marți, 23 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2642

Festivalul Toamnei în orașul lui Bacovia

    Ca titlu sună bine, dar în realitate n-are nicio treabă cu Bacovia. De fapt, cu poezia ultimului mare simbolist al Europei. Nu s-ar potrivi de nicio culoare „Plumb” sau „Lacustră” cu muzica de la Festivalul Toamnei din Bacăul lui 2017 sau cu grămezile de mici și alte cărnuri sau fel de fel de vânzători…de toate celea. Și uite așa am început să descriem atmosfera de la Festivalul Toamnei, un eveniment ce a stârnit multe discuții despre care nu vrem să spunem nimic.

    La început, din păcate, vremea rece i-a ținut departe pe băcăuani de platoul Sălii Sporturilor, acolo unde s-au desfășurat activitățile. Noroc că vremea și-a mai revenit și locul lăsat liber pentru public în fața scenei s-a umplut aproape la refuz. Publicul, în mare, a fost încântat de prestația artiștilor care au evoluat la Festivalul Toamnei, însă nu reușesc să-mi dau seama dacă dansau de plăcere sau de frig.

    Dar, antidot pentru frig erau băuturile, chiar dacă nu de cea mai bună calitate, ceea ce mă duce cu gândul că totuși se dansa din plăcere. Deci, e de bine. Tineretul era încântat de iujurile moderne pline de becuri colorate și muzică, să spunem la modă, acolo unde au făcut cozi.

    Cu toate acestea, nu știu cum, se simțea atmosfera bâlciului de altă dată. În fond, cred că asta a fost și ideea. Și pentru că nimic nu poate fi perfect, și de această dată au ieșit vorbe. Doi tineri, nu știu din ce motiv, erau nemulțumiți că, cu ani în urmă era mult mai multă lume. Un alt individ, căruia nu pot să-i apreciez vârsta, puțin „parfumat”, era nemulțumit că votca era prea scumpă…

    Nu în cele din urmă, cineva povestea cum că de dimineață cei de la Poliția Locală au împărțit amenzi printre comercianții de la Festivalul Toamnei. Alții discutau chiar de autorizații. N-am înțeles de care, dar arătau spre un cablu de energie electrică lăsat cam de izbeliște.

    Dar să nu intrăm în detalii, pentru că nu ăsta e scopul. Să păstrăm doar latura frumoasă a festivalului, în care oamenii au petrecut așa cum le-a poftit inima. Au mâncat și au băut, au râs, au ascultat muzică și chiar au dansat, sau au cumpărat „prostiuțe” de doi lei, amintire de la Festivalul Toamnei.

    Cu siguranță vor mai apărea divergențe pe seama acestui eveniment, unii încercând să-l denigreze, alții să-l apere cu înverșunare. Fiecare după scopul lui. Dar cel mai important este faptul că băcăuanii au nevoie de orice fel de manifestări, de toate felurile. Pentru că fiecare dintre noi avem gusturi și trebuie să ni le respectăm.

    Ucraina: Peste 10.000 de militanți de extremă dreaptă au defilat la Kiev

      Peste 10.000 de militanți ucraineni de extremă dreaptă au sărbătorit sâmbătă în centrul capitalei, Kiev, împlinirea a 75 de ani de la înființarea Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), o controversată organizație militară care și-a desfășurat activitatea în anii 1940 și 1950, relatează AFP.

      Participanții au defilat prin centrul Kievului, fluturând drapele negre și roșii, culorile UPA, sau galbene și albastre ale Ucrainei.

      Mai mulți activiști au purtat portrete ale lui Stepan Bandera, liderul naționaliștilor ucraineni în anii 1930 și 1940, scandând „Bandera este un erou!” sau „Glorie Ucrainei!”. La lăsarea serii, mai multe persoane au aprins torțe și fumigene.

      UPA este în continuare obiectul controverselor, deoarece, dacă membrii săi au luptat împotriva Armatei Roșii, ei au și masacrat zeci de mii de polonezi și au colaborat cu naziștii înainte de a întoarce armele contra lor.

      Stepan Bandera, asasinat de KGB în 1959 la Munchen, este considerat de multă lume din Ucraina ca un erou și simbol al luptei pentru independența acestei foste republici sovietice, în timp ce alții, în special din estul separatist al țării, îl acuză că a colaborat cu naziștii.

      „Astăzi, vorbim despre lupta UPA și o urmăm ca exemplu”, a declarat la începutul manifestației liderul partidului extremă dreaptă Svoboda, Oleg Tiagnybok.

      „Ei au luptat împotriva invadatorilor de la Moscova, împotriva polonezilor, germanilor, ocupanților ungari. Vedem că situația este aceeași în Ucraina de azi”, a adăugat el.

      Ucraina este pradă unui conflict între separatiști proruși și forțe ucrainene în estul țării, care a făcut peste 10.000 de morți de la declanșarea lui în aprilie 2014. Kievul și occidentalii acuză Rusia că îi sprijină militar pe rebelii proruși, ceea ce Moscova dezminte.

      AGERPRES/

      Festivalul „Așchiuță” și-a ales câștigătorii

        Teatrul Municipal Bacovia a găzduit weekendul trecut cea de-a XI-a ediție a Festivalului Național de Muzică Ușoară pentru Copii „Așchiuță”, o ediție In Memoriam Dumitru Lupu, fostul președinte de juriu al acestui festival în primele zece ediții. „Așchiuță” este singurul festival din țară care se adresează segmentului de vârstă 4-10 ani, proiectul acestuia fiind conceput în anul 2006 de către prof. Claudiu Filip de la Palatul Copiilor Bacău.

        Datorită succesului de care s-a bucurat festivalul în rândul copiilor, părinților și cadrelor didactice, proiectul a fost inclus de Ministerul Educației Naționale în Calendarul Activităților Educative. La această ediție au participat 43 de copii din București, Constanța, Iași, Vaslui, Bârlad, Brașov și Bacău, micii interpreți întrecându-se pe categorii de vârstă, 4-6 ani, 7-8 ani, respectiv 9-10 ani.

        Juriul festivalului-concurs a fost compus din: Viorel Gavrilă,compozitor – președintele juriului; Ileana Șipoteanu – interpretă de muzică ușoară; Dumitrana Teodora Lupu – absolventă UNATC-Regie de Film și Televiziune, masterand la Producție de Film; Mihaela Ojog – profesor de muzică, interpretă de muzică ușoară; Marinela Paraschiv – Profesor de muzică; prof. Brândușa Paraschiv, secretar juriu.

        „A fost o ediție destul de echilibrată ca prestație a copiilor iar juriul a avut o misiune dificilă în departajarea concurenților. În același timp a fost o ediție reușită iar noi suntem încântați că de la un an la altul festivalul crește din toate punctele de vedere”, a declarat prof. Claudiu Filip, director artistic și organizator al Festivalului „Așchiuță”.

        În Galele de premiere, acolo unde toți participanții au primit diplome, președintele juriului, compozitorul Viorel Gavrilă a subliniat că: „copii au arătat că au valoare, voci minunate și le prevăd un viitor mare în muzică”, în timp ce Ileana Șipoteanu a atras atenția părinților asupra vestimentației și a repertoriului celor mici, apreciind că piesele au fost cam grele pentru vocea lor iar textele nu de fiecare dată sunt cele mai potrivite pentru vârsta lor.

        S-au acordat mențiuni, premiile III, II și I, și s-au acordat trofee pentru fiecare categorie de vârstă, respectiv trofeul festivalului. Astfel, trofeul categoriei 4-7 ani i-a renenit lui Mirian Dacălu din Iași, trofeul categorii 7-8 ani a fost adjudecat de Luca Bogdan Mastacan din Bârlad, iar la categoria 9-10 ani, trofeul a fost cucerit de Tudor Alexandru Nechifor din Bârlad. Marele Trofeu i-a revenit Amaliei Maria Bleaju din Bârlad. Pe lângă diplome și trofee, câștigătorii au primit și cadouri din partea sponsorilor dar și premii în bani.

        Festivalului Național de Muzică Ușoară pentru Copii „Așchiuță” a fost organizat de Palatul Copiilor Bacău în parteneriat cu Asociația AȘCHIUȚĂ Bacău și a fost sprijinit de Primăria Municipiului Bacău și a Consilului Local prin Legea 350.

        Dans Sportiv/ Încă două medalii de aur pentru Adamas Bacău

        Centrul Sportiv Apollo din capitală a găzduit în acest weekend ediția inaugurală a Cupei Dance Prestige la dans sportiv, o competiție organizată de clubul bucureștean ACS Dance Prestige și Federația Română de Dans Sportiv.

        La acest eveniment și-au dat întâlnire peste 400 de sportivi din țară, între ei și perechea băcăuană Cosmin Ursu-Cristiana Chiper.

        Sportivii legitimați la CDS Adamas Bacău, pregătiți de antrenorii Romeo Tanasă și Cristi Sava, au concurat la categoria de vârstă 14-15 ani, clasă D mixt, acolo unde au reușit să se impună și s-au clasat pe primul loc, cucerind medaliile de aur.

        Tot în acest weekend, la Sebeș, se desfășoară ediția 2017 a Cupei României la Dans Sportiv, competiție la care clubul băcăuan este reprezentat la categoria de vârstă 14-15 ani, secțiunea standard, de către Mateo Ipate care face pereche cu Sonia Maria Stelea, sportivă legitimată la clubul Latino Angels din Dej.

        Individul care a acostat o elevă în apropierea şcolii a fost prins

          Poliţiştii l-au prins pe bărbatul care, vineri dimineaţă, a acostat o elevă de la Şcoala „A.I Cuza” Bacău şi a încercat să-i dea 50 de lei ca să meargă cu el la Bucureşti.

          Este vorba despre un recidivist, în vârstă de 42 de ani, din comuna Tamaşi, şi a fost prins sâmbătă seara, în municipiul Bacău, în timp ce acostase o adolescentă de 17 ani, căreia, prin ameninţare cu acte de violenţă, i-ar fi cerut să întreţină raporturi sexuale cu el.

          „Poliţiştii au reţinut bărbatul de 42 de ani pentru 24 de ore. Din verificări s-a stabilit că bărbatul este aceeaşi persoană care a abordat o minoră de 9 ani, în data de 13 octombrie, în apropierea unei unităţi de învăţământ din Bacău şi în continuare se efectuează cercetări”, a declareat agent şef adjunct Cătălina Creţu, purtător de cuvânt la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.

          Individul va fi prezentat Parchetului cu propuneri legale. Acesta este recidivist, după ce a mai executat o pedeapsă de 9 ani pentru infracţiunea de viol, fiind eliberat în 2015.

          Reamintim că incidentul de vineri dimineaţă s-a petrecut la câţiva paşi de şcoală şi de Secţia 2 Poliţie. Copila a refuzat orice dialog cu el, fiind educată de părinţi să nu stea de vorbă cu necunoscuţi, s-a smuls din mâna lui şi a fugit speriată în clasă unde i-a povestit învăţătoarei tot ce s-a întâmplat. Conducerea şcolii a anunţat poliţia.

          UPDATE: Bărbatul a fost reţinut sub acuzaţiile de lipsire de libertate şi tentativă de agresiune sexuală. El a fost prezentat judecătorilor care au decis arestarea sa pentru 30 de zile.

          Brand de Bacău. „Everywhere” cu Antonio Gatti

          Și-au stabilit din start nișa pe care au vrut să dezvolte afacerea: haine pentru bărbați, din gama business, de o calitate foarte bună, echivalentă cu orice brand din lume, pe partea de calitate, de manoperă, dar la un preț accesibil. S-au înființat, pe piața din Bacău, în 2013, au mers la început doar pe producție de paltoane, s-au dezvoltat, iar acum putem vorbi și de alte produse – sacouri, jachete, veste și trench-uri. Și cum o afacere nu avea cum să fie cunoscută pe piață fără un nume propriu, și-au ales și un brand: Antonio Gatti, înregistrat la OSIM, ca marcă proprie. Un business de succes în prezent, mai ales pe vânzările online, despre care ne-a vorbit Adrian Frigioiu, director de marketing.

          – Cum a început totul? Putem vorbi deja de un nume al acestei firme, Antonio Gatti, chiar aici, în Bacău. Sunt patru ani de acum de când v-ați înființat.

          – Da. Începutul a fost doar pe producție de paltoane. Ne-am axat pe această zonă pentru că exista o lipsă de astfel de produse pe piață și am încercat să devenim cât mai buni. Ulterior, ne-am mărit numărul de modele și ne-am dezvoltat. Nu am vrut să lucrăm și să vindem sub alte denumiri, cum fac marea majoritate a fabricilor din Bacău, din Moldova și din țară în general, așa că următorul pas după ce ne-am înființat, a fost să ne alegem și un nume. Investițiile la început au fost mici, dar ne-am extins, raportat la nivelul vânzărilor. Am vrut să ne dezvoltăm prin forțe proprii, fără infuzie de capital străin, fără vreun investitor din afară care ar fi putut impune anumite condiții sau care ar fi urmărit doar un profit clar. Așa se face că, doar prin investiții proprii, am crescut natural, am mărit linia de producție, dar și gama de produse, în funcție de cererea pe care am avut-o și de puterea noastră de vânzare. Astăzi vorbim deja de o firmă cu 45 de angajați, dar și de o dublare a cifrei de afaceri de la an la an.

          – Spuneați că odată cu firma a luat naștere și brand-ul Antonio Gatti.

          – Da. Acest nume, Antonio, este legat de o persoană dragă celui care a construit business-ul, iar Gatti, pentru a fi, poate, mai aproape de Italia, pentru că acolo se dă ora exactă în modă. Este și adaosul „Everywhere”, pentru că vrem să ducem acest nume Antonio Gatti și, prin el, produsele noastre, peste tot în lume. Să le facem accesibile tuturor oamenilor.

          – Cum se fabrică un produs în firma Antonio Gatti din Bacău? Mergeți pe anumite schițe, lucrați cu un anumit designer sau sunt modele proprii?

          – Mergem doar pe modele proprii. Pentru a crea un anumit model, înainte de toate stabilim ce vrem exact să producem. Mergem chiar și la prezentările de modă din străinătate sau la târgurile de produse pentru a vedea ce se poartă, care sunt trendurile, apoi cumpărăm materia primă, țesătura și accesoriile, numai din Italia, pentru că acolo este patria producției de țesături de calitate. Urmează creația în linie proprie. Începem cu seria zero, adică acele modele care se produc primele, se retușează, se modifică dacă e cazul, până se ajunge la un produs ce îl considerăm a fi bun de vânzare, iar în final, acel model merge în atelierul de producție, unde se lucrează efectiv produsele de linie ce vor fi livrate pe piață. Nu mergem pe comenzi speciale, producem tot ce putem vinde în sistem propriu, ne estimăm nivelul de vânzări și ne mărim producția în funcție de acest indicator. Încă nu avem puterea, din punctul meu de vedere, de a produce pe cât putem vinde!

          – Cum desfaceți produsele? Cum ajung ele la clienți? De unde putem cumpăra un model marca Antonio Gatti?

          – Producția este doar în fabrica de aici, din Bacău, de pe strada Turbinei, nr. 4. Aici este și un showroom, unde clienții pot veni personal pentru a vedea, proba și cumpăra produsele. Mai avem și câteva magazine partenere în țară care ne-au contactat să le livrăm produse noastre, pentru că le-au văzut și le-au plăcut, dar cel mai mult mergem pe vânzarea online. Aici ne-am dezvoltat foarte mult sistemele, aici sunt și investiții mai serioase. Vindem și pe extern, ne-am înscris inclusiv pe amazon.co.uk, unde am construit un store al nostru, iar de acolo au început să ne găsească și clienți din Marea Britanie, Olanda, Belgia, Spania.

          – Ați pornit de la paltoane și acum vindeți o gamă diversificată de produse pentru bărbați.

          – Misiunea brandului Antonio Gatti este de a produce articole de îmbrăcăminte pentru bărbați la o calitate ireproșabilă și prețuri accesibile. Nu facem rabat la calitate, astfel că produsele noastre sunt fabricate din materiale superioare: cașmir, lână merino, puf de gâscă extra, fermoare marca YKK, nasturi metalici și capse, toate de cea mai bună calitate. Producem paltoane, deținem cea mai variată gamă de paltoane pentru bărbați din țară, dar lucrăm și sacouri, jachete, sacouri cu puf, veste smart casual, veste office, geci cu puf. Mergem mai mult pe linia de bussines, pe stilul cambrat, nu regular, nu neapărat pentru zona de vârstă de 20-30 de ani, ci mai mult spre 35-45 – 50 de ani. Nu producem însă costume și nici haine elegante, pentru ocazii. Intenționăm să introducem în linia de producție, să adăugăm în portofoliul brand-ului și pantalonii, dar tot pe zona de smart casual, nu pe cea ceremonială. Echipa Antonio Gatti se preocupă constant de studierea pieței, de ceea ce își doresc clienții, pentru a fi întotdeauna cu un pas înaintea competitorilor noștri.

          – Prețurile…

          – Prețurile nu sunt neapărat cele mai mici din piață. Nu ne batem cu producția din Turcia sau China, de low-cost, și nici cu marile brand-uri de lux. Dar, ca exemplu, un palton scurt poate pleca de la 350 de lei și poate ajunge până la 1.100 de lei. Diferența o fac materialele folosite și accesorizarea; unele sunt din lână, altele din cașmir, dar avem și paltoane cu gulere din blană. Sacourile sunt de la 370 pănâ la 570 de lei. Veste sunt de 130 lei, dar și de 350 de lei, gecile și jachetele pleacă tot de la 370, iar gecile din puf, lungi, de 870 de lei, deci nici 200 de euro.

          – Relația cu clientul cum e? Feedback-ul în tot ceea ce faceți, fie pe linia de producție, fie pe cea de distribuție, îl urmăriți?

          – De când am pornit ideea de a face un brand, numărul unu pentru noi a fost clientul. Răspundem la orice mesaj de pe Facebook, rezolvăm orice problemă care poate să apară, orice nemulțumire dacă există, cum se întâmplă peste tot. Eu spun că feedback-ul e bun. Pe Facebook mesajele nu se pot șterge. Iar acolo se poate vedea că din 89 de feedback-uri câte avem la un produs, de exemplu, 85 sunt de cinci stele, ceea ce cred eu că spune multe despre calitatea produselor noastre și despre modul cum abordăm noi relația cu clientul. Feedback-ul este bun și asta ne determină să continuăm.

          – Cum convingeți potențialii clienți să vină să achiziționeze un produs Antonio Gatti? De ce ar alege acest brand și nu s-ar orienta spre un altul care poate e mai cunoscut sau la modă?

          – Ținând cont că nu ne-am axat pe vânzare fizică într-un magazin, promovăm mai agresiv abia acum pentru băcăuani acest punct de lucru unde pot veni să își ia un produs direct de la poarta fabricii. Dar, încă de la început, cum spuneam, ne-am focusat mai mult pe anumite strategii în vânzarea online. În general, piața de online pe îmbrăcăminte este undeva la 7%. Restul rămâne retailul clasic. Ca să luăm și noi o cât mai mare parte din cei 7%, venim cu prețuri accesibile, cu o calitate foarte bună a produselor, dar și cu transport gratuit, cu schimbul și returul gratuit la orice produs, oriunde s-ar afla clientul în țară. Deci dacă un client vrea să probeze și să cumpere un produs, îl primește pe transport gratuit, dacă nu îi vine mărimea, poate să îl schimbe gratuit, iar dacă din diferite motive vrea să îl returneze, o poate face, fără vreun cost suplimentar. Totodată, pe comenzi online, se poate plăti cu cash la curier, cu carduri online și chiar, tot online, cu plată în rate. Suntem foarte flexibili, tocmai pentru a atrage clienții și a le oferi ceea ce își doresc.

          – Ce va urma? Ce v-ați propus în strategiile de viitor ale afacerii?

          – Pe termen lung, ne dorim să ajungem peste tot în lume. Pe termen scurt și mediu vrem să diversificăm gama de produse, astfel încât să putem oferi tot ce înseamnă o combinație de modele pentru a îmbrăca un bărbat din cap până în picioare. Aici mă gândesc, cum am mai spus, și la o linie de pantaloni, dar și de cămăși, inclusiv, poate și pantofi. Ne gândim și la deschiderea unui flagship store, adică magazinul de referință al brand-ului Antonio Gatti, un magazin model pe care vrem să îl deschidem undeva, aici, în zona Moldovei, poate chiar în Bacău.

          Adresa: strada Turbinei, nr. 4, lângă Gepex Parc
          http://antoniogatti.ro
          facebook/antoniogatti sau paltoane barbati
          http:/emag.ro/brands/brand/antonio-gatti

          Peste 1100 de păsări ucise, în bagajele unor italieni care se întorceau din România cu avionul de la Bacău

            Vameșii italieni din aeroportul Orio (Bergamo) au descoperit, în bagajele unor vănători italieni care veneau de la Bacău, un număr impresionant de păsări ucise ilegal, printre care se aflau inclusiv specii protejate, scrie Gazeta Românească, preluând cotidianul Vicenza Today. Cei 8 au fost arerstați.

            Mai mulți cetățeni italieni au fost prinși cu bagajele pline de păsări braconate. Peste 1.100 de păsări erau băgate în pungi sigilate, în bagajul de cală, cu elemenți de ladă frigorifică printre pungi. Totul se desfășura sub acoperirea unui act care indica doar că păsările sunt ciocârlii de câmp și că au fost vânate (a se citi – braconate) la Săbăoani, sub oblăduirea AVPS Roman.

            Știrea a apărut deja în presa italiană și atestă faptul că România a este un rai al braconierilor. În Italia, braconierii sunt anchetați de autoritățile din Bergamo, iar în România, Societatea Ornitologică Română (SOR) a sesizat Garda Națională de Mediu și a cerut anchetarea celor care au supervizat partida de vânătoare.

            Conform documentului prezentat de braconierii italieni, partida de vânătoare a fost organizată de AVPS Roman, județul Neamț. În acest document se specifică faptul că au fost vânate doar ciocârlii de câmp, dar în realitate au fost braconate alte specii: codobatură albă, scatiu, sticlete, florinte, inăriță, cânepar.

            Pentru a lămuri de ce vânătorii organizează partide de vânătoare la care se braconează specii protejate, SOR a cerut AGVPS din România să prezinte autorizația în baza căreia s-au organizat partida de vânătoare, precum și exemplarul duplicat al documentului pe care vânătorii italieni îl aveau în posesie, pentru a preciza numărul de păsări ucise.

            Conform legislației din România, un singur vânător poate „recolta” doar 50 de ciocârlii pe zi. Conform actelor, la vânătoare au participat 4 vânători – care puteau doborî doar 200 de exemplare de ciocârlie, dar poliția italiană a confiscat 1119 păsări, ceea ce înseamnă că organizatorii români au închis ochii la ilegalitate.

            Acesta nu este primul caz de braconaj la păsări comis de vânătorii italieni în România. În 2009, în Balta Mare a Brăilei, un braconier italian a fost prins cu 2000 de ciocârlani. În 2010, în județul Brăila au fost prinși 15 braconieri italieni cu mii de ciocârlii, ciocârlani și prepelițe. În 2011, vameșii unguri au interceptat un transport de 11.000 de ciocârlii vânate în România și care plecau spre Italia. În 2013, un alt italian a fost prins în Ialomița cu 5.400 de ciocârlii braconate.

            Gala Administrație.ro: Patru premii pentru județul Bacău

              Gala Premiilor de Excelență Administrație.ro, care s-a desfășurat la sfârșitul săptămânii în București, a adus patru premii județului Bacău. Competiția are drept scop să evidențieze cele mai bune inițiative ale unor persoane sau instituții din administrația locală și centrală.

              Toate cele patru proiecte ale județului Bacău nominalizate la Gală au fost premiate.
              Proiectul „Modernizare compartiment Radioterapie Bacău” al Consiliului Județean Bacău și proiectul „Lucrări de modernizare la secțiile Medicină Internă, Neurologie, ORL – Oftalmologie, Spitalul Municipal Sf. Ierarh Dr. Luca Onești” al Primăriei Municipiului Onești au primit „Premiul de excelență pentru cele mai importante proiecte de investiții în sănătate”.

              Proiectul „Copiii au dreptul la familie” derulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău și Fundația SERA a primit „Premiul de excelență pentru cele mai importante proiecte de dezvoltare a serviciilor sociale”.
              „Premiul de excelență pentru cele mai importante proiecte de investiții în turism” a fost acordat Primăriei Municipiului Moinești, nominalizată pentru proiectul „Moinești-Băi, Stațiune turistică din 2017”.

              Băcăuanii lipsiți de căldură spun că sunt victimele unui abuz

                – articolul 117 din Hotărârea nr. 425/1994 privind aprobarea Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei termice prevede ca începerea perioadei de încălzire pentru consumatorii de tip urban să aibă loc după înregistrarea, timp de trei zile consecutiv, între orele 18.00 și 6.00, a unor valori medii zilnice ale temperaturii aerului exterior de plus zece grade sau mai mici

                Temperatura exterioară pe timp de noapte a scăzut simțitor în Bacău, fiind sub 10 grade Celsius, dar cu toate acestea, în multe apartamente, caloriferele continuă să fie reci. Sute de băcăuani care au caloriferele legate la rețeaua de furnizare a agentului termic administrată de Thermoenergy Group, fac frigul în locuințe din cauza datoriilor pe care asociațiile de proprietari le au față de furnizor.

                Recent, conducerea Thermoenergy a publicat o listă cu 19 asociații de proprietari din Bacău care au datorii față de furnizor. Acestea ar fi fost notificate cu privire la faptul că până la recuperarea debitelor, consumatorii nu vor mai avea căldură și apă caldă. Evident, această măsură aspră a provocat nemulțumiri în rândul locatarilor care se știu cu plata la zi.

                “Locuiesc în cartierul ANL Bucegi și m-am trezit deodată că nu am nici căldură și nici apă caldă. După părerea mea, oprirea căldurii și sistarea apei calde în sezonul rece constituie un abuz! Eu sunt cu plata la zi si am doi copii mici. Cu ce-am greșit eu, consumatorul!?! Ne-au desființat centrala de bloc și ne-au legat forțat de Thermoenergy! Angajații societății nu au făcut nimic toată vara ca să-și recupereze debitele și acum apelează la abuzuri, la constrângeri. Mai citiți legile, domnilor!”, declară Iustina Marcu.

                Cele 19 asociații de proprietari notificate de conducerea Thermoenergy pentru neplata datoriilor sunt: 8 Milcov, 13 Mărășești, Asociația de proprietari nr. 24, Asociația de proprietari nr.33, Asociația de proprietari nr. 35, Asociația de proprietari nr. 85E, Asociația de proprietari nr. 95, Asociația de proprietari nr. 130, Asociația de proprietari nr.140 Bucegi, Asociația de proprietari nr.163 Bucegi, Aeroportului 4G, Alecu Russo 33, ANL Bucegi, ANL Letea 46A, ANL Letea 50 bis, Condorilor 2, Lalelelor 3, Narciselor 12 și Stejarul. Datoriile acestora față de Thermoenergy însumează 1.154.273 lei.

                Radu Cristian Palade, director general Thermoenergy Group SA Bacău declară că pentru asociațiile de proprietari cu debite restante, începerea furnizării de agent termic pentru încălzire se va face doar după stabilirea modalității de plată a datoriilor.

                UPDATE: Sâmbătă seara, agentul termic a revenit în cartierul ANL Bucegi. Dacă apa caldă a curs în parametri, caloriferele abia se încălziseră în jurul orei 20.00.

                Mopedist accidentat în Izvoare

                  FOTO: Cosmin C-tin Vrb

                  În această după-amiază, un şofer de 36 de ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism pe strada Chimiei, la intersecţia cu strada Înfrăţirii, în cartierul Izvoare, nu ar fi acordat prioritate la efectuarea virajului la stânga unui moped, condus de un băcăuan de 66 de ani.

                  În urma impactului, mopedistul a fost rănit uşor. Ambii conducători auto au fost testaţi cu etilotestul de către poliţiştii ajunşi la faţa locului, rezultatele fiind negative.

                  Şi la intersecţia străzilor 9 Mai cu Alexandru cel Bun, din Bacău, a avut loc, tot în această după-amiază, o tamponare între un autoturism şi o motocicletă.

                  Interviu cu actrița Ilinca Istrate

                  „În cadrul cursului vreau să învățăm că orice imperfecțiune trebuie folosită în favoarea noastră.”

                  Ivona Lucan: Ilinca, tu împreună cu Pogany sunteți gata să dați startul unui nou proiect, care face parte din programul „Hai și tu la Teatrul meu”. Povestește-ne puțin despre „Atelierul cu vise”. Cum ți-ai imaginat acest Atelier?

                  Ilinca Istrate: M-am gândit să creez un loc special în Teatrul Municipal „Bacovia” unde, atât copiii, cât și eu să avem oportunitatea să ne jucăm, să ne punem în practică visele. Creativitatea este cuvântul cheie al Atelierului de Vise.

                  I.L.: Vei fi un fel de „magician” al Artei păpușărești pentru copii. Ce îți propui prin acest curs?

                  I.I.: În cadrul cursului vreau să ne cunoaștem, să ne descoperim abilitățile și calitățile, să fim siguri pe deciziile noastre, să nu ne fie frică să greșim, să învățăm că orice imperfecțiune trebuie folosită în favoarea noastră și să dăm frâu liber imaginației.

                  I.L.: Ce vei lucra cu copiii înscriși la „Atelierul cu Vise”?

                  I.I.: Vom construi păpuși inspirate din natură (frunze, picături de ploaie etc), mișcare scenică, exerciții de dicție și mânuire de păpuși.

                  I.L.: Cum se finalizează acest curs?

                  I.I.: Cursul se finalizează cu montarea unui mic spectacol cu păpuși, în care personajele vor fi interpretate de cursanți.

                  Ivona Lucan,
                  Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

                  Erasmus+ 30 Infodays în şcolile din judeţul Bacău

                    În 2017 programul Erasmus + sărbătorește a 30-a aniversare la nivel european şi a 20-a în România. Cu această ocazie, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău, alături de şcolile care implementează proiecte şi parteneriate în cadrul programului Erasmus+, dar şi alături de cadre didactice şi elevi interesaţi de acţiunile oferite, a organizat întâlniri, conferinţe, expoziţii, activităţi formale şi nonformale, care să reliefeze rezultatele şi beneficiile proiectelor europene.

                    O astfel de activitate, desfășurata sub titlul Conferința Județeană Erasmus+ Infodays- Cetățenie activă și antreprenoriat, a avut loc miercuri la prânz, în parteneriat cu Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” și Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”, la care au participat 200 elevi şi cadre didactice din judeţele Bacău și Neamț, dar şi invitați  din străinătate, Alvaro Giron și Tome Ribarov- reprezentanți ai Europroyectos Erasmus Plus SL din Spania. Legătura dintre şcoală şi piaţa muncii a fost evidenţiată de reprezentantul SCC Services România, Alexandru Tomescu. Conferința a marcat trei tipuri de activități: standuri expoziţionale interactive Erasmus+, prezentări ale experiențelor europene, articole publicate în broșura conferinței. Profesorii şi elevii din şcolile care au implementat şi implementează proiecte europene au expus tuturor celor prezenţi poveştile lor de succes Erasmus+.

                    Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău a prezentat proiectele „Relational and Emotional Competences – R.E.C.”, „Apprentissages lexicaux en contextes multiples” şi diseminarea la „Educational Integration of Refugees – A Classroom Approach”. A urmat Colegiul Naţional „Gh.Vrănceanu” cu „Început de carieră IT”- consorţiu naţional și diseminarea proiectelor „Smart IT”, „Launching Our CO3 Erasmus Satellite”, „What’s the Use of It?”, „Formare iniţială de calitate prin mobilitate – design şi programare web”. Liceul cu Program Sportiv Bacău a diseminat proiectul „A Constructive Approach to Teaching: Creative Drama” şi a lansat proiectul „Online Marketing Tools for VET Students”, iar Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran” a vorbit despre proiectul „Profesioniști în educatie pentru o Şcoala a viitorului” şi a diseminat „Knowing Me, knowing You”.

                    A urmat Școala Gimnaziala „Alexandru cel Bun”cu diseminarea proiectului „Bien dans mon corps, bien dans ma tete, bien dans mon avenir”, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” cu diseminarea pentru „Moving Minds through Movies”, Colegiul Naţional „Ferdinand I” cu „STVN”, Colegiul Naţional Pedagogic „Stefan cel Mare” – diseminare proiect „Fostering Communicative Competence Through Arts”, Colegiul Economic „Ion Ghica” – lansare proiect „Profesionişti în alimentaţie publică prin stagii de practică europene” și diseminare „Leaving home, coming home: A project to make students aware of migration problems in our countries” şi „Dezvoltarea Competențelor pentru Turismul Viitorului”, apoi Colegiul „Grigore Antipa” – diseminare „Make a Change to Listen to Their Voice”. Au urmat colegii și licee din Onești, Roman – Neamţ, Săbăoani – Neamț, Piatra Neamț și Asău, dar și Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” cu proiectul „Viitorul incepe acum!”, alături de Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron” cu diseminare „UPPScience”.

                    „Eramsus+ nu este doar un program care oferă şansa de a implementa proiecte şi parteneriate, ci este mult mai mult: şansa de implicare în viaţa comunităţii, de o mai bună înţelegere a noţiunii de cetăţenie activă, de îmbunătăţire a competenţelor şi de dezvoltare profesională şi personală într-un spaţiu care oferă perspective durabile. În zilele ce urmează, Alvaro Giron și Tome Ribarov, reprezentanții din Spania vor discuta cu elevii din şcolile băcăuane despre oportunitățile Erasmus+, despre cetățenia activă și despre posibilitatea unor colaborări ulterioare.

                    prof. Ana-Maria Rotaru, inspector şcolar pentru proiecte educaţionale ISJ Bacău

                    Hublou / Prefer să rămân old fashion în unele privințe

                    Carmen Mihalache
                    Carmen Mihalache

                    Știu că am povestit odată o întâmplare hazlie, care mi-a revenit acum în minte. Adusă de fluxul capricios al amintirilor. Eram la intrarea într-un magazin, când la ușă văd că s-au oprit două fete care chicoteau, butonând întruna pe un telefon și vorbind tare. Așa că, vrând- nevrând, am auzit ce discutau.

                    „Ai văzut tu, spunea una dintre ele, cică fetele deștepte sunt și cele mai predispuse la depresie. Pentru că ele își dau seama cum e cu lumea, cu viața, și înțeleg mai devreme totul”. După ce au tăcut câteva secunde, fetele s-au apucat iar de râs. Ferice de ele, mi-am zis, e clar că nu făceau parte din categoria aceea pândită de depresie. Micuța întâmplare m-a amuzat, dar, în general, nu mi se pare deloc interesant, ba chiar găsesc că e stânjenitor la culme să audă toată lume ce vorbești. Și cel mai mult mă indispun oamenii cu handsfree, care par a vorbi singuri mergând pe stradă, fără să le pese că sunt auziți, deși spun lucruri foarte personale.

                    Mai deunăzi eram într-un microbuz, venind de la Iași, și a trebuit să suport toate conversațiile „private” ale unor pasageri. Sigur, în era digitală s-a pierdut mult din noțiunea, din înțelesul termenului de intimitate. Dar eu sunt mai curând old fashion, mai cred în decență, în bunul- simț (despre care știu că nu crește în pomi, Al. Paleologu având perfectă dreptate când vorbea despre bunul-simț ca paradox) și bunul gust, și mă îngrozesc pur și simplu când văd ce postează oamenii pe tot felul de rețele, cică-se de socializare.

                    Știu că sunt mulți aceia care cască gura la viețile altora, ei neavând ceea ce se numește o viață personală, numai a lor, din simplu motiv că nu au personalitate. Mulți trăiesc prin delegație, jinduind să fie în locul altora, care au nimerit-o mai bine. Și mi se pare foarte trist să ajungi așa. Să invidiezi mereu norocul celorlalți. Deși niciodată nu e bine să judeci după aparențe. Pentru că, în societate, oamenii poartă măști, joacă anumite roluri.

                    De fapt, oare ce mai rămâne doar al nostru, când se știe ce uriașe proporții a luat acum supravegherea oamenilor, și când se vorbește de sfârșitul intimității? Poate tocmai de aceea mă încăpățânez să țin și mai mult la mica mea intimitate, încercând să mă protejez cumva, să-mi păstrez un mic, cât de mic acolo, spațiu privat. O lume numai a mea, cu refugiile ei. Asta cu atât mai mult cu cât profesia mea se desfășoară în spațiul public.

                    Sigur, lucrurile nu-mi ies întotdeauna așa cum mi-aș dori, și fac destul de multe greșeli când sunt prea deschisă, și mă expun, pentru că așa e firea mea, spontană, comunicativă. Nu sunt genul închis, precaut, ascuns, calculat, asta mi-e foarte clar. Ce pot să fac însă este să mă feresc de excese, să păstrez doar pentru mine anumite sentimente, trăiri, o relație cordială cu mine însămi, care-mi asigură confortul și un echilibru interior.

                    Evit conflictele, și cu ceilalți, și cu mine. De altfel, am oroare de indivizii conflictuali, mai ales de tipul acelora care se ceartă și cu ei înșiși dacă îi lași singuri. Îi găsesc ridicoli și obositori. Și de compătimit, în cel mai bun caz. Mai ales atunci când îți dai seama că e vorba chiar de o patologie. Întâlnesc tot mai mulți oameni cu vizibile tulburări de comportament, cu instabilitate psihică, în ultima vreme. Nevrotici, depresivi, anxioși.

                    Cică societatea asta a competiției, a performanței, a violenței ar fi de vină. Tolerantă din fire, încerc să înțeleg, dar, categoric, îmi displace lumea asta din ce în ce mai isterică. Eu sunt atrasă de oamenii cu simțul relativului și cu cel al umorului, care au știința de a se face plăcuți și de a destinde atmosfera. Sunt extrem de rari, dar tocmai de asta îi prețuiesc mult. Cu genul ăsta pot să am un fel de liniștitoare senzație de intimitate spirituală, ceea ce este supremul lux pentru mine, spre care aspir dintotdeauna. Lux, calm și voluptate, ca în celebrul vers al lui Baudelaire și ca într-o pictură de Matisse, senină, luminoasă.

                    Folkul, tradiții retrăite

                      Sala Ateneu a fost joi, cu începere de la ora 15.00, gazda unui concurs de creație și interpretare intitulat „Folkul, tradiții retrăite”, organizat de Școala „Nicu Enea”, ca parte într-un amplu proiect început încă din luna septembrie.

                      „Este vorba despre proiectul «Dezvoltarea ofertei de activități pentru petrecerea timpului liber de către tineri prin reactualizarea unui gen de muzică cu tradiție, folkul», și inițierea unui festival de acest gen. Urmărim în special oferirea de noi oportunități de petrecere a timpului liber, promovarea unor tinere talente, dar și dezvoltarea de aptitudini artistice ale tinerilor”, ne-a declarat prof. Mariana Ifrim, directorul școlii, dar și managerul de proiect.

                      Concursul s-a desfășurat pe două secțiuni: instrument – chitară și vocal – instrumental. Unitățiile de învățământ partenere sunt colegiile naționale de Artă și Pedagogic din Bacău. Proiectul este realizat cu sprijinul Primăriei Bacău și a Consilul Local.

                      Viitorul prezentului și gramatica personală

                      Zilele trecute i-am spus unui primar că m-am îngrozit atunci când am citit rapoartele de activitate ale consilierilor locali. Postate pe site-ul instituției, acestea sunt, cu foarte puține excepții, o insultă nu doar la adresa limbii române, ci și a logicii și democrației. Există rapoarte pe care (nu exagerez) un prunc din clasa I le-ar folosi pentru a stârni hazul colegilor săi.

                      Primarul a zâmbit trist, spunându-mi că legea nu condiționează candidaturile, pentru aceste funcții, de nivelul studiilor. Dar ce ne facem, am întrebat eu, cu aleșii care au, totuși, niște patalamale cu ștaif și sfidează tot ceea ce e de sfidat atunci când se apropie de condei sau deschid gura pentru a glăsui câte ceva?… Primarul m-a invitat să arunc priviri și pe site-urile altor primării… I-am ascultat sfatul… Aceeași poveste… Edilul nu a uitat să mă întrebe:

                      „Dacă avem până și un ministru al Educației care dă prin toate gropile cu scrisul, vorbitul și logica, oare este normal să-i cerem să fie… savant unui consilier local care nu are altceva de făcut decât să-i bată lui moș Ion în poartă, ca să-l roage să nu mai arunce gunoiul pe uliță?”…

                      De când ne-am pricopsit cu Liviu Pop ministru, aproape orice derapaj poate fi justificat. Omul, ajuns o vedetă a bășcăliei naționale, părea născut, până zilele trecute, în zodia neclintirii din jilț. Uneori are chiar și aspirații metafizice. Recent, am crezut că vrea să-i facă loială concurență Sfântului Augustin. Vă amintiți, în „Confesiuni” (Editura Nemira, 2016, XI; 26, pag. 263), Augustin topește fermecător timpul într-o retortă în care metaforele fac legea.

                      El spune că „nu este corect să spunem că există trei timpuri, trecut, prezent și viitor, ci ar fi mai bine poate să spunem că există trei timpuri, și anume: prezentul lucrurilor trecute, prezentul lucrurilor prezente şi prezentul lucrurilor viitoare. Aceste trei moduri ale timpului există în spirit și nu văd unde altundeva. Prezentul lucrurilor trecute este memoria; prezentul lucrurilor prezente este contemplarea directă, iar prezentul lucrurilor viitoare este starea de așteptare”. Liviu Pop a afirmat nonșalant, forțând infracțional-logic revoluționarea concepțiilor despre timp, că „fiecare copil merită un viitor mai bun decât cel prezent”. Un alt discurs al său cuprindea cuvântul ,,copiii” scris doar cu doi ,,i”. Laș, a dat vina pe un funcționar din minister.

                      Întrebat ce reprezintă al treilea ,,i” din ,,copiii”, a dat în bâlbâială.
                      E clar: Liviu Pop este un exemplu despre cum nu trebuie să fie/să fi fost un ministru. Dar poate că este un fel de guru de partid, poate că acestea or fi standardele de performanță ale intelighenției de partid și de stat. Dar cum în minister sunt și foarte mulți profesioniști, m-am mirat multă vreme de ce aceștia nu l-au izolat într-o cămăruță doldora de jucărele ministeriale nevinovate, fără internet și cu ferestrele bătute în cuie, ca să nu-i devină publică nicio șoaptă. Mă sperie gândul că va reveni la catedră. Mă apucă deja mila de potențialii săi elevi.

                      Mă gândesc cu groază la un scenariu absurd. Ce-ar fi fost dacă ministrul Pop ar fi venit vreodată în inspecție la elevii la care încă mai predau sau la mine. Cred că ar fi primit un cadou inedit: tot sarcasmul din lume tăvălit (legal-estetic) prin vitriol. Până una-alta, dacă există un editor generos, mă angajez să public într-un volum toate trăsnăile ministrului. Și nu oricum: interpretate de lingviști, logicieni și matematicieni.

                      Blestemul străzii Salciei

                        Strada Salciei, din Cartierul Şerbăneşti, este cea mai mediatizată stradă din Bacău, reporterii Deşteptării au scris de mai multe ori despre nemulţumirile oamenilor, cu privire la faptul că, de ani şi ani, administraţiile locale promit apă potabilă, canalizare şi asfalt.

                        Promit doar, deoarece nu s-a întâmplat nimic în toţi aceşti ani. O „minune” s-a produs totuşi la începutul anului 2016: Compania de Apă a demarat lucrările de canalizare, însă, inexplicabil, doar pe o porţiune de stradă, cea care face legatura dintre str. G-ral Eremia Grigorescu şi str. Şerbăneşti, strada veche, cu aproape 20 de locuinţe nu a intrat în acest proiect.

                        În iulie 2016, am solicitat primarului Cosmin Necula informaţii despre investiţie: „S-a lucrat prost. Am cerut refacerea proiectului, cum poţi să introduci canalizare doar pe jumătate de stradă. O fi dificil, o fi greu, dar strada Salciei nu este Casa Poporului. Am cerut CRAB şi direcţiei noastre din Primărie să reia proiectarea, iar începând cu luna august lucrarea va fi bugetată”, a fost răspunsul edilului băcăuan.

                        Promisiunile intră în reparaţii capitale

                        S-a împlinit un an de atunci. Strada Salciei este în acelaşi stadiu. CRAB nu a refăcut proiectul, nu a reluat lucrările. „Am fost, în martie 2017, în audienţă la domnul Necula, ne spune Mitică Manea, locuitor la nr. 10. Mi-a dat impresia că este bine intenţionat, însă ceva nu este în regulă cu proiectul, cu această lucrare. A rămas să solicite alte informaţii.”

                        Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât, pe stradă nu este nici apă potabilă, oamenii şi-au construit puţuri, iar apele uzate sunt colectate în fose, mai mult sau mai puţin septice, alţii au WC-urile la acelaşi nivel cu pânza freatică. Apa a fost dusă la analize şi s-a constatat că nitriţii şi nitraţii depăşesc cu mult standardele normale. „Noi nu înţelegem de ce este aşa de greu să aduci 20-30 de tuburi de beton, le îngropi la adâncimea corespunzătoare, faci legătura cu reţeaua deja montată şi avem canalizare, după care se aduce apă potabilă care are sursa foarte aproape, iar după trei luni asfaltezi.

                        Dar ştiţi care mai este prostia? Domnul primar avea dreptate, lucrarea făcută de vechea administraţie este prost gândită! Nici nu aveau de gând să ne racordeze, deoarece gurile de vizitare de la canalizarea deja montată nu au prevăzute posibilităţi de alte racordări. Şi, dacă tot vorbim de lucrul prost făcut, să mai spun că nici pentru apa pluvială nu sunt canale de colectare. De mai bine de 10 ani solicităm nişte drepturi omeneşti, normale, civilizate, am făcut-o oficial, prin presă, în audienţe, în scris. Ne-am pierdut orice speranţă”, pune punct discuţiei Mitică Manea.

                        Ca şi în anii trecuţi, când am mai scris despre strada Salciei, locuitorii fac tot felul de supoziţii, în condiţiile în care toată lumea promite şi nu se face nimic. De aceea am solicitat informaţii oficiale de la Primăria Bacău, privind situaţia străzii Salciei, în baza Legii 544, celebra lege a accesului liber la informaţii, care, în ultimul timp, pare că-şi dă duhul. După 25 de zile, am primit următorul răspuns:

                        „Strada Salciei este trecută pe lista proiectului de investiții «Extindere şi reabilitare infrastructură de apă și canalizare», proiect implementat de SC CRAB SA din fonduri europene. După finalizarea lucrărilor de apă şi canalizare se va trece la proiectarea modernizării străzii.”

                        Nimic nou sub soarele arzător de deasupra străzii Salciei. Locuitorilor de pe Salciei le-ar fi prins bine, dacă se preciza şi CÂND se va întâmpla a doua minune.

                        Măgura Ocnei, mănăstirea de pe colină

                        „La mănăstire se spune că vine toată lumea dar rămâne cine poate!”
                        Dumitru Epifanie Bulancea, starețul Mănăstirii Măgura Ocnei din Târgu-Ocna

                        Plecasem cu gândul de a găsi povești, acele povești care pot face diferența într-o lume agitată și plină de probleme. Iată-ne așadar în mașină în drum spre Târgu-Ocna, orașul care avea să ne aducă o poveste…și ce poveste! Ne măcinau o groază de lucruri și aveam o mulțime de întrebări, după ce ne-am documentat succind cam pe unde s-ar afla mănăstirea de pe colină. Aflasem că, la numai 15 kilometri de stațiunea Slănic Moldova, pe șoseaua ce o leagă de Târgu Ocna, la doar câteva sute de metri după trecerea podului peste Trotuș, intersecția la dreapta, pe un drum de beton prin pădure de circa 3 kilometri, este mănăstirea cu obște de maici, Măgura Ocnei.

                        Așa cum și o vorbă spune: „Călătorului îi șade bine cu drumul”, ni se potrivea și nouă de minune, zicala. Am vrut să găsim acea mănăstire. Am întrebat în stânga și-n dreapta ca până la urmă să dăm de drumul îngust și abrupt de beton care ne-a dus prin pădurea cu luminișurile copacilor tomnatici, prin care se zărea răzleț soarele. La nici măcar o sută de metri observasem două maici ce coborau drumul și ne-am zis triumfători: Ăsta-i drumul!

                        Mergeam și ne minunam de ce a putut face divinitatea în locul acela uitat de lume: copacii care erau ,,tolăniți” cuminte pe marginea drumului, frunzele ,,pictate” într-o multitudine de tonuri de maro și aerul…ce aer pur…mirifică zona aceea iar sus ne-au așteptat și mai multe…minunății. Ne-am bucurat ochii și sufletul până am ajuns acolo unde s-a creat un adevărat colț de Rai. Tot întru bucuria sufletului merg și cei care au nevoie de liniște sufletească și acea pace de care ne-a vorbit și duhovnicul locului, Dumitru Epifanie.

                        Are „de două ori câte opt”… ani

                        Așezământul monahal de la Măgura Ocnei este clădit în mijlocul pădurii, pe o colină aflată la altitudinea de 505 metri. Practic este îmbrățișată de pădure, protejată de răul exterior și plasată cât mai aproape de cer. Ajunși la mănăstire și întâmpinați de un ajutor de bază al locașului de cult, ne îndreptăm spre căsuța în care stă starețul.

                        O măicuță destul de tânără ne-a întrebat dacă vrem să vorbim cu starețul și am rămas în prag. Gârbovit de vreme, dar cu zâmbetul pe buze, starețul ne-a invitat în casa lui și am început să vorbim. Părintele află că venim de la Bacău iar zâmbetul de pe buze devine unul și mai larg, că eram dintr-o zonă foarte apropiată și dragă lui. Întrebăm ce oameni vin prin zonă.

                        „Ei, așa se întâmplă la biserică, omul vine la necaz”, apoi a adaugat că: „Sunt trei feluri de vizitatori care vin la mănăstire: sunt acei care au necazuri, cei care vin din credință și al treilea tip este tineretul, care vine, se uită și pleacă”. Întrebat ce vârstă are, începe să glumească cu noi că are „de două ori câte opt”, deși noi îi spuneam că ar avea cam șaptezeci de ani. Ne-a mai povestit că de 27 de ani este părintele duhovnic și că maica stareță are 87 de ani iar ea se ocupă, de fapt, cu gestiunea celor 40 de maici.

                        După discuția emoționantă pentru noi, cu starețul Dumitru Epifanie, însoțiți de o maică, am vizitat întregul locaș de cult, dar am făcut și un mic tur al camerelor pentru vizitatori, care au condiții foarte primitoare. La plecare, ca bun rămas, părintele ne-a spus înțelept: „Lăsați răul aici, la mănăstire!”


                        Mănăstirea Măgura este formată din biserica mare, care este amplasată în acelaşi loc cu modesta biserică de piatră din vechiul schit. Biserica este înconjurată de clopotniţă, asemănătoare unui turn la intrare, chilii pentru maici, stăreţie, bucătărie, trapeză, pivniţe, garaje, clădire cu 10 camere pentru închinători, cimitirul – organizat după tradiţia monahală, biserica din lemn din incinta cimitirului, care are alături o clădire impunătoare cu două etaje. În stânga bisericii se află o construcţie complexă, cu o suprafaţă de 500 metri pătrați, unde să găsește un paraclis pentru iarnă, o sală de mese, un beci şi o mansardă.

                        Văz şi auz

                        MORFOLOGIE MUZICALĂ. Dăm crezare instrumentistului care ne mărturiseşte deloc bombastic: „Această întâlnire cu Mozart am declinat-o şi conjugat-o până la înţelegerea deplină” (RRC, 13 sept.). Numele şi verbul, prin declinare, respectiv conjugare, sunt părţi de vorbire utile şi artiştilor, în efortul de a ne descifra şirul de note muzicale.

                        SEMN GREU. După un aparent interminabil ciclu dedicat plasării (uneori) corecte a virgulei înaintea lui „şi”, în presă am văzut/auzit o zicere aproape comună: „Vorbeşte-mi cu subiect şi predicat!” (între care nu se va pune virgulă; apropo de substantiv şi verb, care asigură subiectul şi predicatul unei propoziţii) şi una adaptată: „Se va scrie cândva un tratat despre circuitul virgulei în natură”.

                        ECOU LA ACCENT. Am discutat cândva despre rostirea numelui scriitorului rus Tolstoi, ceea ce a adus două precizări din partea profesorului Valeriu Bogdăneţ: orice „o” neaccentuat se pronunţă „a”, iar locul accentului este pe ultima silabă. IOOPV, în secţiunea alocată transcrierii numelor şi cuvintelor din limbile care folosesc alfabetul chirilic (rusa), exemplifică: Tolstói.

                        PSIHOZĂ? De când cu absenţa celui de-al treilea „i” în cuvântul „copiii” (septembrie 2017), cei ce se adresează publicului, fie el şi comercial, îl pun şi unde nu trebuie. În geamul unui magazin citesc un afiş proaspăt lipit: „AVEM PAMPERS PENTRU ADULŢI ŞI COPIII”. Să fie vorba despre COPIII acestora? Reamintim cheia ştiută din clasele mici: „(nişte) co-pii” (două silabe, doi „i”), dar „(toţi) co-pi-ii” (trei silabe, trei „i”).

                        O CONTESTAŢIE… Suntem traşi de mânecă: „PUNE-ŢI MÂNA PE CARTE!” este scris corect. Da, dar în alt context: adresându-se unui singur elev, profesorul îi cere să pună/să aşeze mâna pe carte, ca şi cum ar dori să depună jurământul (pe cartea cărţilor, Biblia). Aici „-ţi” are valoare posesivă, fiind echivalent cu „Pune mâna ta”.

                        … ŞI ÎNCĂ UNA. Ni se obiectează că există forma paralelă „(eu) îngenunchi”, pe lângă „(eu) îngenunchez”. Da, numai că toate îndreptarele ortografice (din 1932, până în 1995) consemnează forma cu sufixul „-ez”, iar cea prescurtată este considerată învechită (MDA, 2003). Un alt cititor recunoaşte autoritatea Academiei: „Îngenunchez în faţa DOOM-ului”.

                        A PATRA ÎNTREBARE, FĂRĂ RĂSPUNS. Să numărăm, pe silabe: „– Un’ te duci?/ – La Tecuci./– Ce să faci?/– Cozonaci./– Cui să-i dai?/– Lui Mihai”. Pronumele personal „i” din ultima întrebare înlocuieşte cuvântul „cozonaci” sau ţine locul numelui destinatarului? Altfel spus, „-i” din „Cui să-i dai?” este în cazul acuzativ (complement direct) sau în dativ (complement indirect)? Iată o situaţie de omonimie gramaticală (şi morfologică, şi sintactică)!

                        PIERDEM O LITERĂ? Asistând la festivitatea de premiere din cadrul unui concurs de creaţie literară, am admirat frumuseţea literelor cu care erau scrise numele câştigătorilor (de regulă acestea sunt caligrafiate, pe diplome, de către cineva care scrie frumos). Bucuria s-a spulberat iute: iniţiala numelui unei profesoare, comună cu Jupiter ori Julieta, era trasată pe două spaţii, în loc de trei (suprarând, rând, subrând), confundându-se foarte uşor cu I. Autorul programului cu care a dirijat calculatorul nu ştie că există o singură literă de mână în alfabetul latin, J, care ocupă trei spaţii?

                        PE LIMBA/ÎNŢELEGEREA LOR. Dan Petruşcă, profesor şi poet, mută cu folos îndeletnicirea scriitoricească în incinta şcolii. Pentru a-i face pe liceeni să priceapă teoria literaturii, a imaginat o scenă: „Ştiţi? Tema literară e ca o umbrelă sub care se oploşesc motivele”.

                        Simpozionul Naţional de Estetică. Elogiul istoriei

                        Poate că ar fi trebuit să scriu această cronică peste câteva zile, peste câteva săptămâni, atunci când s-ar fi decantat, s-ar fi aşezat mai bine gândurile şi emoţiile. Dar, nu-i chip. Ziarul are nevoie de informaţie proaspătă, cititorii trebuie să afle ce s-a întâmplat în ziua de vineri, 13 octombrie, ultima zi a Simpozionului Naţional de Estetică.

                        De la ora 11.00, în Aula Universităţii „George Bacovia”, studenţi, elevi şi profesori, invitaţii din ţară, din Cernăuţi şi Chişinău, au asistat la o conferinţă – pledoarie extraordinară, un adevărat manifest, „Elogiul Istoriei”, susţinută de acad. Ioan-Aurel Pop, rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, autor a peste 40 de cărţi, specialist în istoria medievală, unul dintre cei mai reputaţi medievişti din România. Istoriograful ardelean a plecat în susţinerea tezei sale de la faptul că despre istoria acestui neam se vorbeşte tot mai denaturat, se manifestă o neîncredere în istorie şi istorici din cauza tratării simplistă şi simplificatoare a istoriei, din cauză că nu se merge la surse, la surse credibile, unii nu vor, alţii nu pot, nu cunosc limbile latină, greacă, ebraică, germană, etc., acolo unde se găsesc izvoarele.

                        „Noi nu cunoaştem nici 10 la sută din aceste izvoare. Mai este apoi istoria din presă, colorată şi supradimensionată, vine apoi şi istoria scrisă de specialişti, cea mai plicticoasă formă de tratare a istoriei, însă este istoria adevărată”, a spus istoricul Ioan-Aurel Pop. Întreaga lui pledoarie pentru adevărul istoric a cuprins şi aserţiuni mai puţin acceptate, însă apelul a fost la realitate, la context, însă pentru acest lucru „este nevoie de enorm de multă muncă”. A vorbit apoi de cele două curente, occidental şi autohtonist, atunci când este tratată istoria. Într-o sală mută de admiraţie şi ascultare, într-un limbaj seducător academicianul Ion-Aurel Pop a îndemnat tinerii să studieze, să studiem istoria critic, să apelăm la surse (patru a identificat istoricul), să corelăm informaţiile:

                        „Dincolo de vorbe, de teorii, istoria este Viaţă, nu frumoasă, nu sublimă, este viaţă, dacă nu ştim istorie suntem şi vom rămâne infirmi, istoria înseamnă demnitate, identitate, ştiinţă”, şi-a încheiat profesorul universitar Elogiul adus Istoriei. A fost o teribilă pledoarie pentru istorie şi istorici, cum rar se poate auzi într-o aulă, într-o şcoală, cum tot rar ai ocazia să citeşti. În aceeaşi atmosferă, în acelaşi cadru, a avut loc şi prezentarea volumului „Istoria Transilvaniei”, autori Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, carte de care s-a ocupat un alt istoric, de data aceasta de la Iaşi, Cătălin Turliuc.

                        De la ora 14.30, aceleaşi personalităţi s-ai întâlnit cu elevii de la Colegiul Pedagogic „Ştefan cel Mare”.

                        Decernarea Marelui Premiu „George Apostu”

                        Al doilea Mare Premiu „George Apostu” a fost decernat, în Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora”. Cu un Laudaţio rostit de academicianul Eugen Simion, Marele Premiu a fost decernat acad. Ioan-Aurel Pop.

                        Eugen Simion a făcut, la început, o frumoasă rememorare a timpurilor când, aproape în fiecare toamnă, venea în Bacău, fiind invitat la diferite manifestări, printre care şi Festivalul „Bacovia”, aducând un omagiu poetului Plumbului. Academicianul a făcut apoi un gest surprinzător, cerându-i lui Geo Popa ca, la anul, în 2018, „să facem ceva pentru Vasile Alecsandri în Bacău, să-i tipărim opera, Alecsandri a făurit, alături de alţi mari cărturari, România modernă. Am văzut Casa Alecsandri, este urât, trebuie făcut ceva”.

                        „Acad. Ioan-Aurel Pop nu cred că mai are nevoie de prezentare, şi-a început acad, Eugen Simion Laudaţio, numele lui este cunoscut, cărţile lui sunt citite, a devenit, în scurt timp, un nume în cultura română. Acum, când suuntem într-un moment greu, când nu avem o elită politică, nu avem oameni de stat, bărbaţi adevăraţi, acum avem nevoie de modele, un asemenea model este profesorul, academicianul Ioan-Aurel Pop.

                        Acum, în acest început de secol, trebuie să ne adunăm, să ne regăsim, să ne căutăm mereu şi mereu rădăcinile, identitatea. Acest lucru îl face cu prisosinţă, bine, pe baze ştiinţifice cel pe care dumneavoastră îl premiaţi în această seară, acad. Ioan-Aurel Pop”, a mai spus Eugen Simion, cel care, a afirmat, l-a invitat, l-a propus ca membru al Academiei.

                        Răspunsul acad. Ioan-Aurel Pop a fost un elogiu adus ţăranului, ostaşului român, casei, ţării, apelând, la poeziile lui Ion Pilat, Alecsandri, Coşbuc, la Rebreanu, Şt.O. Iosif, Goga, Blaga şi Arghezi, recitând, cine şi-ar fi închipuit! strofe întregi, legate într-o logică istorică, din care a reieşit, tragic şi frumoasă istoria acestui neam. A fost extraordinar, sala l-a ovaţionat în picioare.
                        De aceea spuneam că această cronică ar fi trebuit scrisă mai târziu.

                        S-a încheiat o poveste frumoasă

                        Simpozionul Naţional de Estetică, ediţia a XXII-a, organizat de Centrul de Cultură „George Apostu”, desfăşurat, anul acesta, sub genericul „ImagiNație – energia culturii”, premergător Centenarului Marii Uniri, a marcat, prin activităţile din bogatul şi interesantul program legăturile culturale, artistice, istorice și literare dintre toate provinciile României, acum, în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1918. De la început am remarcat şi consemnat participarea unor importante şi prestigioase personalităţi ale culturii, istoriei, esteticii, filosofiei, artelor plastice, artişti remarcabili ai scenei româneşti.

                        Faţă de alte ediţii, în 2017, nu au fost doar conferinţe, prelegeri şi simpozioane (ele şi-au avut locul şi rostul lor), participanţii au avut posibilitatea să se întâlnească cu arta plastică (expoziţia de pictură deschisă la Muzeul de Artă Contemporană, care poartă semnătura artistului Simion Zamşa, din Chişinău), cu teatrul şi marii artişti (excepţionalul spectacol susţinut de actorul Dorel Vişan şi flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, joi, de la ora 18.30, la Teatrul “Bacovia”), lansări de carte ( volumul “Împotriva uitării”, de Alexa Visarion, “Istoria Transilvaniei”, semnată de acad. Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan – Cluj), iar în ultima seară o întâlnire cu muzica clasică, în cadrul Concertului de Gală, susţinut de Filarmonica “Mihail Jora”.

                        Şi acum, despre invitaţi şi participanţi. A fost un simpozion de gală, dacă este permisă o asemenea formulare. Au vorbit şi, nu în puţine cazuri, au impresionat publicul, prin prestaţia, bogăţia de informaţii, exclusivitatea unora, dar mai ales cursivitatea şi plăcerea dialogului, culminând cu teribila pledoarie pentru istorie, studiul istoriei, făcută de academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj, la Universitatea “George Bacovia”, unul dintre cei mai tineri academicieni români, un istoric de dimensiuni europene, membru a numeroase academii, institute şi centre culturale din întreaga lume.

                        Aici nu este vorba despre o listă de personalităţi, dar trebuie să fim drepţi să scriem că, la ediţia a XXII-a a Simpozionului de Estetică, iniţiat şi manageriat 22 de ani de Geo Popa, fost director general al Centrului, în prezent secretar de stat în Ministrul Culturii, au conferenţiat acad. Alexandru Boboc, filosof, estetician, critic de artă, acad. Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi), scriitor şi poet, militant pentru drepturile omului, ale românilor din Bucovina de Nord, (R. Ucraina), cu o excelentă pledoarie pentru predarea în continaure a limbii române în şcolile din localităţile cu populaţie majoritar românescă, acad. Ioan-Aurel Pop (Cluj), acad. Eugen Simion, acad. Mircea Dumitrescu (plastician, făuritor de carte, a se vedea ediţia monumentală a “Caietelor enimesciene”), poetul Leo Butnaru (Chişinău), dr. Ştefan Niţulescu, Ion Cristescu, director al Muzeului Literaturii Române, profesori universitari din Iaşi, Bucureşti, Bacău, critici de artă şi de literatură.

                        Această a XXII-a ediţie a Simpozionului de Estetică din Bacău (11-14 octombrie) poate fi considerată (mulţi participanţi au şi făcut-o) una dintre cele mai mari, mai reuşite şi complete manifestări culturale dedicate Centenarului Marii Uniri. Un sprijin consistent a fost acordat de Consiliul Judeţean Bacău, cele două universităţi băcăuane, de colegiile naţionale “Ferdinand I” şi Pedagogic. Alături de alte instituţii media, Deşteptarea a fost şi la această ediţie partener, consemnând în paginile sale cronici, reportaje, note şi ştiri de la toate evenimentele care s-au derulat. Acolo, la timpul lor, managerul interimar al Centrului “Apostu”, Doina Barbu, a adus cuvenitele mulţumiri sponsorilor fideli ai acestui major eveniment cultural şi istoric.

                        Noul turn de control al Aeroportului Bacău

                          Aeroportul Internațioanal „George Enescu” din Bacău a postat pe pagina sa de Facebook imagini cu noul turn de control care se pregateste sa intre in functiune, dar si cu aspectul noii cladiri a aerogarii.