Primarul municipiului Bacău, Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, a anunțat că a depus o plângere penală împotriva persoanelor care, în ultimele zile, ar fi instigat la ură și ar fi transmis amenințări și injurii la adresa sa în mediul online, în contextul dezbaterii publice privind delegarea serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Edilul a precizat că reacțiile au apărut în urma procedurii de transparență privind proiectul de delegare a acestui serviciu, dezbatere care a avut loc în cursul zilei de astăzi.

„De ieri m-am confruntat cu o avalanșă de injurii, amenințări și calomnii la adresa mea. Oameni care pozează în iubitori de animale mi-au făcut urări inimaginabile, atât în privat, cât și public, pe grupuri de Facebook”, a declarat primarul.

Potrivit acestuia, o parte a presei ar fi publicat informații eronate despre proiect, fără a solicita un punct de vedere oficial sau fără a analiza conținutul documentului supus dezbaterii publice.

Stanciu-Viziteu a subliniat că proiectul pus în dezbatere nu introduce prevederi noi, ci include doar mecanismele deja existente în legislația în vigoare, clarificând modul procedural de aplicare a acestora. El a adăugat că, în cei șase ani de mandat, nu a semnat nicio dispoziție de eutanasiere a câinilor fără stăpân.

„Democrația presupune dialog, nu limbaj amenințător”, a afirmat edilul.

Primarul a menționat, de asemenea, că administrația locală a organizat în ultimii ani campanii de sterilizare și că a adoptat personal un câine din adăpostul municipal. Totodată, el a încurajat persoanele care se consideră victime ale hărțuirii online să se adreseze Poliției Române.

„Nu mai putem tolera aceste forme de hărțuire”, a transmis Stanciu-Viziteu.

Primăria municipiului Bacău anunță că, în cursul săptămânii, vor începe lucrările de demolare a garajelor amplasate în zonele Ștefan cel Mare 11 și Veniamin Costache 4.

Reprezentanții administrației locale îi roagă pe cetățenii care dețin astfel de spații să le elibereze în cel mai scurt timp, pentru a permite desfășurarea lucrărilor în condiții bune și pentru a evita eventualele probleme.

În sprijinul locatarilor, în zonă au fost amplasate containere destinate colectării resturilor rezultate din eliberarea garajelor.

Totodată, Primăria reamintește foștilor proprietari că abandonarea deșeurilor în interiorul acestor spații este sancționată conform legislației în vigoare.

Autoritățile locale le mulțumesc cetățenilor pentru înțelegere și cooperare pe durata desfășurării acestor lucrări.

Președintele Consiliului Județean Bacău, Cristina Breahnă-Pravăț, a lansat un apel public la solidaritate pentru o familie din localitatea Podiș, comuna Mărgineni, a cărei locuință a fost distrusă complet de un incendiu izbucnit cu puțin timp înaintea sărbătorilor.

Potrivit mesajului transmis de șefa administrației județene, incendiul a afectat grav familia Roman, formată din Alexandru, Nicoleta și fiica lor, Olivia, care au rămas fără bunurile de bază și fără un acoperiș deasupra capului.

„O tragedie a lovit o familie din Mărgineni chiar înainte de sărbători. Un incendiu puternic le-a distrus complet locuința, lăsându-i fără nimic. În astfel de momente, comunitatea face diferența”, a transmis Cristina Breahnă-Pravăț.

Președintele Consiliului Județean Bacău a încurajat persoanele care doresc să ajute să contribuie financiar la sprijinirea familiei afectate, subliniind că orice donație poate contribui la reconstrucția locuinței și la reluarea vieții în condiții normale.

Donațiile pot fi făcute în contul deschis pe numele Roman Alexandru Nicușor (IBAN: RO95BTRLRONCRT0CU7803901), iar pentru informații suplimentare poate fi apelat numărul de telefon 0742 395 236.

„Haideți să arătăm că nu sunt singuri. Împreună putem aduce speranță acolo unde acum este doar durere”, a mai transmis Cristina Breahnă-Pravăț.

Spitalul „Prof. Dr. Eduard Apetrei” din Buhuși anunță că va asigura asistență medicală permanentă, 24 de ore din 24, pe întreaga perioadă a sărbătorilor pascale, prin intermediul mai multor linii de gardă.

Potrivit reprezentanților unității medicale, pacienții vor putea beneficia de servicii de urgență și îngrijiri medicale prin liniile de gardă organizate în specialitățile Urgențe, Medicină Internă, Chirurgie, Anestezie și Terapie Intensivă (ATI), precum și Radiologie și Imagistică Medicală.

De asemenea, spitalul dispune de 18 structuri cu paturi pentru internare continuă, pregătite să primească pacienți ori de câte ori situația o impune.

Conducerea spitalului precizează că, începând cu 14 aprilie, ambulatoriul integrat își va relua activitatea, oferind consultații în cadrul a 25 de specialități medicale, precum și servicii de spitalizare de zi (medico-chirurgicale, boli infecțioase și pediatrie). Totodată vor funcționa laboratorul de analize medicale, laboratorul de anatomie patologică și serviciile de recuperare medicală.

Reprezentanții unității sanitare îi îndeamnă pe cetățeni ca, în această perioadă, să acorde o atenție sporită sănătății, să adopte un stil de viață echilibrat și să se bucure de sărbători în liniște, alături de familie.

Primarul municipiului Onești, Adrian Jilcu, a semnat două contracte de finanțare pentru consolidarea și modernizarea Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare”, precum și a sălii de sport aferente unității de învățământ, investiția totală ridicându-se la aproximativ 4,5 milioane de euro (circa 29 de milioane de lei).

Pompierii militari din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Bacău au intervenit, în această seară, pentru stingerea unui incendiu izbucnit la o locuință din comuna Podu Turcului, satul Căbești.

La locul solicitării au fost mobilizate două autospeciale de stingere cu apă și spumă din cadrul Stației de Pompieri Podu Turcului, precum și un echipaj SMURD.

La sosirea echipajelor de intervenție, incendiul se manifesta la acoperișul locuinței și în interiorul a două camere. Din nefericire, în timpul intervenției a fost identificată o persoană de sex masculin, în vârstă de aproximativ 84 de ani, carbonizată.

Pe durata misiunii, echipajul SMURD a acordat îngrijiri medicale unei alte persoane care prezenta un atac de panică. Ulterior, aceasta a refuzat transportul la spital.

În urma incendiului au ars acoperișul locuinței pe o suprafață de aproximativ 40 de metri pătrați, precum și bunuri din două camere.

Potrivit primelor concluzii ale pompierilor, cauza probabilă de producere a incendiului a fost utilizarea focului deschis în spații închise.

Moldovenii au știut dintotdeauna să-și respecte trecutul și tradițiile moștenite de la înaintași, chiar și în vremurile în care istoria a trecut, uneori aspru, peste aceste locuri. În satele de la poalele munților sau în cele așezate pe colinele liniștite ale Moldovei, obiceiurile vechi continuă să fie păstrate cu grijă, ca niște mărturii vii ale identității și credinței românești. Unul dintre cele mai frumoase și mai expresive dintre acestea este încondeierea ouălor de Paște, un meșteșug care îmbină arta populară cu simbolismul religios și cu memoria colectivă a comunității.

Împodobirea ouălor este o tradiție foarte veche, cu rădăcini care coboară până în vremuri precreștine. În multe culturi ale lumii, oul a fost considerat un simbol al vieții, al echilibrului cosmic și al renașterii naturii. Se spune că încă în China, cu două milenii înainte de Hristos, oamenii își ofereau ouă decorate ca semn al reînnoirii și al speranței. Mai târziu, obiceiul s-a răspândit în Europa Centrală și de Est, unde a căpătat forme variate și semnificații noi.

În spațiul românesc, tradiția a fost integrată profund în sărbătoarea Paștelui. Potrivit unei legende răspândite în multe sate, Maica Domnului ar fi venit la locul răstignirii lui Iisus Hristos cu un coș de ouă. Așezate sub cruce, acestea s-ar fi înroșit cu picăturile de sânge care se scurgeau din rănile Mântuitorului. Atunci, Hristos ar fi spus celor aflați în preajmă că oamenii trebuie să vopsească ouă roșii și împestrițate pentru a păstra vie amintirea jertfei sale. Astfel, culoarea roșie a devenit simbolul central al ouălor pascale, reprezentând atât focul purificator, cât și sângele vărsat pentru mântuirea lumii.

În satele Moldovei, meșteșugul încondeierii se transmite din generație în generație. Femeile care păstrează această artă își confecționează adesea singure instrumentele, așa cum făceau și părinții sau bunicii lor. Chișița, instrumentul folosit pentru desenarea motivelor, este realizată dintr-un bețișor de lemn la capătul căruia se fixează o mică pâlnie metalică foarte fină. Prin ea se scurge ceara fierbinte de albine, cu ajutorul căreia se trasează linii și puncte delicate pe suprafața oului.

Modelele sunt, de cele mai multe ori, păstrate în memorie, după un tipic învățat de la bătrânii satului. Uneori, însă, vechile meștere își făceau și schițe pe hârtie, pe care le păstrau cu grijă în lada de zestre sau printre lucrurile de preț ale casei. Astfel de foi îngălbenite de timp sunt astăzi adevărate documente ale artei populare, dovezi ale continuității unei tradiții care a supraviețuit generațiilor.

Culorile folosite la încondeiere nu sunt alese întâmplător, fiecare având o semnificație simbolică. Albul sugerează puritatea și lumina, roșul reprezintă viața și sacrificiul, albastrul amintește de cer și de apă, galbenul evocă soarele și aurul, iar negrul este asociat fertilității și rodniciei pământului. Liniile, spiralele și motivele geometrice care împodobesc ouăle sugerează ideea de eternitate și de continuitate a vieții.

În trecut, culorile erau obținute exclusiv din plante, după rețete păstrate cu sfințenie. Din coji de ceapă sau din scoarță de lemn se obținea galbenul, din flori de viorele – albastrul, iar din frunze de nuc – verdele. Pentru roșu se foloseau coji și flori de măr dulce, flori de sovârf sau coajă de măceșe, în timp ce negrul era obținut din coaja verde a nucilor. Din aceste ingrediente simple rezultau nuanțe bogate și naturale, care dădeau ouălor un farmec aparte.

Motivul decorativ diferă de la o localitate la alta, ceea ce face ca fiecare zonă să aibă propriul stil. Printre cele mai simple modele se numără „Floarea Paștelui”, „Creasta cocoșului” sau „Oala legată”. Altele sunt mai complexe și mai simbolice, precum „Crucea Paștelui”, „Spicul de grâu”, „Albina” ori „Calea rătăcită”. Motivele pot fi religioase, florale, fitomorfe sau geometrice, fiecare purtând un mesaj legat de credință, natură sau viața comunității.

Tehnica încondeierii este ingenioasă, deși pare simplă la prima vedere. După ce ouăle sunt spălate și degresate, ele sunt fierte și lăsate să se usuce. Apoi, cu ajutorul chișiței înmuiate în ceară fierbinte, se trasează pe coajă motivele dorite. Oul este introdus ulterior în vopsea, iar zonele acoperite de ceară rămân necolorate. La final, ceara este îndepărtată prin apropierea de o sursă de căldură, iar desenul apare limpede, contrastând cu fondul colorat.

În trecut, ouăle încondeiate nu erau vândute, ci păstrate în familie sau oferite în dar celor apropiați. După ce erau sfințite la biserică, ele deveneau simboluri ale bucuriei pascale și ale legăturilor dintre oameni. În Bucovina, ouăle vopsite în roșu închis erau numite „bucuria copiilor”, în timp ce cele colorate în nuanțe de albastru sau roșu deschis purtau numele de „dragostea fetelor”.

În dimineața primei zile de Paște, în multe gospodării se păstrează și astăzi obiceiul de a pune un ou roșu și un bănuț de argint în apa cu care membrii familiei se spală pe față. Se spune că astfel oamenii vor fi rumeni în obraji ca oul și curați ca argintul. În credința populară, oul roșu are puteri miraculoase: aduce sănătate, alungă răul și ocrotește gospodăria.

Tot după reguli vechi se face și ciocnitul ouălor. Cel mai în vârstă sau capul familiei începe ritualul, lovind oul partenerului și rostind salutul pascal: „Hristos a înviat!”. Răspunsul, „Adevărat a înviat!”, confirmă credința comună și bucuria sărbătorii. Se spune că cei care ciocnesc ouă astfel se vor întâlni și în lumea de dincolo.

Încondeierea ouălor nu este doar un meșteșug decorativ, ci o formă de memorie culturală. Prin aceste modele delicate, moldovenii păstrează vie o tradiție care vorbește despre credință, despre natură și despre legătura profundă dintre trecut și prezent. În fiecare primăvară, când ouăle roșii apar pe mesele de Paște, ele amintesc că identitatea unui popor trăiește în obiceiurile pe care le duce mai departe.

Paștele ortodox este cea mai importantă sărbătoare religioasă pentru români, marcând Învierea lui Iisus Hristos și victoria vieții asupra morții. De-a lungul secolelor, sărbătoarea a devenit un amestec armonios între credința creștină și tradițiile populare, păstrate mai ales în mediul rural. Ritualurile pascale încep încă din Săptămâna Mare și continuă până după ziua de Paște.

Vopsirea ouălor – simbolul vieții și al Învierii

Una dintre cele mai cunoscute tradiții românești este vopsirea ouălor, de obicei în Joia Mare.

Ouăle roșii simbolizează sângele lui Hristos și viața nouă. În multe zone din România se păstrează și obiceiul încondeierii ouălor, mai ales în Bucovina și Maramureș. Modelele sunt realizate cu ceară și culori naturale și includ simboluri precum:

• soarele
• crucea
• spicul de grâu
• frunza
• spirala vieții

Aceste modele au atât semnificații creștine, cât și simboluri foarte vechi, precreștine.

Preparatele tradiționale de Paște

Printre preparatele tradiționale se numără:

• Pasca – un cozonac rotund cu brânză dulce și stafide, decorat adesea cu o cruce din aluat.
• Cozonacul – desertul festiv nelipsit de la marile sărbători.
• Friptura de miel – simbol al sacrificiului lui Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”.
• Drob de miel – preparat din organe de miel, verdețuri și ouă.
• Ouăle roșii – care se ciocnesc după formula tradițională: „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”

Noaptea Învierii

Momentul central al sărbătorii este slujba de Înviere, care are loc în noaptea dintre sâmbătă și duminică. Credincioșii merg la biserică înainte de miezul nopții și primesc lumina sfântă.

Preotul rostește vestea Învierii, iar credincioșii răspund:

„Hristos a înviat!”
„Adevărat a înviat!”

Oamenii duc lumina acasă și, după tradiție, fac semnul crucii cu flacăra pe pragul ușii sau pe grindă pentru protecția casei.

Obiceiuri și credințe populare

În multe regiuni ale țării există și tradiții locale:

• În unele sate, oamenii se spală pe față cu apă în care se află un ou roșu și un bănuț, pentru sănătate și prosperitate.
• În Transilvania există obiceiul stropitului fetelor în a doua zi de Paște, practicat mai ales de comunitățile maghiare și săsești.
• În anumite zone se crede că prima persoană care intră în casă în dimineața de Paște trebuie să fie bărbat, pentru noroc.

Paștele – o sărbătoare a familiei și a speranței

Pentru români, Paștele nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment de reunire a familiei, de iertare și de reînnoire sufletească. Tradițiile transmise din generație în generație păstrează vie legătura dintre credință, cultură și identitatea românească.

Astfel, Paștele ortodox rămâne una dintre cele mai frumoase și mai profunde sărbători din calendarul românesc. ✨

În multe case din România, masa de Paște nu este completă fără friptura de miel, drobul sau ciorba pregătită din această carne. Pentru unii este un obicei respectat cu strictețe, pentru alții doar o tradiție culinară moștenită din familie. Dar puțini se întreabă cu adevărat de ce mielul a devenit simbolul gastronomic al acestei sărbători.

Răspunsul se găsește într-un amestec de tradiții religioase, simboluri biblice și obiceiuri pastorale vechi de mii de ani.

Simbolul biblic al mielului

Tradiția consumului de miel de Paște își are originile în Vechiul Testament. În tradiția evreiască, sărbătoarea Paștelui (Pesah) comemorează eliberarea poporului evreu din robia Egiptului. Conform relatărilor biblice, fiecare familie evreiască trebuia să sacrifice un miel, iar cu sângele acestuia să marcheze ușile caselor.

Gestul avea rolul de a proteja familiile în timpul ultimei pedepse trimise asupra Egiptului. Mielul devenea astfel un simbol al salvării și al sacrificiului.

Acest simbol a fost preluat și reinterpretat în creștinism.

În tradiția creștină, Iisus Hristos este numit „Mielul lui Dumnezeu”, deoarece sacrificiul său este văzut ca o jertfă pentru mântuirea oamenilor. Astfel, mielul a devenit un simbol al jertfei, al purității și al renașterii spirituale asociate cu Învierea.

Legătura cu primăvara și viața pastorală

Există și o explicație mai pragmatică, legată de ritmul vieții rurale.

Paștele este o sărbătoare de primăvară, iar în această perioadă se nasc mieii. În societățile tradiționale, unde creșterea animalelor era o activitate esențială, mielul era unul dintre primele tipuri de carne proaspătă disponibile după iarnă.

După luni în care alimentația era bazată mai ales pe produse conservate sau afumate, carnea proaspătă de miel devenea un aliment prețios și festiv. În timp, acest obicei practic s-a transformat într-o tradiție culinară.

Tradiția românească

În România, mielul este aproape nelipsit de pe masa pascală. Din el se pregătesc câteva dintre cele mai cunoscute preparate tradiționale:

• drob de miel, cu verdețuri și ouă
• ciorbă de miel
• friptură de miel la cuptor
• uneori stufat de miel, gătit cu ceapă și usturoi verde

Aceste preparate sunt asociate cu mesele de familie și cu perioada de după post, când oamenii revin la o alimentație mai bogată.

Mai mult decât un obicei culinar

Dincolo de gust sau tradiție, mielul de Paște este un simbol. El amintește de ideea de sacrificiu, de renaștere și de începuturi noi — teme centrale ale sărbătorii pascale.

În același timp, masa de Paște reflectă legătura profundă dintre tradițiile religioase și viața de zi cu zi. Obiceiul de a mânca miel nu este doar o preferință gastronomică, ci o moștenire culturală care s-a transmis din generație în generație.

Astăzi, chiar dacă nu toată lumea mai respectă strict tradiția, pentru mulți români aroma fripturii de miel rămâne unul dintre semnele că Paștele a sosit cu adevărat.

Un bărbat în vârstă de 49 de ani a fost rănit grav în noaptea de Paște, după ce un clopot s-a desprins și l-a lovit în cap, la Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” de pe strada Veronica Micle, din cartierul Izvoare al municipiului Bacău.

Incidentul s-a produs în jurul orei 00:00, în timpul slujbei de Înviere, în momentul în care clopotele erau trase. Potrivit primelor informații, clopotul s-ar fi desprins și a căzut peste bărbatul care îl acționa. Victima participa la această activitate în regim de voluntariat și nu era angajat al bisericii.

Bărbatul a fost transportat de urgență la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde medicii au constatat că se află în stare critică. La ora 00:53, pacientul a fost adus în Unitatea de Primiri Urgențe Adulți, prezentând o lovitură puternică în zona craniului.

Medicii l-au diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral sever, traumatism de coloană cervicală și hemoragie subarahnoidiană. Din cauza stării grave, pacientul a fost intubat, investigat și stabilizat în UPU, după care a fost internat de urgență în secția Neurochirurgie.

Potrivit reprezentanților spitalului, bărbatul a fost operat, intervenția chirurgicală decurgând favorabil. În prezent, pacientul se află internat în secția Anestezie și Terapie Intensivă, cu o evoluție favorabilă față de momentul internării, însă cu un prognostic rezervat. Medicii urmează să efectueze evaluări imagistice suplimentare pentru celelalte traumatisme, atunci când starea pacientului va permite.

În paralel, polițiștii au deschis un dosar penal pentru a stabili împrejurările producerii incidentului.

„Polițiștii au întocmit un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, urmând a fi stabilite toate împrejurările producerii incidentului”, a declarat comisar Cătălina Crețu, purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean Bacău.

Pompierii militari băcăuani au intervenit în cursul nopții de sâmbătă spre duminică pentru stingerea unui incendiu izbucnit într-un apartament situat pe strada Bucegi, din municipiul Bacău.

Potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul pentru Situații de Urgență, la locul solicitării au fost mobilizate de urgență trei autospeciale de stingere din cadrul Detașamentului de Pompieri Bacău și o ambulanță a Serviciului de Ambulanță Județean Bacău.

La sosirea echipajelor de intervenție, incendiul se manifesta în interiorul unui apartament situat la etajul 8 al unui imobil de locuințe.

Pompierii au reușit localizarea incendiului și salvarea unei femei în vârstă de aproximativ 60 de ani, găsită în stare de inconștiență, însă cu funcții vitale prezente. Victima a fost extrasă din zona de risc și predată echipajului medical, fiind ulterior transportată la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) Bacău pentru îngrijiri de specialitate.

Pe timpul intervenției, șase persoane – patru adulți și doi minori – s-au autoevacuat din apartamentele situate la etajele superioare ale imobilului.

Incendiul a fost lichidat de pompieri. În urma acestuia au ars bunuri de mobilier și electrocasnice din apartamentul afectat, iar din cauza degajărilor masive de fum au fost afectate și două apartamente situate la etajele superioare.

Cauza probabilă de producere a incendiului a fost stabilită ca fiind folosirea focului deschis în spații închise, cel mai probabil de la o lumânare.

Cu trei sute de ani în urmă, Principatele Române erau pentru mulți călători occidentali un teritoriu exotic, aflat la marginea Europei. Diplomați, negustori, misionari sau aventurieri au trecut prin Moldova și Țara Românească și au lăsat în jurnalele lor descrieri surprinzătoare despre obiceiurile locului. Printre lucrurile care i-au impresionat cel mai mult s-au numărat sărbătorile religioase – iar Paștele ocupa un loc central.

Relatările lor vorbesc despre o sărbătoare trăită cu intensitate, în care credința, tradițiile și viața comunității se împleteau într-un spectacol care îi fascina pe cei veniți din alte părți ale Europei.

Noaptea Învierii – o mare de lumini

Mulți dintre călătorii străini descriu cu uimire slujba de Înviere. Pentru un occidental obișnuit cu ritualuri mai sobre, noaptea pascală din Principatele Române era un moment impresionant.

Curțile bisericilor se umpleau de oameni, iar fiecare credincios ținea în mână o lumânare aprinsă. Din depărtare, spuneau unii dintre călători, bisericile păreau înconjurate de „un cerc de focuri mici”, iar lumina se vedea până departe, în întunericul nopții.

Clopotele băteau, preoții cântau, iar mulțimea răspundea într-un glas puternic: „Hristos a înviat!”

Pentru mulți străini, participarea la această slujbă era una dintre cele mai puternice experiențe trăite în călătoriile lor prin aceste ținuturi.

Oamenii veneau în hainele cele mai bune

Călătorii occidentali au remarcat și importanța pe care românii o acordau îmbrăcămintei în zilele de sărbătoare. În jurnalele lor apar adesea descrieri ale mulțimilor adunate la biserică.

Țăranii veneau în costume curate și împodobite, iar femeile purtau haine brodate și baticuri colorate. Pentru cei din afară, spectacolul culorilor era impresionant.

Un diplomat străin nota că oamenii „se întrec unii pe alții în a se arăta îmbrăcați cât mai frumos, ca într-o mare sărbătoare a întregii comunități”.

Masa de Paște – bogată după postul lung

Un alt lucru care i-a surprins pe călători era masa de Paște. Postul dinaintea sărbătorii era respectat cu strictețe de mulți credincioși, iar revenirea la mâncărurile „de dulce” era un moment mult așteptat.

Străinii scriau despre mesele îmbelșugate pregătite după slujba de Înviere sau în ziua de Paște. Oul roșu era aproape nelipsit, iar mielul apărea adesea în descrierile lor.

Unii observau că oamenii ciocneau ouăle spunând formula pascală și considerau acest gest o tradiție curioasă și plină de veselie.

Bucuria comunității

Poate cel mai mult îi impresiona atmosfera generală. Pentru români, Paștele nu era doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment de întâlnire și bucurie colectivă.

Satele și orașele deveneau mai animate, oamenii se vizitau unii pe alții, iar mesele se prelungeau ore întregi. Străinii remarcau ospitalitatea gazdelor și faptul că musafirii erau invitați aproape întotdeauna să se așeze la masă.

Un călător scria că românii „nu lasă pe nimeni să plece fără să guste din cele pregătite pentru sărbătoare”.

O tradiție care a rămas

Deși lumea s-a schimbat mult în trei secole, multe dintre lucrurile care i-au impresionat pe acei călători străini se regăsesc și astăzi.

Lumina Învierii, ouăle roșii, mesele de familie și bucuria revederii celor dragi continuă să definească Paștele în România.

Privite prin ochii celor veniți din alte țări, aceste tradiții par cu atât mai valoroase: ele arată cât de puternic poate rămâne un obicei atunci când este transmis din generație în generație.

În oraș mirosea a cozonac și a vopsea de ouă. În redacție mirosea a cafea reîncălzită și a hârtie de ziar.

Acum douăzeci și cinci de ani, Paștele nu însemna pentru toată lumea liniște, familie și masa întinsă. Pentru câteva meserii, sărbătorile erau doar o altă zi din calendar. Polițiștii, pompierii, jandarmii — și, ceva mai discret, ziariștii — aveau un obicei vechi: munceau când ceilalți se odihneau.

În presă, sărbătorile veneau cu un paradox. Orașul încetinea, dar ziarul nu avea voie să încetinească. Tiparul nu știa ce e Ajunul, iar cititorii voiau, dimineața, ziarul pe masă ca în orice altă zi.

În redacție se făceau, totuși, mici aranjamente. Fetele primeau uneori o zi liberă înainte de Paște, să apuce să facă treburile de acasă: friptura, cozonacul, pasca, ouăle roșii. Era un fel de armistițiu tacit cu sărbătoarea. Băieții rămâneau atunci mai mult prin redacție și țineau frontul, pentru că ziarul trebuia să iasă indiferent de calendar.

Problema era că, exact în acele zile, știrile dispăreau.

Politicienii dispăreau din oraș. Directorii intrau în program de sărbători. Fabricile tăceau. Instituțiile își închideau ușile mai devreme.

Așa începea perioada jurnalismului… utilitar.

Dacă înainte de Revelion paginile se umpleau cu bilanțuri, statistici și analize despre anul care trecuse, înainte de Paște începea marea vânătoare de programe speciale.

Programul magazinelor. Programul farmaciilor. Programul spitalelor. Programul Poștei. Programul instituțiilor publice.

Astăzi, instituțiile trimit comunicate și aproape că se roagă să le fie publicat programul. Acum douăzeci și cinci de ani era exact invers.

Reporterul suna sau se ducea personal și întreba.

— Care este programul de Paște?

Și primea uneori o replică neîncrezătoare:

— Dar de ce vrei să știi?
— Cine te-a pus să întrebi?

Nu exista internet. Nu exista Facebook. Comunicarea publică era o idee vagă, aproape exotică. Dacă directorul nu voia să spună nimic, reporterul trebuia să improvizeze.

Mergea la magazin și întreba ca un client obișnuit.

— Până la ce oră sunteți deschiși?

Nota programul dintr-o privire. Apoi mergea la alt magazin. La farmacie. La un depozit.

La spitale era mai simplu. Poșta, Prefectura și instituțiile descentralizate colaborau de obicei fără prea multe întrebări.

Dar adevărata miză venea abia după aceea.

Prima de Paște

Era subiectul suprem al perioadei. Articolul pe care îl aștepta aproape toată lumea.

Pe atunci nu existau purtători de cuvânt sau departamente de comunicare. Dacă directorul fabricii nu voia să spună nimic, reporterul trecea la planul B.

Sindicatul.

Strategia clasică: divide et impera.

Liderii de sindicat erau adesea bucuroși să spună ce reușiseră să obțină la negocieri. Era, până la urmă, și pentru ei o mică victorie publică. Alteori deveneau brusc rezervați. Atunci începeau telefoanele, întrebările discrete, cunoștințele din fabrică, confirmările pe ocolite.

Redactorul-șef voia subiectul. Și îl voia complet.

Pentru că era, fără îndoială, cel mai citit articol din perioada Paștelui.

Oamenii voiau să știe cât a primit vecinul.
Cât a primit colegul.
Cât a primit cumnatul.

Și, inevitabil, cât a primit soțul.

Dacă omul venea acasă cu o pungă de cumpărături și spunea că prima a fost mică, exista o metodă simplă de verificare: ziarul de a doua zi.

Uneori explicațiile deveneau… complicate.

Cine avea ghinion maxim era trimis la reportajul de la Înviere.

Pentru reporterii de ziar era relativ simplu. Scriai ce vedeai: lumânările aprinse, mulțimea din fața bisericii, liniștea de după miezul nopții, oamenii care plecau acasă cu lumină în pahare.

Pentru fetele de la televiziune era mai greu. Ele aveau nevoie de vox-uri. Trebuiau să oprească oameni, să pună întrebări, să scoată din emoția momentului câteva propoziții potrivite pentru jurnal.

Ziariștii aveau, de fapt, doar duminica liberă.

Pentru că luni dimineață începea din nou treaba. Ediția de marți nu se scria singură.

Cei de la „Eveniment” veneau aproape întotdeauna cu cele mai proaspete povești după sărbători. De la spitale — câți au mâncat prea mult. De la Poliție — câți șoferi au fost prinși băuți. Ce accidente au avut loc pe drumurile de întoarcere.

Uneori intrau în pagină și pompierii. Nu o dată s-a întâmplat ca vreo biserică să ia foc de la lumânări, în ciuda tuturor avertismentelor.

Iar reporterii de la Politic sau Economic aveau o mică strategie de supraviețuire: păstrau câte ceva „la sertar” dinainte de sărbători. Un subiect, o analiză, o poveste începută.

Pentru că redactorul-șef nu aprecia deloc surprizele de tipul „nu am nimic azi”.

Așa arătau Paștele în redacțiile de acum un sfert de secol.

Mai puțin liniștite decât în restul orașului.
Mai puțin festive.

Dar cu o satisfacție discretă pe care doar ziariștii o înțeleg: dimineața, când orașul se trezea, ziarul era deja pe chioșcuri.

Indiferent că fusese Ajun, Înviere sau a doua zi de Paște.

Și, cum se spunea atunci prin redacții, cu o ironie blândă:

Sărbătorile trec. Ziarul rămâne.

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului, 12 aprilie 2026

Vă îndemnăm ca în aceste zile de bucurie, să trăiți în lumina Învierii și să o împărtășiți celor din jur, rămânând statornici în credința curată și în dragostea milostivă! 

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această

de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie,

har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,

iar de la noi părintească dragoste! 

Iubiţi fii duhovniceşti, 

Hristos a înviat!

Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos este evenimentul central al vieții creștine și temelia pe care se sprijină întreaga teologie și viață duhovnicească. Prin ridicarea Sa cu trupul din mormânt, a treia zi după răstignire și moarte, El a biruit definitiv moartea și păcatul și a confirmat că este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, inaugurând astfel începutul înnoirii firii umane, care are șansa participării la viața lui Dumnezeu prin restaurare, transfigurare și îndumnezeire. Acest dar al vieții înnoite prin prezența lui Dumnezeu înlăuntrul ei poate începe încă de acum, prin participarea la Sfintele Taine și se împlinește deplin după învierea de obște. Evangheliile consemnează acestă minune care în Biserică nu are o valoare strict comemorativă, ci este mereu actualizată și trăită în mod real de fiecare credincios. Fiecare slujbă pascală este o prelungire a bucuriei Sfinților Apostoli și a Sfintelor Femei mironosițe la vederea Mântuitorului Înviat, timpul liturgic și slujbele pascale mijlocind continuu realitatea Învierii în viața credincioșilor, după cum spune Paul Evdokimov. 

Iubiți credincioși,

Dincolo de spațiul sacru al lăcașului de cult, unde ne întâlnim pentru împreuna-rugăciune cu acest prilej binecuvântat al Sărbătorii Sărbătorilor, Învierea din morți a Domnului este și o realitate trăită de fiecare dintre noi prin schimbarea modului de a înțelege și prețui viața dăruită de Dumnezeu, acceptând înnoirea interioară ca înviere duhovnicească din moarte și întuneric. Purtăm în inimă bucuria și speranța că viața noastră își găsește sensul atunci când este raportată la Dumnezeu. În felul acesta, prin participarea la slujbele Bisericii, Învierea devine pentru fiecare dintre noi un mod de a fi, o continuă chemare la trăirea în lumina Învierii, care rămâne punctul culminant al credinței curate și mărturisitoare.

Minunea Învierii Domnului este relatată în Sfintele Scripturi și susținută de fragmente evanghelice care sunt înțelese ca mărturii istorice ale martorilor direcți. De departe, însă, mărturiile cele mai puternice le aduc femeile mironosițe, care sunt primele martore ale Învierii. Ele Îl întâlnesc pe Mântuitorul și primesc misiunea de a anunța pe apostoli, devenind astfel apostoli ai apostolilor (Matei 28, 1-10), primesc vestea învierii de la îngeri, Maria Magdalena vede mormântul gol și are privilegiul de a vedea prima pe Hristos înviat (Ioan 20, 1-18). 

În contextul social și politic de atunci, marcat de teamă, persecuții și nesiguranță, femeile mironosițe au dat dovadă de un curaj care le-a făcut să rămână modele pentru toate generațiile de creștini. Curajul mărturisirii lor devine mult mai puternic dacă îl raportăm la contextul epocii în care au trăit, o lume profund patriarhală, în care femeile aveau rol limitat în viața publică, iar vocea lor era de cele mai multe ori marginalizată. Ele știau că era posibil ca mărturia lor să fie ignorată sau respinsă, și fără garanția că vor fi ascultate, ele manifestă curajul de a spune adevărul. Asistăm astfel la un paradox: cele considerate neînsemnate în ochii societății, devin purtătoarele mesajului central al credinței. Aceasta arată că Dumnezeu alege martori ai Învierii Sale din morți care nu au putere sau demnități sociale, pentru că adevărul nu depinde de statut, ci de realitatea întâlnirii cu El. 

Preaiubiți fii și fiice în Hristos Domnul,

Femeile mironosițe sunt primele mărturisitoare ale întâlnirii personale cu Hristos Domnul, care este în sine o experiență duhovnicească interioară transfiguratoare. Această întâlnire le-a schimbat întreaga viață, transformându-le în icoane ale credinței și modele de viețuire și de sfințenie pentru femeile creștine din toate timpurile.

Ortodoxia românească se înscrie organic în această tradiție începută de femeile mironosițe, care L-au întâlnit pe Iisus Hristos cel înviat și au devenit primele vestitoare ale Învierii. De-a lungul veacurilor, în spațiul românesc au apărut sfinte femei care, prin viața lor curată și prin experiența harului, au trăit aceeași realitate a luminii necreate despre care vorbesc sfinții isihaști și au înviat împreună cu Hristos, transfigurându-și viața după Chipul Său, după cum relatează Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cel ce a înviat cu Hristos nu mai trăiește sieși, ci lui Dumnezeu”.

Ele au continuat peste timp experiența mironosițelor trăind lăuntric bucuria întâlnirii cu Hristos în lumina învierii, având aceeași credință și propovăduind același adevăr. Curăția vieții și dăruirea totală lui Dumnezeu le-au transformat în martore ale acestei mari minuni și au devenit izvor de lumină pentru întregul popor român credincios.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Modelul sfintelor femei mironosițe nu aparține doar trecutului, ci rămâne viu și actual pentru femeia creștină de astăzi, care este chemată să le urmeze modelul și să cultive virtuțile pe care care acestea le-au consacrat: credința statornică, iubirea jertfelnică, curajul mărturisirii și cultivarea unei vieți lăuntrice înnoitoare.

Sfinte precum Teodora de la Sihla sau cele 16 care au fost canonizate de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în acest an, au arătat, prin viața lor curată și prin rugăciunea neîncetată, că lumina lui Hristos poate fi trăită în adâncul inimii, devenind izvor de sfințenie și binecuvântare pentru fiecare dintre noi.

Dreptmăritori creştini,

În această zi de mare sărbătoare, fiecare dintre noi este chemat să înțeleagă că Învierea nu este un eveniment care s-a petrecut cândva în istorie, ci o realitate cotidiană la care orice creștin este chemat să fie părtaș. De aceea, urmând pilda martorilor Învierii, suntem invitați în această zi să-L căutăm pe Hristos cu inimă curată, să-L întâmpinăm cu bucurie și pace, și să ne asumăm, la rândul nostru, misiunea de mărturisitori ai Învierii.

Să ne deschidem sufletele pentru ca lumina Învierii să ne pătrundă gândurile, să ne curățească mintea și inima și să ne întărească în credință, pentru ca întreaga noastră viață să devină o mărturie vie a lucrării și biruinței lui Hristos.

Vă îndemnăm ca în aceste zile de bucurie, să trăiți în lumina Învierii și să o împărtășiți celor din jur, rămânând statornici în credința curată și în dragostea milostivă! Vă adresăm tuturor calde doriri de sănătate şi fericire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală:

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat! 

Ca ecou al frumuseţii liturgice pascale, Vă transmitem, aşa cum v-am obişnuit de mai bine de un deceniu, un poem religios alcătuit cu gândul de a surprinde bucuria Sărbătorii Sfintelor Paşti , intitulat „Imn de Înviere”

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Viață lumii El a dat.

De la Adam până la noi

Viața curge în șuvoi

Pe timp de pace, sau război.

Și dacă El a înviat,

Pe toți la viață ne-a chemat,

Păcatele ni le-a iertat.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Umanitatea a salvat!

Creștinii, îmbrăcați frumos,

Cu îngerii cântă duios,

La Învierea lui Hristos.

Cel răstignit cândva pe lemn,

Prin Înviere ne dă semn

Că a scos lumea din infern.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Universul s-a transfigurat.

Când stelele pe cer sclipesc,

Toți oamenii se veselesc

Și îngerii la ei zâmbesc.

Iar porțile din paradis,

Pe care Domnul le-a închis,

Prin Înviere s-au deschis.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

În Liturghie ne-am rugat.

Dac-am gustat din Sfânt Potir,

Plecăm apoi mai abitir

La cei ce dorm în cimitir,

Să așezam ca pe altar

Lumina și, în mod real,

Cântăm cu ei imnul pascal.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Pământul s-a revigorat,

Pădurile au înfrunzit

Livezile au înflorit,

Grădinile s-au primenit,

Ogoarele s-au semănat,

Semințele au germinat,

Căci ploaia bună le-a udat.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

În acest praznic luminat,

Români, oriunde vă aflați,

Îmbrățișați-vă ca frați,

De țara voastră nu uitați.

Chiar de sunteți în depărtări,

Peste oceane, mări și țări,

De Paști, nu vă simțiți stingheri.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Ierarhii noștri sfat ne-au dat:

Fiți vajnici mărturisitori,

Ai Învierii vestitori,

Apologeți și rugători.

Ortodoxia să păziți,

Părinții să vi-i pomeniți,

Pe sfinții neamului cinstiți.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Românii toți s-au bucurat!

Chemați de duhul părintesc,

O bună parte se pornesc,

Spre țara lor călătoresc.

Ajunși acasă-n zi de Paște,

Unii sărută, ca pe moaște,

Ograda, care-i recunoaște.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

La acest praznic minunat,

De Învierea lui Hristos,

Mai fiți o dată ce ați fost:

Copii crescuți în duh frumos.

Acolo unde crinii cresc

Este pământul românesc

Și îngerii îl ocrotesc.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Prin moartea Lui ne-am liberat.

Suntem chemați să pomenim,

Să arătăm că îi iubim

Pe cei de dorm în țintirim,

Unde așteaptă, ca și noi,

Sunet prelung, ca de cimpoi,

Al Judecății de Apoi.

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

†IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

Sărbătorile pascale sunt, pentru mulți dintre noi, momentul perfect pentru a ne revedea familia, pentru a încetini ritmul cotidian și pentru a ne bucura de mesele bogate pregătite cu grijă. În tradiția românească, însă, Paștele vine adesea la pachet cu porții generoase, deserturi tentante și mese care se prelungesc ore întregi.

Nu de puține ori, după cele câteva zile de răsfăț culinar, apar și efectele mai puțin plăcute: senzația de balonare, lipsa de energie, poftele alimentare persistente sau câteva kilograme în plus.

Adevărata provocare a sărbătorilor nu este, însă, să evităm preparatele tradiționale, ci să găsim echilibrul între plăcerea gustului și grija pentru sănătate. Cu puțină atenție și organizare, este posibil să ne bucurăm de drob, miel, pască sau cozonac fără ca aceste delicii să ne afecteze starea de bine.

Paștele este sinonim cu ouă roșii, iepurași de ciocolată, friptură de miel, drob, pască și cozonac – adică preparate bogate în calorii, zahăr și grăsimi. Tocmai de aceea, specialiștii recomandă să abordăm mesele festive cu moderație și conștiență alimentară.

„Paștele înseamnă bucuria revederii celor dragi, zile liniștite și mese de răsfăț. Important este să nu transformăm aceste momente într-un motiv de vinovăție alimentară. Dacă nu ne impunem restricții drastice, este mult mai puțin probabil să mâncăm în exces. Cu puțină planificare, ne putem bucura de preparatele tradiționale fără a ne compromite echilibrul alimentar”, spun nutriționiștii.

Cinci strategii pentru a evita excesele alimentare de Paște

1. Nu vă interziceți preparatele preferate
Interdicțiile stricte pot avea efectul invers celui dorit. Dacă porniți de la ideea că nu aveți voie să gustați nimic din preparatele tradiționale, există riscul ca frustrarea să ducă ulterior la excese. O abordare mai eficientă este să vă planificați mesele astfel încât să consumați cantități mici din felurile preferate, pe parcursul mai multor zile.

2. Includeți legume la fiecare masă
Legumele proaspete sau gătite simplu la cuptor pot echilibra mesele bogate în grăsimi. Fibrele ajută digestia și oferă rapid senzația de sațietate. Salata verde, ridichile, ceapa verde, usturoiul verde sau alte verdețuri de sezon pot deveni garnitura ideală pentru preparatele tradiționale.

3. Fiți atenți la băuturi
Alcoolul și băuturile dulci adaugă rapid un număr mare de calorii. De multe ori, un pahar de cocktail sau un suc dulce poate avea la fel de multe calorii ca un aperitiv. Specialiștii recomandă limitarea consumului la unul sau două pahare de vin sau băuturi spirtoase pe zi și consumul de apă între acestea. O regulă simplă este trei pahare de apă pentru fiecare pahar de alcool.

4. Fiți atenți la porții
Este perfect normal să gustați din preparatele tradiționale – un ou, o felie de drob, o bucată de friptură sau o felie de cozonac. Problemele apar atunci când toate acestea sunt consumate în cantități mari la aceeași masă. Moderația rămâne cea mai bună strategie pentru a evita disconfortul digestiv.

5. Mișcarea ajută digestia
După mesele copioase, o plimbare în aer liber poate face minuni pentru organism. Chiar și 30 de minute de mers pe jos ajută digestia și reduce senzația de greutate. Ceaiurile de ghimbir, verbină sau rozmarin pot contribui și ele la o digestie mai ușoară.

Principii simple pentru mese echilibrate

Pentru a vă bucura de mesele festive fără excese, nutriționiștii recomandă câteva reguli de bază:

• evitați combinațiile grele de carbohidrați și grăsimi (de exemplu carne grasă cu pâine sau cartofi);
• consumați carne alături de salate proaspete;
• mâncați dulciurile separat de mesele principale, ideal dimineața;
• hidratați-vă corespunzător, consumând cel puțin doi litri de apă pe zi;
• faceți mișcare zilnic;
• nu combinați la aceeași masă mai multe tipuri de proteine (carne, brânză și ouă).

Cum putem împărți mesele pe cele trei zile de Paște

Un mod eficient de a evita excesele este distribuirea preparatelor tradiționale pe parcursul celor trei zile de sărbătoare.

Ziua 1
Mic dejun: ouă roșii, pâine proaspătă, ridichi și ceapă verde
Gustare: o felie de pască
Prânz: friptură de miel cu legume la cuptor
Cină: drob de miel cu salată de primăvară

Ziua 2
Mic dejun: salată boeuf cu o felie de pâine
Gustare: o felie de cozonac
Prânz: ciorbă de miel și friptură de curcan
Cină: pui la cuptor cu legume

Ziua 3
Mic dejun: drob de miel cu salată
Gustare: prăjituri de casă și cafea
Prânz: sarmale cu varză și mămăligă
Cină: salată de ouă cu crudități

Variante mai ușoare ale preparatelor tradiționale

Chiar și rețetele clasice pot fi adaptate pentru a avea mai puține calorii și mai multe beneficii nutritive.

• Friptura de miel poate fi înlocuită cu cotlete de miel la grătar sau la cuptor, cu grăsimea vizibilă îndepărtată.
• Drobul poate fi pregătit din ficat de curcan, cu multă verdeață, pentru o digestie mai ușoară.
• Ciorba de miel poate fi făcută în stil grecesc, cu sos de lămâie și ou în loc de smântână.
• Pasca tradițională poate avea o variantă mai ușoară, fără aluat, îndulcită cu îndulcitori naturali.

În final, secretul sărbătorilor echilibrate nu stă în restricții severe, ci în alegeri conștiente. Distribuirea preparatelor pe parcursul zilei, porțiile moderate și puțină mișcare pot transforma mesele de Paște într-o experiență plăcută, fără efecte neplăcute asupra sănătății.

Pentru că, dincolo de meniuri și calorii, Paștele rămâne în primul rând o sărbătoare a bucuriei, a familiei și a timpului petrecut împreună.

Pompierii militari din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Mr. Constantin Ene” al județului Bacău au petrecut câteva ore alături de copiii de la Asociația „Centrul Daniel” din municipiul Bacău, continuând o tradiție devenită deja de suflet în preajma marilor sărbători creștine.

Întâlnirea, organizată cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale, a fost marcată de momente de bucurie, jocuri și cadouri oferite celor mici. Copiii i-au întâmpinat pe pompieri cu entuziasm și energie, iar salvatorii le-au dăruit daruri menite să aducă lumină și zâmbete în sufletele lor.

Reprezentanții ISU Bacău subliniază că astfel de vizite au devenit o tradiție în perioada Paștelui și a Crăciunului, pompierii dorind să fie aproape de comunitate nu doar prin misiunile operative, ci și prin gesturi simple, dar pline de emoție.

„Acești copii sunt exemple de curaj, sensibilitate și speranță. În ciuda provocărilor cu care se confruntă, reușesc să ofere lecții sincere de bucurie și recunoștință”, au transmis reprezentanții instituției.

Potrivit acestora, astfel de acțiuni arată că rolul pompierilor în comunitate depășește intervențiile din situații de urgență, contribuind și la consolidarea legăturilor dintre oameni și la promovarea valorilor de solidaritate și grijă față de cei din jur.

La final, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mr. Constantin Ene” al județului Bacău le-a transmis tuturor cetățenilor urări de Sărbători Pascale liniștite, în siguranță și pline de lumină.

Direcția de Sănătate Publică (DSP) Bacău a raportat 1.337 de cazuri de infecții acute ale căilor respiratorii superioare în perioada 30 martie – 5 aprilie 2026, potrivit unui comunicat al instituției.

Dintre acestea, 52 de pacienți au necesitat internare în unități medicale. Cele mai multe îmbolnăviri au fost înregistrate la copiii cu vârste între 5 și 14 ani (382 de cazuri), urmați de categoria 2–4 ani (258 de cazuri) și grupa de vârstă 15–49 de ani (253 de cazuri).

În aceeași perioadă, medicii au raportat 359 de cazuri de pneumonii și bronhopneumonii, dintre care 95 au necesitat internare. Cele mai multe îmbolnăviri din această categorie au fost înregistrate la persoanele de peste 65 de ani (90 de cazuri). Nu au fost raportate decese.

Totodată, în județul Bacău au fost confirmate 7 cazuri noi de gripă în intervalul analizat. Potrivit DSP, de la începutul sezonului rece și până în prezent, în județ au fost înregistrate 2.773 de cazuri de gripă de tip B.

Distribuția cazurilor de gripă pe grupe de vârstă arată că cele mai multe îmbolnăviri au fost înregistrate la copiii cu vârste între 5 și 14 ani (837 cazuri), urmați de grupa 2–4 ani (594 cazuri) și categoria 15–49 ani (490 cazuri). La copiii sub un an au fost raportate 417 cazuri, la grupa 50–64 de ani – 156 de cazuri, iar la persoanele de peste 65 de ani – 279 de cazuri.

Potrivit datelor raportate de medicii de familie, în județul Bacău au fost vaccinate împotriva gripei 37.135 de persoane de la începutul campaniei de imunizare, respectiv din 1 septembrie 2025 până în prezent.

Reprezentanții DSP Bacău recomandă populației respectarea măsurilor de prevenire a infecțiilor respiratorii, în special evitarea aglomerațiilor, igiena riguroasă a mâinilor și prezentarea la medic în cazul apariției simptomelor specifice.

Sergentul major Tranovietchi Bogdan, cunoscut printre colegi drept „jandarmul cu brațele de fier”, continuă să scrie o poveste impresionantă în sportul de performanță. De la primele încercări la mesele de skandenberg din competițiile locale până la podiumurile internaționale, drumul său a fost marcat de disciplină, sacrificiu și o ambiție constantă de a-și depăși propriile limite.

Pasiunea pentru skandenberg a prins rădăcini încă din copilărie. Bogdan își amintește că își imagina adesea cum își antrenează brațele pentru a învinge nu doar adversarii din fața mesei, ci și temerile din interior. Visul de atunci s-a transformat, cu timpul, într-o misiune personală.

Anii de pregătire intensă, desfășurați zilnic sub îndrumarea antrenorului Andrei Chipreanov, la clubul Bucovina Skandenberg, i-au șlefuit tehnica și i-au întărit voința. Rezultatele nu au întârziat să apară. Recent, sportivul a devenit dublu campion național, reușind să câștige titlul atât la brațul stâng, cât și la brațul drept – o performanță care confirmă forma excelentă în care se află.

Performanțele sale nu se opresc însă la nivel național. Anul trecut, la Campionatul Mondial de Skandenberg de la Albena, unde s-au confruntat peste 1.700 de sportivi din 57 de țări, Tranovietchi Bogdan a urcat pe podium, obținând medalia de bronz. A fost o competiție de anvergură, în care fiecare meci a pus la încercare forța, strategia și rezistența psihică a sportivilor.

Succesul nu l-a schimbat, ci l-a motivat și mai mult. Atunci când este întrebat ce înseamnă pentru el acest sport, răspunsul vine simplu, dar plin de determinare:

„Antrenamentul e de fapt o promisiune, promisiunea că nu mă voi da bătut. Fiecare competiție e o șansă de a-mi testa limitele și de a le depăși.”

În uniforma de jandarm sau la masa de skandenberg, Bogdan rămâne același om disciplinat și dedicat. Pentru colegi și pentru tinerii sportivi care îl privesc ca pe un model, povestea lui este dovada clară că perseverența, pasiunea și munca susținută pot transforma un vis din copilărie într-o realitate recunoscută pe scenele naționale și internaționale.

Iar pentru „jandarmul cu brațele de fier”, drumul nu se oprește aici. În fiecare zi îl așteaptă noi antrenamente, noi competiții și aceeași dorință puternică: să ridice steagul României cât mai sus în lumea skandenbergului.