Cadavrul unui barbat legat de mâini si de picioare a fost gasit in canalul de fuga al râului Bistrita – Procurorii au deschis un dosar penal pentru omor si se fac cercetari „in rem” pentru a stabili imprejurarile exacte in care a murit acesta

Pompierii de la Detasamentul Bacau au fost solicitati in aceasta dimineata sa scoata din canalul de fuga al râului Bistrita, in apropiere de hidrocentrala de la Letea Veche, cadavrul unui barbat. Un localnic din zona a facut macabra descoperire si a sesizat autoritatile.

„Dimineata m-am urcat sa amorsez un furtun si el era agatat de furtun cu fata in jos. Am sunat la 112 si mi-a zis sa astept Pompierii si Politia, iar dânsii si-au facut treaba mai departe”, spunea Dumitru Anghel. Militarii l-au adus la mal, dar acolo s-a constatat ca omul era legat de mâini si de picioare.

„Am fost solicitati pentru degajarea unei persoane din canalul de fuga al râului Bistrita. La fata locului s-a deplasat un echipaj de interventie care a degajat trupul barbatului si l-a predat echipajelor de politie”, a declarat capitan Andrei Grecu, ofiter de relatii publice la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Bacau.

Fiind vorba de o moarte cu multe semne de intrebare, la fata locului au venit politisti de la Investigatii Criminale, de la Criminalistica, un medic legist dar si un procuror criminalist.

Trupul neinsufletit a fost ridicat si transportat la Morga pentru efectuarea necropsiei si stabilirea cauzei exacte a mortii. Se pare ca barbatul statea in apa de mai multa vreme, iar anchetatorii trebuie sa afle acum in ce conditii si-a pierdut viata.

„S-a deschis un dosar penal in care se fac cercetari pentru infractiunea de omor, «in rem», urmând sa se stabileasca imprejurarile in care a decedat victima”, a declarat procurorul Cristinel Ciocânta, purtator de cuvânt la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau.

Barbatul avea 55 de ani si era din municipiul Bacau. Sunt luate in calcul toate variantele si ca necropsia va stabili exact cum a murit acesta.

Actorul Mircea Albulescu a murit vineri dimineață la Spitalul Floreasca, a precizat pentru AGERPRES purtătorul de cuvânt al unității medicale, dr. Bogdan Oprița.Potrivit lui Oprița, Albulescu a fost adus de urgență la spital în cursul zilei de joi.

Actorul Mircea Albulescu s-a născut la 4 octombrie 1934 în București și a fost absolvent al Școlii Medii Tehnice de Arhitectură cu diploma de conductor-arhitect (1952).

Și-a început cariera de actor ca artist amator în echipa de teatru a Ateneului Popular ”Ana Ipătescu”, iar în 1950 a fost angajat la Teatrul Național ca ”artist corp ansamblu”, adică figurație. Doi ani mai târziu, a devenit student al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorului Aura Buzescu.

A absolvit Institutul în 1956, devenind, în același an, actor al Teatrului Municipal din București, apoi al Teatrului de Comedie (1968-1974) și al Teatrului Național (din 1974 până în 1997, când a ieșit la pensie).

A fost profesor universitar la Academia de Teatru și Film (1985-2005), la catedra de Arta Actorului, secretar de stat la Ministerul Culturii, șef al Departamentului instituții de spectacole și așezăminte culturale (30 dec. 1992 — 4 apr. 1994); doctor în Arte cu teza ”Teatrul Radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației”.

Actor cu un vast registru repertorial — peste 80 de roluri—, Albulescu a creat roluri de neuitat în sute de spectacole, dintre care: ”Căsuța de la marginea orașului” (1957), ”A douăsprezecea noapte” (1958), ”Moartea unui comis voiajor” (1959), ”Comedia erorilor” (1963), ”Victimele datoriei” (1968), ”Danton” (1974), ”Richard al III-lea” (1976), ”Cavoul de familie” (1980), ”Caligula” (1981), ”Ifigenia” (1981), ”Despot Vodă” (1983), ”Jocul ielelor” (1986), ”Cine are nevoie de teatru” (1990), ”Cabinierul” (1991), ”Pescărușul” (1993), ”De Crăciun după Revoluție” (1994-1995), ”Profesionistul” (1995), ”Azilul de noapte” (1998), ”Numele trandafirului” (1998), ”O scrisoare pierdută” (2000), ”Ultima oră” (2003), ”Nebunia Regelui George” (2004), ”Sânziana și Pepelea” (2006), ”Molto, gran’ impressione” (2009), ”Livada de vișini” (2010), ”Vizita bătrânei doamne” (2011), ”Revizorul” (2013).

A jucat în peste 70 de filme, între care: ”Dacii” (1967), ”Prea mic pentru un război așa de mare” (1970), ”Mihai Viteazul” (1971), ”Dincolo de nisipuri” (1974), ”Actorul și sălbaticii” (1975), ”Dincolo de pod” (1976), ”Nea Mărin Miliardar” (1979), ”Capcana mercenarilor” (1981), ”Înghițitorul de săbii” (1982), ”Noi cei din linia întâi” (1986), ”Anotimpul iubirii” (1987), ”Dreptatea” (1989), ”Rămânerea” (1990), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), ”Ultimul mesager” (1994), ”Craii de Curtea Veche” (1995), ”Generalul” (2005), ”Tinerețe fără tinerețe” (2006), ”Ana” (2014). A fost naratorul din filmul ”O legendă vie” (2008) și a jucat în serialul de televiziune ”Fetele marinarului” (2009).

În paralel cu activitatea sa de pe scenă, Mircea Albulescu a făcut, timp de 40 de ani, teatru radiofonic, interpretând peste 300 de roluri memorabile. De asemenea, a avut roluri și în piese de teatru difuzate la Televiziunea Română.

La sfârșitul anului 2009, actorul a fost protagonistul primului CD din colecția „Mari actori români”, numit „Fluture în lesă de aur”, și care conține recitalul a 26 de texte poetice.

A fost societar de onoare al Teatrului Național ”I.L. Caragiale” din București (din 2002) și membru al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru al Senatului UNITER (din 2002) și al UCIN.

Distins cu numeroase premii, Albulescu a primit și Premiul pentru întreaga activitate artistică din partea Ministerului Culturii și Cultelor (2003), Premiul pentru întreaga activitate la Gala premiilor UNITER (2005), Premiul ”Aristizza Romanescu” pentru artele spectacolului din partea Academiei Române (2006), Diploma de onoare și Medalia jubiliară ”Magna cum Laudae” din partea Senatului Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Premiul de excelență pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc conferit de Centrul Național al Cinematografiei, Premiul de Excelență cu prilejul Galei de închidere a celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (2009).
I-au fost conferite Ordinul serviciul Credincios în grad de Comandor în 2000 și Ordinul meritul Cultural în grad de Mare Ofițer în 2004.

Din 2011, Mircea Albulescu are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului. Este Cetățean de onoare al orașului București.

În ianuarie 2013 a fost internat la Spitalul Floreasca, după ce i s-a făcut rău și a căzut pe stradă, la București, fiind ajutat de doi tineri, care au chemat ambulanța. În noiembrie 2014, actorul a fost supus unei intervenții pe cord la Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara, după ce a acuzat dureri puternice în zona pieptului.

AGERPRES

Putina lume nu a experimentat-o cel putin o data in viata. Statisticile spun ca 80% dintre adulti au avut o astfel de experienta si 25% au acuzat dureri lombare in ultimele 3 luni. In acelasi timp, aceasta afectiune se afla printre primele cauze de absenteism de la locul de munca. Probabil este o consecinta a ridicarii omului pe doua picioare, trecerea la ortostatism, cu toate ca natura a fost ingenioasa si inteligenta pentru a crea pârghii compensatorii, care sa ne fereasca de neplaceri. Toata structura anatomica a fost gândita pentru a crea un suport trunchiului, de a conferi mobilitate, de a proteja organele vitale. „Pacatele” oamenilor, nerespectarea unei pozitii normale, a unui regim normal al eforturilor fizice, întretinerea precara a sistemului muscular, sedentarismul, surplusul de kilograme si, in unele situatii, mostenirea genetica, conduc la manifestarea durerii lombare.

Este întâlnita la tineri, adulti si vârstnici, cu debut preponderent intre 30-40 ani, deopotriva la femei si barbati. Exista câteva situatii care predispun la aparitia puseului dureros lombar. Persoanele sedentare, cu profesiune de birou, pastrând aceeasi pozitie timp de cel putin 6-8 ore zilnic, care in restul timpului nu fac miscare, sport. Pe de alta parte, persoanele care fac eforturi fizice precum ridicarea si manipularea de greutati, persoane supuse vibratiilor repetate sau îndelungate. Fosti sportivi de performanta, mai ales rugbisti, luptatori, halterofili. Odata cu renuntarea la sport, masa musculara se transforma in masa grasa, tonusul muscular scade si ca urmare „ancorarea” naturala a coloanei sufera. Persoanele supraponderale, obeze, dar si cele foarte slabe si înalte pot suferi dureri lombare, in principal cauzate de diminuarea tonusului si fortei musculare la nivelul spatelui si abdomenului. Durerea lombara, numita lombalgie, poate fi întâlnita frecvent si la persoane cu tulburari mentale sau emotionale. Acestea adopta anumite pozitii „încordate”, care conduc la contracturi musculare, care persistând in timp pot produce dureri de spate. In acelasi timp, aceste persoane fiind depresive au un prag al durerii scazut ceea ce face ca o durere usoara sa fie perceputa ca o durere insuportabila. Nu in ultimul rând, medicatia psihotropa poate produce anumite modificari tonusului muscular, cu tulburari de statica, mobilitate si mers.

Femeile gravide pot avea dureri de spate, cauzate de modificarea pozitiei coloanei vertebrale, nevoite sa se adapteze cresterii de volum a abdomenului, cu presiune suplimentara asupra structurilor vertebrale si extravertebrale. Pentru a se putea adapta noilor conditii, organismul secreta un hormon, numit relaxina, care face posibila largirea bazinului pentru a putea permite dezvoltarea copilului. Dar aceste modificari pot duce la aparitia durerilor de spate, care persista si dupa nastere, aproximativ înca alte 9 luni, pâna când nivelul relaxinei revine la normal. In plus, dupa nastere tânara mama va adopta pozitia de alaptare, va ridica mereu copilul, se va apleca peste patut sau cada. Toate acestea constituie factori favorizanti pentru durerile de spate.

Femeile care poarta pantofi cu tocuri înalte, care modifica pozitia coloanei, cu accentuarea curburii lombare, hiperlordoza, cu uzura consecutiva a articulatiilor intervertebrale.

Nici copiii si adolescentii nu sunt scutiti de aceasta suferinta. O scolioza instalata in copilarie, cu accentuare in perioada pubertatii, poate produce dureri. Pozitia incorecta in banca, la calculator sau laptop, in pat, lipsa sportului, sunt cauze frecvente. Adolescentii care înregistreaza o crestere brusca, fara a avea un autocontrol asupra pozitiei vertebrale, pot dezvolta modificari de statica vertebrala, cifoze sau scolioze.

Exista si alte cauze ale durerii, cum ar fi tumori, metastaze vertebrale, infectii, traumatisme, fracturi-tasari vertebrale din cadrul osteoporozei.

Durerile lombare se pot instala treptat, cu crestere in intensitate, durata si frecventa. In alte cazuri durerile pot debuta brusc, de obicei dupa un efort fizic sau o miscare intempestiva, o manipulare incorecta a unei greutati, dupa un stranut riguros, dupa expunerea la frig, aer conditionat sau dupa un traumatism. Aproximativ 20% din adulti dezvolta o suferinta cronica lombara.
Din punct de vedere anatomic, durerea poate avea cauze diferite: vertebrala, discala, musculo-ligamentara. Dupa unele statistici 85-90% sunt cauzate de afectarea discului intervertebral, asa numita discopatie lombara, cu grade diferite de evolutie si gravitate, hernie de disc ridicând cele mai multe probleme. O alta cauza frecvent întâlnita la persoanele in vârsta este spondiloza. La cei tineri predomina cauzele musculo-ligamentare.

Care este tratamentul, abordarea durerii lombare? Un vechi precept spune ca este mai bine sa previi decât sa tratezi. Foarte adevarat in cazul lombalgiei. Autocontrolul pozitiei spatelui in timpul mersului, repausului, sofatului, pozitia de scris, este un lucru extrem de important asupra caruia trebuie sa se insiste începând cu perioada de crestere. Sportul, exercitiile fizice sub o îndrumare corecta vor mentine tonusul muscular, silueta si mobilitatea normala. Parintii trebuie sa sesizeze orice modificare a pozitiei coloanei vertebrale si sa se prezinte la medic pentru o evaluare competenta. In cazul cabinetului Physiokinesis exista posibilitatea de a face o analiza, evaluare si monitorizare excelenta cu ajutorul unui echipament numit Global Postural System, care masoara orice deviatie a curburilor si dezechilibrelor la nivelul bazinului sau umerilor.

Daca lombalgiile si-au facut simtita prezenta, trebuie sa intervenim cu un tratament care sa amelioreze durerile, redoarea. Pe lânga o medicatie corect aplicata, tinând cont de vârsta, boli asociate si gravitate, fizioterapia este abordarea cu cea mai mare eficienta. Un program terapeutic si de recuperare are drept scop ameliorarea durerilor, mobilitatii, supletei articulare, corectarea viciilor de pozitie, tonifierea musculaturii slabite si prevenirea aparitiei unui nou puseu.

La cabinetul Physiokinesis gasiti o dotare de exceptie, cu o tehnologie de ultima ora, care asigura un rezultat favorabil si restabilirea functionalitatii normale a coloanei vertebrale. Dupa o evaluare clinica minutioasa, se indica un program personalizat. TCARE, un echipament care realizeaza un transfer energetic in sistem capacitiv si rezistiv, are rolul de a crea caldura in interiorul tesuturilor, cu ameliorarea circulatiei locale, cu efect de scadere a durerilor, contracturilor, redorilor. LASER terapia amelioreaza inflamatia, durerea. Aceasta electroterapie are rolul de a pregati articulatiile si musculatura pentru a fi mai bine vascularizate, asuplizate pentru a raspunde optim la programul de kinetoterapie, gimnastica medicala. Tot in acest cabinet exista echipamente care cresc elasticitatea tesuturilor moi, combat contracturile si cresc mobilitatea. Acest program trebuie sa fie bine condus si personalizat, iar pacientul este instruit cum trebuie sa isi modifice sau adapteze gestualitatea pentru a preveni o noua criza dureroasa lombara.

Cabinetul Physiokinesis prin echipa de adevarati profesionisti va garanteaza o atentie deosebita, abordare responsabila, care sa redea o viata normala, fara dureri si disconfort.

Dr. Iulia Belc,
Medic primar Recuperare Medicala, Medicina Fizica si Balneologie
Programari la telefon 0744.541.501
Email: office@pshysiokinesis.ro

„Fa-ma mama ce n-am fost, padurar sau sef de post!” Câteva versuri, devenite refren, ale unui cântec de petrecere ce urma invariabil dupa „Pusca si cureaua lata”. „Corul vânatorilor” se asculta doar când veneau sefii aia mari, de pe la partid sau directie, in onoarea invitatilor cu staif. A devenit desuet in ultima vreme, fiind fundal sonor pentru campanii electorale.

Padurarii, pe lânga celelalte atributii, sunt si paznici ai fondurilor de vânatoare. Abia apoi… vânatori. De multe ori o fac pe gonacii, când alti oameni, vânatori cu bani, isi permit sa plateasca trofee si vor sa impuste. „A fi padurar este o bucurie. Mie asta mi-a placut si imi place sa fac! Aer curat, hrana, frumusete, caldura. Uite-n jur. Urzici, leurda! Vin fructele salbatice, buretii. Nu mai gasesti pe unu’ sa-l platesti cu ziua, la o treaba. Sunt si salbaticiuni. Iepuri, mistreti. In functie de realitatea din teren, padurarul propune cota pentru vânat. Munca multa care nu se vede. Trebuie ca cineva sa aiba grija de ea. De padure! Acusi apar zbârciogii!”

O spune Stefan Popescu, mai frumos decât pot eu sa retin, gâfâind in spatele lui, când coborâm o panta abrupta. Ne duce cu vorba dupa ce s-a uitat la incaltarile noastre. Noroc ca am bocanci. Mergem la plantat puieti de paltin. Actiune ce urmeaza a avea loc pe o coama de deal, devenita poiana, in zona Magura. Tineri, elevi si studenti, voluntari de la diferite organizatii, si-au sacrificat orele libere pentru a da o sansa de continuitate naturii. Ii simt ca realizeaza ce fac si entuziasmul lor rezoneaza cu ciripitul pasarilor care isi cladesc cuibul.

Gazdele, angajati ai Directiei Silvice Bacau, au pregatit toate cele necesare unei plantari in bune conditii. Suntem doar in „Luna padurii”. Cel din fata mea este unul din padurarii care cunoaste bine locurile. Toti il striga… Fane! Are haz… nu numai când spune bancuri. Chipul jovial te indeamna si predispune la ascultat povesti… românesti. Unele cu jumatate de perdea si cuvinte lasate in suspans, cu trimitere la explicatia stiintifica din Lexic. Prezinta neostentativ, putina burtica. Il cred, dupa ce ne-a servit (pe jurnalistii prezenti, sa prindem puteri la sapat…?!), cu o bucata de slana de-o palma, care se topea in gura. Normal, condimentata apoi cu o licoare, inghitita cu strâmbaturi si condescenta de colegele cu tocuri. O zama banala, naturala din pruna, slaba cât sa dea gust si elan tentativei de a fi ECO.

[wonderplugin_gallery id=”490″]

Ambele din productia proprie a celui care voia sa se achite de o sarcina, si, politicos, a ajuns sa genereze, aparent involuntar, atmosfera. Ii placeee! Vitalitatea lui degaja optimism. Abuzez de una din intrebarile clasice, imperative, la care de obicei primesti un raspuns direct. Vârsta? „Douazeci si patru… pe-un picior!” Râde sa vada daca ma prind. Nu vreau. Copacii se taie „pe picior”, cum tin minte de la bunicu’, care-i insemna, stabilindu-le destinatia, si nu se indura sa bage beschia in ei deasupra radacinii. Cioatele, scoase cu greu, deveneau in timp cel mai caloric lemn de foc. Distantele pe dealuri se masoara cu „pasul” si au, pe orice harta turistica, echivalentul in ore. Si un anumit tip de vânatoare se face tot „la picior”. Când cauti cu pusca in cumpana, pe araturi sau miristi, ceva autorizat de bagat in tolba. Nu ma mai refer la politica de „taiere si verificare”, pas cu pas, de când s-a introdus GPS-ul la transportatori.

Se vede ca-i place

Sta aplecat si verifica daca sunt bine mocirliti puietii. Suntem intr-o vale larga, abia inverzita. Are velietati de ghid. „De-aici izvoraste Negelul, firisorul asta de apa care a inundat Bacaul. Se vede bine? In portiunea asta a fost ridicat un baraj! Pe la sfârsitul anilor saizeci. E beton sub iarba. Era peste in lac. L-au gândit bine cei de atunci. Barajul a fost distrus de viituri dupa câtiva ani. Vedeti depresiunea formata! A reaparut acum o specie mai ciudata de pastrav mic, care tot urca spre ochiurile astea limpezi, sa se inmulteasca. E semn bun ca zona nu e poluata.”

Negelul arata ca un târ. Unde sunt zapezile care se topeau altadata? La vremea asta n-aveai cum sa ajungi in vale cu masina. Nici cu cea tunata 4×4, de fite, cum vedem una cu numere straine, acoperite de noroi, care bulverseaza peisajul. Asistam la un exercitiu de eschibitionism acceptat ca teribilism, tratat ca atare. S-a gasit unul din oras sa vina sa-si testeze… virilitatea. Fluieraturi! Intrusul o sterge, alungat de un haiduc autentic, calare pe o roaiba paga, cu mânzul dupa ea. A vrut sa demonstreze ca un cal putere e mai tare decât coasca aia pe patru roti, de nu stiu cât de-sde mii de euro.

Scuturata de dâmburi, coama blonda, a carei posesoare se tinea cramponata in scaunul din dreapta… ne flutura a repros. Fiecare cu ce poate! Noi, cu galeti, hârlete, urcam spre zona marcata. Ma tin si eu de aparatul atârnat de umar, gâfâind fara sa ma dau de gol. Daca e presa prezenta apar si politicienii. Si-au tras si ei suflul. Stiu sa-si puna in valoare imaginea. Mânuiesc cu elan hârletul, transpirând in fata camerelor de filmat. Vorbesc frumos despre etc…, atunci când un reporter, satul de sincroane, le ridica in fata microfonul. Ma tin aproape de padurarul Stefan Popescu. El nu are emotii… temporare. Nu candideaza nicaieri si nici cazmaua din mâna nu i-o fura nimeni. Asa mai aflu trairi, ce pot deveni povesti si lectii de viata.

Pe Mihaela o fac vânator!

„In viata am gresit mult pentru ca am vrut sa nu gresesc! Repetitia e mama invataturii. Dupa aia trebuie sa te lasi!” Si-mi paseaza filozofia, deloc gratuita, in coada de mugur de brad neinsângerat, prins la palarie. De unde sa-l apuc, cautând sensul unor vorbe, in colacul rasucit al infinitului, la ce n-a vrut el sa spuna? Bine-bine! La inceput a fost…? „M-au invatat aia batrâni toate prostiile. Cu pusca am tras si inainte, da’ vânator am devenit din nouazeci si unu. Un frate de-a mamei a fost rupt de porci. Mistreti.

A tras din stufaris. L-a ranit pe unul! A cazut! Turma s-a imprastiat. S-a crezut tare! A lasat pusca, a scos securea si s-a dus sa-l termine. Are cruce si acuma in padure, la Helegiu. De asta mama n-a vrut sa devin si eu vânator. Dar daca a vazut ca-mi place codrul verde… n-a avut ce face. Toata copilaria mi-am petrecut-o in padure.” Sap inca o groapa si-l rog sa ma ajute sa mai plantez un pui de paltin. Aflu ca dupa scoala generala a urmat scoala profesionala. In alt domeniu. Nu i se potrivea deloc. Sare delicat peste niste aspecte demne de alta poveste.

Ajunge sa urmeze cursurile scolii de la Branesti, devenind in nouazeci si unu, padurar. Dupa absolvire, lucreaza cinsprezece ani la ocolul Racaciuni, apoi la Livezi, aproape opt ani. In prezent … de câtiva ani buni, aici. Familia? „Am trei caprioare la care tin mai mult decât la ochii din cap. Dumnezeu mi-a dat doua fete. Si cu nevasta, Anisoara, trei. Andreea e cea mai mare… A preferat o cariera medicala. E mai sufletista, sensibila. Asa simte ea ca poate sa ajute oamenii. Cea mai mica imi mosteneste temperamentul. Când implineste optsprezece ani, si simt ca vrea, o fac membru vânator. Mihaela e ca si baiatul lui tata. Ii place padurea, natura.”

Mincinosii?

„Politicienii, vânatorii, pescarii, ziaristii… si toti cei care promit Raiul!” Mica vale a Trebesului se umple cu miros de mici. Brânza, sunca si ceapa verde, devin ospat. In timp ce imparte portii, Fane nu se lasa de vrajeli. Povestile lui au tâlc. Sunt mai mult sarade. Copiii, osteniti dar veseli, uita de imbucatura din gura si ii iau vorbele in serios. Ca faptele sunt sau nu adevarate… nu mai are importanta.

„Nu dau detalii dar va mai spun o intâmplare adevarata. Trebuie sa-l stiti pe inginerul Gavrila, care e la APIA. Sigur ati auzit de el! (unii chiar dau afirmativ din cap). Lider de sindicat pe Moldova.

Ca idee. El a avut o faza când… undeva intr-o poiana, doi tapi se bateau cap in cap. Din observator, când a dat foc, amândoi au ajuns jos. Un singur glonte. A ramas de pomina. Ei! Am avut si eu un spectacol… tot ca idee. Vremea era ca acuma, da’ toamna. Venea o turma condusa in frunte de o scroafa cu trei purcei. Stateam pe aliniament. Când am dat, aveam glont si alice, au cazut trei din doua focuri. «Las-o mai ca asta-i chiar vânatoreasca!»”

Unii din cei mai maturi sunt sceptici. Sunt si care, sa nu strice firul naratiunii, sunt dispusi sa accepte ca poate fi posibil. „Sa va spun realitatea… pâna la urma, ca n-am voie sa mint! Ajung in drum acolo, unde au cazut. Pun precaut piciorul pe unul. Il zgâltâi. Nu misca! N-am treaba cu el. Gata! E mort! Ma uit pe culme, vad altul. Ma duc mai incolo… altul. Luati-i baieti pe astia doi de aici, ca-i rezolvata treaba! Il iau eu pe primul! O iau inapoi la vale.

Am crezut c-am gresit drumul. Când sa ma bucur si eu… mai ia-l! Cred ca l-am resurcitat. Dupa aia m-am dumirit. I-am facut masaj cardiac cu… piciorul.” Iarasi piciorul. Sa-l vad dupa noua aprilie, când implineste patruzeci si noua de ani, ce mai spune! Cum topaie cu virgula, pe acelasi… picior, spunând faine povesti. Sa ne traiesti Nea Fane si sa calci la fel si in… cinzeci!

Lipsa marcajelor rutiere pe strada Stefan cel Mare, atentat la viata bacauanilor

De luni bune, strada Stefan cel Mare, una dintre cele mai importante artere din municipiul Bacau, zace nemarcata. Lipsa marcajelor rutiere, atât în dreptul trecerilor de pietoni, cât si al intersectiilor se dovedeste un atentat la viata bacauanilor. Traversarea strazii este o adevarata loterie, în conditiile traficului infernal, complicat si mai mult de lucrarile care au loc pe Stefan cel Mare.

Legea precizeaza foarte clar conditiile în care o strada trebuie marcata: astfel, marcajele rutiere cu vopsea trebuie aplicate pe un carosabil uscat, temperatura minima a mediului ambiant fiind de minim 15 grade.

Cum temperatura de afara este, de câteva zile, ridicata, la peste 20 de grade, marcajele rutiere pe Stefan cel Mare ar fi o formalitate, însa municipalitatea bacauana este straina de acest subiect.

„Înainte sa ne minta cu «realizarile» de la Insula de Agrement, domnii din Primarie ar trebui sa se ocupe de marcarea strazii Stefan cel Mare. Trecerile de pietoni nu exista, intersectiile sunt nesemnalizate, circulatia e haotica. Probabil iresponsabilii din administratia PNL asteapta ca pe Stefan cel Mare sa aiba loc un eveniment tragic, un accident, pentru a sesiza ca marcajele rutiere lipsesc.

Trag un semnal de alarma pe aceasta cale privitor la riscurile la care bacauanii sunt expusi pe aceasta strada. Poate ca în al 12 – lea ceas, cineva din Primarie se va trezi la realitate”, a declarat deputatul Cosmin Necula.

Daniel Ciuntea

Bacaul beneficiaza de o bogatie pentru care altii ar fi invidiosi, dar de care ne batem joc cu o consecventa greu de inteles. Este vorba despre salba de lacuri de acumulare ce strabat orasul de la nord la sud, dar si de micile cursuri de apa care se varsa in Bistrita.

Intr-o lume civilizata, aceste lacuri si cursuri de apa ar fi amenajate cu mare atentie, fiindca aduc viata si prospetime oraselor, pot fi rezervatii naturale protejate sau zone de agrement de mare atractie. La noi insa, toate acestea sunt tratate pur si simplu precum gropile de gunoi. Iar ce se poate constata intr-o simpla incursiune pe malurile Acumularii Bacau este jalnic.

S-au facut ceva eforturi sa se amenajeze acolo o rezervatie naturala, insa avem printre noi multi concetateni necivilizati care isi bat joc de natura cu sadism, indiferenti la tot ce s-a incercat sa fie imbunatatit. Iar totul are aspect de dezastru ecologic. Bunaoara, pârâul Bârnat este colmatat, plin de vegetatie spontana si mai ales de nelipsitele pet-uri. Sute de peturi de plastic. In zona strazii Vântului pare sa se fi mutat chiar groapa de gunoi a orasului. Printre tot felul de deseuri menajere aruncate de riverani zac si munti intregi de resturi de materiale de constructii. Plus câini vagabonzi dezorientati, ca intr-un adevarat ghetou.

Pe malul opus, digul din zona Serbanesti este inecat in vegetatie crescuta peste masura, inestetic, cauciucuri de masini, peturi si alte mizerii abandonate cu nesimtire, aduse din cine stie ce zona a orasului. Si descrierile acestea pot continua de-a lungul celor câtiva kilometri de diguri care fac parte din aria urbana.

[wonderplugin_gallery id=”491″]

Autoritatile spun ca, din când in când, fac curatenie, insa asta nu se prea vede. De la Primarie se arata cu degetul spre Hidroelectrica, societatea care are in grija digurile, dar nu si zonele adiacente. Responsabilitati ar mai avea Apele Române sau Garda de Mediu, insa, ca de obicei, unde sunt multi responsabili, nimeni nu ia nici o masura. Iar Bacaul ramâne cu aceasta pata extrem de urâta pe chip, inclusiv din vina unor concetateni care nu au auzit de civilizatie.

Presedintele Lions Clubs International (LCI), dr. Jitsuhiro Yamada (foto), se va afla, in perioada 9 -12 aprilie, intr-o scurta vizita oficiala in România si se va intâlni cu reprezentantii cluburilor din tara noastra, intre care si cele trei cluburi din judetul Bacau, Lions Club Moldova, Lions Club Sf. Gheorghe si Lions Club Comanesti. „Acesta este un eveniment special si unic pâna acum in viata districtului nostru” – a apreciat István Dávid, guvernatorul Districtului 124 România al LIC.
Jitsuhiro Yamada va vizita, intre altele, Castelul Peles, va avea o intâlnire cu primarul Brasovului, va vizita municipiul Ploiesti si va fi primit la Parlamentul României de presedintele Camerei Deputatilor. 

In România, cluburile Lions fiinteaza din anul 1990 si formeaza Districtul 124, iar Lions Club Moldova este unul dintre primele cluburi infiintate. Membrii acestor asociatii sunt barbati si femei, oameni de o moralitate ireprosabila si cu pozitii sociale stabile, care adera in mod benevol la organizatie si accepta sa ofere o parte din timpul si energia lor pentru ajutorarea celor aflati in nevoie. Deviza miscarii lionistice este, de altfel, „We Serve” (Noi servim).

Jitsuhiro Yamada este medic neurochirurg si membru Lions din anul 1985, in Japonia. Este, de asemenea, presedinte al mai multor organizatii profesionale medicale si foarte activ in domeniul relatiilor internationale.

LIC este cea mai mare organizatie de servicii prin voluntariat din lume, reprezentata în peste 200 de tari de 842 de districte cu peste 45.000 de cluburi si peste 1.300.000 de membri. In anul 1954, Lions Club International a devenit membru fondator cu statut de tara al ONU, iar Ziua Lions se sarbatoreste anual la New York si Viena.

– s-a strigat “catalogul” militarilor pentru ziua de instructie – se fac pregatiri si pentru saptamâna “Scoala Altfel”

O zi de instructie militara nu poate incepe fara “apelul general”. In Baza 95 Aeriana Bacau, ziua de joi a debutat cu intonarea Imnului national al României, urmata de efectuarea prezentei nominale in cadrul “Apelului general” si încheiata cu defilarea unitatii.

Lt. Adrian Cocea, ofiter de relatii publice la Baza 95 Aeriana Bacau spune ca astfel de actiuni sunt prevazute in regulamentul de ordine interioara a unitatii militare si preced orelor de instructie. In programul zilei sunt trecute inclusiv misiunile avioanelor MiG-21 Lancer, relocate pe Bacau, de la Câmpia Turzii.

Pilotii de pe supersonic executa misiunile din programul de pregatire la Baza 95 Aeriana Bacau, pentru ca la Câmpia Turzii sunt programate reparatii la pista de decolare-aterizare.

Aglomeratie in saptamâna “Scoala Altfel”

In ceea ce priveste programul destinat publicului, in perioada 18 – 22 aprilie, in saptamâna “Scoala Altfel”, peste 1.400 de elevi vor vizita unitatea de aviatie din Bacau.

Se vor organiza standuri de prezentare, se va amenaja o expozitie de armament, vizitatorii vor avea la dispozitie un avion si un elicopter in care vor putea urca si afla informatii de la personalul tehnic, Muzica Militara va complete atmosfera cu un repertoriu adecvat, iar un angajat al Politiei Militare va sustine demonstratii de karate cu ajutorul colegilor din clubul pe care il coordoneaza. (Ramona Ionescu)

Cursa aeriana Bacau – Bruxelles – Bacau, operata de compania Blue Air, este programata si pentru zilele de 8, 11 si 15 aprilie cu aterizare in capitala Belgiei tot pe aeroportul Maastricht Aachen.

Aeroportul Zaventem a fost redeschis, dar poate acomoda un numar limitat de zboruri pe zi. Aeroportul Maastricht Aachen se afla la o distanta de 110 km de Bruxelles, dar Blue Air asigura transfer gratuit cu autocarul intre Bruxelles – Gare du Nord si Aeroportul Maastricht Aachen.

„Facem apel catre pasageri – au anuntat oficialii de la Blue Air – sa se prezinte cu patru ore inainte de zbor la punctul de intâlnire din Bruxelles, statia de autocare dedicata din Gare du Nord. Vom asigura transferul cu autocarul catre Bruxelles-Gare du Nord si pasagerilor care vor ateriza la Maastricht Aachen”.

Orarul de zbor al cursei din Bacau este programat pentru decolari la orele 16,35 pe 8 aprilie, la 16,40 pe 11 aprilie si la 16,35 pe 15 aprilie. De pe Maastricht Aachen se decoleaza la orele 19,15 pe 8, pe 11 si pe 15 aprilie. Zborul dureaza circa doua ore.