vineri, 26 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 3199

Doi adolescenti, retinuti dupa ce au furat bunuri in valoare de 7.500 de lei

    Doi minori de 17 ani au fost reținuți pentru 24 de ore, după ce polițiștii au stabilit că aceștia ar fi sustras bunuri, în valoare totală de aproximativ 7500 de lei, dintr-o societate comercială și dintr-un garaj.

    La data de 21 ianuarie a.c., polițiștii Secției 2 Poliție Bacău au acționat pentru depistarea a doi minori de 17 ani, din comuna Letea Veche, bănuiți de săvârșirea unor fapte de natură penală.

    Cei doi minori au fost depistați și conduși la sediul unității de poliție.

    Din cercetările efectuate de polițiști a rezultat că în luna august 2015 cei doi ar fi pătruns în punctul de lucru al unei societăți și ar fi sustras bunuri în valoare totală de 6 500 de lei.

    De asemenea, polițiștii au stabilit că în luna octombrie 2015 minorii în cauză ar fi pătruns prin efracție într-un garaj de pe strada Ştefan cel Mare, din Bacău, de unde au sustras o bicicletă pliabilă, o motocoasă şi o drujbă, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 1000 lei.

    Pănă în prezent, prejudiciul a fost recuperat în proporție de 30%.

    Faţă de cei doi s-a luat măsura reţinerii, urmând să fie prezentaţi Parchetului de pe Lângă Judecătoria Bacău cu propunere de arestare preventivă.

    Cercetările continuă în vederea stabilirii întregii activități infracționale a bănuiților și recuperării în totalitate a prejudiciului.

    Prinsi dupa ce au furat bateria de la o masina

      La data de 22 ianuarie a.c., în jurul orei 02.00, patrula de siguranță publică aflată în serviciu pe strada Mihai Viteazu din Bacău a procedat la urmărirea în trafic a unui autoturism al cărui conducător auto nu a oprit la semnalele polițiștilor.

      Vehiculul în cauză a fost oprit pe strada Banca Națională, iar la volan polițiștii au identificat un tânăr de 23 de ani, din comuna Horgești.

      De asemenea, au fost identificați cei trei pasageri din autoturism, cu vârste cuprinse între 17 și 25 de ani, din comunele Horgești și Gioseni.

      Polițiștii au stabilit că pe bancheta din spate a autovehiculului se afla un acumulator auto, susceptibil a proveni din săvârșirea unui infracțiuni, fapt pentru care s-a luat măsura conducerii celor patru la sediul unității de poliție.

      Din cercetările efectuate de polițiști a rezultat că acumulatorul auto ar fi fost sustras de cei în cauză la aceeași dată de la un autoturism ce fusese parcat pe strada Milcov, din Bacău.

      În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, urmând a se stabili întraga activitate infracțională a bănuiților.

      Un sofer beat a izbit cu masina un stalp si l-a rupt

        La data de 22 ianuarie a.c., în jurul orelor 02.00, un bărbat de 31 de ani, din comuna Răcăciuni, care conducea un autoturism pe strada Constantin Ene din municipiul Bacău, în apropierea intersecției cu strada Spiru Haret, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat în coliziune cu un stâlp de iluminat public amplasat pe trotuarul din stânga, care s-a rupt.

        Polițiștii au procedat la testarea conducătorului auto cu aparatul etilotest, care a indicat concentrația de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

        În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

        A accidentat o fetita de 8 ani care traversa pe zebra si a fugit

          La data de 21 ianuarie a.c., în jurul orei 08:30, polițiștii au efectuat cercetări cu privire la producerea unui accident rutier cu victimă, pe D.C. 169C, în localitatea Valea Seacă.

          Din primele cercetări efectuate de polițiști la fața locului a rezultat că o minoră de 8 ani, care traversa strada prin dreptul indicatorului “trecere pentru pietoni” a fost accidentată de un autoturism al cărui conducător auto a părăsit locul accidentului, continuându-și deplasarea.

          Minora a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Bacău pentru îngrijiri medicale.

          În urma investigațiilor efectuate, în jurul orei 09.30 polițiștii au depistat conducătorul auto implicat în accidentul rutier, un tânăr de 25 de ani, din comuna Pârjol.

          Polițiștii au stabilit că acesta după producerea evenimentului și-a continuat deplasarea până în municipiul Bacău, intoducând vehiculul implicat în accident în hala societății la care era angajat.

          În cauza s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

          A doua cerere de recuzare respinsa, in dosarul lui Stavarache

            Primarul Romeo Stavarache a mai câstigat ceva timp in dosarul de luare de mita. Cu o cerere de recuzare a judecatorului, strategie folosita, anul trecut, fara succes, si de Costel Casuneanu, inculpat in acelasi dosar.

            Ambii inculpati, prin aparatorii lor, au invocat aceleasi motive – afirmatii si formulari ale judecatorului din care ar rezulta o antepronuntare.

            Nici Stavarache nu a reusit sa convinga, Tribunalul a respins cererea de recuzare, dar a reusit sa amâne dosarul pentru un termen din februarie, când judecatorul va stabili martorii ce urmeaza sa fie audiati.

            Pâine si sare, felicitari si promisiuni! A fost inaugurat noul sediu al Primariei Prajesti

              Soare, vânt taios, cinci-sase grade cu minus. Asa era, la Prajesti, in dimineata zilei de vineri. Cu tot frigul, peste o suta de locuitori s-au adunat pe platoul din fata Primariei, pentru a fi martorii inaugurarii noului sediu, o constructie inceputa in urma cu noua ani.

              Si cum sa lipseasca stiind ca, in mica lor comuna, vor fi prezenti oficiali din Bucuresti si din Bacau?

              Evenimentul a inceput la ora 10,30, asa cum era programat. Cu o intârziere de doar câteva minute, Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului si copresedinte al ALDE, a coborât din masina zâmbitor si plin de energie, ca si cum astepta de multa vreme inaugurarea din Prajesti.

              L-au insotit Daniel Constantin, copresedinte ALDE, Dorian Pocovnicu, prefectul judetului, Toma Constantin, subprefect, Ionel Floroiu, vicepresedintele Consiliului Judetean, Constantin Avram si Vasile Nistor, parlamentarii de Bacau ai PC, Viorel Ilie, primarul municipiului Moinesti. La inaugurare au participat si edilii comunelor invecinate, directori de scoli, oameni de afaceri.

              Oaspetii, intâmpinati cu pâine si sare de primarul Iulian Burca, nu s-au grabit sa intre in cladire, la caldura. Mai ales Calin Popescu Tariceanu, care s-a intors din drum si a dat mâna cu satenii, ascultându-le doleantele. “Sa aveti sanatate si multi bani, ca sa ne dati, din ei, si noua oleaca!” i-a urat un octogenar uscat si vioi.

              DSC_3814

              Dupa schimbul de politeturi, oficialii au urcat scarile si au dat piept cu panglica tricolora. Au pus mâna pe foarfece Tariceanu si Constantin, prefectul Pocovnicu si primarul Burca.

              Preotii parohi Emilian Antal si Ionel Stefan au tinut o slujba de sfintire a noului sediu al administratiei locale. “Pace acestei case” au rostit slujitorii Domnului, amintindu-le enoriasilor sa fie recunoscatori si generosi, smeriti si milosi.

              Dupa ce fiecare incapere a fost binecuvântata, primarul Iulian Burca le-a multumit oaspetilor pentru efortul de a fi venit de la mare distanta pentru evenimentul din Prajesti si a facut un mic istoric al acestei constructii controversate, numita de unii “primaria Luvru” din cauza luminatorului in forma de piramida.

              “Ne-a costat ceva bani, peste 20 de miliarde de lei vechi, mai sunt câteva retusuri de facut, ca la orice casa de om, dar cu sprijinul dumneavoastra vom merge inainte”, a declarat primarul, apoi a promis ca in acest an va mai demara doua investitii: caminul cultural si sistemul de canalizare.

              Ionel Floroiu, vicepresedintele CJ Bacau, a precizat ca “aceasta investitie, viu disputata si politic, si administrativ, trebuia finalizata. Trebuia finalizata datorita faptului ca vechea primarie era insalubra si nu mai putea fi folosita.”

              Prefectul Dorian Pocovnicu s-a referit la importanta acestui obiectiv, dar si la nevoia de colaborare: “Iata ca, in conditiile in care la Primarie functioneaza o echipa administrativa eficienta, in conditiile in care e liniste si se munceste pentru comuna, suntem in fata unor obiective pe care le putem inaugura, le putem sfinti.”

              Calin Popescu Tariceanu a remarcat ca e o zi speciala, o zi de sarbatoare pentru oficiali si cetateni deopotriva: “Nu poti sa vezi in orice comuna din România o astfel de primarie, si frumoasa, si functionala. Cred ca daca mi-am adus o mica contributie, pentru ca aceasta lucrare a inceput in perioada in care eram prim-ministru, dar greutatile care au urmat au facut ca inaugurarea sa aiba loc abia astazi, tot ma bucur pentru ca am sadit ceva care pâna la urma s-a materializat intr-constructie care va fi extrem de utila pentru dumneavoastra, cetatenii. (…) Scopul politicii, pentru ca eu sunt om politic, nu este acela de tine discursuri la televizor, de a trancani verzi si uscate, ci acela de a face ceva pentru cetatenii tarii in care traim.”

              Ridicarea calitatii vietii oamenilor si in mediul rural trebuie sa fie un obiectiv important pentru politicieni, a mai declarat presedintele Senatului. Daniel Constantin l-a felicitat pe primarul Iulian Burca pentru finalizarea obiectivului apoi, subliniind ca aceasta comuna “a fost ocolita de investitii pe fonduri europene”, a promis ca va ajuta administratia sa acceseze bani prin programul de dezvoltare rurala. In final, toti cei prezenti, oficiali si simpli cetateni, au vizitat noul sediul al Primariei Prajesti si au ciocnit un pahar de sampanie.

              Laura Țoc a lansat piesa “O Scrisoare Alba”!

              Laura Țoc, o tanara artista de 20 ani din Bacau, a lansat alaturi de echipa Dynamic Records primul ei single, “O Scrisoare Alba”.

              “Piesa, O scrisoare alba, a fost compusa alaturi de DJ Reck in studioul Dynamic Records. In piesa este vorba despre o poveste de dragoste intre un el si o ea, ei candva sau iubit dar acum relatia lor e din ce in ce mai rece, ea incearca sa ii scrie niste scrisori lui, iar scrisorile cand ajung la el sunt albe si de aici rezulta ca sentimentele lor sau pierdut. Inregistrarile la aceasta piesa au decurs intr-un mod foarte placut iar colaborarea cu Dyamic Records m-a facut sa fiu mai increzatoare si sa imi doresc mult mai multe de la mine pe plan muzical. Sper sa va placa piesa si mesajul ei sa ajunga acolo unde trebuie.” a declarat Laura Țoc.

              Laura Țoc a inceput sa cante la 11 ani. Inainte de aceasta varsta, a cochetat cu dansul si gimnastica pana cand a descoperit tainele muzicii care au fascinat-o, iar astazi muzica e tot ce conteaza pentru ea. A absolvit Scoala Populara de Arte din Bacau, sectiunea canto-muzica usoara. A castigat numeroase trofee la diverse concursuri dar si un trofeu la Premiile Muzicale Romanian Top Hits din 2013. In prezent este studenta la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, din cadrul Universitatii Bucuresti.

              Laura Țoc a lansat piesa “O Scrisoare Alba”!

              Povestea ei a inceput inca din primii ani de scoala… era un ghemotoc de fetita, cu o rochita rosie cu buline iar piesa pe care a cantat-o era despre mama. Dupa acea serbare, profesoara de muzica, doamna Marinela Potîrniche, a ajutat-o sa inteleaga cu adevarat muzica, si a inceput orele de canto. Profesoara a fost persoana care a crezut mereu in ea si a stiut sa o motiveze, astfel incat fiecare ora de canto reprezenta o treapta in cariera ei.

              Experienta in muzica a dobandit-o prin participarea la concursuri si festivaluri si se poate mandri cu cateva premii obtinute la aceste concursuri. Chiar daca la unele dintre ele nu a fost castigatoare, acestea au reprezentat o lectie pentru ea si nu au descurajat-o, ci din contra acestea au ambitionat-o.
              Traieste cu intensitate maxima fiecare moment atunci cand incepe sa cante. Prima piesa reprezinta pragul dintre ea si public iar feedback-ul ii da putere sa isi termine programul. Ea crede ca emotia este elementul de baza, care face legatura dintre un artist si public.

              Se vede cantand toata viata, si spera ca acest lucru sa se indeplineasca.

              Conferinta motivationala pentru tineri la Universitatea „George Bacovia”

              Asociatia pentru Dezvoltare Activa, alaturi de Asociatia „Un Zâmbet Bacau” si Universitatea George Bacovia, organizeaza în zilele de 22 si 23 ianuarie 2016 Conferinta motivetionala pentru tineri „Let’s participate!”, activitate desfasurata în cadrul proiectului Acting European 3.

              Proiectul Acting European 3 este un proiect interjudetean, finantat prin programul ErasmusA, si implementat de Asociatia pentru Dezvoltare Activa ADA Bacau, în parteneriat cu Asociatia Un Zâmbet Bacau si Universitatea George Bacovia, ce urmareste promovarea cetateniei europene si a principiilor asociate pentru dezvoltarea unei societati active si responsabile, facilitarea schimbului de bune practici la nivel interjudetean între lucratorii de tineret si factorii de decizie pentru influentarea, completarea si elaborarea politicilor publice locale de tineret, dar mai ales vrea sa contribuie la dezvoltarea dimensiunii democratice a tinerilor din judetele Bacau si Neamt.

              În cadrul proiectului, vor avea loc evenimente de promovare a voluntariatului si cetateniei europene si activitati de consultare a tinerilor, în orasele Bacau, Onesti, Comanesti, Roman si Piatra Neamt – în perioada ianuarie-mai 2016, dar si doua seminarii interjudetene ce urmaresc facilitarea întâlnirilor dintre tineri, lucratori de tineret si responsabilii pentru politici de tineret pentru dezvoltarea unui sistem activ de promovare si sustinere a voluntariatului la nivel interjudetean.

              Manifestari pentru Unire

              Grădiniţa cu Program Prelungit nr.18 –structură a Şcolii Gimnaziale „Alexandru Ioan Cuza”Bacău,a fost gazda unui spectacol literar artistic emoţionant dedicat zilei de 24 Ianuarie,zi cu semnificaţii adânci în istoria neamului românesc.

              Glasurile cristaline ale copiilor şi emoţia pozitivăcu care au interpretat întregul program au dovedit faptul că identitatea de neam şi ţară se inculcă,se dobândeşte de la vârste fragede printr-o educatie aleasă.

              Manifestarea de azi a venit să completeze acţiunile incluse in calendarul Proiectului educaţional „Hai să dăm mână cu mână”pe care grădiniţa îl desfăşoară de doi ani.

              La spectacol au asistat intregul colectiv de copii şi cadre didactice din grădiniţă si au fost prezenţi ,pe lângă directorii instituţiei şi invitaţi din ISJ,Colegiul Naţional Pedagogic”Ştefan cel Mare”,Şcoala Gimnazială „Nicu Enea”-şcoli partenere.

              Furt de curent

                In ziua de 21.09 a.c., între orele 07.00-14.00, efective din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, au executat împreună cu lucrători ai S.C. E-ON DISTRIBUŢIE S.A. ROMÂNIA o acţiune pe linia depistării branşărilor ilegale la reţeaua de energie electrică, în municipiul Bacău.

                Pe timpul acestei acţiuni au fost depistate şi identificate trei persoane, B.R. de 37 ani, D.B.I. de 23 ani şi G.A. de 47 ani, având fiecare locuinţa branşată fără drept la reţeaua de distribuţie a energiei electrice.

                În urma celor constatate, locuinţele celor trei persoane au fost debranşate de către lucrătorii S.C. E-ON DISTRIBUŢIE S.A. ROMÂNIA, iar jandarmii au întocmit persoanelor respective actele de constatare sub aspectul comiterii unor fapte susceptibile infracţiunii de furt.

                Contravaloarea prejudiciului cauzat urmează să fie stabilită de către S.C. E-ON DISTRIBUŢIE S.A. ROMÂNIA, actele de constatare fiind predate lucrătorilor de poliţie pentru continuarea cercetărilor în aceste cazuri.

                Incendiu la un azil de batrâni din Saucesti. 14 persoane au fost evacuate

                  – o batrâna de 95 de ani a suferit un atac de panica si a fost transportata la spital pentru ingrijiri medicale

                  A fost panica mare in aceasta dimineata la un azil de batrâni din localitatea Saucesti. Un incendiu, ce se pare ca a pornit din camera centralei termice, s-a extins si catre acoperisul cladirii. O vecina a obervat focul inainte de ora 6.00 dimineata si a sunat disperata la 112 ca sa vina pompierii.

                  Pâna la sosirea echipajelor, oamenii au scos afara toate batrânele care erau ingrijite acolo si le-au dus in casa unei vecine pentru a le adaposti. Peste 20 de militari de la Detasamentul Bacau s-au deplasat la fata locului cu doua autospeciale cu apa si spuma, o autospeciala pentru victime multiple si o ambulanta Smurd de tip B, iar pentru coordonare a ajuns acolo si grupa operativa a Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU) Bacau.

                  „La sosirea la fata locului s-a constatat ca incendiul se manifesta in camera centralei si s-a propagat pe cosul de fum catre acoperisul azilului. In urma incendiului au ars aproximativ 80 de mp de asteriala de lemn de la acoperisul constructiei si s-au deteriorat tabla si elementele din rigips dar si bunuri din interiorul mansardei.

                  Pe timpul actiunii de interventie, 14 persoane in vârsta au fost evacuate si duse intr-un loc calduros, doar o singura persoana de 95 de ani a suferit un atac de panica si a fost transportata cu ambulanta Smurd la Unitatea de Primiri Urgente”, a declarat capitan Andrei Grecu, ofter de relatii publice la ISU Bacau.

                  Incendiul a fost lichidat dupa o ora, insa pompierii au ramas la fata locului si fac cercetari pentru a stabili cauza acestuia.

                  Locuri celebre din Bacaul de altadata

                  – „Ne vedem la Aroneanu”, zicem dar stim cine a fost acest Aroneanu? -Stim unde este „Tic-Tac”, dar stim de unde-i vine numele? -De ce la „Podul Palosanu” nu vedem nici un pod?

                  Calin Popescu Tariceanu, in vizita de lucru in judetul Bacau

                    Calin Popescu Tariceanu, presedintele fostului Partid Liberal Reformator, astazi copresedinte al Aliantei Liberalilor si Democratilor (ALDE), si conservatorul Daniel Constantin, de asemenea copresedinte ALDE, au fost prezenti, joi dupa-amiaza, la Centrul de Afaceri si Expozitii.

                    Cei doi politicieni au organizat o dezbatere publica cu tema “România, a 7-a putere economica a Europei”, la care au fost invitati profesori universitari, oameni de afaceri, oficiali si specialisti in diverse domenii care au legatura cu dezvoltarea.

                    A urmat o intâlnire cu primarii, viceprimarii si presedintii organizatiilor locale ale ALDE din judetul Bacau. Vineri, 22 ianuarie, Calin Popescu Tariceanu si Daniel Constantin sunt asteptati la inaugurarea sediului Primariei Prajesti, dupa care vor participa la o intâlnire cu mediul de afaceri, gazduita de Centrul de Cultura si Arta “George Apostu”, si la sedinta BEJ, care va avea loc la sediul partidului. Ultima actiune prevazuta in programul liderilor ALDE este o intânire cu ziaristii.

                    Volei feminin/ Divizia A1: Start de retur

                    Stiinta Bacau- CSM Lugoj (sâmbata, ora 17.00)

                    Incepe returul Diviziei A1 la volei feminin. Si, o data cu el, si operatiunea „remontada”. Dupa prima jumatate a sezonului regulat, Stiinta se afla la sapte puncte distanta de Dinamo. Adica de ocupanta locului 4, ultimul care garanteaza accesul in play-off. Trei din aceste sapte puncte pot fi recuperate sâmbata, atunci când Dinamo va evolua pe terenul liderei, Alba Blaj, iar Stiinta va primi vizita Lugojului. Alte trei ar trebui anulate la partida directa de la Bacau, dinspre finalul returului. Totul este ca, pe parcurs, Stiinta sa nu mai lase garda jos, astfel incât sa poata fructifica orice pas gresit al dinamovistelor. „Eu am convingerea ca putem ajunge in play-off”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa, care mizeaza, din retur, pe o noua „gura de foc”: bulgaroaica in vârsta de 29 de ani, Tsvetelina Zarkova. „Incercam sa ridicam din nou stacheta. Important este ca, inainte de toate, am reusit sa inchidem proiectul de finantare nerambursabila pe Legea 350, iar acest lucru l-am facut cu sprijinul Companiei Dedeman si a domnului Dragos Paval, spre care se indreapta toate multumirile mele”.
                    Evolutia buna a Stiintei in primul joc oficial al anului, cel sustinut miercuri seara, in compania detinatoarei Cupei CEV, Dinamo Krasnodar da sperante pentru un retur in forta din partea bacauancelor. Cu amendamentul ca si capitanul Denisa Rogojinaru ar trebui sa se ridice la nivelul colegelor sale de echipa, nu cum a facut-o in jocul cu rusoaicele. Contra Krasnodarului, Rogojinaru (tinuta mult prea mult in teren de Grapa) a oferit o prestatie slaba, dovada si punctajul realizat: 2. Având in vedere banderola de capitan, statutul de capitan, dar si valoarea contractului, Rogojinaru ar trebui sa dea mai mult. Si nu doar in meciuri cu CSM Lugoj sau Rapid.
                    Programul complet al primei etape din retur: U Cluj- Rapid Bucuresti, Alba Blaj- Dinamo, CSM Târgoviste – Penicilina Iasi, Stiinta – CSM Lugoj, CSM Bucuresti- Unic, Medicina- SCM U Craiova.
                    Clasament
                    1 Volei Alba Blaj 11 10 1 0 0 33-5 32p.
                    2 CSM Bucuresti 11 8 1 2 0 31-9 28p.
                    3 CSM Târgoviste 11 8 1 1 1 30-10 27p.
                    4 Dinamo Bucuresti 11 7 1 1 2 27-16 24p.
                    5 Medicina Tg. Ms. 11 5 2 0 4 22-16 19p.
                    6 Stiinta Bacau 11 5 1 0 5 22-17 17p.
                    7 Unic P. Neamt 11 4 0 2 5 17-22 14p.
                    8 CSM Lugoj 11 4 0 2 5 17-22 14p.
                    9 Penicilina Iasi 11 3 1 0 7 14-24 11p.
                    10 SCM U Craiova 11 3 0 0 8 9-25 9p.
                    11 U Cluj 11 1 0 0 10 6-31 3p.
                    12 Rapid Bucuresti 11 0 0 0 11 2-33 0p.
                    Dan Sion

                    Volei masculin/ Divizia A2: Pentru locul 1

                    Stiinta Bacau- Steaua Bucuresti (sâmbata, ora 13.30, Sala Sporturilor)

                    E meciul sezonului. Si cum ar putea fi altfel când in joc se afla sefia Seriei de Est a Diviziei A2 la volei masculin? Sâmbata, Stiinta Bacau si Steaua Bucuresti isi vor disputa primul loc in clasament. Oaspetilor le este suficienta si o victorie la limita pentru a ramâne in fruntea seriei. Stiinta, in schimb, este obligata sa câstige cu 3-0 sau 3-1. Iar daca o va face, va incheia, in mod cert, sezonul regulat in frunte. „Inainte de toate, este o chestiune de orgoliu. Eu am convingerea ca putem bate Steaua la un scor care sa ne permita ocuparea primului loc, chiar daca vom intalni o echipa de valoare apropiata cu a noastra si care are in Carpen si Craciun doi tragatori foarte buni”, a declarat antrenorul Stiintei, Cornel Paduraru, care stie de ce echipa sa a pierdut meciul din tur contra liderei: „Ei au servit mai bine ca noi. In plus, Vitelaru, care este un jucator de baza, a prins atunci o zi mai slaba. Am convingerea ca acum altfel vor sta lucrurile. Si in privinta lui Vitelaru, dar si a serviciului”. In cursul acestei saptamâni, Stiinta a sustinut un nou joc de verificare la Piatra Neamt, care a aratat ca studentii se afla in progres. In conditiile in care nu acuza probleme de lot, bacauanii vor evolua in formula: Achimescu, Draghici, Vitelaru, R. Lazar, Ocunschi, Purice (Saracutu), Ursache- libero.
                    Programul celorlalte jocuri ale etapei a opta: CSM Suceava- Stiinta Bucuresti, Dacia Buzau- Rapid Bucuresti.
                    Clasament
                    1 Steaua Bucuresti 7 6 1 0 0 21-3 20p.
                    2 Stiinta Bacau 7 6 0 0 1 19-3 18p.
                    3 CSM Suceava 7 2 1 1 3 12-15 9p.
                    4 Rapid Bucuresti 7 3 0 0 4 9-15 9p.
                    5 Stiinta Bucuresti 7 1 0 1 5 6-18 4p.
                    6 Dacia Buzau 7 0 1 1 5 7-20 3p.
                    Dan S.

                    Ursii din Comanesti au aparut si in L’Express

                      Jocul ursului, obiceiul arhaic practicat in preajma Anului Nou in zona Comanesti, continua sa faca furori in presa occidentala, dupa deja cunoscutele serii de imagini publicate de Diana Zeyneb Alhindawi, fotograful din Brooklyn (New York) pe jumatate românca, la sfârsitul anului trecut. De aceasta data, revista franceza L’Express vine cu un articol de la fata locului, adica de la traditionalul Festival de datini si obiceiuri de Anul Nou, din Comanesti, si ii citeaza pe reporterii de la AFP (Agentia France Presse) care au descris imagini ce pentru ei, pentru occidentali, pot fi de-a dreptul halucinante, dar si pline de un farmec aparte.

                      Reporterii au stat de vorba cu ursarii, de la care au aflat ca traditia este tinuta cu sfintenie de tinerii care vin in ceata si intre care au fost vazute chiar si femei si copii. Ei au urmarit cetele care au marsaluit prin oras, unde acestea au dansat, au cântat si „au mârâit” pentru a alunga spiritele rele ale anului trecut.

                      ursi

                      „Aceasta traditie are radacini precrestine – scrie revista. Blanurile valoroase, intre care una poate cântari pâna la 50 kg si include picioare, gheare si craniul ursului, decorate cu ciucuri rosii, sunt transmise din generatie în generatie. În România, o tara in care mai mult de jumatate din populatia europeana de urs brun este la ea acasa, acest animal simbolizeaza putere si curaj”.

                      L’Express aminteste, insa, si de alte datini si obiceiuri de la noi, de diferite ritualuri care includ de multe ori costume si masti care evoca animale, cum ar fi ursii, caii sau caprele, si pe care românii le numesc, generic, colinde. Si aminteste ca, recunoscând valoarea lor, UNESCO a înregistrat în 2013 „colindele” pe lista patrimoniului cultural imaterial. Reportajul din L’Express nu este singurul care reda frumusetea datinilor de sarbatori. Un amplu reportaj apare in New York Times, semnat de James Estrin, în care este prezentat „Dansul Ursului“, vazut prin ochii Dianei Zeyneb Alhindawi, pe jumatate românca, pe jumatate irakiana, plecata din Moinesti de la vârsta de 8 ani.

                      O poveste despre invidie, respect si adoratie

                      Anul acesta se vor implini 60 de ani de la moartea lui Labis, in stiutele conditii suspecte. A fost un meteor. Un navalnic talent care s-a infruptat cu mare voluptate din toate. A fost atins si de otrava ideologiei vremii, dar zgura poemelor lui paleste in fata profunzimii creatiei sale autentice. Atitudinea lui Nichita Stanescu fata de Nicolae Labis mi s-a parut mereu a fi una tulburatoare. E drept ca Nichita Stanescu era un generos, arunca metafore superbe chiar si in cârca unora care nu puteau purta nici povara unei laude, dar atitudinea sa fata de Labis, cel care fusese indragostit de una dintre femeile visurilor stanesciene, este una de lord al spiritului…Labis era cu doi ani mai tânar decât Nichita. Dar in vreme ce Labis era pe valul adoratiei, in Nichita vegetau timid poemele… In „Amintiri din prezent” (Editura Sport, Turism, Bucuresti, 1985, Bucuresti, pag. 150-153), cel care ne spunea ca „ingereasca o stiu numai ingerii” arunca peste bord toata otrava invidiei si-i face loc lui Labis in istoria literaturii. Lui Labis, cel care, zice Nichita, „atâta vreme cât el a trait, eu nu am publicat niciun vers. El a murit in decembrie, eu am debutat in martie” (Op. cit., pag. 152). Nichita l-a vazut pe Labis in ultima primavara a vietii acestuia, „atunci când faima sa era atât de uriasa, incât noi, studentii inodori si incolori, primeam in urechi orice stiri, oricât de neinsemnate ar fi fost ele, oricât de neclare si de ambigui, despre el” (Op. cit., pag. 150). Si o marturisire de o cruda sinceritate: „Nu-l iubeam- eram topit de invidie”(Ibidem). Nichita il asculta pe Labis, intr-un amfiteatru luat cu asalt de studenti, recitând „Moartea caprioarei”. A fost atunci cucerit de „sentimentul deznadajduitor ca el e de neatins”: „Mi-a produs o impresie sublima si deprimanta. Atunci nu puteam sa cred ca se poate scrie o poezie mai minunata decât «Moartea caprioarei». As fi dat orice pe lume, sa fiu eu autorul acelei poezii. Norocul lui mi se parea urias. Cu oricine altul as fi putut sa fiu prieten, cu el niciodata. Mi se parea foarte frumos, desi nu era. Nu puteam sa prind in notiuni personalitatea acelei recitari si asta imi dadea o mare neliniste” (Ibidem, pag. 150-151). O invidie asumata, dar privita cu alti ochi peste timp: „… gheata acelei invidii tinea numai de o aspiratie a mea atât de decis revelata, incât chiar si resturile de memorie pe care astazi le mai pot evoca nu sunt altceva decât implozia de atunci a iubirii drepte pentru poezie”. (Ibidem, pag. 152). O marturisire a anului 1982…
                      Tot in 1982, spre toamna, Nichita scria ca un mare adorator al lui Labis: „A venit toamna si iar mi se face dor de cristalinul cântec al neuitatului nostru Nicolae Labis (…) A venit toamna când luna capruie catifeleaza genele aurii ale frunzelor, si un dor de Labis ma cuprinde; si din nou la masa mea pun un pahar cu vin rosu, mai mult. Cine stie? Daca i-o fi sete si va veni sa-l bea?” (Ibidem, pag. 152-153). Superb! „Cine stie? Daca i-o fi sete si va veni sa-l bea?” E una dintre cele mai frumoase declaratii de respect / dragoste… Cred ca l-ar emotiona si pe Labis. Dar, dincolo de acest scenariu, ma tot gândesc mereu ce s-ar fi intâmplat daca firul vietii lui Labis s-ar fi depanat cel putin pâna in 1983, când Nichita a plecat Dincolo?… Adoratia lui Nichita ar fi avut acelasi chip?… Poate ca Dincolo, intâlnindu-se, cei doi au topit toata Invidia si Admiratia intr-un creuzet miraculos numit Poezie.

                      Bricolaje / Diva îndrăgostită ca o adolescentă

                      Carmen Mihalache
                      Carmen Mihalache

                      Încă mai am amintiri plăcute din vacanța de sărbători, când puteam să alternez cititul cu vizionarea de filme, după simplul meu chef, indiferent de oră. Stăteam până noaptea târziu, după ce avusesem o întreagă după-amiază de lectură, la filme, și așa am nimerit odată pe un canal care difuza un film biografic despre Maria Callas. Un film romanțat, mediocru, fără mare valoare, dar care m-a făcut să mă gândesc la fragilitatea umană a unei mari Dive, una adevărată. Dar și la forța ei.

                      Filmul era despre iubirea ei pentru faimosul armator grec Onassis, o pasiune care avea să o piardă. A fost cea mai mare dintre slăbiciunile unei femei cu o voință de fier, pentru că Maria Callas, grecoiaca aceea cu voce de aur, și-a construit totul în viață, cu o extraordinară tenacitate, una supraomenească, modelându-și chipul, trupul, ținuta, cariera. Dintr-o făptură mioapă și aproape obeză, semănând mai curând cu o doică sau cu o menajeră, ea a ajuns, după un an de regim strict, extenuant, o femeie gracilă, superbă, cu alură de divă.

                      Asistenta și prietena ei, Giovanna Lomazzi, care i-a a fost alături multă vreme, cunoscându-i marile victorii de pe scenele lumii, dar și umbrele din culisele vieții de zi cu zi, își amintește cum era marea cântăreață când a văzut-o pentru prima oară: „…era o femeie grasă, urâtă și, mai ales, cu totul lipsită de eleganță. Era și foarte prost îmbrăcată, așa cum se îmbrăcau de obicei cântărețele de operă. Avea părul vopsit în roșu, pe cap avea o pălăriuță verde, purta bijuterii braziliene, pentru că tocmai se întorsese din această țară, în concluzie, arăta groaznic!”

                      Eu nici nu vreau să mi-o imaginez astfel. Noroc de minunea care avea să se întâmple, povestită de aceeași martoră. Care o revede după un an pe Callas, total schimbată într-o „femeie de o frumusețe orbitoare, elegantă, plină de grație”. O transformare uluitoare, când dintr-o rățușcă urâtă a răsărit o splendidă lebădă. Timp de un an, cu o inflexibilă voință, Callas, care avea doar un gând, să ajungă un star, o divă, și nu să rămână doar o bună cântăreață de operă, s-a spus unui regim draconic, consumând doar carne fără urmă de grăsime, sare, ulei, condimente.

                      Doar cu salată. Nici o urmă de dulce, niciun strop de alcool, și așa a dat jos 50 de kilograme, menținându-se apoi în acea excelentă formă. Era încă foarte tânără atunci, avea sub 30 de ani, și asta a ajutat-o mult. Deși, medicii au spus altceva la timpuriul ei deces, la numai 53 de ani, când s-au strâns mai multe suferințe, și fiziologice, dar mai ales psihice. Avea o boală a corzilor vocale, o traheită puternică, își pierduse vocea, inima îi era foarte slăbită (urmare și a curei de slăbire amintite), dar, mai ales, suferea de depresie, de inimă rea. Marea ei iubire, bogatul armator Onassis, o înșelase la modul cel mai brutal, ignobil, bătându-și, de fapt, joc de ea.

                      După ce i-a plăcut să se afișeze cu ea, să o poarte ca un trofeu peste tot cu el, să o ducă în minunate călătorii, să-i dea impresia că e iubită și că o va lua în căsătorie, el a părăsit-o pentru văduva lui Kennedy, Jacqueline. Tentantă partidă, desigur, pentru un tip atât de cinic și pragmatic, de arivist, un monstru de egoism, avid de putere, cum era Onassis! Pe care mulți l-au găsit vinovat pentru sfârșitul carierei lui Callas. Adevărul este că ea s-a îndrăgostit ca o adolescentă de marele armator, care, o vreme a răsfățat-o, a făcut-o să se simtă liberă, într-o prelungită vacanță. Maria Callas fusese total robită carierei ei strălucitoare, dar, mai cu seamă, avea o mare frustare. Cea a unei copilării și a unei adolescențe chinuite, în care, o mamă abuzivă s-a folosit de talentul ei unic, proiectând în copilă neîmplinirile ei.

                      Callas nu a avut partea de căldură afectivă, de dragoste maternă, și a crescut cu această teribilă frustrare. Așa că s-a îndrăgostit ca o adolescentă de Onassis, care a fost cât se poate de grosolan cu ea, spunându-i, într-un sfârșit, după ce o amăgise în fel și chip : „Ești un nimic. N-ai decât ceva în gâtlej care scoate sunete frumoase, dar acum acel ceva s-a spart”. Deși Callas își iubise cel mai mult arta (o datto tuto a te, zicea ea, cu vorbele Medeei către infidelul Jason) aventura vieții ei cu Onassis avea să o coste cel mai mult. Pentru că așa se întâmplă cu femeile care iubesc prea mult.

                      Cum se stropeau strazile Bacaului in urma cu 100 de ani

                      In monografia sa dedicata orasului, fostul primar Costache Radu povesteste si maniera in care administratia locala a rezolvat problema prafului de pe uliti.

                      „Colbul care se punea mai mult de un lat de mână pe străzi când erau călduri mari, dacă nu era ostoit cu vreo ploaie, era împrăştiat de vânturi şi aceasta făcea mult rău sănătăţii oamenilor. Cei de la eforie, cihăiţi de orăşeni, nu aveau alte mijloace la îndemână decât tulumbele pojarnicilor, care o dată sau de două ori pe săptămână împroşcau pe şoseaua mare pe o întindere de cel mult 500 stânjeni. Dar şi această udătură nu era cum se cade, căci apa din tulumbă ieşind cu iuţeală, făcea mai mult poiene prin colb şi vai de-acei care se aflau prin apropiere, că tot colbul li se azvârlea în ochi venind ca din puşcă.

                      Pe la 1867, primarului de-atunci îi veni în minte un alt mijloc de stropire a străzilor: două poloboace mari, încăpătoare de vreo 60 vedre de apă fiecare erau puse în două căruţe şi trase de doi cai de la pojărnicie. Poloboacele aveau la fundul de jos un fel de furtun de pânză vârât înăuntru şi la capătul furtunului o tinichea mare cu borticele multe, în forma stropitoarei. Capătul furtunului unde era stropitoarea era legat cu o frânghiuţă care se purta de un om al primăriei în dreapta şi în stânga. Caii mergeau, se dădea drumul apei şi omul vântura furtunul udând până unde putea azvârli, şi nu azvârlea apa departe, cea mai multă cădea pe iţarii şi opincile lui; astfel că bietul om când se ducea acasă trebuia să se usuce multă vreme; iar când se necăjea sau se sfădea cu cineva îl blestema să ajungă bălălău la primărie.

                      Nici acest mijloc nu era de vreo treabă; căci pe lângă că nu uda toată deschizătura străzii, dar mântuindu-se apa din poloboace, se duceau la Bistriţa să le umple din nou. Cât se duceau, cât umpleau, cât se înturnau, treceau ceasuri şi colbul era la loc. Atunci, pe la 1870, se schimbă felul de udare. În loc de furtun se puse o ţeavă de fier aplecată spre pământ şi care avea la capăt o altă ţeavă lungă cât mijlocul căruţei, faţă cu pământul şi plină cu borte prin care se azvârlea apa când mergea căruţa. Nici aşa nu era vreo scofală, căci toată udată nu era nici măcar şoseaua din centru.

                      Pe la 1887, primarul de atunci cumpără o saca de fier cu căruţa ei de la Bucureşti, încăpătoare de 2000 de litri de apă şi cu turbină jos la fund. Purtată de doi boi mari, stropirea se făcea bine, colbul era astâmpărat. Dar tot nu se putea face pe mai mare întindere, căci mântuindu-se apa, se duceau iar la Bistriţa s-o umple. Primarii ce urmară cumpărară la rândul lor iar câte o saca, astfel că pe la 1898 erau şase sacale. Măcar că se umpleau tot la Bistriţa, totuşi udarea străzilor era mai bună şi pe o întindere mai mare.

                      La 1899, sub primăria lui Gh. Răileanu, s-a săpat o fântână mare în ograda primăriei, având deasupra un cazan mare în care se suie cu pompa apă multă şi din care prin ţevi aşezate pe sub pământ se duce apă la o depărtare de 500 de metri de la primărie în mai multe părţi. De la gurile de apă aşezate pe străzi, sacalele se umpleau îndată şi astfel mai toată ziua stropesc necontenit. Străzile care sunt udate sunt multe şi unele sunt udate până la marginea oraşului.

                      Astfel după vreo 40 de ani de încercare şi străduinţă putem zice acum că veşnicul colb care era în oraş s-a alungat şi cetăţenii respiră mai uşor şi au şi hainele curate”.

                      Costache Radu

                      Si un ou e o viata

                        Tuti, Beti si Boni

                        Ce mai face profesorul Rang? Nenea Tuti, cum il stiu apropiatii, face bine. Dupa accidentul vascular cerebral suferit anul trecut, fatalistul din el isi urmeaza soarta cu incredere, umor si optimism. L-am sunat când era in spital, m-a primit in casa fiul, Iulian, când nu putea sa se ridice din pat sa deschida usa. Ma suna sa-mi spuna c-am mai scapat câte-o perla in textul pe care l-am scris. La sfârsitul verii mi-a deschis usa sprijinit de umblatorul acela cu patru picioare, facut din aluminiu. Venise toamna si, iarasi la usa, m-a primit fara el.

                        Astazi, când merge la piata se sprijina in baston, ca un maresal care nu intelege ce inseamna aia pensie. Si pentru ca au fost destule intrebari puse sincer, unele dezinformari sau chiar fabulatii legate de starea lui de sanatate, mi-am zis ca cea mai buna solutie e sa-l intreb, pentru cititorii Desteptarii, cum a fost la ultimele cinci partide de vânatoare la care a participat, dupa atacul cerebral.

                        De ce nu stai acasa?

                        Dau telefon daca pot sa trec intr-o ora. „Vina coane, sunt acasa!”. Sun. Usa de la intrarea in bloc e deschisa. Beti si Boni m-au simtit deja. Aud latratul acela de bucurie, cu dat „metronomic” din coada. O strângere de mâna peste prag. Nu suntem superstitiosi. Pupici pe nasucurile reci si jucause ale celor doua cateluse, urmate de invariabila comanda: „Beti! Treci la loc!”. O voalata idee de autoritate a stapânului. Parca timpul a stat in loc. Ceva de genul asta scriam si acum doi ani. Din bucatarie vine miros de… ceva bun. Cât Nea’ Tuti s-a dus sa aduca doua pahare, amândoua sar buluc pe mine. Gâdi-gâdi-a strengareala. Când revine…ne miscam doar din priviri. Mustata alba, stufoasa i se ridica. Sprânceana la fel.

                        Sase ochi il privesc nevinovati din pozitii mai putin conventionale. Atitudinea ii ramâne ferma, dar ochii lui se bucura. Din „colectia” de recipiente de toate formele si dimensiunile, cu etichete sau insemnate cu markerul, scoate un bidonas cu lichid rozaliu. „Sanatate coane! Eu mi-am pus mai multa apa.” Ciocnim. „Ahhahaaa! Aualeu! Ce minunat…!” Plimba paharul sub nari mai ceva ca un somelier cu vechi state in serviciu. Gusta si plescaie din buze „Am grija de mine! Cu regimul nu prea ma impac…! Manânc absolut orice. De fapt… imi gatesc singur. Asa ca…? Sanatate!”. Ne asezam. Aia mica mi s-a pitit intre picioare. Tânjeste la o iesire. „Intreaba-ma ca sa-ti raspund!” Nu mai apuc. „Imi aduc aminte perioada in care eu… eram tânar. Mergeam la vânatoare si veneau batrâni. Asa, cum sunt eu acum. Mergeau greu… tare…!”( Tare cu „tare!” imi da de inteles). „Bai frate! Si eu plecam pe culme – piciorul de deal, sa ajung mai repede la atinut. Si asta venea incet! Inceeet! Mamaaa…! ce mai injuram! Ca de ce nu sta asta acasa daca e bolnav!? De ce ne incurca pe noi daca nuuu…?

                        Si-acuma… inteleg! Incerc, când merg la vânatoare, sa nu-i incurc pe ceilalti. Da…! Sa nu stea nimeni dupa mine. Merg destul de bine. Mai e noroi, gheata… de asta port baston! Dar am sa incerc, pe la sfârsitul lui ianuarie, depinde si cum va fi vremea, sa iau autorizatie la fazani. Sa scot si fetele. Daca s-a facut cota…? nu-i nimic. Mergem la anu! Ma bucur si le multumesc colegilor din grupa. Vin, ma iau cu ei. Principal pentru mine e ca pot sa ies afara.” Nu scapa ocazia sa ma dojeneasca, punctual, unde am facut o afirmatie fara sa fiu pe deplin documentat. Recunosc. Si eu invat. Sunt atâtea notiuni, denumiri, cutume… Nu tin numai de vânatoare, pescuit sau de cultura generala. Asa ca-l provoc sa-mi expuna ce intelege el prin „etica vânatorului”.

                        Asomarea e un chin

                        Glontul e ca fulgerul. Intâi trazneste, te loveste si apoi bubuie. Oricât te-ai stradui sa scurtezi suferinta unui animal menit sa ajunga in tigaie, nu poti sa o faci cum o face un vânator. E suficient un singur cartus. „Mistretul cade inainte de a auzi impuscatura. Glontul iese din arma cu opt sute de metri pe secunda. Viteza sunetului e de la trei sute si vreo treizeci si unu de metri pe secunda, când afara sunt zero grade. Mai creste cu vreo doi-trei metri când e cald. Habar n-are ce l-a lovit!” Suna telefonul. E Iulian, baiatul. Am impresia ca Nea Tuti ii da cuminte raportul. Profit sa mai caut niste puchini la ochisori, asa, pe furate. „Beti! Treci la loc!”

                        Justificare…? Când tragi…? Nu exista!

                        „Una e sa ai reflex când degetul te furnica, si mult mai important e sa-ti stapânesti reflexul… ca sa nu te furnice!”. Mirosul din bucatarie deja ma face sa inghit in sec. „Nu-ti zic ce fac. Ghiceste!” Presimt ca vrea sa-mi abata atentia de la ce vreau sa inteleg. Deontologia aia…? „Etica e un ansamblu! Hai sa-ti dau un exemplu, când se trage si când nu. Sezonul la rata mare se incheie pe treizeci si unu martie. La sarsele … (Sarselica asta e tot un soi de rata, dar cam la un sfert din dimensiunea unui ratoi si cam jumatate din cât o rata obisnuita, si zboara mult mai repede.) vânatoarea se opreste dupa jumatatea lui martie. Cum le deosebesti? Hai, când sunt in cârd iti dai seama… Dar când nu zboara impreuna, si vine câte una singura, cum o deosebesti? Mi s-a pus intrebarea asta! Erau mai multi vânatori la Asociatie”

                        Râde cu amândoua partile de obraz si mustata i se destinde, putin zburlita. Intrebare cu provocare. Ce-mi trecea mie atunci prin cap? Beti n-are purici? Ma scarpin dupa ureche si clipesc ca o marioneta de la teatru de papusi. Vazându-ma asa de… nevinovat, aflu: „rata mica zboara cu o viteza de pâna la o suta douazeci de kilometri la ora, rata mare… cu saizeci. Faceti si voi calculele! Când o vezi ca are saizeci, nu mai tragi! Si i-am lasat.” Stimate cititorule! Daca te opresti din citit… da-ti cu presupusul! Chestia e pur matematica. Adaug niste puncte-puncte. „Am aflat dupa aia ca mai erau si dupa-amiza care calculau. Cum sa-ti dai seama de viteza din aer? Vânatoarea nu-i menita pentru toti! Daca nu esti sigur, nu tragi! Nu tine ca era prea departe, era in desime, venea prea repede. Iti asumi o viata. Nu faci experimente. Normal ca aia mica da mai repde din aripi.”

                        Pa!

                        Replica nu era pentru mine. Papa, papica sfârâia in bucatarie. Erau in lucru o ciorba de tacâm si o varza de coasta de capra, dar nu din aia salbatica. Capra de casa, nu sa tai lemne. Mirosul imi muta nasul. Carnea e in cuptor si varza da in pârg… Beti si Boni saliveaza. Bun vinul! Vorbeste la telefon. Nu stiu când a trecut o ora. Pâlnia mea de la urechea stânga se face mare. „Eu cred ca innebunesc vecinii. Ii usuc! Toate mirodeniile astea ale mele? Da, taticutule! E bine!” Mai fur inca un crâmpei din dialogul cu baiatul. „Nu, taticutule, nu scrie prostii! Invata! Da, taticutule. Am grija!” Continui cu etica, ca n-am terminat, si ridic paharul gol la fileu. Am intrat in colimator. Nu vreau sa schimb pionul in regina. Domn’ profesor mi-a intuit deja mutarile. „Nu se poate scrie o carte care sa impuna reguli legate de comportamentul la vânatoare. La urma urmei sunt atitudini, acte. Multe tin de bunul simt. O acumulare de invataminte.

                        Când colegul de lânga tine striga «al meu e!», se mai intâmpla ca doi vânatori sa traga in acelasi timp, e o chestiune de etica. Il lasi, chiar daca n-a tras niciun cartus. Nu poti sa tragi intr-un fazan, in care se trage de obicei cu alica de diametru doi, jumatate-trei, cu alica de unu jumate! Ai mult mai multe sanse sa-l nimeresti dar… sa mai zboare inca si sa moara cine stie pe unde, si sa nu-l poti recupera? Sau: vede vânatul la distanta, trage, in ideea ca poate vreo alica il va nimeri. Pai, scopul tau ca vânator, e sa-l lovesti din prima sau sa schilodesti animalul? Cu arma lisa, ca sa stii distanta corecta, nu trebuie sa mergi cu ruleta. De regula, trebuie sa vezi ochiul animalului. Asta inseamna ca esti sub treizeci de metri. Sa vezi culoarea penelor, sa vezi labele la rata. Când se aduna toate aceste informatii in subconstient, dupa ani de exercitiu, poti da foc. Daca nu esti sigur, nu tragi!” Trebuie sa ridic ancora.

                        Vânatoarea este necesara pentru a pastra echilibrul unei faune careia tot omul i-a stricat echilibrul. Biologul Catalin Rang mai face o analiza pe baze logice, stiintifice. Rata mare de inmultire a porcilor salbatici (mistreti), scapata deja de sub control, creaza conditiile ca sa reapara pesta porcina. O boala care nu se ia la om, dar afecteaza si porcii domestici. Parca nu vreau sa ma gândesc. Intors acasa de la doua june, mosneagul meu de câine, Dino, m-a ginit. Ma priveste cu albul acela de pielita opaca pe ochi, privire care trece prin mine. Port in haine si un iz placut, asa cred eu, de varza calita. Il doare-n coada de etica. Mirosul nu minte. Se aseaza in fund si latra. Ma cearta. E prima oara când il vad invidios. Le-am mângâiat pe Beti si Boni.