Constantin Cojocaru, un cetăţean din Bacău, posesor autorizat al unui detector de metale, a descoperit, cu ocazia unor „prospecţiuni”, pe teritoriul comunei Blăgeşti, un mic tezaur de monede din argint.

Cunoscând legislaţia cu privire la patrimoniul naţional (Legea 182/2000 şi Ordonanţa 43/2000, a predat cele 39 de monede primarului din Blăgeşti, care, la rândul lui, le-a trimis, cu proces verbal, la Muzeul de Istorie din Bacău.

„Monedele sunt din argint şi, după primele estimări, aparţin perioadei medievale. Ele au intrat într-un proces de restaurare şi evaluare, care va mai dura. Descoperirea este cu atât mai importantă, cu cât, pentru perioada medievală nu avem prea multe asemenea monede”, ne-a declarat Elena-Lăcrămioara Istina, şef Secţie Arheologie – Istorie, la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”.

Tot în baza legii, autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile legii bunurile de patrimoniu, au dreptul la o recompensă bănească de 30 la sută din valoare, iar în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15 la sută din valoare, plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului. Tot legea stipulează că se pedepseşte cu închisoare folosirea detectorului sau a altor dispozitive în siturile arheologice sau nepredarea unor asemenea descoperiri.

Tezaurul de la Boşoteni

Precedenta descoperire întâmplătoare a unui tezaur de monede a avut loc în satul Boşoteni, comuna Bereşti Tazlău. În 2008, Ionel Rusu s-a apucat de plantat răsaduri de roşii în grădina din spatele casei. Cu un instrument din fier făcea găuri, iar când a scos unealta din pămât, pe margine era lipită o monedă. A continuat să caute pe un perimetru mai mare, dând la iveală 295 de monede din argint, creiţari din perioada medievală, pe care le-a dus direct la Muzeul de Istorie din Bacău.

“Când ne-am deplasat la faţa locului, am mai găsit încă două monede, cât şi vasul în care au fost puse iniţial, distrus însă de vechime. După restaurare şi valorificare ştiinţifică, tezaurul a fost expus pentru prima dată, în 2009, cu ocazia Simpozionului Naţional “Vasile Pârvan”, la care l-am invitat şi pe Ionel Rusu, autorul descoperirii, cât şi pe primarul din Bereşti Tazlău, Dumitru Tulpan, care s-au bucurat când au văzut că exponatele aveau denumirea de «Tezaurul de la Boşoteni»”, ne-a spus Lăcărmioara Istina.

Marele Tezaur de la Măgura

Cel mai mare şi valoros tezaur din monede descoperit întâmplător în judeţul Bacău este cel de la Măgura, din anul 1976, lângă pârâul Negel, de prof. Dumitru Tătaru, împreună cu elevii săi de la Cercul “Căutătorii de comori”, care, au pornit căutările după ce un copil a găsit o bucată de ceramică cu un aspect mai ciudat.

Prof. Dumitru Tătaru, cu experienţa sa din alte împrejurări, a mobilizat toţi copiii şi a trecut la “scanarea” acelui perimetru. După ce căutările de suprafaţă nu dădeau rezultate, a solicitat un tractor care a tras mai multe brazde pe terenul bătrânei Moisoaia, de pe dealul Ceijbicului. Nu mică le-a fost mirarea când în urma plugului au început să se înşire mai multe monede.

“În clipa în care s-a întors cu plugul pentru a trage şi ultimele brazde, a apărut minunea. De sub pământ a început să apară dâra de monede oxidate. Erau albăstrui, verzui. Le-am adunat pe toate, să vedeţi ce s-au bucurat copiii!, şi le-am dus la şcoală, după care am chemat specialiştii de la Muzeu”, declara atunci regretatul profesor. Erau aproape zece kilograme de monede, în total 2834 de denari romani, care datează din sec. II î.Hr. şi sec. I d.Hr., fiind considerat cel mai mare tezaur de acest fel din Moldova, care poate fi acum admirat la Muzeul de Istorie din Bacău. Pentru descoperirea sa, prof. Tătaru a primit felicitări din partea organelor de partid şi de stat din acea vreme.

De o întâmplare inedită şi, totodată, stranie a avut parte, zilele trecute, o pensionară din Oneşti.

Vivi Bogeag, de 69 de ani, povesteşte cum, într-o după amiază, în timp ce se ferea de canicula de afară, i-a intrat pe fereastra sufrageriei un porumbel cenuşiu-închis. Mica pasăre se comporta destul de ciudat, era agitată şi căuta un loc în care să se adăpostească.

„Am observat că avea două banderole albastre la fiecare picioruş. Ciudat mi s-a părut că erau înfăşurate ca atunci când îţi pui un leucoplast pe o rană. În fine, m-a speriat destul de tare, când a intrat în casă, mai ales că se zbătea ciudat, dând din aripi. A stat o noapte pe calorifer, respirând greu, şi-a făcut nevoile pe-acolo.

Abia, dimineaţa, l-am impins uşor cu o măturică şi şi-a luat zborul în picaj, de am crezut că se prăbuşeşte”, explică femeia. A doua zi de la isprava asta, pensionara s-a trezit cu o altă pasăre – de data, asta una răpitoare.

Pasărea, de culoare maronie, cu pete negre, şi cu galben în zona ciocului (la fel şi picioarele), se aşezase pe funia de întins rufe, improvizată în exteriorul apartamentului.

„Mi-am imaginat că era o pasăre de pradă. Avea ciocul mare, încovoiat, gheare la fel de mari şi se vedea după ochi că nu era deloc neliniştită cum fusese porumbelul, cu o zi înainte. Parcă scruta cu privirea după ceva anume, căuta ceva, o pradă – m-am gândit”, mai explică pensionara din Oneşti.

Din acel moment, oneşteanca nu l-a mai văzut niciodată. Şi nici porumbelul de cu o zi înainte. În schimb, marcată de neobişnuitul eveniment şi sub vădita influienţă a supersitiţiilor (iniţial, crezuse că ar fi o bufniţă sau ceva asemănător), pensionara a încercat să afle despre răpitor, postând pe pagina sa de Facebook fotografia făcută cu telefonul mobil.

Din aceasta, reiese că neobişnuita apariţie ar putea fi un uliu păsărar, denumit şi uliul mic, uliul de hulubi sau uliul vrăbier) fiind o pasăre răpitoare de zi, de talie mică. Femela este mult mai mare decât masculul, lungimea corpului fiind de 28-38 de cm. Cert este că pasărea este o specie rară, întâlnită în ultimul timp şi în oraşe, în zonele cu liziere, unde vânează vrăbii şi mierle. Femela, fiind mai mare, prinde şi porumbei, stăncuţe etc.

„S-a plimbat când la o cameră, când la alta, vrând parcă să intre în casă. Asta chiar că m-a speriat! Am apucat să-i fac două poze, dar pesemne că a simţit că mă apropiam prea tare – aş fi vrut să-l pozez mai de aproape – şi, a întors capul spre mine, apoi şi-a luat imediat zborul”.
Vivi Bogeag, pensionară

Un nou eveniment prinde contur la Moinești. De această dată este vorba de GLIT Fest, un festival al culturii în natură, un proiect dezvoltat de Asociația Grup Local de Inițiativă pentru Tineret (GLIT). GLIT Fest va avea loc în Parcul Băi din Moinești în perioada 31 august – 2 septembrie, festivalul fiind practic o întâlnire în parc, cu prietenii, unde se vor derula o serie de activități pentru iubitorii de muzică, artă, teatru, dans, ateliere de creație și dezvoltare personală.

„Vrem să punem în valoare comunitatea artistică locală și să atragem publicul prin experimente culturale și abordări noi ale unor workshopuri de dezvoltare personala: public speaking, leadership, social media, fashion blogging etc. Festivalul reprezintă un cadou pentru comunitate. Nu avem bilete, nici VIP, nici backstage.

Toți avem acces la aceleași scene, activități sau artiști”, au arătat organizatorii într-un comunicat. Proiectul, gândit ca o alternativă gratuită de petrecere a timpului liber în aer liber, va fi realizat cu sprijinul Unității Administrative Teritoriale – municipiul Moinești, în parteneriat cu Leaders Foundation, Societatea Studenților în Medicină București și Liga Studenților Electroniști.

Aprobarea unui protocol pentru finalizarea construcției și a dotărilor aferente la Catedrala Ortodoxă “Pogorârea Duhului Sfânt” din Onești a stârnit mai multe discuții în rândul consilierilor locali ai municipiului de pe Trotuș la recenta întrunire a acestora din cadrul ședinței pentru luna august. Prin acest protocol se are în vedere intenția executivului oneștean de a finaliza lucrările la acest obiectiv, propunându-se stabilirea modalității de finanțare a lucrărilor de construcție și de achiziție a dotărilor aferente.

Serviciul Juridic al Primăriei municipiului Onești și-a exprimat un punct de vedere în care a arătat că “sub aspectul obiectului nu este stabilită concret conduita părților iar sub aspectul cauzei, trebuie stabilite condițiile concrete de finalizare a construcției și a dotărilor aferente Catedralei Ortodoxe”.

Pentru a se găsi o soluție a fost nevoie de “o discuție cu ușile închise” în urma căreia comisiile economică, juridică și de urbanism ale Consiliului Local Onești au dat un aviz favorabil, cu majoritate. Arătând că “în calitate de cofinanțatori vom aduce fonduri atât de la Secretariatul de Stat pentru Culte cât și din diferite donații” reprezentanți ai catedralei oneștene au menționat într-un memoriu că “din 1990 Parohia Pogorârea Sfântului Duh a finanțat lucrările de construire a catedralei atât până în anul 2001, când a fost încheiat Protocolul de predare – primire a obiectivului de investiție cât și în continuare și a cofinanțat lucrările până în prezent”.

Noul protocol încheiat stabilește că “se va menține regimul juridic al terenului pe care se află amplasată construcția realizată. Finalizarea construcției la Catedrala Ortodoxă «Pogorârea Duhului Sfânt» va avea la bază cooperarea între Municipiul Onești și Parohia «Pogorârea Duhului Sfânt», în sensul cofinanțării lucrărilor, scopul imediat fiind interesul comun pentru o execuție rapidă, eficientă și de bună calitate a lucrărilor, pentru evidențierea valorii artistice a întregului edificiu în contextul planului urbanistic al municipiului”.

La Catedrala Ortodoxă “Pogorârea Duhului Sfânt” din Onești mai sunt de executat lucrările de finisaje interioare și exterioare începute, lucrări de instalații termice, electrice și de instalații sanitare (ce nu sunt finalizate) și cele de sistematizare verticală, care trebuie executate integral. De asemenea, trebuie făcută și achiziția dotărilor, integral.

„Și Primăria și Consiliul Local Onești au avut toată deschiderea pentru această investiție. Nu este vina Consiliului Local că nu s-a făcut nimic și nu știm ce trebuie ca să facă fiecare din părți!”
Mihaela Geaboc Bădic, consilier local al ALDE

S-a încheiat a IV-a ediție a Școlii de Vară la țară, gestionată fericit de Asociația ,,Liber la Educație, Cultură și Sport” București. Ediția din acest an s-a desfășurat în două comune din județul Neamț: Români și Costișa, în perioada 16-23 august.

Au beneficiat 140 de copii și 20 de cadre didactice. Vedetele ediției au fost activitățile de educație non-formală, prin muzică și activități sportive. Doi profesori voluntari de la Colegiul de Arte ,,G. Apostu” din Bacău i-au învățat pe copii să-și confecționeze singuri instrumente muzicale din materiale pe care le găsesc cu ușurință prin gospodărie. De exemplu, prof. Andreea Timilie i-a învățat pe copiii din Costișa să-și confecționeze, din morcovi, mici fluiere, care să-i însoțească la muncile agricole și la alte activități.

Prof. Mihai Bălan le-a predat copiilor, într-o manieră ludică, elemente de bază în percuție. Pentru sesiunea dedicată copiilor din satele Siliștea, Români și Goșmani au fost organizate, împreuna cu studenții Teodor Rugină, Sabina Ciocan, Radu Grigore și Andreea Șanta, buhușeni beneficiari ai proiectului european ,,Erasmus + Together for Active Lifestyle”, desfășurat în Bulgaria – la care Asociația ,,Liber la Educație, Cultură și Sport” a fost coordonator pentru România –, activități sportive cu obiectiv precis de conștientizare a principiilor sănătoase de viață.

,,A fost o ediție  minunată. Voluntarii și beneficiarii proiectului au colaborat grozav, rezultatele primind și aplauzele gazdelor”, ne-a spus prof. Oana Șiclovan, președintele Asociației ,,Liber la Educație, Cultură și Sport” București.

Un băcăuan, în vârstă de 67 ani, pensionar, a fost trimis în judecată, anul trecut, pentru infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

Iniţial, R.B.I. a fost cercetat şi pentru ameninţare, dar cauza a fost clasată. În martie 2016, Poliţia a primit o sesizare de la V.G. în care acesta se plângea că R.B.I. îl împiedică să folosească o suprafaţă de 1.260 mp, deţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti, fiind ameninţat că va lua bătaie.

V.G. s-a judecat timp de mai mulţi ani cu inculpatul pentru o suprafaţă de teren. În 2001, prin decizia Tribunalului Bacău, inculpatul R.B.I. a fost obligat să lase suprafaţa de 1260 mp în proprietatea şi posesia lui V.G. şi altor rude ale acestuia. Câţiva ani mai târziu, proprietarul a fost pus în posesie prin executor judecătoresc.

Circul nu s-a încheiat atunci pentru că R.B.I. avea construcţii pe teren şi diverse bunuri depozitate. Astfel, în 2010, prin decizia Judecătoriei Bacău, inculpatul a fost obligat să ridice toate construcţiile şi bunurilor de pe teren. Bărbatul a refuzat, a făcut apel, dar Tribunalul nu i-a dat câştig de cauză. Nici în recurs nu a avut succes.

Prin urmare, tot prin executor, construcţiile şi bunurile inculpatului au fost ridicate de pe terenul aflat în posesia lui V.G.. Însă, după câtva timp, au început şicanele şi ameninţările, pentru că inculpatul nu a înţeles că este obligat să respecte hotărârea judecătorească.

„Începând cu anul 2013, persoana vătămată V.G. a folosit şi lucrat terenul până la începutul anului 2016, când inculpatul, în repetate rânduri, a legat poarta de acces la terenul respectiv, cu sârme, totodată spunându-i persoanei vătămate să nu mai intre pe acel teren, deoarece nu are acest drept, iar dacă o să mai intre pe terenul respectiv acolo va rămâne”, spun procurorii.

Fiind audiat, inculpatul R.B.I. a recunoscut că a legat poarta de acces la teren pentru a-l împiedica pe V.G. să mai intre. În acelaşi timp, bărbatul a precizat că va folosi în continuare terenul respectiv, deoarece consideră că îi revine şi că hotărârile judecătoreşti date în procesele cu V.G. nu sunt valabile.

Judecătoria Bacău l-a condamnat pe bărbat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.500 lei. Dacă refuză să plătească această amendă, inculpatul riscă să ajungă la închisoare. R.B.I. trebuie să suporte şi cheltuielile judiciare şi din timpul procesului în sumă totală de 1.000 lei. Sentinţa nu este definitivă.

– cei care au pătruns în lăcaşul de cult au împrăştiat praful din stingător, au aruncat pe jos bunurile din altar, au înfipt un cuţit într-o icoană şi au scris pe pereţi „Satana”

Spargerea bisericii din satul Bărboasa, comuna Onceşti, pare trasă la indigo cu cea din primăvara acestui ani, de la biserica din Slobozia, comuna Stănişeşti. Cel sau cei care au intrat în lăcaşul de cult au forţat mai întâi uşa de acces cu o rangă, dar au intrat în final pe geam şi s-au oprit direct în altar unde au făcut dezastru.

Au desfăcut stingătorul de incendiu şi tot praful l-au împrăştiat prin biserică. Au dărâmat mai multe obiecte de cult, de la o icoană din altar au scos ochii Mântuitorului, în alta au înfipt un cuţit, iar pe pereţi au scris „Satana”. Tot din altar, s-ar fi furat şi câteva bunuri, însă, deocamdată, nu se ştie exact ce lipseşte, urmând ca acest lucru să se lămurească în urma unui inventar. Poliţiştii au anunţat că au deschis deja o anchetă în acest caz şi fac cercetări pentru identificarea şi prinderea făptaşilor.

Dar aceasta nu este prima biserică din zonă care a ajuns ţinta infractorilor. La începutul lunii aprilie, biserica satului Slobozia, din comuna vecină Stănişeşti, a fost spartă şi vandalizată, la fel ca aceasta. Şi acolo, mai multe icoane au fost sparte, s-au furat câteva obiecte de cult, s-a împrăştiat praful din extinctor, iar pe pereţi s-a scris „Satana”.

Distruse au fost atunci şi două troiţe din sat. Principalul suspect în cazul de la Slobozia este un localnic, care în ultimii ani nu prea a fost văzut prin comună, dar care nu a fost încă prins pentru a putea fi audiat.

De generaţii, cei tineri îşi iau zborul de-acasă atunci când le cresc aripile şi, oriunde merg, duc cu ei crâmpeie din meleagurile natale. Despre Bacăul din sufletul lui, ne vorbeşte Andrei Varga, student la Teatru. (L.M.)

Ceea ce sunt îi datorez Bacăului în totalitate. Aici am început să mă dezvolt, aici am făcut aproape tot. Având în vedere că sunt plecat de mai bine de doi ani, observ cum lucrurile s-au schimbat, însă bazele au rămas, acele lucruri care m-au definit.

Aici m-am format ca om. Mai ales în perioada liceului, când m-am orientat spre teatru şi am început să cunosc tineri de vârsta mea care făceau fix acelaşi lucru, am avut ocazia să trec prin multe experienţe, majoritatea plăcute. Bacăul este un oraş mic şi, probabil, are o anumită imagine în ţară, însă eu n-am simţit asta ca pe o piedică pentru că am avut destule de făcut.

Plecând de-acasă, am simţit amprenta provincialismului într-o oarecare măsură, însă nu m-a deranjat. Aici, o importanţă mare o au oamenii cu care intri în contact, pentru că sunt foarte mulţi oameni deschişi, oameni pasionaţi de lucruri bune care, prin acţiunile lor repară, mai mult sau mai puţin, imaginea Bacăului.

Sunt oameni capabili aici, în oraş, chiar foarte mulţi. Unii au rămas, alţii au plecat, însă toţi s-au format aici, chiar foarte bine. De când sunt plecat, eu am venit mai rar în Bacău şi am văzut că aici se întâmplă lucruri bune pentru tineri. Sper că nu se vor desfăşura doar în acest an, când Bacăul este capitala tineretului, pentru că ele vin să umple un gol pe care l-am resimţit mulţi ani. Mai e nevoie de timp, dar eu cred că suntem pe drumul cel bun.

Mă gândesc de multe ori dacă să mă mai întorc sau nu în Bacău când îmi voi termina studiile. În mare, mă gândeam la un moment dat că ar fi ideal să revin acasă pe plan profesional. Măcar un an sau o stagiune, să fie ca o experienţă, pentru că mi-ar plăcea să păstrez contactul cu Bacăul. Nu aş vrea să dispar aşa, pur şi simplu, fiindcă simt că datorez ceva acestui loc.

»Ştiu, asta sună puţin clişeic, dar eu aşa simt. Dacă aş avea ce să fac aici şi dacă s-ar ajunge într-un punct bun, cu siguranţă m-aş întoarce. Nu ştiu dacă m-aş stabili aici, recunosc, dar, cu siguranţă, m-aş mai întoarce.