Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament, considerat ocrotitorul recoltelor, aducătorul ploilor și stăpânul tunetelor și trăsnetelor. Sărbătoarea de Sfântul Ilie este adânc înrădăcinată în tradiția românească, fiind însoțită de numeroase obiceiuri, superstiții și ritualuri, multe dintre ele păstrate din vremuri străvechi, când zeii păgâni guvernau natura.

Cine a fost Sfântul Ilie?

Potrivit Scripturilor, Sfântul Ilie a fost un proroc drept și neînfricat, care a trăit în secolul IX î.Hr., în Regatul Israel. El s-a ridicat împotriva împăratului Ahab și a idolatriei poporului, chemând foc din cer și înfruntând pe preoții lui Baal. Legenda spune că nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați. De aceea, în credința populară, Ilie cutreieră cerurile și trăsnește diavolii ascunși în oameni sau locuri spurcate.

Tradiții românești de Sfântul Ilie

1. Ziua „luatului mierii”
   În tradiția apicultorilor, Sfântul Ilie este considerat patronul albinelor. În această zi se scoate mierea din stupi, iar prima miere este dusă la biserică pentru a fi sfințită. Este apoi împărțită ca pomană pentru sufletele morților.

2. Focul lui Ilie
   În unele sate se aprind focuri ritualice pe dealuri, se aruncă roți de foc la vale sau se aprind făclii. Aceste focuri simbolizează trăsnetul ceresc și purificarea pământului.

3. Târgurile de Sfântul Ilie
   În special în zonele montane sau pastorale, se organizează târguri și iarmaroace tradiționale, unde se vând produse agricole, unelte, obiecte meșteșugărești și se leagă prietenii sau logodne.

4. Rugăciuni pentru ploaie
   Fiind considerat stăpânul ploilor, oamenii se roagă Sfântului Ilie să trimită ploaie asupra câmpurilor arse de soare sau, dimpotrivă, să oprească furtunile năprasnice.

Superstiții legate de Sfântul Ilie

• Nu se lucrează!
  Este interzisă orice muncă în această zi – mai ales munca cu focul sau în câmp – pentru a nu atrage fulgerul sau mânia sfântului. Se spune că cei care încalcă această regulă pot fi trăsniți sau pot suferi pierderi în gospodărie.

• Pericolul furtunii
  Se crede că în ziua lui Ilie pot izbucni furtuni violente, pentru că sfântul străbate cerurile cu carul său de foc. În aceste momente, e bine să nu te adăpostești sub copaci și să nu rostești numele sfântului cu glas tare, ca să nu-l atragi.

• Culesul plantelor de leac
  Se spune că plantele culese în ziua de Sfântul Ilie – mai ales busuiocul și sunătoarea – capătă puteri magice și vindecătoare. Ele sunt apoi uscate și păstrate pentru ceaiuri sau descântece.

• Visele din noaptea de Sfântul Ilie
  Fetele nemăritate își pot visa ursitul dacă pun sub pernă flori de sânziene sau busuioc sfințit. De asemenea, visele din această noapte sunt considerate profetice.

Un sfânt cu chip de foc și glas de tunet

Sfântul Ilie este una dintre cele mai vii și complexe figuri din calendarul popular românesc. Deși este un sfânt creștin, în imaginarul popular el împrumută trăsături de la zei păgâni precum Zeus sau Perun, fiind reprezentat adesea ca un bătrân cu barbă albă, călărind cerul în carul său de foc, purtând în mâini biciul tunetelor.

Este sfântul care dă roade sau le ia, care aduce ploaie sau grindină, care binecuvântează sau trăsnește. O divinitate duală, temută și iubită, care reflectă nevoia omului de a înțelege și controla capriciile naturii.

Ziua de Sfântul Ilie nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și o ocazie de reconectare cu rădăcinile agrare și spirituale ale poporului român. Este o zi în care cerul se întâlnește cu pământul, iar credința se împletește cu magia. De aceea, tradițiile și superstițiile legate de această zi dăinuie în sufletul satului românesc, aducând cu ele ecoul unei lumi în care omul trăia în ritmul anotimpurilor și al tunetelor cerești.

Într-un peisaj unde istoria și spiritul creator au lăsat amprente adânci, Muzeul Național „George Enescu” – Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, Tescani, își deschide din nou porțile în intervalul 1-8 august pentru o ediție a „Rezidenței Tescani”. Evenimentul, susținut printr-o viziune pe termen lung de către organizatorul și artistul Ovidiu Ungureanu, celebrează continuitatea actului artistic și schimbul cultural dintre generații, oferind o experiență cu adevărat unică și profundă.

„Rezidența Tescani” este mai mult decât o simplă tabără de pictură; este un sanctuar al creației, în cadrul căruia limbaje diferite artistice (pictură, sculptură, grafică, multimedia) se întrepătrund, unde artiștii se reunesc într-un mediu extraordinar de fertil. De peste o jumătate de secol, acest loc emblematic, dedicat inițial muzicii, devine, prin alchimia culorilor și a „sunetelor colorate”, un spațiu deosebit de vibrant. Aici, procesul artistic este viu și palpabil: pânzele prind contur sub ochii participanților, nuanțele se nasc din amestecuri migăloase, iar dialogurile pasionate – presărate uneori cu scântei creative, alteori cu împăcări joviale – completează tabloul unei efervescențe autentice.

Tescanii, cu aleile lor umbrite de plopi ce șoptesc „Poema Română”, sunt prin excelență un spațiu cultural, un nod în care muzica, literatura și filosofia, la rândul lor, se întâlnesc și se completează armonios. Rezidența transformă această moștenire într-un tot cultural românesc (și nu numai), unde inspirația pare să se ascundă doar pentru o clipă, spre a fi redescoperită și transformată în artă. Fiecare ediție aduce un „plus de valoare” inestimabil, lăsând o impresie durabilă atât asupra locului, cât și asupra tuturor celor care interacționează cu artiștii.

Vizitatorii sunt invitați să descopere creațiile, dar și atmosfera unică a acestui eveniment, care se desfășoară sub semnul libertății de expresie și al bucuriei de a crea. În vara lui 2025 lista participanților e formată din Ana Maria Ceară, Anca Mihăilă, Bianca Rotaru, Cornelia Săvescu, Diana Brăescu, Dinu Săvescu, Dionis Pușcuță, Dumitru Macovei, Elena Lupașcu, Florin Șuțu, Florentin Sîrbu, George Hristea, Gheorghe Lungu, Ilie Boca, Leila Rus-Pârvan, Luminița Radu, Marcel Lupșe, Marilena Murariu, Mihai Chiuaru, Mihai Sârbulescu, Mircea Hristescu, Ovidiu Ionescu, Ovidiu Ungureanu, Petru Lucaci, Sorin Otînjac, Tudor Haschke-Marinescu, Valentin Scărlătescu, Valeriu Șușnea. Acestora li se adaugă Maria Bilașevschi – critic de artă și Marius Manta – eseist. Tot în cadrul Rezidenței Tescani, la Galeria Ilie Boca, de neratat expoziția lui Florin Șuțu, „Însemnări olografe” (august-octombrie 2025).

Ineditul acestei ediții este parteneriatul cu Galeria Romană, un pas important pentru a aduce rezidența de la Tescani mai aproape de publicul bucureștean și de circuitul vizibil al artei contemporane din România: „Nu suntem la prima colaborare cu artistul Ovidiu Ungureanu, Galeria Romană a susținut constant artiștii români. Ne bucurăm să ne alăturăm acestui proiect, și anume „Rezidența Tescani”, care are pentru noi o semnificație aparte, fiind un loc încărcat de istorie și de artă”, a transmis Emil Ene, co-fondatorul Galeriei Romane, București.

În cadrul unei ceremonii culturale de prestigiu desfășurate la București, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a fost distins cu Premiul Regal Literar, în semn de recunoaștere a contribuției sale la revitalizarea limbajului spiritual și la îmbogățirea poeziei religioase contemporane.

Distincția i-a fost conferită în cadrul ediției a VI-a a Galei Regal Literar, desfășurată în luna iulie 2025, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în parteneriat cu Radio România 3Net. Potrivit organizatorilor, premiul a fost acordat pentru „opera complexă prin care aduce o contribuție deosebită la îmbogățirea literaturii religioase și a poeziei contemporane”.

Premiile Regal Literar au fost instituite în anul 2020 de jurnalistul și scriitorul Claudiu Dumitrache, cu susținerea Academiei Române, al cărei președinte, acad. Ioan-Aurel Pop, patronează simbolic inițiativa. Gala din acest an a marcat și cinci ani de la fondarea revistei „Regal Literar”, devenită un reper în dialogul dintre cultură, spiritualitate și literatură.

De-a lungul edițiilor precedente, acest premiu a fost acordat unor personalități marcante ale vieții culturale și ecleziale, precum Părintele Varsanufie al Râmnicului, poetul Savatie Baștovoi, teologul Sandu Frunză, precum și unor scriitori și jurnaliști recunoscuți pentru vocația lor etică și spirituală.

Opera Înaltpreasfințitului Ioachim se remarcă printr-o scriitură cu adânci rădăcini teologice, dar limpede și accesibilă inimii cititorului contemporan. În poezia sa, cuvântul devine rugăciune, iar expresia literară – o prelungire discretă, dar profundă, a slujirii pastorale.

Acordarea acestui premiu semnalează nu doar o validare literară, ci și o confirmare a faptului că, în cultura de azi, există încă spațiu pentru cuvântul care zidește, luminează și mângâie. Este o reafirmare a ideii că vocația slujirii poate fi rostită nu doar prin liturghie, ci și prin vers, reflecție și eseu – întru un dialog viu între teologie și cultură.

Începând cu duminică, 20 iulie 2025, Legea educației fizice și sportului (nr. 69/2000) va suferi modificări semnificative, odată cu intrarea în vigoare a Legii 135/2025, oficializată recent. Noua lege extinde în mod expres accesul la sport pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, nu doar pentru cele cu handicap fizic, vizând atât activitățile recreative, cât și sportul de performanță.

O schimbare necesară și mult așteptată

Până acum, legislația românească prevedea sprijin pentru practicarea sportului în cazul persoanelor cu handicap fizic, senzorial, psihic și mixt. Legea 135/2025 clarifică și extinde aceste prevederi, recunoscând oficial dreptul persoanelor cu dizabilități intelectuale de a beneficia de condiții adaptate pentru practicarea sportului.

Astfel, potrivit noilor reglementări, autoritățile administrației publice vor avea obligația legală de a asigura infrastructura, resursele și sprijinul necesar pentru ca toate persoanele cu dizabilități, indiferent de tipul acestora, să aibă acces la activități fizice și competiții. Obiectivele sunt clare: dezvoltarea personalității, integrarea în societate și valorificarea potențialului individual.

O definiție modernizată a sportului pentru persoanele cu nevoi speciale

Noua lege oferă și o definiție actualizată pentru sportul practicat de persoanele cu dizabilități: un complex de activități adaptate, desfășurate individual sau în grup, în funcție de particularitățile fiecărui tip de handicap. Această abordare inclusivă deschide drumul pentru adaptarea regulilor și metodelor de antrenament, în special în cazul persoanelor cu dizabilități intelectuale, care au nevoie de o abordare participativă, nu competitivă în sensul clasic, scrie avocatnet.ro.

Special Olympics intră în legislație

O altă noutate importantă adusă de Legea 135/2025 este includerea oficială a Jocurilor Mondiale Special Olympics printre competițiile pentru care autoritățile trebuie să asigure finanțare și susținere. Astfel, Ministerul Sportului, Agențiile de profil, Comitetul Olimpic și Sportiv Român și Comitetul Național Paralimpic vor avea responsabilitatea legală de a colabora în vederea pregătirii și participării sportivilor români, inclusiv celor cu dizabilități intelectuale, la toate competițiile majore, alături de olimpici și paralimpici.

Mai mult, legea deschide posibilitatea înființării Comitetului Național Special Olympics, dedicat exclusiv sportivilor cu dizabilități intelectuale. Acesta va funcționa alături de structurile existente, în calitate de organizație de utilitate publică, cu rol în dezvoltarea și promovarea unui cadru adaptat pentru activitățile sportive specifice.

O viziune diferită asupra performanței

Potrivit inițiatorilor legii, este esențial să înțelegem că sportul pentru persoanele cu dizabilități intelectuale nu are întotdeauna ca scop competiția în sens clasic, ci dezvoltarea personală și socială, într-un mediu prietenos și adaptat. Spre deosebire de sportivii paralimpici, care trebuie să îndeplinească standarde stricte de calificare, participanții la competițiile Special Olympics sunt încurajați să se autodepășească într-un cadru sigur, incluziv și motivațional.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă competițiile unificate, unde sportivi cu și fără dizabilități participă împreună, în echipe mixte. Acestea promovează solidaritatea, respectul reciproc și incluziunea reală, valori fundamentale într-o societate care își dorește să nu lase pe nimeni în urmă.

Legea 135/2025 intră în vigoare pe 20 iulie 2025 și reprezintă un pas important către o Românie mai deschisă, mai incluzivă și mai echitabilă pentru toți cetățenii săi. Sportul devine, astfel, nu doar un mijloc de performanță, ci și un instrument de integrare și demnitate umană.

Primarul Municipiului Bacău anunță filmul de sâmbătă seara, 19 iulie, care va transforma din nou Parcul Catedralei într-o oază de cinema sub cerul liber: „Povestea legendară a lui Mufasa” – o animație spectaculoasă ce readuce pe marele ecran un personaj emblematic, într-o călătorie emoționantă despre curaj, familie și moștenire.

Evenimentul face parte din seria de proiecții gratuite de weekend inițiate de Primărie, dedicate tuturor băcăuanilor care vor să se bucure de serile de vară într-un mod relaxant și plin de emoție.

🎬 Detalii eveniment:

• Data: sâmbătă, 19 iulie 2025

• Locație: Parcul Catedralei, Bacău

• Ora de începere: 21:15 (aproximativ la apusul soarelui)

• Acces: Gratuit

Publicul este invitat să vină mai devreme, pentru a-și putea alege un loc confortabil și a se instala în voie. Se recomandă păturici, scaune pliabile și mult entuziasm.

„Este o seară dedicată comunității, poveștilor care ne leagă și bucuriei de a fi împreună. Vă așteptăm cu drag la film!” – a transmis primarul Bacăului.

SOMA Salubrizare și ADIS Bacău, în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău și Colegiul Național de Artă „George Apostu”, organizează sâmbătă, 19 iulie, un eveniment inedit de educație ecologică prin artă: „Paint My Truck”.

Evenimentul va avea loc în Centrul Bacăului, între orele 10:00 – 18:00, și își propune să aducă împreună comunitatea locală, tinerii artiști și toți cei care vor să contribuie la un mediu mai curat și mai responsabil.

Punctul central al acțiunii: o autospecială de salubrizare va fi transformată într-o veritabilă operă de artă, chiar sub ochii trecătorilor, de către patru eleve talentate de la Colegiul de Artă „George Apostu”. Prin culori și forme, ele vor transmite un mesaj vizual puternic despre importanța reciclării și grijii față de natură.

Pe lângă momentul artistic, participanții se vor putea bucura de:

🎨 Ateliere de pictură pentru copii, unde cei mici vor învăța prin joacă despre reciclare;

🏀 Colț de distracție, cu jocuri interactive și mini-competiții de baschet;

♻️ Concursul „Arată-ne cum colectezi separat!” – un test interactiv al cunoștințelor despre sortarea deșeurilor, cu premii surpriză pentru cei mai pricepuți.

„Paint My Truck” este mai mult decât un eveniment – este un pas creativ spre un Bacău mai verde, în care fiecare gest responsabil contează. Te așteptăm alături de noi să îmbinăm arta cu responsabilitatea ecologică!

Pe 19 iulie, Bacăul devine scena unei povești care merge dincolo de sport. În cadrul turneului „Amateur Moldova Trophy”, organizat de Star Billiard Academy în colaborare cu Bravia Caffe, șase sportivi cu dizabilități vor intra în competiție nu pentru a fi admirați ca excepții, ci pentru a fi respectați ca egali. Este o lecție de curaj, normalitate și demnitate, spusă simplu – cu tacul în mână.

Competiția, găzduită sâmbătă la Bravia Caffe, începând cu ora 10:00, reunește jucători amatori din toată regiunea Moldovei. Însă în centrul atenției vor fi cei șase membri ai Asociației Mereu Împreună pentru Oameni (ASMIO), sportivi care redefinesc limitele nu prin performanțe spectaculoase, ci prin pasiune autentică, perseverență și o forță interioară greu de pus în cuvinte.

Un sport care unește

„Nu facem nimic ieșit din comun. Iubim acest sport, care poate și trebuie să fie practicat de oricine are o pasiune autentică pentru el. Sportul nu are limite, iar biliardul este un exemplu perfect de disciplină care unește, educă și integrează”, declară Adrian Bostan, fondatorul A.C.S. Star Billiard și principalul organizator al turneului.

Și într-adevăr, la mesele de joc nu va conta decât concentrarea, eleganța mișcării și spiritul fair-play. Într-un decor în care tacurile înlocuiesc prejudecățile, iar bilele care se lovesc spun povești de viață, acest turneu devine mai mult decât o competiție: devine o celebrare a umanității.

O comunitate care sprijină

Evenimentul beneficiază de sprijinul comunității locale, al organizațiilor civice și sportive, dar și al Primăriei Municipiului Bacău, prin prezența primarului Lucian Daniel Stanciu Viziteu, care a anunțat că va fi prezent pentru a încuraja participanții și a transmite un mesaj clar: includerea nu este un favor, ci o datorie morală.

„Este un moment în care Bacăul arată că este o comunitate deschisă, solidară și matură. Ne dorim ca astfel de inițiative să nu fie o excepție, ci o regulă. Fiecare om care iubește sportul merită șansa de a-l practica, indiferent de obstacolele fizice”, a transmis edilul.

Mai mult decât un trofeu

La final, poate că unii vor pleca acasă cu o diplomă sau un trofeu. Însă adevăratul câștig va fi altul: recunoașterea faptului că normalitatea înseamnă acceptare, iar sportul este un limbaj universal – înțeles dincolo de cuvinte, dincolo de limitări, dincolo de aparențe.

Prin „Amateur Moldova Trophy”, Bacăul oferă o lecție națională despre cum ar trebui să arate, în fapt, o comunitate sănătoasă: una care aplaudă nu doar performanța, ci și voința de a fi acolo, de a încerca, de a nu renunța.

Un tac, o masă, o mână sigură – și un oraș care a înțeles că adevărata victorie e umanitatea.

În luna iulie 2025, și-a început stagiul de cercetare la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Dr. Hanen FILALI, beneficiara a unei burse postdoctorale AUF prin Programul „Eugen Ionescu”. Dr. FILALI este cercetătoare la Institut National des Recherches en Génie Rural, Eaux et Forets (INRGREF), instituție aflată în componența Universității din Carthage, Tunisia.

Dr. Hanen FILALI se află pentru a treia oară la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, anterior beneficiind de alte 2 mobilități de bursă doctorală „Eugen Ionescu”, ambele stagii de cercetare desfășurându-se în perioada pandemiei de COVID-19, la acea dată fiind studentă doctorandă la Université de Carthage, Tunisia.

 „Am avut ocazia să fiu găzduită la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, mai exact în cadrul Facultății de Inginerie, cu două ocazii în timpul parcursului studiilor mele doctorale, prima oară în 2020 și a doua oară în 2021. Aceste stagii de cercetare au avut loc în plină pandemie și a reprezentat o adevărată provocare. Cu toate acestea, în ciuda restricțiilor și dificultăților, am reușit să finalizez cu succes proiectul de cercetare pentru care am fost acceptată la UBc. Acest lucru s-a datorat în mare măsură sprijinului excelent și angajamentului atât al profesorilor coordonatori, cât si al colegilor mei de aici, din Universitate.

Împreună, am reușit să publicăm lucrări științifice de mare impact, în special în domeniul în care sunt specializată şi anume valorificarea resurselor de apă, care este un subiect din ce în ce mai relevant în contextul schimbărilor climatice actuale. Am fost primită cu căldură de fiecare dată, iar această ospitalitate și sprijinul academic au pus bazele unei colaborări permanente care a continuat și după stagiile mele de cercetare în România.

Tocmai din acest motiv mă aflu aici pentru a treia oară, de data aceasta în calitate de cercetător postdoctoral. Mi-am finalizat doctoratul recent, iar Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a continuat să mă sprijine în această nouă etapă a carierei mele academice.

Încurajez cu tărie viitorii studenți sau doctoranzi în domeniul ingineriei să ia în considerare posibilitatea de a studia la această universitate. Veți găsi aici tot sprijinul de care aveți nevoie, o îndrumare clară și o echipă de profesori care sunt adevărați experți în domeniile lor.

În concluzie, aș spune că a studia la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău nu este doar un pas în drumul tău academic, ci este o experiență care te îmbogăţeşte cu adevărat”, a precizat Dr. Hanen FILALI, bursier post-doctoral de la Institut National des Recherches en Génie Rural, Eaux et Forets (INRGREF).

Toate cele trei stagii de cercetare au fost coordonate de Prof. univ. dr. ing. Dr. h.c. Valentin NEDEFF, tematica de cercetare fiind legată de domeniul Ingineriei mediului.

„Ne onorează faptul că doctoranzii care au beneficiat de burse AUF se reîntorc să studieze la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău în cadrul stagiilor de cercetare post-doctorale. Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău prin laboratoarele de care dispune realizează cercetări inovatoare care sunt diseminate în lucrări științifice publicate în reviste internaționale”, a declarat Prof.univ.dr.ing.Dr.h.c. Valentin NEDEFF, Președintele Senatului Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Moartea unui bărbat din comuna Voinești, județul Iași, în urma infectării cu rabie, a readus în atenția publicului un pericol uitat de mulți, dar niciodată complet eradicat: turbarea. Într-o declarație, Dinu Păncescu, șeful Serviciului de Gestionare a Câinilor Fără Stăpân din cadrul Primăriei Municipiului Bacău, a făcut apel la calm și informare corectă, subliniind că, deși tragic, cazul este izolat și poate fi prevenit prin măsuri simple și cunoscute.

„Acest caz este primul caz soldat cu deces la nivel național din ultimii 13 ani”, a explicat Păncescu. Ultimul incident similar avusese loc în 2012, când o fetiță din comuna Răcăciuni, județul Bacău, a murit după ce fusese mușcată de câinele familiei. Nici în acel caz câinele nu fusese vaccinat, iar lipsa de comunicare cu cadrele medicale a întârziat diagnosticarea, cu consecințe fatale.

Potrivit autorităților, victima din județul Iași fusese mușcată la începutul anului, dar nu a primit tratamentul corespunzător. Medicul de familie i-ar fi prescris antibiotice, fără să recomande vaccinarea antirabică, deși câinele agresor nu putea fi monitorizat. La luni distanță, bărbatul a început să prezinte simptome, moment în care era deja prea târziu. Rabia este o boală cu evoluție rapidă și fatală dacă nu este tratată în primele 48 de ore de la contactul infectant.

Păncescu a atras atenția asupra faptului că acest nou caz ridică întrebări legate de sursa virusului și de eventuale breșe în controlul veterinar. „Se așteaptă rezultatul unor analize care să confirme 100% că este vorba de rabie”, a precizat el. „E posibil ca animalele sălbatice nevaccinate din Ucraina, forțate de război să migreze, să fi adus virusul peste graniță.”

Programul guvernamental de vaccinare antirabică aeriană, desfășurat de ani buni în România, a avut succes în limitarea bolii. Acesta vizează în special vulpile, considerate principalul rezervor de virus. Cu toate acestea, Dinu Păncescu reamintește că riscul nu a dispărut complet și că vigilența este esențială.

Recomandările oficialului sunt clare:

• Toți proprietarii de animale de companie trebuie să își vaccineze anual câinii și pisicile.

• Orice mușcătură sau zgârietură de la un animal necunoscut trebuie tratată ca o urgență medicală: vaccin antitetanos și antirabic imediat.

• În cazul în care animalul este cunoscut și vaccinat, acesta trebuie monitorizat, iar incidentul raportat medicului veterinar.

„Vaccinul antirabic nu doare, se administrează în braț, nu în abdomen – o prejudecată rămasă din trecut. Și este singurul tratament eficient. Nu pierdeți timpul cu antibiotice dacă sunteți mușcat de un animal suspect. Acționați rapid”, a mai adăugat Păncescu.

Apelul autorităților este limpede: nu panica, ci prevenție. Deși rabia nu mai reprezintă o amenințare constantă în România, neglijența, lipsa de informare și ignoranța pot transforma un incident minor într-o tragedie.

„Expresia ‘ești ca un câine turbat’ are o bază reală. Haideți să nu uităm că vorbim despre o boală letală. Dar tocmai pentru că știm cum să o prevenim, e cu atât mai dureros când pierdem vieți din cauza neglijenței”, a conchis Dinu Păncescu.

Când ești gospodar, muncitor, ai de toate. Cam așa a fost dintotdeauna la noi, la români. Și sunt foarte mulți de ai noștri, care, atunci când le treci pragul, te omenesc și cât vezi cu ochii, vezi lucruri bine făcute. Așa este și cazul lui Ștefan Compot din Gârleni pe care l-am vizitat acum câteva zile.

Se spune că porcul se taie de Crăciun. Dar porcul se mai taie și când e rost de mare bucurie. Asta s-a întâmplat săptămâna trecută, când gospodăria lui Ștefan Compot era în prag de petrecere. Motivul? Feciorul cel mare împlineșe 18 ani și trebuie aniversat așa cum se cuvine. Și pentru că bucuriile se țin lanș, și fiica mijlocie i-a adus bucurie lui Ștefan Compot: a avut numai note bune la școală și a intrat la liceu – la „Pedagogic”.

„Facem porcul la proțap. Vin prietenii lui Dani (fiul lui Ștefan Compot – n.r.) și prietenii mei. Sărbătorim aici, afară. De ce să merg în altă parte, când am totul aici, în cele mai bune condiții”, spune Ștefan Compt care arată cu mâna spre curtea sa de un verde crud și frumos, cu iarbă tăiată la milimetru, cu arbori toaletați, plin de flori colorate, cu terasă, balansoar, etc. Ștefan a avut doi porci, iar unul, devreo 120 de kilograme a fost sacrificat pentru marea petrecere de majorat. Și a mai rămas unul, care va avea aceeași soartă de Crăciun. Până atunci, numai bine face peste 200 de kilograme. Iar gospodăria lui Ștefan mai numără și alte necuvântătoare, fiind un mare iubitor de animale. „Mai am două capre acasă, cinci iezi mari, avem patru capre și un țap mare la stână… Le-am dat că mai avem și de muncă. Dacă vrei să te ocupi de toate ar trebui să te lași de muncă și nu e prea în regulă”, mai spune gospodarul. Ștefan Compot lucrează pe cont propriu în amenajări de curți și grădini.

Revenind la capre și iezi, Ștefan a avut mai mulți dar i-a sacrificat pentru consum în gospodărie, și spune că iedul la ceaun este delicios. Pe lângă capre, iezi și porc, în gospodăria lui Ștefan au loc și iepuri mari de carne, găini, curci, șăinușe americane… Glumind, Ștefan Compot a introdus la capitolul animale de casă și dihorii de prin „vecini” care mai vin la furat de găini. Iar pe lângă animale, și grădina este bine burdușită. Cu ceapă, cartofi, dovlegei și multe altele. E limpede. E foarte mult de muncă și toți cei din casă participă.

„Când Bianca e schimbul II (Bianca e soția care lucrează la un hypermarket din Bacău – n.r.), dimineața muncește în gospodărie, iar după amiaza muncesc eu”, spune Ștefan Compot care precizează că și copiii își aduc aportul în treburile casei. Mai mult, împreună cu fiul, Ștefan a pus la punct un sistem foarte ingenios de irigare.

„Aici totul îmi place. Mă simt că sunt în Rai. Aici e Raiul pe pământ, la mine acasă”, ne spune Ștefan Compot. „Aici eu am făcut tot, tot ce vedeți. Și casa e făcută de mine”. De altfel, gospodarul din Gârleni, în trecut a construit împreună cu o echipă, câteva case de invidiat. A făcut case în Gârleni, în Lespezi, Buhuși și Bacău, în total, peste 15. „Îmi place munca. Nu mai fac case acum pentru că am probleme cu spatele. Acum mă ocup de gazon, tund copaci… E mai ușor. Pentru mine era ca o joacă să fac case”, a mai povestit Ștefan Compot care, speră, ca și peste 10 ani să fie tot la fel, cu o gospodărie prosperă, și dacă se poate, copiii crescând, să ajungă și bunic, nepoții să crească, să vadă ce a făcut bunicul.

Doar că viața nu este făcută doar din muncă, iar Ștefan Compot are și hobby-uri. Unul dintre acestea este… orga. „Când am timp sau o întâlnire cu prietenii mai cânt la orgă. Cânt muzică populară. Ne mai întâlnim câte odată, în weekend. Ori la mine, ori la ei. Bag orga în mașină și dacă e cazul o scot și cânt. Ce-i drept mai rar, dar…mai cânt”, spune Ștefan Compot care mai face o dezvăluire:

„Fotbalul îmi place. Am și jucat, dar și acum fac parte dintr-un grup, echipa ceangăilor din Moldova. Am fost la un turneu în Serbia, anul trecut trebuia să mergem în Slovacia, dar eu n-am putut să merg pentru că m-am accidentat la un picior și am ratat turneul. În Serbia am jucat cu echipe de maghiari din Ucraina, Serbia, și încă o echipă din România, de la Miercurea Ciuc, evenimentul fiind organizat de Parlamentul Maghiar. Din păcate ne-au bătut toți. Eu joc atacant și chiar am dat câteva goluri. Iar echipa mea de suflet este Steaua. FCSB. Pentru mine FCSB e Steaua”.

A ținut foarte mult și cu FCM Bacău, dar acum nu mai este, iar Ștefan și-a amintit și de stadionul din Bacău: „Din păcate nu mai este. Acolo am dat bac-ul la sport. Am luat 10. N-am cum să uit. Eu am făcut liceul la Hemeiuș. Cum să uit vremurile alea. Pe vremuri era Sport Club Bacău. Și au venit pentru preselecție la Gârleni. Eram în clasa a VI-a. Și din toți, pe mine m-au ales. A fost o perioadă bună, dar din păcate, din cauza banilor, părinții mei n-au putut să mă susțină. Și din păcate, cu atât am rămas”, a mai povestit Ștefan Compot, care a rămas cu dragostea pentru fotbal.

Dar dincolo de toate acestea, Ștefan Compot se remarcă prin formele frumoase pe care le dă copacilor după toaletare. Chiar în grădina sa am văzut câțiva copaci tunși în spirală, un bonsai frumos și tufe impresionante de flori. Așa că, Ștefan Compot, un om simplu, gospodar, cu drag de muncă, ne arată, așa cum și spune, că dacă vrei, poți să faci minuni. Cum a făcut la el acasă și se mândrește spunând: „Raiul e la mine acasă!”