cu cât tinerii vor avea o atitudine mercantilista, cu atât societatea nu va gasi posibilitatea de a se salva. Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie sa se indeparteze de principiul «crede si nu cerceta» si sa descopere cu adevarat ce inseamna viata.
Patru ani de liceu la Colegiul National „Ferdinand I”. Multi profesori au vorbit si vorbesc in continuare laudativ la adresa elevei Anca Peptine. Ce a insemnat pentru tine aceasta perioada?
Am fost pasionata intotdeauna de studiu si fericirea mea ca elev a fost sa descopar mereu ceva nou. Am fost norocoasa sa am niste mentori deosebiti in viata mea. Pentru mine, profesorii pe care i-am avut la Colegiul National „Ferdinand I” au fost adevarate modele comportamentale. Dincolo de materia predata de fiecare, ceea ce a contat cu adevarat in formarea mea a fost transmiterea unor valori precum dreptatea, curajul, adevarul, dragostea pentru cultura, onestistatea. Elevii ramân in suflet, mai curând, cu imaginea dascalului care le-a zâmbit incurajator când a inceput ora si care a descoperit ceva bun in ei, acei dascali care le-au dat elanul de a porni in viata cu incredere. Am plecat din acest liceu cu cea mai importanta invatatura: cunoasterea inseamna putere, si nu banii sau pozitia sociala. A sti inseamna a nu te lasa manipulat de cei din jur, care vor dori mereu sa-si speculeze slabiciunile.
O alta experienta, o alta invatatura
Ai fost membra in Consiliul Elevilor, o structura reprezentativa a elevilor la nivel national, promotor al proiectelor si programelor care incurajeaza dezvoltarea personala a elevilor, voluntariatul si implicarea in comunitate. Scopul principal al Consiliului Elevilor este de a apara si promova drepturile si interesele lor, de a-i implica in actul educational, dar si in viata civica, sociala si culturala. Ai simtit ca toate aceste principii sunt necesare pentru formarea voastra, ca tineri?
Consiliul Elevilor te ajuta sa pui in practica cunostinte pe care in activitatea scolara nu le poti valorifica. Consiliul Elevilor a fost o perioada importanta din viata mea, in care am cunoscut oameni speciali, care imi sunt si acum prieteni de suflet. M-am implicat la inceput din curiozitate, când se facea o campanie de informare in liceu. M-a atras ideea de implicare a tinerilor in actul educational, prin proiecte ce au menirea de a rezolva eventualele probleme ale comunitatii din care facem parte. Tin minte ca eram atât de entuziasmata, incât credeam ca elevii chiar pot schimba orice daca isi propun si daca isi folosesc resursele de care dispun si ca relatia elevi-parinti-profesori poate fi imbunatatita. Am invatat ce inseamna sa lucrezi in echipa, sa cooperezi cu ceilalti colegi in vederea atingerii unor scopuri comune, sa respecti angajamentele, sa fii responsabil in activitatea pe care o ai. Pe de alta parte, insa, am simtit si dezamagirea de a afla ca aceasta lume nu este departe de practicile murdare ale societatii. Nu am fost dispusa sa fac compromisuri sau proiecte doar ca sa apara intr-un bilant. De aceea, mi-am canalizat energia si gândurile spre alte domenii de activitate, pentru ca nu m-am regasit in totalitate in aceasta organizatie. Acum, dupa ce a trecut o perioada, imi dau seama ca am invatat poate mai mult din experientele negative decât din cele frumoase. M-am maturizat foarte mult si am inceput sa vad dincolo de aparente. Cred ca din fiecare lucru, fie el si trist, poti invata, chiar si cum sa nu fii. Aceasta activitate m-a ajutat sa ramân onesta in continuare si sa nu ma abat de la drumul meu in viata. Totodata, cred ca profesorii nu sunt suficient de deschisi fata de aceasta organizatie. Multi considera ca nu trebuie sa te indepartezi de buchea cartii si ca aceasta organizatie este cronofaga. Daca aceasta atitudine s-ar schimba, cu siguranta acest proiect va fi mult mai bine valorificat si ar putea contribui la schimbarea sistemul de invatamânt românesc. Insa, pentru asta, ar trebui ca elevii sa se implice din suflet, nu pentru a obtine o adeverinta.
In loc de final…
Viitorul suna bine pentru tine. Unde te vezi peste cinci ani? Eu simt ca va fi tot in tara. Spun asta intrucât m-ai convins cu spiritul tau patriotic, cu ideologia ta fata de cei din jur.
Vreau, in primul rând, sa imi realizez visul, acela de a urma Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti (azi, 23 iulie, sustine examenul de admitere, n.r.). Pe lânga acest pas, ma pregatesc si pentru un examen la Limba franceza intr-un colegiu franco-român de studii juridice care activeaza in cadrul facultatii, un colegiu afiliat Universitatii Sorbona. Am simtit dintotdeauna ca sunt facuta pentru asta si desi multi cred ca sistemul juridic marginalizeaza sau corupe individul, eu cred ca totul tine de caracterul fiecaruia dintre noi. Peste ani, vreau sa fiu implicata in activitati care sa reformeze actualul sistem juridic. Sunt constienta de lacunele existente si, de aceea, imi doresc sa vad o transformare pozitiva a acestuia. Cred cu tarie ca schimbarea vine de la oameni, nu de la cei care guverneaza, iar daca ei ar constientiza locul lor in societate si ar dori sa sesizeze neregulile, cu siguranta ca România ar arata altfel. Totodata, vreau sa fiu un mesager al spiritului românesc, oriunde m-as afla. Din pacate, am inceput sa ne uitam trecutul national, valorile ancestrale, oamenii valorosi care au contribuit la progresul umanitatii. Ne renegam cu tarie tara, dar traim intr-o ignoranta care ne face sa devenim umili atunci când vorbim despre România. Spiritul patriotic a devenit o necunoscuta intr-o ecuatie dureroasa. Vreau sa fiu eu cea care schimba România, sa fiu un actor si nu un spectator care sa stea pe marginea scenei si sa se lamenteze ca lucrurile nu merg bine. Nu vreau sa „dezertez” de la misiunea pe care cred ca Dumnezeu ne-a lasat-o fiecaruia. Indiferent de sacrificiile pe care le voi face, vreau sa ma bucur in fiecare zi de tara mea si sa spun oricui, cu mândrie, ca sunt românca. Viitorul imi rezerva multe, dar vreau sa trec peste toate cu stoicism si sa am satisfactia ca am facut tot ce imi sta in putinta sa creez o lume mai buna. Chiar daca voi profita de ocaziile de a cunoaste lumea, de a lucra, poate, in alta tara pentru dezvoltarea mea profesionala, sunt sigura ca niciunde nu ma voi simti la fel de bine ca in România. Sper ca cei din generatia mea sa fie constienti ca o cariera de succes poate fi construita oriunde. Trebuie doar sa iti doresti acest lucru.
