vineri, 26 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2664

“Nu-mi plac oamenii care n-au visuri şi voinţă”

Petru Roca cu lucrarea de absolvire a Şcolii de artist mozaicar

Petru Roca a plecat, ca mulţi alţi băcăuani, după Revoluţie, în Italia. A lucrat 18 ani ca mecanic de avioane, inspector de calitate, la URA, Aerostar, cu diplomă în construcţii aeronave.

În 1997 a fost în concediu în Italia, să vadă Roma, cu frumuseţile ei arhitectonice, cu muzeele şi patrimoniul ei artistic. Nu i-a trebuit mult să se decidă. După o discuţie în familie, a hotărât că cel mai bine, pentru a putea face faţă cheltuielilor curente, pentru a trăi decent, este mai bine să plece pentru o perioadă în Italia.

Din mecanic de avioane, de motoare, după aproape 20 de ani l-am întâlnit în Bacău, de data aceasta ca artist mozaicar. La Hramul Bisericii „Sfânta Cruce” a îndrăznit, fiind în concediu, să expună câteva lucrări cu teme religioase, mai precis şase mozaicuri care fusese apreciate şi la o expoziţie organizată de Ambasada României din Italia.

Acum se pregăteşte să revină acasă, şi-a construit o casă la Valea Seacă (N. Bălcescu) şi doreşte să se afirme şi în Bacău ca artist. (Gh.B)

„Situaţia de la «Avioane» devenea tot mai dificilă, incertitudinea îţi crea un disconfort, începuseră disponibilizările, unele secţii urmau să se închidă. Cu toate că salariul era bunişor, chiar dacă lucra şi soţia, nu reuşeam să ne descurcăm. Am renunţat la tot şi am plecat la Roma. La început am fost singur, norocul mi-a surâs şi am reuşit să-mi găsesc chiar a doua zi de lucru, în construcţii. După ce am adunat ceva bani, mi-am adus soţia şi băiatul în Italia.

Uitaţi, au trecut anii, fiul meu are 30 de ani, a făcut şcoala în Roma, apoi Universitatea Tor Vergata, şi-a luat licenţa, este consultant în Informatică la o firmă multinaţională. Ne-am integrat foarte bine, oamenii m-au primit frumos, munceam, câştigam destul de bine, începuse să-mi placă, ne-am cumpărat o casă. În construcţii, după un timp, şeful mă repartiza mai mult pe interioare, lucrări mai delicate, am început să mă joc, să fac diferite combinaţii între gresie, faianţă, apoi am intrat pe Youtube şi am văzut cum se fac mozaicurile.

Căutam materiale, marmură, granit, travertin, sticlă etc., aşa am ajuns la un furnizor de materiale care, după un timp, sătul, cred, că-l tot băteam la cap, m-a întrebat de ce nu fac nişte cursuri de mozaicar. Când i-am spus că aş fi interesat, m-a îndreptat către o şcoală, m-am dus, am urmat acea şcoală în arta mozaicului cu un renumit profesor şi artist mozaicar, Giancarlo Romari, am învăţat ceea ce nu ştiam, am început să lucrez, exersam, lucram portrete, tablouri de mici dimensiuni, munceam pe şantier, învăţam, citeam, lucram acasă.

Am absolvit şcoala, m-am bucurat foarte mult, progresam, am trecut efectiv la mozaicuri artistice, religioase, laice. Este o artă foarte frumoasă, migăloasă, îţi trebuie răbdare, har, un pic de talent, mai ales har de la Dumnezeu. Eu sfătuiesc toţi părinţii să lase copiii să încerce, să încerce dansul, muzica, pictura, în timp vor vedea la ce se pot opri, unde este harul dăruit de Dumnezeu. Am cunoscut mai mulţi români care făceau parte din Cenaclul Literar al Românilor din Roma, am fost invitat de dl Valeriu Barbu, scriitor, preşedinte al cenaclului, să duc câteva lucrări, după care am participat şi la Cenaclul „Strigătul Diasporei”.

M-am bucurat când la expoziţii, la cenacluri, am cunoscut oameni de cultură, artişti, scriitori, cu sprijinul lor am intrat în alte cercuri artistice, acolo veneau şi italieni, astfel că am devenit cunoscut, mi se solicitau lucrări, mai şi vindeam. Am lucrat portretele lui Decebal, Vlad Ţepeş, Isus Cristos, Feciora Maria, pe 15 ianuarie, de ziua lui Eminescu, am expus un Eminescu, am făcut Voroneţul, am peisaje foarte frumoase, expuneam şi pe la biserici, lumea era interesată de lucrările mele. Un cetăţean mi-a solicitat să fac un peisaj marin pe peretele unei case, o lucrare de mari dimensiuni, am folosit stilul lui Gaudi, a fost extrem de mulţumit.

Am fost la Barcelona, am văzut multe lucrări ale celebrului arhitect şi artist, am privit uimit, fără grai, am învăţat şi am venit acasă mai bogat. Cel mai mult m-am bucurat când am fost invitat să expun la Academia Română din Roma, cu ocazia sărbătorii filmului românesc în Italia, la vernisaj a venit ambasadorul George Bologan, care m-a felicitat de vreo trei ori, după care a spus public că mai sunt şi români care fac cinste ţării. Am participat cu o expoziţie de Ziua Naţională a României, în 2016, acolo a fost consulul României la Roma, care a fost încântat de ceea ce am prezentat eu. Acum sunt într-o perioadă de gândire, de analiză a ceea ce vreau să fac în continuare: rămân în construcţii sau mă dedic total acestei arte.

Este greu, dar se poate, nu-mi plac oamenii care n-au voinţă, care mereu se plâng, n-au vise, idealuri, n-au planuri de viitor, aşteaptă să vadă ce se întâmplă. Vise trebuie să avem toţi, că nu le realizăm pe toate, este normal, dar măcar încercăm. Acum pregătesc pentru casa mea din Valea Seacă un logo, o lucrare de interior, una de exterior.

Vreau să vadă concetăţenii mei că se poate construi frumos, elegant şi nu cu foarte mulţi bani. Cât am stat acasă am expus lucrări în Bacău, la Galeriile Sara Good Art, cele şase de la Biserica „Sfânta Cruce” le-am mai lăsat acolo, să le vadă lumea. M-am cunoscut cu o parte dintre cei care fac mozaic în Bacău, bisericesc şi laic (nu dau nume), însă când au văzut ce fac, ce pot, venit din Italia, m-au lăsat baltă. Am devenit concurent, însă eu sunt sigur că, dacă am reuşit în Italia, voi reuşi şi în România.

Pe Facebook sunt Petru Roca, am lucrări expuse acolo. Este piaţă în România, ea poate creşte, afară mozaicul este foarte apreciat şi căutat. Acum plec în Italia, spun că mă duc acasă, când plec de acolo zic că vin acasă, însă niciodată nu mă simt acasă în Italia, casa mea şi pământul meu sunt aici, în România, nu am luat cetăţenie italiană, eu sunt român şi voi muri român.

Am prieteni italieni foarte onorabili, medici, arhitecţi, pictori, funcţionari de bancă. Italienii ştiu să aprecieze cinstea, prietenia, onestitatea, îi stimează pe cei care muncesc.

Ştiţi ce ne deosebeşte de ei, invidia, răutatea, pisma, egoismul, şi astea vin de la sărăcie, din lipsa educaţiei, de la instrucţie, care sunt deficitare la noi. Mă bucur că ne-am cunoscut şi, cu sinceritate, mi-ar face plăcere să vă pot invita să-mi vedeţi casa, atelierul, să vă arăt lucrările mele. La anul, ne întoarcem acasă.”

Donații pentru semenii noștri

    Voluntarii Crucii Roșii sunt prezenți în magazine pentru o corectă informare/foto: Crucea Roșie Bacău

    – alimentele ajung la bătrânii aflați în evidențele Crucii Roșii Bacău

    Crucea Roșie Bacău a început o nouă campanie de strângere de alimente, produse care vor ajunge la persoanele cu posibilități finaniare reduse. În încercarea de a convinge clienții supermarketelor să doneze alimente greu perisabile, voluntarii Crucii Roșii sunt prezenți în mai multe magazine de profil.

    Astfel, ei le explică potențialilor donatori scopul misiunii lor, spunându-le celor pe care îi întâlnesc că pot contribui la bucuria unei persoane nevoiașe donând pentru banca de alimente: zahăr, ulei, mălai, făină, orez, conserve etc.) în recipientele special amenajate în acest sens.

    „Aceste activități fac parte dintr-un proiect consacrat al Crucii Roșii Române numit “Banca de alimente”, ce presupune colectarea alimentelor de bază și distribuirea acestora către familii lipsite de posibilități financiare.

    Ne bucurăm că activitățile din Selgros au fost încununate de succes, iar alimentele s-au îndreptat către persoanele vârstnice din evidența Crucii Roșii Bacău”, declară lt.col.(r) Dan Marcel Babliuc, director Crucea Roșie Bacău. Băcăuanii care doresc să sprijine această cauză pot dona alimente neperisabile în hypermarketurile CORA, Auchan, Selgros și în marketurile Carrefour.

    Cât de gratuit ar trebui să fie învăţământul?

    S-a pornit o dezbatere la nivel naţional cum că învăţământul nu este suficient de gratuit deşi ar trebui să fie. Problema este că acea „gratuitate” la care se face referire este înţeleasă diferit de fiecare şi de aici tot felul de interpretări.

    Adică, gratuit înseamnă că Statul plăteşte şi pentru manuale şi pentru caiete şi pentru ghiozdane şi pentru uniforme?

    Sau numai pentru munca dascălilor, materialul didactic şi întreţinerea socolilor? Discuţia este dificilă pentru că nu există un răspuns corect şi unul greşit, ci, unul sustenabil şi unul nesustenabil.

    Nu interzice nimeni şi nimic ca Statul să plătească pentru uniformele elevilor, ar putea-o face dacă ar exista bani.

    Or, aici avem o problema: pe de o parte cetăţeanul vrea să plătească tot mai puţine taxe la stat şi, pe de altă parte, acelaşi cetăţean vrea ca statul să asigure tot mai multe astfel de gratuităţi.

    Nici înainte de 1989, când regimul politic era altul, statul nu plătea pentru uniforme sau pentru ghiozdane. Asigura, ce-i drept, manuale gratuite, iar Abecedarul şi Matematica de clasa I erau date „de tot”, nu mai trebuiau returnate. Dar rechizitele, uniforma, erau cheltuiala părinţilor.

    Există şi un „fond al clasei” obligatoriu care era alimentat prin diverse operaţiuni de reciclare: sticle şi borcane, fier vechi, maculatură, plante medicinale. Astăzi, situaţia este diferită, la fel şi atitudinea părinţilor faţă de şcoală.

    Să nu ne iluzionăm, cu toţii ştim că fondul clasei există deşi ar trebui să fie ilegal. Doar că acum e gestionat de asociaţiile părinţilor. Iar fondul este alimentat prin donaţii mai mult sau mai puţin obligatorii.

    Manualele nu sunt gratuite iar, ca lucrurile să fie şi mai complicate, transmiterea de la o generaţie la altă e destul de complicată din cauza prea marii diversităţi a acestora. Uniforme, caiete, stilouri, penare, ghiozdane, etc., toate acestea sunt de competenţa părinţilor şi prilej de etalare a puterii financiare de care dispune fiecare familie.

    Ce ar trebui să finanţeze Statul din toate acestea? Un lucru bun, după părerea mea, este că se încearcă reintroducerea manualului unic. Un manual care să fie certificat şi să aibă un preţ decent şi care să poată fi folosit de mai mult de un singur elev.

    E bine că se încearcă punerea sub control a problemei auxiliarelor, în ciuda strigătelor panicate ale proprietarilor de edituri care pierd acum o vacă bună de muls. Nu-i problemă, o să auziți și profesori care țipă; ei pierd comisioanele acordate de edituri pentru vânzarea auxiliarelor.

    Dar mai mult de atât este dificil să ceri Statului să facă în actualele condiţii financiare. Dealtfel, nici în ţări cu bugete mai generoase nu se achida de către Stat uniformele şi rechizitele.

    A, şi să nu uit, Statul mai poate face şi o face: să adune din baruri chiulangiii. Că am văzut că această acţiune nu prea place unor, care nu înţeleg de ce poliţiştii îi obligă pe elevi să meargă la şcoală şi nu-i lasă să stea în crâşme.

    Cicliști băcăuani la turul „Mausolee pe bicicletă”

      Un grup de cicliști băcăuani s-au numărat, la sfârșitul săptămânii trecute, printre cei 100 de participanți din șapte județe la cea de-a III-a ediție a turului „Mausolee pe bicicletă” din județul Vrancea. Organizat în ciclul de manifestări „Zilelor Europene ale Patrimoniului”, evenimentul a fost un prilej pentru cicliști de a vizita toate cele patru mausolee din județul Vrancea ridicate în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial.

      Traseul – ne-a informat Victor-Traian Negulescu, director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vrancea – cu o lungime de 157 km a avut ca punct de plecare Mausoleul Eroilor din Focșani. Cicliștii au ajuns la Mausoleul Eroilor Soveja, punctul cel mai îndepărtat din traseu, după ce au străbătut nu mai puțin de 85 km, diferența de nivel fiind de aproximativ 1.000 metri.

      La Sojeva cicliștii au ținut un moment de reculegere în memoria sublocotenentului postmortem Mădălin Stoica, din Batalionul 280 Infanterie Mecanizată Protecţia Forţei decedat, vineri, 15 septembrie, în teatrul de operaţii din Afganistan. De asemenea, cicliștii au aprins candele în memoria eroilor care își dorm somnul de veci în Mausoleul Soveja.

      Tot aici, cei 100 de participanți la evenimentul „Mausolee pe bicicletă” au luat parte la un concert de cântece de cătănie, susținut de Ansamblul Folcloric „Țara Vrancei” și au fost serviți cu plăcinte poale în brâu pregătite de femeile din sat. De la Mausoleul Soveja plutonul de cicliști a plecat către Mausoleul Eroilor Mărăști, iar turul s-a încheiat la Mausoleul Eroilor de la Mărășești, cu premierea participanților.

      Toți cei 100 de cicliști au primit un kit care conține o grafică în creion cu passepartout, realizată de profesorul Mihai Lăduncă de la Liceul de Arte ”Gh. Tăttărăscu” din Focșani, un calendar care conține imagini grafice, în creion cu toate cele patru mausolee din Vrancea și o cană personalizată cu logo evenimentului.

      „Mausolee pe bicicletă” este un eveniment de promovare a patrimoniului în rândul comunității de cicliști și a fost organizat, și în acest an, de Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea, serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii și Identității Naționale, Consiliul Județean Vrancea și Asociația Sportivă ”Velo Power”.

      “A fost și Vrancea Eroică! Am fost și eu acolo cum s-ar spune! 150 km și 1000 m diferență de nivel! Geografie, istorie, ciclism, natură, mausolee (Soveja – Mărăști – Mărășești), oameni mulți și deosebiți! O zi de poveste”

      Dragoș Benea
      Senator de Bacău

      Epoca isteriilor

      Câteva evenimente din ultima vreme și reacțiile care au urmat mă fac să cred că stăm tot mai rău în privința capacității de a evalua realitatea. Nu-mi dau seama, deocamdată, dacă asta ni se întâmplă doar nouă, românilor, sau e o stare generală a epocii moderne, epocă în care instrumentele ce vin în prelungirea simțurilor, membrelor și neuronilor micșorează efortul de a ne adapta.

      Am văzut, de exemplu, cât de irațional a fost comportamentul unora dintre politicieni față de prognoza meteo sau față de măsurile luate de primăriile și prefecturile din țară. Dintr-o dată, meteorologii au devenit vinovați că furtuna a atins doar marginea unui oraș în loc să facă prăpăd, așa cum anunțau „codurile”, iar edilii erau acuzați că închid școlile fără motiv.

      Vijelia nu a intrat în Capitală la ora 18, ci în timpul nopții. Grav. Foarte grav. Lung prilej de vorbe și de ipoteze. De fapt, nu a fost închisă nicio școală, a fost scurtat programul cu o oră, spre entuziasmul copiilor și enervarea părinților. E ușor de închipuit ce s-ar fi întâmplat dacă furtuna s-ar fi dezlănțuit mai devreme și nu ar fi fost luate măsuri de prevenire a accidentelor.

      Pentru unii, ploaia însoțită de vânt și grindină a fost (aproape) un potop, pentru alții a fost „nimic”. Unii s-au plâns că autoritățile „bagă panica în populație”, alții că nu sunt în stare să o prevină „în timp util”.

      Noroc cu dosarul Belina, care i-a făcut pe români să uite disputele pe teme meteorologice. Altă știre, alte exagerări. Închirierea unei bălți a ajuns subiect de interes național.

      Nu știm dacă acel contract este legal sau ilegal deoarece ancheta nu s-a încheiat, instanța nu s-a pronunțat, dar ce mai contează? Ne-am obișnuit să judecăm grăbit și să pronunțăm verdicte sau să le împrumutăm gata formulate de la cei care au interes să manipuleze. Mă întreb dacă mai avem nevoie de instanțe.

      Al 20-lea Premiu al Francofoniei a ajuns la Onești

        Anda Dorobăț, Pierre Brana, Nicolae Gnatiuc și Christine Bost
        Anda Dorobăț, Pierre Brana, Nicolae Gnatiuc și Christine Bost

        Anda Dorobăț, elevă în clasa a XII-a a Colegiului Național „Grigore Moisil”, din Onești, este laureata celei de a 20-a ediții a Premiului Francofoniei acordat elevilor oneșteni de municipalitatea Eysines (arondismentul Bordeaux) din Franța.

        La festivitatea de acordare a premiului, care a coincis cu aniversarea a 20 de ani de când Eysines este oraș înfrățit cu municipiul Onești, a participat o delegție de 12 oneșteni, condusă de primarul Nicolae Gnatiuc, din care au făcut parte membri ai Consiliului Local, membri ai diferitelor partide politice, profesori și un preot.

        „Am răspuns unei invitații primite din orașul Eysines – ne-a spus primarul Nicolae Gnatiuc. La festivitatea de acordare a Premiului Francofoniei au fost prezentați toți câștigătorii acestei distincții, prilej cu care am aflat cum au evoluat ei din 1996 până astăzi. E un lucru pozitiv, care îndeamnă la educație, la studiu, la învățarea limbii franceze.

        Anda Dorobăț alaturi de profesoara Virginia Brăescu, la Eysines

        De asemenea, atunci când a fost marcată aniversarea celor 20 de ani de înfrățire a orașelor Onești și Eysines s-a prezentat tot parcursul acestui inteval de timp, dar și realizările din cele două comunități ale Uniunii Europene și valorile comune pentru care s-a militat”.

        În prima ședință ordinară a Consiliului Local Onești va fi prezentat un raport asupra acestor evenimente, iar elevei premiate îi va fi înmânată o distincție.

        Premiul Francofoniei (Prix de la Francophonie) a fost lansat de Pierre Brana, primar al orașului Eysines la acea vreme. În acest an, la festivitatea de decernare a premiului au fost prezenți și Pierre Brana, și Nicolae Gnatiuc, dar și primarul în exercițiu al orașului francez, Christine Bost.

        Anul trecut, Premiul Francifoniei a fost decernat de o delegație din Eysines chiar în Onești elevei Delia Gavriliu, de la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”.

        25 septembrie 2017

          Cupa Toamnei la Răpitor

            Cupei Toamnei la Rapitor

            Duminică, lacul Bacău a găzduit cea de-a X-a ediție a Cupei Toamnei la Răpitor.

            Deși dimineață vremea a fost ploioasă, apetitul peștilor nu a fost afectat.

            Pe decursul celor 5 ore de concurs, cei 22 de concurenți din Bacău, Onești, Piatra Neamț și Sf. Gheorghe au prins 43 știuci, 104 bibani și 1 șalău.

            Cele 2 mențiuni au fost adjudecate de Turcu Adrian (Onești), cu 333 puncte (9 bibani și 4 știuci) și Grițcu Gabriel cu 262 puncte (11 bibani și 2 știuci).

            Locul 3 a fost ocupat de Florin Praj, cu 14 bibani și 2 știuci, totalizând 343 puncte.

            Locul 2 a fost ocupat de Radu Adrian, cu 4 bibani și 6 știuci, totalizând 350 puncte.

            Pe locul 1 s-a clasat Marius Bălan, cu 18 bibani, ce au totalizat 353 puncte.

            La cea mai mare captură au punctat Radu Adrian, Filip Gabriel si Balint Arpad, fiecare prinzând câte o știucă de 41 cm.

            Cursa aeriană Roma – Bacău, întârziată de condițiile meteo din Italia

              Cursa aeriană a companiei Blue Air, Roma (Fiumicino)-Bacău, care ar fi trebuit să decoleze din Italia la ora 15.20, are întârziere.

              Reprezentanții Aeroportului Internațional “George Enescu” Bacău spun că motivele decalării sunt de natură operațională și au legătură cu întârzierea unui zbor anterior.

              Aeronava se întoarce cu întârziere dintr-o cursă anterioară. Este vorba despre un zbor de Catania, care a întâmpinat probleme la aterizare din cauza condițiilor meteo nefavorabile.

              Din aceste motive, zborul Catania – Bacău aterizează în jur de ora 19.00 pe Aeroportul Internațional “George Enescu” Bacău, iar estimarea pentru zborul de Roma va fi în jur de ora 20.00.

              “Pasagerii se află în terminal și au primit asistența care se impune în momentul de față, gustări, apă, extinderea spațiului ș.a.m.d. Întârzirea aeronavei se datorează condițiilor meteo nefavorabile înregistrate pe teritoriul Italiei”, declară Cezara Ficuță, purtător de cuvânt la Aeroportul Internațional “George Enescu” Bacău.

              Practic, aeronava nu este încă disponibilă pentru că în jurul orei 17.00 abia a decolat din Italia și se estimează că aterizează pe Aeroportul Internațional “George Enescu” Bacău la 19.15. Prin urmare, se va relua ulterior și zborul de Roma.

              Accident la Bălcescu: 3 răniți

                FOTO: Emy Emy‎

                Un autoturism care circula spre București a ajuns pe contrasens și a izbit o mașină, după care a ajuns pe câmp. În urma accidentului au rezultat trei victime care au fost preluate de SMURD și Serviciul Județean de Ambulanță.

                Video: Fartadi Valeriu

                Box, Campionatele Nationale de Tineret Finalele si Rolly Gavril

                  Ultima gala a competitiei de la Sala de Atletism s-a desfasurat pe doua “culoare”: primul, cel al meciurilor pentru medaliile de aur ale celor 10 categorii de greutate; celalalt a fost o cursa a spectatorilor de a-i lua un autograf lui Ronald Gavril, renumitul boxer profesionist bacauan, sau, si mai bine, sa faca o poza impreuna cu el.

                  Iar daca tot ajunsesera in zona VIP, doritorii de amintiri pretioase i-au “atacat” pe aceleasi teme si pe Relu Auras, cel care l-a format pe Gavril la SCM Bacau, ori pe Vasile Câtea, presedintele FR Box.

                  Revenind la subiectul principal, Nationalele, in ring s-au dat lupte grele, cele mai multe fiind foarte echilibrate.

                  Bacaul si-a luat, ca de obicei, partea leului, având opt medalia]i, dintre care trei cu aur. Tot trei campioni a avut Dinamo, dar mai putini medaliati cu argint si bronz.

                  REZULTATELE FINALELOR

                  Cat. 46-49 kg / Cosmin Gârleanu (Hunedoara) b.p. Orhan Marcu (Farul Constanta);

                  Cat. 52 kg / Marian Schiopu (Petrolul Ploie[ti) b.ab.2 Florin B\lteanu (CS Tg. Jiu);

                  Cat. 56 kg / Dorin Doghi (U Cluj-Napoca) b.p. Valentin Velicu (CSM Braila);

                  Cat. 60 kg / Catalin Burcea (BC Simion) b.p. Eduard Jipeanu (CS Navodari);

                  Cat. 64 kg / Gabriel Dinu (Bacau) b.p. Vlad Matei (Dinamo);

                  Cat. 69 kg / Tayson Lubert (Dinamo) b.p. Marius Citu (Bacau);

                  Cat. 75 kg / Alberto Simion (Bacau) b.p. Viorel Ficiu (CS Tg. Jiu);

                  Cat. 81 kg / Alberto Biro (Bacau) b.ab.2 Paul Nastase (Steaua);

                  Cat. 91 kg / Cristian Filip (Dinamo) b.p. Michel Constantin (CSM Craiova);

                  Cat. +91 kg / Emanuel Mican (Dinamo) b.p. Antonius Savu (CSM Pitesti).

                  Mii de elevi băcăuani vor învăța cum să aibă o igienă orală corectă

                    Elevii vor învăța cum să aibă o dantură sănătoasă/foto: Crucea Roșie

                    – Colgate România și voluntarii Crucii Roșii Române învață 100.000 de copii din 16 județe cum să aibă o igienă orală corectă – în Bacău, programul școlar Colgate va începe în luna octombrie

                    Elevii care sunt incluși în acest program provin din clasele primare, atât din mediul urban, cât și din mediul rural.

                    Ei vor învăța de la voluntarii Crucii Roșii și de la partenerii acesteia cum să aibă grijă de sănătatea lor orală.

                    Deși programul a debutat la nivel național în luna septembrie 2017, județul Bacău va face parte din el începând cu luna octombrie, alături de alte opt județe. Din anul 1993, de la lansarea programului în România, aproape 6 milioane de elevi din clasele 0-4 au beneficiat de educație pentru sănătate și de produse de îngrijire pentru igiena orală.

                    „Copiii vor intra în universul zâmbetelor sănătoase cu ajutorul filmului educațional Doctorul Măseluță și Supereroii dinților sănătoși. Acesta le prezintă într-o manieră ludică regulile care trebuie respectate pentru a avea un zâmbet strălucitor și sănătos: periajul dinților de cel puțin două ori pe zi timp de două minute, schimbarea periuței de dinți la fiecare trei luni de zile, vizite frecvente la medicul dentist și adoptarea unei diete echilibrate”, declară lt.col.(r) Dan Marcel Babliuc, director Crucea Roșie Bacău.

                    Lecțiile de igienă orală sunt completate de informații privind importanța spălării mâinilor, pentru ca cei mici să fie protejați de afecțiunile bacteriene. La finalul lecțiilor, copiii primesc periuță și pastă de dinți, necesare pentru a avea în fiecare zi o dantură sănătoasă.

                    Festivalul-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII”, ediţia a XVI – a, 2017

                    Victor Munteanu

                    Timp de două zile, 25 şi 26 septembrie, Fundaţia Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov”, în parteneriat cu Asociaţia Culturală „Familia Lecca”, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Complexul Muzeal de Istorie „Iulian Antonescu”, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”, organizează ediţia a XXII a Festivalului Naţional de Creaţie Literară.

                    Luni – 25 septembrie: 11.00 – 13.00, Itinerariile „Avangardei” prin colegiile băcăuane, cu tema „Destinul literaturii române în epoca Facebook
                    şi Linkedin”.

                    Colegiul Naţional „Ferdinand”, moderator: Cassian Maria Spiridon; Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”: moderator: Alex Ştefănescu; Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare”: moderator: Victor Munteanu; Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”: moderator: Calistrat Costin; Colegiul Tehnic de Comunicaţii „N. V. Karpen”: moderator: Ion Holban; Colegiul Tehnic „Henri Coandş”: Moderator: Dan Cristea.

                    Ora 16.00 – 19.00: Centrul de Cultură şi Arte „George Apostu”: Deschiderea Salonului Cărţii „AVANGARDA XXII”. Participă scriitori (şi cărţile lor) din mai multe judeţe ale ţării, editori, critici literari, public.

                    Marţi – 26 septembrie: Ora 16.00 – 19.00: Centrul de Cultură „George Apostu”: Decernarea Premiilor Anuale ale Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov“ pentru Literatură şi Arte şi ale Asociaţiei Culturale „Familia Lecca”. Spectacol de muzică şi poezie, cu participarea soliştilor Florin Ţuţuianu, Claudia Vasilache, Raluca Dumitru, precum şi de solişti ai Colegiului Naţional de Artă „George Apostu”.
                    Ora 19.00 – 22.00: „Ruleta” Festivalului.

                    Alerta! Un colet suspect pe strada Oituz

                      Sâmbătă seara, pe strada Oituz, din municipiul Bacău, în apropiere de Parcul Trandafirilor, numeroase forţe au fost mobilizate după ce s-a găsit un colet suspect.

                      A fost vorba mai precis de o geantă şi la faţa locului au fost chemaţi specialiştii de la SRI, dar aşa cum cere procedura în astfel de situaţii au intervenit şi pompierii, jandarmii, un echipaj de ambulanţă şi poliţiştii, care au izolat zona, curioşii fiind ţinuţi la distanţă.

                      În urma verificării respectivului colet s-a stabilit că a fost o alertă falsă, în geantă fiind doar o pereche de pantaloni.

                      Semimarathonul a scos 700 de alergători în stradă

                        Băcăuanii au răspuns pozitiv invitației de sâmbătă, 23 septembrie din Piața Tricolorului, unde iubitori de mișcare și sport s-au întrecut cu gândul spre una din cele opt cauze propuse în acest an. Organizatorii evenimentului au fost Fundația Comunitară Bacău în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău. În cadrul semimarathonului au fost parcurse 5 curse (Individual, Ștafetă, Cursa Copiilor, Cursa Comunității și Cursa Urbană) fiecare cu dificultate și premi adecvate tuturor vârstelor. Cei mai mici alergători au avut șase ani iar cei mai în vârstă aveau peste 50 de ani. Cei care au concurat nu au ezitat să își aducă familiile la semimaraton și să explice că sportul este un lucru benefic pe care al trebui să îl avem în vedere în rutina noastră zilnică. Una din veteranele acestui eveniment, a fost profesoară de educație fizică în trecut, venită din Roman la semimaratonul din Bacău, și a alergat la cursa de individual ca să își dovedească că este o învingătoare.

                        ,,Am alegat ca să ajung la capăt și să-mi dovedesc mie că pot. Mișcarea însemnă pentru mine, să trăiesc.” – Tereza Lungu, participantă

                        „Anul acesta prin Semimarathon sunt finanțabile opt cauze în cadrul fondului Științescu și împreună cu sute de alergători încercăm să atragem atenția că putem să schimbăm lucrurile în educație” — a spus Mihai Căprioară directorul Fundaţiei Comunitare din Bacău

                        „Ceea ce ar trebui transmis comunității este că împreună putem să schimbăm lucrurile în comunitate și să facem lucrurile posibile. Semimarathonul la fel ca Swimathonul ne dă puterea de a arăta și că atunci când tu ești mic poți să umpli un pahar picătură cu picătură.” — a mai declarat, Mihai Căprioară directorul Fundaţiei Comunitare din Bacău .

                        Semimaratonul a fost organizat în cadrul proiectului „Științescu — inovație în educația tinerilor!”, finanţat de către Municipiul Bacău pe Legea 350/2005, domeniul tineret cu suma de 27400 lei.

                        Sărbătoare în Familia Škoda din Bacău

                          Cea dintâi ediție a „Zilei Familiei la Škoda” a fost sărbătorită în showroom-ul unuia dintre cei mai importanți dealeri ai acestei mărci de autoturisme din România, Centrul Auto Škoda din Bacău

                          De ce doar Ziua Femeii, Ziua Tatălui și câte asemenea sărbători fixate în calendarele laice și de ce nu și o Zi a Familiei dedicată celor care, atrași de un brand auto, de exemplu, formează deja de multă vreme o veritabilă familie? Așa s-au întrebat dealerii brandului auto Škoda, iar sâmbătă, 23 septembrie, au și pus în aplicare un proiect pe care l-au numit, simplu: „Ziua Familiei la Škoda”. Prima ediție a acestei sărbători a fost marcată de numai opt dealeri Škoda din România, unul dintre ei fiind Centrul Auto Škoda din Bacău.

                          Sâmbătă, la sediul companiei au fost invitați clienți ai cunoscutului dealer auto, dar, în fapt, toți băcăuanii. Vizitatorii au venit, evident, cu familiile lor, iar cei care au luat din start în primire spațiul show-room-ului au fost copiii, pentru care o echipă de clovni și de animatori au pregătit surprize, concursuri (de poezie, de cântat pe teme date, de estimat câte baloane încap în portbagajul Škoda Octavia etc.), chiar și un loc de joacă pe care puteai vedea un șotron, dar și o veritabilă pistă pentru curse de mașinuțe. Lângă ele era zona în care copiii își puteau etala talentul la desen, dar și un atelier de Face Painting unde oricine putea deveni un personaj de basm, un erou din filme, precum celebrul Spider Man, dar și o grațioasă gărgăriță, un fluturaș sau orice și-ar fi dorit. Un angajat al centrului auto și-a dorit să fie un dragon, iar dorința i-a fost adusă imediat la îndeplinire. În alt atelier, zeci de baloane modelabile au devenit și ele fie săbii fioroase, fie chiar animăluțe simpatice sau delicate flori.

                          Unul dintre cele mai interesante concursuri, care a captat atenția tuturor, mari și mici, a fost cel în care copiii au putut cotrobăi după plac prin mașinile Škoda Kodiaq, Škoda Rapid și Škoda Fabia expuse, iar dacă au găsit indiciile ascunse acolo (cartonașe pe care erau scrise cuvintele unei poezii și au putut reconstitui versurile) au câștigat un drum cu Škoda Octavia oriunde au dorit.

                          Clovnii și animatorii s-au întrecut, timp de cinci ore, pe ei înșiși și nu i-au lăsat pe copii, dar nici pe părinții lor, nicio clipă să stea degeaba. La un moment dat, am auzit un șuierat de tren și chiar am văzut unul, format, se înțelege, din prichindei care au pornit la drum și au poposit în fața show-room-ului unde, pe asfalt, au dat chip unor peisaje, unor animăluțe drăguțe, unor căsuțe de pe vremea bunicii, desenate cu cretă colorată. A fost, de fapt, un nou concurs, la finalul căruia toți participanții au fost declarați câștigători.

                          Să nu credeți că cei mari au avut ceva mai multe clipe de răgaz. Clovnii i-au mobilizat și pe ei uneori, iar cei care au mai scăpat de solicitări nu s-au putut opri să nu cerceteze atent modelele de autoturisme expuse. „Reuniunea – a spus Beatrice Căsănenau, directorul executiv al Centrului Auto Skoda din Bacău – a fost un prilej ca vizitatorii noștri să poate vedea și noutățile care au apărut în piața auto, din brandul Škoda, de exemplu varianta Kodiaq, dar și toate modificările în materia de design la toate mașinile bine-știute”.

                          Evenimentul a fost o reuniune de familie, marcarea apartenenței la o marcă profund emoțională, pentru care dealerii din Bacău spun că au o politică orientată spre client. Iar Škoda este o mașină prietenoasă, atractivă și specială, prezentată în Bacău de o echipă specială. Compania lor este de 14 ani în această piață, dar prima care a organizat un astfel de eveniment de familie.

                          „Am văzut această acțiune ca pe un moment de bucurie, de reunire a unei familii, pentru că noi suntem învățați să sărbătorim de obicei doar Ziua Mamei, Ziua Bărbatului și tot felul de astfel de evenimente, dar ne-am gândit că ar fi potrivit să sărbătorim și Ziua Familiei. Acum a fost prima ediție, însă dorim să facem o tradiție din acest eveniment, după ce vom vedea și cum va fi primit piață. A fost un eveniment deschis către toată lumea. Am pornit de la ideea că spațiul interior al unei mașini Škoda Octavia, de exemplu, este ideal pentru o întreagă familie”.
                          Beatrice Căsăneanu, director executiv al Centrului Auto Škoda Bacău

                          „Ar fi o deziluzie să nu existe teatru în Bacău”.

                          Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
                          Doina Iacob: A doua casă a mea. M-am născut în ’48 aici, la Bacău, așadar teatrul ăsta e făcut pentru mine (râde). Glumesc, dar este totuși o coincidență. Eu sunt născută în aprilie ’48, teatrul în octombrie ’48, astfel mergem braț la braț.
                          Am văzut întâi teatru de păpuși, în perioada când avea sediul în clădirea veche, iar când eram mai mare veneam cu școala la spectacole și mă hrăneam, deoarece era o oază de cultură și de educație.

                          I.L.: Povestiți-ne puțin despre sosirea dumneavoastră în acest teatru. Cum a fost începutul?
                          D.I.: Singura Facultate de Teatru era la București, iar eu am terminat-o în anii ’70. Acolo aveam două secții, română și germană. Locurile erau foarte puține atunci când am dat eu la facultate, asta fiind în ’66. Erau doar șase locuri pentru fete, iar la admitere ne-am prezentat vreo 260 și ceva. M-am dus cu așa o încredere în mine, pentru că eu în paralel cu liceul am făcut și Școala Populară de Arte. Mi-am zis: „Domnule, din șase locuri, unul este al meu!” Era o inepție să afirmi așa ceva când vedeam ce frumuseți erau acolo, care mai de care se dădeau importante. Eu eram o biată provincială, dar Dumnezeu a fost alături de mine și am intrat din prima și am absolvit la clasa doamnei Eugenia Popovici. Din cele șase fete am terminat doar patru. Teatrele erau dornice să primească absolvenți, fiind și atât de puțini. Dar eu între timp făcusem pasul cel mare, mă căsătorisem, tot cu un băcăuan. M-au repartizat din oficiu pe la Reșița, dar cu derogare, insistențe, m-au lăsat la Bacău. Îmi aduc aminte prima zi când am venit în teatru. Îl vedeam ca pe un altar, știam actorii din copilăria mea, din tinerețea mea, îi divinizam și îmi ziceam: „Doamne, cum să mă duc eu acum acolo și să fiu colegă cu ei.” Am venit la teatru de mână cu soțul meu, tremuram toată. Colectivul m-a întâmpinat cu căldură, apoi m-am integrat ușor, ușor, iar acum iată-mă, am ieșit la pensie.

                          I.L.: Perioada de glorie a Teatrului Municipal „Bacovia” a fost?
                          D.I.: (se gândește) Perioada de glorie a fost mai îndelungată. Țin minte că eram în deplasare și jucam la Huși, iar sala era destul de mică, astfel directorul nostru de atunci, Stelian Preda ne-a propus să jucăm și un al treilea spectacol la care să intre toți oamenii. Ei, când vezi așa ceva nu poți să refuzi. „Jucăm, ne mai îndopăm cu o cafea, mai luăm o pauză și hai!” Doamne… ce plăcut era, dar ce plăcut era! De-aș putea întoarce timpul… (cu melancolie).

                          I.L.: Merită orașul Bacău acest Teatru?
                          D.I.: O, Doamne, cum să nu?! Ar fi o deziluzie să nu existe teatru în Bacău. Sunt atâtea generații de copii care urmează, trebuie să învețe, să se educe.

                          Ivona Lucan,
                          Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

                          Poşta Română va livra permise de conducere şi certificate de înmatriculare

                            În următorii patru ani, Poşta Română va livra, la domiciliu, permise de conducere şi certificate de înmatriculare.

                            Asta după ce Compania Naţională Poşta Română (CNPR) a câştigat un contract de peste 31 milioane de lei, fără TVA, cu Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat Bucureşti (RAAPPS) pentru livrarea la domiciliul titularilor a permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare pentru MAI – DRPCIV.

                            Poşta a mai câştigat contracte pentru transportul permiselor şi al certificatelor de înmatriculare şi în 2009 şi 2013. Cert e că livrarea documentelor este asigurată în toate localităţile din România, iar beneficiarii vor primi documentele la domiciliu, prin serviciul Prioripost, divizia de curierat rapid a Poştei Române.

                            „Pentru persoanele fizice, predarea permiselor de conducere sau a certificatelor de înmatriculare se face pe baza actului de identitate, iar pentru destinatarii persoane juridice, corespondenţa se va preda numai persoanei împuternicite.

                            În Municipiul Bacău, activitatea este asigurată prin Oficiul Poştal Express Bacău, cu sediul în Strada Gării, nr.13, iar în restul judeţului prin factorii poştali, la domiciliul destinatarilor”, a declarat Liviu Ciumeti, directorul Oficiului Judeţean de Poştă Bacău

                            Hublou / Lucruri spuse cu umor

                            Carmen Mihalache
                            Carmen Mihalache

                            Îmi place să citesc aforisme, și-l urmăresc cu mult interes pe Gheorghe Grigurcu (poet și excelent critic de poezie) în rubricile ținute în câteva reviste, unde risipește cu dărnicie adevărate perle. Spicuiesc acum din revista „Argeș” unele care mi-au reținut în mod special atenția:

                            „Îmbătrânirea unei femei socotite frumoasă capătă aspectul unei cochetării naturale. Picioarele, umerii, brațele par a săvârși o mișcare regresivă. Înfățișează nu știu ce prospețime ciudată, o surprinzătoare naivitate trupească aidoma unei inserții copilărești într-un ansamblu devastat. Nostalgia somatică a tinereții e atât de puternică încât își îngăduie un salt înapoi în timp”.

                            Mă obsedează imaginea acelor inserții copilărești, dramatice, în fond, pe care le cunosc atât de bine. Și toată delicata broderie pe marginea unui subiect teribil de sensibil. Fiindcă o femeie frumoasă moare de două ori (o spunea, printre alții, Alain Delon, care a cunoscut îndeaproape multe femei superbe, am mai scris despre asta, dar revin): o dată când îi moare frumusețea și a doua oară când moare de-adevăratelea. Revin fiindcă m-a izbit formularea, dură, fără echivoc. Deși eu am cunoscut doamne în vârstă care erau încă frumoase, având o distincție, o seninătate, o noblețe pe chip care răspândeau lumină, grație. Dar să mă întorc la aforismele lui Grigurcu și să mai reproduc unul interesant:

                            „A vorbi despre modestia inteligenței ar fi un nonsens. Inteligența e ambițioasă prin însăși țesutul său exsanguu, abstract. Ambițioasă fără limite, deoarece are nostalgia carnației existențialului”. Trebuie să fie teribilă, greu de îndurat această nostalgie, care e și o frustrare totodată. Să ai mereu senzația că viața e în altă parte!

                            Deși am avut o perioadă foarte aglomerată, tot am găsit timp să răsfoiesc presa culturală (de fapt, un exercițiu aproape codidian pentru mine) și să parcurg niște cronici la volumele de proză, critică, poezie. Și găsesc, de pildă, niște versuri care mă amuză, citate dintr-un volumaș al Laviniei Bălulescu, versuri semănând cu niște originale învățăminte de la mamă la fiică.

                            În care mama, cu experiența ei de viață, și dorindu-i binele odraslei, o sfătuiește să nu fie fraieră, și să se mărite cu un bărbat bogat, dar nu urât și nici bătrân, nu negru, care să aibă facultate, fiindcă fata ei e deșteaptă, că doar ea a făcut-o. Bărbatul respectiv ar trebui apoi să nu aibă frați, fata ar trebui să nu stea cu soacra, și să facă neparat un copil, pentru că asta vor bărbații. „N-o să mori din asta, Lavinia”, zice înțeleapta mamă, continuându-și astfel învățăturile: „Să te ferești de femei/ Sunt proaste și rele/ Cu bărbații n-o să ai probleme/ La cât ești de frumoasă/ se vor feri singuri de tine”. Nu știu cât anume a aplicat Lavinucea din cele spuse de mama ei, dar știu că i-au ieșit niște poeme cu un aer proaspăt, și cu mult umor dulce-amărui. M-am delectat citind câteva dintre ele.

                            Tot cu umor, pe un ton relaxat, sprințar, scrie Oltița Cîntec un articol (în Observator cultural) despre relația dintre artiști și critici, socotită drept una tensionată, ostilă chiar. Ea demontează niște clișee, oprindu-se mai ales la teritoriul teatrului, pe care-l cunoaște foarte bine, fiind critic de teatru. Unul dintre aceste stereotipuri se referă la așa zisa acreală a criticilor, care ar fi niște persoane narcisiste, răutăcioase, frustrate, veninoase, refugiate în exercițiul critic după ce au eșuat ca artiști.

                            Sigur că nu este adevărat, că lucrurile se cer mult nuanțate, că există o critică de afirmare, iar criticii de reală vocație sunt niște creatori în sensul cel mai deplin al cuvântului. Dar ceea ce nu suportă unii artiști, mai cu seamă cei cu puțin talent, cei mediocri și submediocri, este că ultimul cuvânt, le aparține criticilor, „cel puțin în ordine cronologică”, după cum o spune, pe bună dreptate, Oltița, care încheie într-o notă amuzant ironică: „Să fim liniștiți, arta e într-o măsură covârșitoare ficțiune!” De care avem atâta nevoie, pentru că fără ea viața noastră ar fi mult prea săracă și neinteresantă.

                            Ceva mai-mult-decât-viața și bocancul lui Dumnezeu

                            M-am întrebat mereu de ce Carmen Mihalache n-a cochetat cu Poezia. Scriitura sa este doldora de metafore, de surpriză și de prospețime, are aerul unui zbor zglobiu de fluturi care anunță mereu începutul lumii, niciodată sfârșitul. Scrie de parcă ar vrea să mitralieze viața cu rouă de suflet, s-o reinventeze, s-o facă mereu să ofteze după frumusețea despre care se spune că va fi singurul salvator al lumii. M-am întrebat de ce Carmen Mihalache n-a cochetat cu Poezia, dar, iată, și-n ,,Teatru la filtru” (Junimea, Iași, 2017) decorul scriiturii pare zămislit din poeme.

                            Cronicar de teatru nonconformist, mărturisește în ,,Cuvânt înainte”: ,,N-am organ pentru teorie și teoretizări, îmi displac metodologiile, sunt subiectivă, și citesc cu mari delicii, dintotdeauna, pe criticii impresioniști, care mi-au deschis ochii și mintea spre marea literatură”(Op. cit. pag. 5). Citind minunatele sale cronici – zămislite în săli de teatru din Bacău, București, Piatra Neamț, Iași, Botoșani sau Buzău –, pricepi că nu ,,asistă” la spectacol, nu-l ,,vede”, ci îl trăiește, și-l lipește de suflet, îl ia de guler, se aruncă uneori la beregata sa sau îl îmbrățișează ca pe un prieten căruia îi spune că ,,în lumea asta rece, pragmatică, vulgară, își mai îngăduie să și simtă”. (Ibidem, pag. 98). Poate că nu întâmplător ne spune Carmen Mihalache că în teatru caută ,,lucidul, și seducția intelectuală, deopotrivă, imaginația, farmecul, metafora, esența realității, acel mai-mult-decât-viața…” (Ibidem, pag. 5). ,,Teatru la filtru” este o carte care poate fi citită în cheie Umberto Eco, întrucât are cel puțin două ,,paliere” ale profunzimii discursului critic. Un palier în care poposesc mai ales dramaturgii, criticii de teatru, actorii/regizorii și spectatorii/cititorii avizați, și un nivel în care accesul este permis oricui. Tocmai de aceea Carmen Mihalache este parte a familiei criticilor de teatru cu har. Până și titlurile cronicilor sunt seducătoare. Ascultați: ,,Aceste ființe stranii care se hrănesc cu priviri”; ,,Iubirea poate fi un răspuns?”; ,,Privirea întoarsă spre sine”; ,,Când granițele dintre vârste se topesc”; ,,Euforia dezastrului”; ,,Infernul din noi”…

                            La Carmen Mihalache totul este personalizat. Chiar și ironia… ,,Deși nu-i Hollywood, Bacăul are, din această primăvară, <> pe trotuarul din fața teatrului”.(Ibidem, pag. 7). ,,Concurenți puțini, premii multe”.(Ibidem, pag. 26). ,,A fost o gală cu un număr mic de participanți (ori preselecția a fost exigentă, ori nu prea sunt <> la acest gen)”. (Ibidem, pag. 30). Prezent, vitriolul estetic este dozat sublim…,,Chiar de ce-o fi fost așa grăbită Gabi del Pupo? ( o actriță; n.n., I.F.). Că doar gala nu pornea din loc ca trenul!” (Ibidem, pag. 36). ,,A avut de luptat cu acest material dramaturgic telenovelistic, regizoarea Diana Lupescu”. (Ibidem, pag. 174). ,,…N-am plecat de la premieră chiar <<înmărmuriți de plăcere>>, așa cum ni se promitea în comunicatul de presă al teatrului”(Ibidem, pag. 123). ,,… mă gândesc, desigur, la teatrul băcăuan (anul 2015, n.n., I.F.), unul de linia a doua, care are nevoie de un intens tratament de rejuvenare, de reîmprospătare”. (Ibidem, pag. 75).

                            Discursul autoarei este doldora de categorii estetice și morale care, cu forța unui bisturiu vindecător, valorifică virtuțile unei axiologii elevate și lipsite de patimă, trece evenimentul scenic prin ,,grila” unei culturi literare și filosofice impresionante, zămislește acorduri critice care pot obloji și orizonturi care-aveau de gând s-o ia razna. Citind ,,Teatru la filtru” pricepi că realitatea – viața ta, a mea, a noastră – poate fi cârpită în fel și chip, dar ,,viața de pe scenă”, idealul nostru voluptuos, nu poate suporta orice fel de petice. Aici nu mai poți zice, precum într-un poem de-al dragului meu Ovidiu Genaru că: ,,dacă într-o zi norocoasă/inima ta întâlnește pe stradă bocancul lui/Dumnezeu/să știi că-i doar/din pricina denivelărilor lumii./Nici vorba despre vreo conspirație”. Ce ,,caută” Ovidiu Genaru în aceste însemnări? Caută… Carmen Mihalache și Poetul ,,Terapiei cu îngeri” sunt născuți din același aluat al metaforei care se întreabă cum poate să ajungă ,,abia o lumină de chibrit pentru toată Siberia”. Și din acest motiv îmi este dragă Carmen Mihalache. Nu doar pentru că m-a ajutat să pricep altfel spectacolul de teatru. Într-o bună zi voi scrie o cronică despre opera sa poetică. Chiar și dacă nu va publica niciun volum pe coperta căruia să stea scris ,,Poeme”.