La un an după ce Tribunalul Penal Internațional (TPI)recunoștea, cu jumătate de gură, că fostul președinte iugoslav nu a fost găsit vinovat de crime de război, Slobodan Miloșevici este exonerat, din nou.
În 2016, o notă de subsol din dosarul lui Radovan Karadjici spunea: „Curtea constată că nu există dovezi suficiente în acest caz pentru a constata că Slobodan Milosevic a fost de acord cu planul comun de a înlătura definitiv musulmanii și croații de pe teritoriul sârb bosniac”.
La finele lui 2017, se întâmplă din nou: undeva, într-o notă de subsol din volumul patru al hotărârii împotriva generalului bosniac-sârb Ratko Mladici, judecătorii au concluzionat în unanimitate că „dovezile primite de instanța de judecată nu arată că Slobodan Miloșevici, Jovica Stanisic, Franko Simatovic, Zeljko Raznatovic sau Vojislav Seselj au participat la realizarea obiectivului penal comun «de a stabili o entitate bosniaco-sârbă omogenă din punct de vedere etnic prin comiterea de infracțiuni comise în acuzație».”
Să ne amintim că Miloșevici a fost arestat și trimis în fața TPI de noua Putere sârbă, instalată în urma unei campanii electorale dominate de manifestații ale studenților, după un model de acum extrem de cunoscut.
Extrădarea fostului președinte s-a făcut cu încălcarea legislației sârbești, dar acesta deja a fost un amănunt nesemnificativ.
Tribunalul Penal a vrut să facă din Miloșevici un exemplu de manual și a decis transmiterea la tv a procesului. În scurt timp, însă, avea să constate că, în loc să-l transforme într-un monstru, s-a întâmplat exact invers.
După trei ani de procese, un sondaj a constatat că „trei sferturi dintre cetățenii sârbi consideră că Tribunalul de la Haga este mai degrabă o instituție politică decât o instituție juridică” iar popularitatea lui Miloșevici se afla la cote înalte.
În acest context, Miloșevici moare din cauza unei crize cardiace, la două săptămâni după ce Tribunalul a respins cererea sa de eliberare provizorie pentru o intervenție chirurgicală.
Ancheta declanșată după moartea sa a constatat că în sângele lui Miloșevici s-a găsit un medicament care a contracarat efectul medicamentelor pe care le lua din cauza tensiunii ridicate.
Însă, deși medicii știau acest lucru, nu l-au informat pe Miloșevici pe motiv că legea olandeză privind confidențialitatea medicală le interzicea.
Însă, nu există nici o prevedere legală în Olanda care să interzică unui medic să-i spună unui pacient rezultatul propriului test de sânge, se arată într-un articol publicat de Strategic Culture Foundation.
Oricum, cablogramele americane publicate de Wikileaks au arătat că Tribunalul nu a respectat legile privind confidențialitatea medicală atunci când a oferit informații detaliate despre sănătatea lui Slobodan Milosevic personalului de la ambasada SUA de la Haga.
