Cazul Nicoletei Cojoc, de 26 ani, mama a doi copii minori, care a ramas fara un acoperis deasupra capului dupa ce a luat foc rulota in care a locuit timp de doi ani, a ajuns in atentia autoritatilor. Reprezentantii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau s-a autosesizat in legatura cu acest caz, desi mama declarase anterior ca luase legatura cu institutia in cauza.

„Colaboram cu Directia de Asistenta Sociala a Municipiului Bacau si le-am solicitat intocmirea documentatiei specifice pentru a se putea intreprinde toate demersurile necesare privind gazduirea mamei cu cei doi copii in Centrul de interventie specializata in domeniul protectiei familiei – Modulul Maternal apartinand Complexului de Servicii pentru Interventie Specializata in Domeniul Protectiei Familiei si a Drepturilor Copilului din cadrul DGASPC Bacau. Specialistii institutiei noastre vor colabora cu autoritatile locale (respectiv DAS Bacau) pentru intentificarea si oferirea celor mai bune solutii disponibile in cazul prezentat”, declara Marian Vatamanescu, purtator de cuvant la DGASPC Bacau.

Reamintim ca Nicoleta Cojoc si cei doi copii ai ei in varsta de 4, respectiv, 10 ani, au ramas fara adapost in luna noiembrie, dupa ce rulota in care locuiau pe strada Milcov (langa Targul rusilor) luat foc de la un scurtcircuit electric. Masina care le-a fost casa mai bine de doi ani a ars toata in interior si este nelocuibila.

Amintirile războiului

Joi, 11 decembrie 2014, la ora 11.27, echipa pirotehnică din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Maior Constantin Ene” al judeţului Bacău a intervenit în municipiul Bacău, strada General Ştefan Guşe, pentru o acţiune de asanare a teritoriului de muniţie rămasă neexplodată. La locul intervenţiei au fost descoperite 30 cartuşe calibru 7,92 mm.
La ora 12.30, muniţia a fost ridicată, transportată şi depozitată în vederea distrugerii.

Început de incendiu în comuna Mărgineni

Joi, 11 decembrie a.c., la ora 17.30, Garda de Intervenţie din cadrul Detaşamentului de Pompieri Bacău s-a deplasat în comuna Mărgineni, sat Podiş, pentru lichidarea unui incendiu izbucnit în gospodăria unei femei, în vârstă de 58 de ani. La sosirea gărzii de intervenţie, incendiul se manifesta la coşul de fum al casei de locuit. Construcţia are pereţii din cărămidă şi acoperişul din astereală de lemn cu învelitoare din tablă.
Incendiul a fost lichidat la ora 19.00, în cooperare cu Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al comunei Mărgineni. În urma incendiului, ce a avut drept cauză probabilă necurățarea coşului de fum, a ars funinginea din interiorul coşului de fum.

Incendiu în comuna Mănăstirea Cașin

Joi, 11 decembrie 2014, la ora 21.48, Garda de Intervenţie din cadrul Detaşamentului de Pompieri Oneşti s-a deplasat în localitatea Mănăstirea Caşin pentru lichidarea unui incendiu izbucnit în gospodăria unei femei, în vârstă de 89 ani. Construcția are pereţii din paiantă şi acoperişul din astereală de lemn cu învelitoare din ţiglă.
Incendiul a fost lichidat la ora 22.25, în cooperare cu Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al comunei Mănăstirea Caşin. În urma incendiului, ce a avut drept cauză probabilă un coş de fum deteriorat, au ars aproximativ 6 mp planșeu şi acoperiș.

Activitatea echipajelor SMURD

În perioada 11.12.2014, ora 07.00 – 12.12.2014, ora 07.00, echipajele SMURD din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Maior Constantin Ene” al judeţului Bacău au avut 14 intervenţii de acordare a primului ajutor calificat şi de transport al pacienţilor la unităţile de primiri urgenţe din judeţ, astfel: SMURD Bacău – 6 intervenții în municipiul Bacău și câte o intervenție în comunele Dămieneşti și Nicolae Bălcescu; SMURD Onești – o intervenție în municipiul Onești și câte o intervenție în comunele Caşin, Helegiu și Mănăstirea Cașin; SMURD Moinești – o intervenție în municipiul Moinești și o intervenție în comuna Ardeoani.

Evenimentul rutier s-a petrecut in aceasta dimineata, pe DN-2G, in interiorul localitatii Trebes, comuna Margineni.

Un tânar de 30 de ani, aflat la volanul unui autoturism, se indrepta catre Moinesti, insa la un moment dat a pierdut controlul si s-a izbit de o balustrada din metal dupa care a fost lovit de un alt autoturism, condus de un barbat de 54 de ani.

In urma impactului, doua persoane, un barbat si o femeie, pasageri in cele doua masini, au suferit leziuni si au fost transportate la spital.

La fata locului au ajuns politistii de la Rutiera care fac cercetari pentru vatamare corporala din culpa.

Joi seara, la White Caffe, a avut loc Balul Bobocilor Colegiului Tehnic Dumitru Mangeron, ocazie cu care elevii si-au desemnat cei mai frumosi colegi.

In cadrul concursului de frumusete si inteligenta, juriul a desemnat-o pe Simona Onofrei drept Miss Mangeron, in vreme ce Antonina Bologa a fost desemnata Miss Boboc.

La baieti, Mister Mangeron a fost desemnat Iulian Panaite, in vreme ce titlul de Mister Boboc a revenit lui Madalin Toderas.

Raluca Muresan si Alexandru Trofin au fost desemnati Miss si Mister Popularitate.

+ Album foto Facebook

Pentru onesteanca Dana Ioana Obrinteschi Iancu, viata scrie una dintre cele mai frumoase povesti. Daca notam ca în acest an a obtinut singura nota de 10 la examenul de licenta al promotiei 2014 a Universitatii Transilvania din Brasov (specializarea Asistenta sociala) si ca actualmente este bursiera a Universitatii Bucuresti, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, trebuie ca sa mentionam si faptul ca ea a participat în intership-uri de voluntariat în diferite tari ale lumii.

In activitatile internationale de voluntariat, Dana a fost sprijinita de Universitatea Transilvania. Dupa ce anul trecut a fost prezenta în India la Mumbay, in toamna acestui an, Dana s-a deplasat în Mexic, prin University Ambassador, un proiect realizat de AIESEC Brasov, împreuna cu Universitatea Transilvania. Dupa un zbor de 11.000 km, cu emotii mai mari ca niciodata, datorate celor 19 ore de zbor (cu escala), ea a respirat aerul Mexicului, despre care ne-a declarat: „Este o tara fascinanta, latina ca a noastra, bogata atât din punct de vedere istoric, fiind leaganul a 5 civilizatii (Olmeci, Tolteci, Zapoteci, Mayasi si Azteci), cât si al biodiversitatii. Are foarte multe de oferit si în plan turistic, începând de la desert pâna la munti înalti…

O mare parte a românilor considera Mexicul doar o tara «din lumea a treia» si nu stiu despre ea decât ca are o rata ridicata a criminalitatii, plus ce au mai vazut prin telenovele. Pentru mine Mexicul a fost altceva, a fost o treapta pe scara ascensiunii mele ca om, ca femeie, cariera, si nu în ultimul rând a fost «acasa» pentru o vreme. Am ajuns acolo ca «soldat» în lupta pentru un ideal, egalitatea de gen: combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii. Când am fost acceptata ca voluntar în orasul Villahermosa din statul Tabasco, cei 11.000 km distanta si faptul ca programul se desfasura în plin sezon al uraganelor mi s-au parut amanunte de neglijat atâta timp cât eram implicata în demersurile pentru o cauza în care cred din tot sufletul iar cunostintele mele în domeniu urmau sa fie de folos pentru semenele de acolo”.

Voluntar intr-un centru de ajutor

Despre activitatea pe care a desfasurat-o pe platourile Mexicului, Dana ne-a mai declarat: „Am fost voluntar la un centru de ajutor pentru femeile aflate în situatii dificile precum abuz, violenta domestica si divort. Aici, beneficiarele primesc gratuit îngrijire medicala în caz de maltratare, consiliere psihologica si juridica dar si sprijin pentru a fi independente din punct de vedere financiar.

Poate cea mai importanta misiune a angajatilor dar si a voluntarilor din centru este aceea de a face femeile sa înteleaga ca toleranta fata de violenta domestica si adulter, generate cel mai frecvent de puternicul atasament al victimei fata de agresor dar si de dependenta financiara de acesta, sunt «patternuri» de comportament care trebuiesc eradicate pentru ca generatia urmatoare sa nu intre în acelasi cerc vicios. De-a lungul celor doua luni petrecute în Villahermosa am participat la evenimentele organizate de «Direction de attencion a las mujeres de Centro» în scopul încurajarii femeilor, cu predilectie a celor din rural de a-si sustine si apara drepturile în familie si societate”.

„E rândul nostru sa facem un pas”

Când vorbeste despre clipele frumoase traite pe meleaguri atât de îndepartate, totul devine coplesitor pentru Dana Ioana Obrinteschi Iancu, ce a mentionat: „Am avut bucuria de a primi o bluza a portului popular din Tabasco, drept cadou din partea colegilor de la Centru la aniversarea zilei mele de nastere, si m-a emotionat mult privirea celor care îmi faceau fotografii în costumul traditional al zonei. Din Mexic m-am întors mult mai bogata din punct de vedere sufletesc si mult mai motivata în sustinerea feminismului a carei definitie («egalitatea în drepturi a femeii cu barbatul în toate sferele de activitate») este din pacate gresit interpretata ca lupta împotriva barbatului mai ales de barbati dar si de multe femei.

Faptul ca în trecut au existat femei care au gândit ca pot schimba lumea în sens feminist si au reusit, ne-a dat noua, celor de azi, sansa ca parintii sa nu ne iubeasca mai putin pentru ca ne-am nascut femei, accesul la educatie sa nu ne mai fie limitat, sa avem drept atât la vot cât si la a candida la conducerea tarii. Acum e rândul nostru sa mai facem un pas în aceasta schimbare, este o datorie pe care o avem fata de predecesoarele noastre si o responsabilitate cu privire la generatiile ce vin”.

Alesii au dezbatut despre bani, maidanezi si ornamente

Incontestabil, noiembrie din acest an este luna in care s-a atins recordul in ceea ce priveste numarul accidentelor de munca. Potrivit comunicarilor agentilor economici, inaintate Inspectoratului Teritorial de Munca (ITM) Bacau, luna trecuta au fost 13 evenimente care s-au petrecut in timpul lucrului ori in momentul deplasarii spre sau dinspre locul de desfasurare a activitatii victimelor. Din cele 13 evenimente, considerate, deocamdata, ca fiind accidente de munca, 2 s-au soldat cu decesul victimei iar 11 au drept consecinta imobilizarea celor afectati, pentru mai putine sau mai multe zile, in concediu medical.

Astfel, numarul celor decedati la locul de munca ori in timpul deplasarii spre sau de la acesta a ajuns la 17 persoane in cele 11 luni din anul in curs. In perioada la care ne referim s-au inregistrat oficial si alte peste 70 de accidente la serviciu care au facut ca victimele sa fie in incapacitate temporara de munca. Asadar, numarul total de evenimente nefericite, care sunt considerate, in prima faza, ca accidente petrecute la lucru, este de peste 85 in cele 11 luni. Pe tot parcursul anului 2013 au fost numai 54 accidente in cadrul programului de lucru ori in momentul deplasarii inspre sau dinspre locul de munca, din care sapte au fost mortale.

Cinci dosare de cercetare in derulare

Referindu-se la aceasta situatie, Ioan Andrei, inspectorul sef (cu atributii) al ITM Bacau, ne-a declarat: „In ultima vreme au fost foarte multe evenimente de circulatie in care a fost implicat un numar mare de persoane. Este vorba despre cel de la Podu Turcului cu 11 victime, despre cel de la pensiunea „Casa Blanca”, unde au fost afectati sapte salariati, si altele. Deocamdata, nu s-a stabilit daca se aflau in timpul lucrului. In prezent, mai avem cinci dosare de cercetare in derulare, pentru a stabili caracterul evenimentelor, din cele raporate de catre angajatori in 2014, iar pentru alte 15 urmeaza sa ne fie transmisa documentatia. Este cert, totusi, ca foarte multe din evenimentele care s-au petrecut in 2014 sunt la agenti economici care isi au sediul in alt judet, la noi având puncte de lucru”.

Situatia pe cele 11 luni din acest an este cu atât mai surprinzatoare cu cât inspectorii ITM Bacau stau permanent cu ochii pe agentii economici si ii sanctioneaza destul de aspru pe cei care incalca normele de sanatate si securitate in munca. Numai luna trecuta, 18 angajatori au fost amendati din acest motiv. Unii au fost sanctionati pentru ca nu au dus la indeplinire masurile stabilite la controlul anterior al ITM ori nu si-au instruit corespunzator salariatii, cu normele amintite. Altii au fost amendati, deoarece nu s-au preocupat ca angajatii lor sa beneficieze de controlul medical periodic, nu le-au asigurat echipamentul corespunzator de lucru sau nu au intocmit planul de prevenire si protectie impotriva accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Valoarea totala a amenzilor suportate de catre cei 18 agenti economici se ridica la 140.500 lei.[/lock_content]

Un bacauan de 46 de ani a reusit, in doar un an si jumatate, sa produca un prejudiciu de peste 600.000 lei bugetului de stat, la care se mai adauga dobânzi si penalitati de intârziere. In perioada ianuarie 2007 – iunie 2008, Ovidiu T. a cumparat 85 de masini second-hand, de la diferite firme din Germania, fara sa plateasca TVA si impozit pe venit. El este cercetat pentru evaziune fiscala, fals material in inscrisuri oficiale, fals in inscrisuri sub semnatura privata, uz de fals.

Ovidiu T. a fost trimis in judecata, in mai 2014, in stare de libertate. Procurorii spun ca bacauanul a falsificat doua inscrisuri oficiale, documente care aparent atestau ca este asociat si administrator al unei societati comerciale.

Folosindu-se de aceste acte false pe care le prezenta operatorilor intracomunitari germani, Ovidiu T. a cumparat din Germania 85 de autoturisme second-hand, in regim de achizitie intracomunitara. Anchetatorii sustin ca, desi avea obligatia de a declara veniturile si bunurile supuse impozitarii, Ovidiu T. a desfasurat operatiuni comerciale fara a se inregistra pentru plata TVA si a impozitului pe venit si, implicit, fara sa declare aceste venituri, prejudiciind bugetul de stat cu suma totala de 600.002 lei, paguba nerecuperata inca.

In declaratia data in 2008, Ovidiu T. a recunoscut ca s-a folosit de actele firmei pentru a cumpara mai multe masini din Germania cu scutire de TVA, pe care ulterior le-a vândut in România. El a povestit ca in august 2007, când a cumparat o masina din Germania, vânzatorul i-a sugerat ca, pentru a evita plata TVA, trebuie sa prezinte documentele unei firme platitoare de TVA. Astfel, a gasit o societate in numele careia sa poata cumpara autoturismele. Intelegerea, a declarat Ovidiu T. in fata anchetatorilor, era ca, in fiecare saptamâna, administratorul real al firmei sa primeasca o parte din pretul acestor tranzactii, circa 300 de euro. De cealalta parte, reprezentantii societatii de care s-a folosit Ovidiu T. nu au recunoscut asocierea cu acesta, au sustinut ca nu l-au imputernicit sa desfasoare activitati comerciale in numele firmei si nu i-au pus la dispozitie actele. Procesul a inceput in vara si se judeca la Tribunalul Bacau, in lipsa inculpatului care ar fi fugit in Anglia.

“Plecam in Germania cu o masina mica in care incapeau patru persoane, plus soferul. Sofer era T. Ovidiu. Ne intorceam in tara cu cinci masini, fiecare câte una. Actele de vânzare – cumparare se intocmeau pe numele soferilor care le aduceau din Germania. In tara, masinile erau vândute la târgurile de masini de catre Ovidiu, iar la vânzare participam si noi. Ii dadeam toti banii lui T. Ovidiu pentru ca asa era intelegerea. Banii erau ai lui pentru ca el platea masinile.” – unul din soferii care aduceau masini, martor in proces.

[/lock_content]

La douazeci si cinci de kilometri distanta de oras, in comuna Filipesti, acum doisprezece ani se contura ideea unei afaceri. O veche fabrica de amidon, careia locuitorii ii spuneau „Sateanca”, ramasa in paragina dupa nouazeci, avea sa capete o cu totul alta intrebuintare. Fusese construita la inceputul anilor saizeci, pe asezamântul unui modest conac boieresc, pe malul unui pârâias cu apa limpede, denumit „Precista”.

Acum nu se mai stie daca denumirea conacului a fost preluata de la cea a pârâului, sau invers. Dupa atâtia ani, discutia cu Ion Neculcea, intreprinzatorul cu pricina, m-a trimis spre copilarie. Aveam cinci-sase ani si locuiam in comuna invecinata, Beresti-Bistrita. Era perioada când abia se introducea curentul electric. Noi nu aveam inca. O auzeam pe mama, când stingea lampa, indemnându-ma la culcare stiind ca n-am somn. Spunea obosita, stiind ca o aud: „ce baiat cuminte, cum se culca cum adoarme, cum se scoala, cum i-e foame.”

La sase fix dimineata, auzeam chemarea la munca a satencii. Toata valea Siretului rasuna. Orataniile din poiata, porcii din cotet si viespele din pod, nu scoteau pâna atunci un zumzet. Tiuitul acela de locomotiva stricata, ce se vroia Sirena lui Roaita, amplificat de ecourile de peste dealuri, dadea desteptarea. Cântatul cocosilor venea apoi drept o binecuvântare, pentru o lume normala. Ca la comanda, buluc, ochii blajini, pliscurile, coltii, dintisorii, râturile larg deschise, glasuiau catre cer. Ce orchestra! Toti ceream de mâncare.

Astazi, evolutia acelui loc, urât de localnici pentru mirosul pe care-l emana, a devenit pentru comunitatea din zona, si nu numai, un altfel de punct de reper. Cladirile, dar mai ales vechiul conac, modest prin maretia lui, au recapatat aerul de familie. Pârâiasul cu ecluza, fostele bazine de decantare (li se spunea de limpezire), rezervoarele de apa (construite din beton si ingropate in pamânt), toate cazute prada anotimpurilor, radacinilor plantelor, inghetului si dezghetului, nu si-au mai gasit utilitatea.

Pamântul excavat, pentru a le umple si a nivela terenul, a lasat loc, pe rând, aparitiei altor doua iazuri. Primul exista, fiind gândit pentru depozitarea borhotului. Am fost curios sa vad cum arata acum, iarna, locul. Asa ca am fotografiat iazurile inghetate, in urma cu doua saptamâni, când il cautam pe proprietar pe acolo… si nu era.

Pasiune… sau afacere?

Toate se aduna undeva la mijloc. Ion Neculcea, personaj al unei cronici de poveste din zilele noastre, nu este din zona. Dar nici de prea departe, geografic. S-a nascut la Tescani, in saizeci si trei. Este leu dupa zodie. Bunic! Roxalia, nepotica, a combinat in prenume, o daruire de suflet adresata mamei. Lia si Roxana. Roxana este fiica. Speranta tatalui ca, dupa ce s-a inhamat, in ghilimele, la ce inseamna o afacere cu multi neuroni pierduti, dar si aducatoare de satisfactii, generatia tânara va duce mai departe lucrul bine inceput.

Ion, baiatul mai mare cu un an, douazeci si opt, a ales arhitectura. Se leaga cumva labirintul vegetal, de la Filipesti, care se vrea cel mai mare din Europa, cu planseta si rotringul de zero optsprezece? Vad in ochii interlocutorului meu un licar inconfundabil de mândrie. Ne-am regasit sa stam de vorba, o saptamâna mai târziu, tot duminica, la doua bomboane, in biroul auster de la sediul AZIA.

De la stupi, la peste

„Pescuiesc, dar nu fac din asta o pasiune. Si nici din vânatoare. Sunt membru vânator, inregistrat la AJVPS, la fondul de care apartin. Numai ca eu sunt vânator dinainte… adica din optzeci si sase. Terminasem liceul cu profil silvic, in optzeci si doi, la Câmpulung Moldovenesc si am lucrat apoi in productie, cum se spunea. Era normal sa am arma de vânatoare. Atunci, daca aveai armata facuta si lucrai in domeniul silviculturii, nu era o problema sa ti se dea arma.

Diferenta consta in specificul locului de munca. Daca erai padurar, primeai arma de vânatoare clasica, daca lucrai pe un fond de vânatoare, primeai arma de razboi, cu glont. Dupa nouazeci, la un moment dat, am renuntat.

Dar mai aveam colegi care mai lucrau in domeniu si ma mai chemau, prieteni care mergeau la vânatoare si ma invitau, asa ca a trebuit s-o pastrez. Acuma nu mai este timp. Si cu pescuitul la fel. Dar aici este altceva. O data pe an merg in Delta. Obligatoriu. Daca nu merg, inseamna ca anul acela a trecut pe lânga mine. Pur si simplu l-am trait degeaba. Delta este asa de frumoasa, incât ti-ar trebui doua vieti sa-i vezi maretia, sa mergi prin toate acele locuri minunate.” Vorbind despre momentele rare de relaxare, am mai aflat ca ii place sa calatoreasca si cu roluta, prin zonele montane din tara. Uneori… chiar de unul singur. Sa fie de vina pastorala? Anii tineretii când se ocupa de albine? Revolutia l-a prins cu doua sute patruzeci de stupi si ceva bani pusi deoparte, de pe urma lor. Acum mai are saptezeci. „Mai, iunie sunt lunile mele preferate. Simt atunci cum natura izbucneste la viata.’’

Monstrii de la Filipesti

Iazurile nu au fost gândite ca o afacere, ci doar ca loc de recreere. „Sunt pentru prieteni si angajati. Dar regula este urmatoarea: daca vii sa pescuiesti, obligatoriu trebuie sa iei pestele acasa. Strict interzis sa-l dai inapoi. Si am niste monstri acolo ! Vii, il pupi, si-l iei cu tine. Am vazut ca se proceda asa in Noua Zeelanda. La ei, daca dadeai drumul pestelui prins, inapoi in apa, te amendau. Nu vroiai sa-l iei? Bine ! Il duceai la tocator. Era un loc special amenajat. Il aruncai in cuva si-l toca automat. Seara venea un tip cu o masina si strângea tot. Cred ca era o afacere si asta.” Revenind la iazuri, pastravaria, gândita ca mod de reproductie pentru pesti foarte sensibili la schimbarile de mediu, cum sunt salmonidele, si-a gasit o dubla utilitate. Aceea de a creste si specimene pentru testare.

Pastravul fântanel este unul dintre acestea. „Il folosim ca etalon, pentru a determina gradul de poluare la care pot ajunge solutiile de degivrare produse de noi. Le utilizam iarna la inlaturarea ghetii de pe aripile avioanelor, de pe piste, autostrazi. Lucram la standarde de protectie a mediului care inca nu au devenit obligatorii, dar sigur vor deveni in câtiva ani, asa ca vrem sa fim cu un pas inainte.’’ Ce se intâmpla de fapt ? Câteva exemplare de pastrav fântânel sunt luate din iaz si puse in bazine speciale, unde li se asigura bioclimatul specific apelor de munte, in care in mod natural isi duc traiul. Si se fac observatii privind reactia lor in timp. La hrana obisnuita, li se adauga, gradual, un anumit procentaj din substantele folosite. Exact cam ceea ce apele pluviale preiau si deverseaza in râuri. Când pestele nu mai vrea sa manânce, este clar ca s-a ajuns la gradul de concentratie critic. De aici… solutiile care se impun. Nici cel mai sofisticat aparat de masura nu se poate compara, ca nivel al sensibilitatii, cu pastravul fântânel. Carasul suporta o concentratie de zece ori mai mare. Si pastravul curcubeu este mai rezistent.

Ce facem cu monstrii ?

Lasând chimia la o parte, namilele din apa au profitat de pescarii de duminica. Multi au ramas fara lansete, fara monturi. Un somn de peste cincizeci de kilograme face legea. Curioasa si selectia speciilor care traiesc in acest habitat, in care omul nu a mai intervenit. „Este foarte mult somn, crap oglinda, novac, fitofag si caras. Nici urma de biban, stiuca, rosioara sau oblete. Recordul la cel mai mare crap prins aici il detine aviatorul Corobana.

Cel care trece cu avionul de stropit. Este un foarte bun pescar. Daca vreau sa manânc un peste, il sun pe el sa vina sa prinda. S-a scos si caras de doua kilograme, credeam ca-i crap. Si mai este ceva. Cred ca sunt peste doua sute de kilograme de raci. Se prind asa de usor la undita !’’ Lungindu-ne la vorba, am mai aflat si care ii sunt preferintele culinare. „Am decretat ! Cel mai bun peste de apa curgatoare este… beldita. Daca e preparat cum trebuie, imediat dupa ce este prins din apa, cu mamaliguta si mujdei de usturoi… nu se compara cu nimic. Ce mai, o nebunie!’’

Si pentru ca spatiul e pe sfârsite, l-am intrebat de planurile pentru viitor. „Intentionez ca in primavara sa sec toate cele trei iazuri. Sa le curat si sa le unific. Sa fac niste canale de legatura intre ele. Am sa le repopulez cu peste mai mic. Te chem atunci sa vezi ce exemplare mari sunt, de fac atâtea probleme pescarilor.” Promit sa merg, dar nu merg singur. Mai iau vreo doi colegi cu mine. Daca iese unul mare…?! Macar sa-l putem cara![/lock_content]