Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos
Roman – 2015
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!
Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!
În noaptea de Paşti, credincioşii ortodocşi, potrivit tradiţiei statornicite de veacuri, se adunăîn lăcaşurile de închinare, purtând în mâinifeluritelumânări şi aşteptă tăcuţi ca ceasornicul care măsoară timpul curgător spre veşnicie să marcheze miezul nopţii.
Momentul cel mai aşteptat este cel în care, preotul slujitor,după ce aprinde lumânarea sa din candela nestinsăce se află pe Sfânta Masă – simbol al mormântului lui Hristos –iese în faţa Sfântului Altarşi străpunge întunericul din bisericaînţesată de credincioşi zicând: Veniţi de luaţi lumină!Credincioşii, rând pe rând, aprind făcliile lor din cea a preotului, apoi unii de la alţii,încât, dupăcâteva minute, o mare de lumină inundăîntregulsfânt lăcaş, risipind întunericul, iar feţele tuturor se scaldăîn lumina suavă a lumânării pascale. În melosul cântării Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, îngerii o laudăîn ceruri, iar noi pe pământ cu inimi curate Te slăvim, clerul şi credincioşii ies din biserică până la locul unde trebuie săproclame Învierea Domnului. De fapt, din punct de vedere liturgic, se începe slujbaUtreniei cu o binecuvântare doxologică specială: Slavăsfintei celei de o fiinţăşi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,totdeauna acum şi purureaşi în vecii vecilor. Apoi mulţimea credincioşilor intoneazăcântarea cea mai simplă,dar în acelaşi timp cea maiplină de densitate duhovnicească:Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. Reverberaţiile cântului pascal,împreună cu lumina linăa făcliilor aprinse, se împletesc şise propagăîn universul infinit pentru a face joncţiune cu acel sunet primordial de la începutul creaţiei când,în întunericul vidului non-existenţial,s-a auzit vocea UniculuiDumnezeu, Celui necauzat şi veşnic:Să fie lumină! (Facerea, 1.3). Aşadar, slujba învierii se săvârşeşte în afara spaţiului cultic arătând prin aceastacăîntreaga comunitate ecleziastică este integratăînuniversul lui Dumnezeu şi este acoperită de mantia luminii cares-a propagat dintru început în nonexistenţă, când Cuvântul, adică Verbul creator, a fost auzit şi s-au făcut toate după felul lor (cf. Ioan, 1. 3). Lumina aceasta necreatăapoi împărtăşită creaturilor, cuDuhul lui Dumnezeu ce Se purta odinioarăpe deasupra oceanului infinit, s-a odihnit în Cuvântul lui Dumnezeu,care,la plinirea vremiiS-a făcut trupşi S-a sălăşluit întru noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr (Ioan 1,14). Acest Cuvânt s-a prezentat lumii ca fiind Lumina tuturor celor care vin în lume ca fiinţe psiho-somatice, conştiente:Eu sunt lumina lumii; Cel care Îmi urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii (Ioan 8, 12).
Prin urmare, Învierea Domnului,pe care oretrăim în fiecare an ca eveniment unic,a fost asociatăîntotdeauna cu lumina. De aceea Paştele este sărbătoarea luminii, iarîn perioadace urmează până la Înălţarese vorbeşte tot mai mult despre lumina necreată ce izvorăşte din mormântul lui Hristos. Suntem chemaţi să primim luminăşisuntem îndemnaţi să prăznuim această sărbătoare a luminii, făcându-ne în acelaşi timp purtători de lumină. De aceea, în această noapte transformatăîn zi, veşmântul luminii pascale îmbracăîntreg Universul, ca semn al biruinţei vieţii asupra morţii, aşa cum se cântă la slujba din noaptea Învieriişi întoată perioada care urmează până la Înălţare: ”Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt”.
Dumnezeu -”Părintele luminilor” – este spirit îmbrăcat în veşmântul luminii, a Cărui lumină se regăseşte şi în persoana Fiului Său, Care este lumină din lumina Tatălui şi Care, prin lucrarea Duhului,împărtăşeşte şi învăluie în luminăşi bucurie pe cei care se apropie cu evlavie de El, transfigurând chipurile lor în lumini spre luminarea tuturor.
Preaiubiţi fraţi în Hristos Domnul,
Perioada Postului Mare, care tocmai s-a încheiat, a fost un timp al curăţirii fiinţei noastre întregi prin mărturisirea păcatelor şi unirea cu Hristos euharistic. Postul şi rugăciunea fac sufletul curat şi chipul luminos, adună mintea şi concentrează fiinţa creştinului, făcându-l pelerin spre înviere. Astfel, în perioada postului, am adunat multă luminăîn suflet, pe care am cules-o din trăirea liturgică a slujbelor, din citirea Evangheliei şi primirea Tainelor, luminându-ne şi adăpându-ne existenţa cu harul divin.
Pentru întâlnirea cu Hristos înviat am urcat treptele postului, îmbrăcându-ne în veşmântul luminos al prezenţei Lui. Am cinstit icoana vie a nevăzutului Dumnezeu, am experiat vederea luminii necreate a Împărăţiei cerurilor, aşa cum susţin cugetările Sfântului Grigorie Palama, ne-am odihnit la umbra crucii, pentru a gusta din fructul jertfirii de sine, corectând astfel neascultarea lui Adam şi asumându-ne crucea personală, am urcat apoi cele treizeci de trepte ale desăvârşirii, învăţând rigoarea despătimirii şi împlinirea virtuţilor, precum şi că efortul ascetic de a întâlni pe Dumnezeu este infinit, apoi am înţeles rolul pocăinţei şi valoarea regăsirii de sine în vederea câştigării plenitudinii fiinţei noastre.
Astfel, duminicile Postului Mare ne-au vorbit despre necesitatea urcuşului duhovnicesc, pregătindu-ne pentru a simţi aprinderea luminii Învierii în sufletele noastre. Toată această perioadă a fost, pentru cei mai mulţi dintre noi, o călătorie duhovnicească spre Sărbătoarea Sărbătorilor, ce nu este doar o comemorare a unui eveniment, întâmplat acum două mii de ani, ci este noaptea ”mai luminoasă decât ziua” în care Hristos înviază biruind moartea, noaptea în care ne umplem de lumina prezenţei lui Hristos preaslăvit, cu trupul scăldat în lumina neînserată, noaptea în care suntem chemaţi să devenim lumină a lumii şi lumini spre luminarea acestui veacatât de încercat de întunericul intoleranţei, indiferentismului şi ignoranţei.
De asemenea, cadrul liturgic specific acestei perioade, ce are ca centru sărbătoarea Învierii, ne ajută săînţelegem importanţa schimbării noastre lăuntrice şi vieţuirea ca făptură nouă. De altfel, întreaga succesiune a sărbătorilor din calendar graviteazăîn jurul Paştelui, transformând anul liturgic într-un pelerinaj spre Înviere. Dacăîn Biserica primarăîn această perioadă liturgicăneofiţii se pregăteau prin post pentru primirea botezului, astăzi Postul Mare este un prilej de adâncă meditaţie duhovnicească la propriul botez,în încercarea de a recâştiga lumina curăţiei iniţiale a fiinţei noastre.
Învierea lui Hristos înseamnă sfărâmarea iadului, omorârea morţii şi începutul unei vieţi noi, de o altă calitate, o viaţă transfigurată ce se deschide veşniciei. Prin actul Botezului noi interiorizăm moartea şi învierea Domnului, care au puterea de a ne schimba modul de înţelegere a realităţii lumii în care trăim, făcând din tragedia tragediilor o trecere spre împărăţia cerurilor, un fenomen secundar ce anticipează veşnicia.
Încordarea duhovnicească ce adună luminăîn interiorul fiinţei noastre are darul de a ne face transparentă fiinţa în care se poate contempla prezenţa lucrătoare a lui Hristos. Astfel, învierea Domnului este paradigma înţelegerii vieţii ca mediu al trăirii bucuriei prezenţei lui Dumnezeu în noi. Tot efortul duhovnicesc de iluminare a sufletului pe care l-am depusîn aceastăperioadă de timp se regăseşte în chip simbolic, în noaptea Sfintelor Paşti, în întreitul îndemn al preotului care ne cheamă să primim lumină din lumina neapusă a lui Hristos, să ne aprindem fiinţa de prezenţa focului dumnezeiesc care arde întinăciunea din fiinţa noastrăşi ne transfigureazăîn rug aprins, plini de prezenţa slavei lui Dumnezeu.
Iubiţii mei fraţi întru Hristos Domnul,
Fericitul Augustin a sesizat căîn viaţa fiecăruia dintre noi nimic nu este întâmplător, ci totuleste har, totul providenţă!Lumea văzutăşi nevăzută nu pot fi produsul hazardului. Însuşi Hristos a precizat că nici un fir depăr nu cade din capul nostru fărăştirea lui Dumnezeu (Luca, 21.18). Consider căşi pentru smerenia mea nu întâmplător a rânduit Dumnezeu ca întâiul cuvânt pastoral adresat clerului şi credincioşilor să fie cel pentru Înviere. Prin rugăciunile voastre, Dumnezeu m-a rânduit spre a fi instalat pe scaunul chiriarhal al acestei eparhii în duminica dinainteapraznicului împărătesc al TeofanieiDomnului. În cuvântul rostit atunci am făcuttrimitere la spusele Sfântului Ioan Înaintemergătorulşi Botezătorul Domnului, care,în duh, a văzut în Iisus, Cel ce Se apropia de Iordan să fie botezat,pe Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii(Ioan, 1.29), Care începea marea lucrare de predicare a Evangheliei mântuirii. Aşaîncep şi eu,ca un smeritul urmaş al Apostolilor, să port cu demnitate misiunea lui Hristos încalitatea mea de arhipăstor al sufletelorpreoţilor şi credincioşilor acestei istorice eparhii. Spuneam atunci cădeoarece „prin harul lui Dumnezeu, am fost învestit, la rându-mi, vă chem şi eu pe toţi ca să mă urmaţi şi să credeţi cu tărie în Dumnezeu, (…căci) de la mine nu veţi auzi altăînvăţătură decât cea a lui Hristos, a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi.”. De aceeaşiîn contextul acestui praznic luminat al învierii văîndemn părinteşte săveniţisă luaţi lumină din lumina lui Hristos şi săduceţi această luminăîn mijlocul lumii pentru căşi Voi sunteţi lumina lumii. Fiţi purtătorii acestei luminişi nu o puneţi sub obroc, ci în sfeşnic ca să lumineze tuturor celor din casă. Faceţi-vă fii ailuminiişi aşa să lumineze lumina voastrăînaintea oamenilor încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatălvostru cel din ceruri.(cf.Matei, 5, 14-16). Prin urmare luaţi din lumina lui Hristos şi aşezaţi-o mai întâi în sufletele voastre, pentru ca la lumina aceasta să puteţi vedea şi curăţanegura păcatelor care s-a aşezat în cămara propriilor suflete.Apoi invitaţi pe Hristos înviat sălucreze cu voi şi în voi. Faceţi viaţavoastră conformă cu viaţa Lui.Şi atunci, iluminaţi de Hristos, mergeţi ca şi apostolii în mijlocullumii şi povestiţi cât bine v-a făcut Dumnezeu de când aţi acceptat să vădesfăşuraţi viaţa întru lumina Lui. Lăsaţi pe copiii voştri să vină la Hristos, ca săse deprindă cu învăţătura Lui plină de luminăşi înţelepciune.Ştiţi cu toţii cătinerii sunt bogăţia cea mai importantă a unui neam. Aveţi grijă de ei şi nu-i lăsaţi pradă indiferentismului şi educaţieiîndoielnice.
Folosesc prilejul sărbătorilor pascale pentru a mulţumiîncă odatătuturor acelora care au optat pentru menţinerea orelor de religie în învăţământul primar şi gimnazial, părinţi, profesori de religie, inspectorişcolarişi directori,rugând pe Hristos înviatsă binecuvânteze pe toţi, iar copiilor să le lumineze sufletele şi minţile spre dobândirea învăţăturilor folositoare şi a formării lor ca fii de nădejde aiBisericii şi neamului.
Vă reamintim că anul acesta Sfântul Sinod ahotărât să fie Anul omagial al misiunii şi evocării personalităţilor bisericeşti care au marcat viaţa bisericii noastre de-a lungul veacurilor. În acest context am stabilit ca, prin Centrul eparhial, să organizam o serie de manifestări cultural-religioase menite a pune în luminăfigurile emblematice ale Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, ierarhi sau demnitari creştini ce au promovat de-a lungul veacurilor valorile spirituale şi culturale ale neamului nostru. Văîndemn părinteşte ca voi,în parohiile de care aparţineţi, să faceţi la fel. Fiecare comunitate are în panteonul de suflet preoţi, duhovnici, dascăli, moşi şi strămoşi care au ştiut la vremea lor săadauge o piatră la edificiul sfânt al bisericii şi al valorilor ei. Pomenindu-i, intraţi în comuniune cu ei şi vă structuraţi identitatea voastră spirituală, identitatea noastră naţionalăîn aceastălume plină de instabilitate şi din ce în ce mai secularizată.
Pentru că 2015 este şi anul omagial al parohiei şi mănăstirii,vă sfătuiesc să organizaţi pelerinaje la mănăstirile noastre româneştişi să cinstiţi pe sfinţii români care s-au nevoit în ele. Acesta e un bun prilej ca să se statornicească legături trainice între comunităţi, pentru ajutorarea celor nevoiaşi sau pentru cunoaşterea şi promovarea obiceiurilor sănătoase care împodobesc sfânta noastră Ortodoxie.Iubiţi-vă unii pe alţii căciaşa veţi plini legea lui Hristos!Lumina Luisă străluceascăîn sufletele voastre!
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Al vostru păstor şi pururea către Domnul rugător,
† IOACHIM
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
Dată în reşedinţa noastră arhiepiscopală de la Roman, 12 aprilie 2015.
