Pentru mulți dintre concetățenii noștri care au ars etapele, trecerea s-a făcut prea brusc de la căruță la avion, de la birtul din sat, de unde fluierau puștoaicele de pe stradă, la rețelele sociale care le promovează inepțiile în toată lumea.
Pe mapamond e extrem de dificil să găsești atâția experți în de toate ca în România, țară condamnată să producă anual sute de mii de specialiști în datul cu părerea.
Românul nu doar că se pricepe la orice, dar mai face și scandal atunci când este contrazis; scuipă, zgârie, mușcă până când își convinge partenerii de discuție să admită că el este cel care are dreptate.
De fapt, românul nu stăpânește arta conversației, nu știe ce-s alea argumente, dovezi, surse de informații; nu face diferența între fapte și opinii. Și nici nu-l interesează deoarece pentru român nu argumentele contează, ci tonul și volumul cu care-și scuipă ideile.
Dacă el țipă mai tare, se cheamă că are dreptate, dacă partenerul de discuție se retrage scârbit, se cheamă că a câștigat disputa și își clamează victoria. Situația nu este de ieri, de azi, însă a ajuns să se acutizeze.
Faptul că românii nu acceptă dialogul, că nu acceptă argumentele și țin cu dinții de ideile care li s-au inoculat nu ar fi o problemă dacă, la un moment dat, acest lucru nu ar fi folosit în scheme de manipulare politică.
Până la urmă, o dispută surdă despre un tablou, o simfonie sau o poezie are efecte minime asupra societății.
Dacă vorbim, însă, de probleme politice, economice, sociale și așa mai departe, efectele se răsfrâng asupra tuturor. Să ne imaginăm că antivaxerii vor câștiga disputa și vor impune o relaxare sau chiar o interzicere a vaccinurilor în România.
Cât va dura, nu până la izbucnirea unor epidemii, că asta e simplu de calculat, ci până când comunitatea internațională va impune o carantină și va interzice românilor să mai părăsească țara? Ca popor, nu vom putea progresa până când nu vom învăța să purtăm o discuție argumentată. De ce contează acest lucru atât de mult?
Pentru că, atâta vreme cât majoritatea românilor își vor păstra ideile fixe fără să le analizeze critic, fără să asculte contraargumente, vom rămâne ca-n bancul ăla clasic de pe vremuri: proști, dar hotărâți!
