Ce poate face un vânator normal, in sezonul estival, când nu merge la caprior sau impusca ciori si cotofene. Asteapta sezonul rece ar spune un pescar. Pe Ilie Doru Narcis l-am intâlnit la Centrul de Afaceri, tragând cu arcul. Aceasta indeletnicire straveche a devenit in ultima vreme sport, tirul cu arcul având la Bacau tot mai multi adepti.
„Vânator pasionat de pana si vânat mare, iubitor al naturii” – asa cum am gasit o descriere intrând pe blogul lui, Doru este si un dresor innascut al prietenilor nostri, câinii de companie sau de vânatoare. Daca mai adaugam si pasiunea pentru fotografie si ca mai merge si din când in când la peste, la clean si scobar, trebuie de vazut daca-si face programarile pentru altceva, in agenda.
La mistreti… cu bicicleta
Este de loc din Bacau. Nu este superstitios. Glumeste pe seama datei de nastere: „intâi a sasea, saizeci si sase. Mai mult stau la tara acum. Cu mama, la Negri. E si acolo de treaba. Vânator legitimat sunt din nouazeci si trei, pe fondul de vânatoare douazeci si sapte, Damienesti. ” Are cam un metru saptezeci inaltime, o mustata neagra, deasa, si ma priveste prin ochelari. Se vede ca nu are nevoie sa mearga la vreo sala de intretinere corporala. E-n „vâna” cum se spune, poate putin mai tabacit, fata de cum l-am cunoscut acum zece ani, dupa un pasaj reusit la rate. Mi-am adus aminte ca se ocupa atunci si cu impaierea pasarilor.
Vanatoarea ramâne pe primul loc. „Sezonul asta a fost al mistretilor. Am avut cel mai bun an. Dar m-am tinut de ei… de ceilalti vânatori. Sunt lucruri care nu merg cum ar trebui. Se mai fac bisericute. Ei au transportul. Eu neavând masina, trebuie sa ma mai cuplez… cu unul, cu altul. Chiar si cu bicicleta am fost de multe ori la vânatoare. Când ai intâlnirea grupei la Rosiori, trebuie sa merg douazeci de kilometri, mai fac zece la vânatoare si mai impusc si mistretul.” Si pe ala cum il iei? nu ma pot abtine.
„Daca-l dobor eu primul asta este. Pa si la revedere. N-am bani sa-l cumpar. Daca-l doboara Laurentiu Baciu, ca si el e la acelasi fond, il pune-n masina si pleaca. In general se imparte. A fost o zi foarte buna in care s-au facut sase bucati, in toamna. S-au impartit la toti vânatorii. Frumos. Toamna la porumb e cea mai frumoasa vânatoare. Si oamenii din localitatile din jur se bucura când realizam cota stabilita, pentru ca mistretii le produc multe pagube.
Si când ii vânez senzatia traita e diferita. E acel fior care ti-l da faptul ca nu-l vezi si te apropii de un animal salbatec, puternic, la zece, chiar sase metri. Seamana cu vânatoarea parkour (vânatoarea virtuala, din jocurile video), iti da adrenalina.
Dar si daca nu-l dobori din prima…!? A fost un an bun pentru ca m-am intâlnit cu opt mistreti si sase i-am pus la pamânt.” Vâneaza la toate speciile de animale si pasari, permise in cotele stabilite de AJVPS Bacau. Are in dotare o arma clasica, un IJ 12, cu doua tevi lise, veche de treizeci si sapte de ani, mostenita de la tata. „N-am fost la capra neagra si la cerb. Nu-mi permit. Aici este vorba de multi bani.”
Carnea frageda
Nu stiu cum veni vorba si de prepararea vânatului. Felul preferat de Ilie Doru este tochitura de godac, inabusita cu usturoi, cu zarzavat, ceapa, morcov, la care sa adauga o mamaliga aburinda si un vin rosu. De preferat, o babeasca neagra, tinuta la temperatura camerei. Servita calda sau in aspic, asa o tochitura bate orice pastrama sau muschiulet. Cica n-are egal si nu face nici depuneri de colesterol. Simt cum papilele gustative incep s-o ia razna la felul cum povesteste, asa ca revin la o alta pasiune, mai veche, impaiatul pasarilor.
„Este si asta o arta. Iti trebuie talent si pricepere. Eu am invatat-o la Sibiu, de la un inginer, când eram copil. Mai impusca tata câte un exemplar frumos, un fazan, o rata. Ma duceam eu cu piesele la impaiat. Ma tinea lânga el si-mi arata cum se procedeaza. Era foarte cautat de vânatori. Avea un atelier plin. Stateau cocosii de munte câte cinci-sase, aliniati in asteptare. Acum ma mai ocup doar asa, din când in când, de piei. Le prepar pâna la un anumit nivel, pentru mine. Cu pasaretul… si mai putin. E nevoie de anumite substante, care se procura mai greu si sunt scumpe. Nu sunt un vânator bogat.”
Dresaj, alpinism, tir cu arcul
Copilaria si-a petrecut-o in zona montana din jurul Sibiului. „Imi placea sa ma catar pe stânci. Am facut apoi alpinism, zece ani, când am revenit in Bacau, la « Alpin Club». Tata a lucrat la Sibiu multi ani, la centrul de dresaj pentru câini, al MAI-ului. Acei câini lupi, si nu numai, care trebuiau sa pazeasca obiective strategice, baraje, combinate chimice. Era cel mai mare centru european de dresaj pe vremea lui Ceasca, trei mii de câini. De la tata mi se trage pasiunea pentru animale. Tot de la el am invatat si primele tehnici de dresaj, inca de mic. Acum am un labrador, Sunny, adus din Italia, pentru aport pe apa.
Are un an. Este al prietenului meu Stefan si ma ocup de dresajul lui. O mai am pe Kity, care are unsprezece ani, pointer, si pe Haiduc, care-i copoi, tot de unsprezece ani. Am avut mai multi copoi, dar nu mi-am mai permis sa-i tin. Manânca mult.” Ne intoarcem la arcul pe care-l tine in mâna. Da lectii novicilor, printre care ma numar si eu.
„Am inceput si eu de mic, cu arcul cu ventuze, tragând in tinta lipita pe usa. Bine…! Am tras cu Kalasnicovul de la sapte ani, ca mergeam cu tata in poligon. Consider ca vânatoarea adevarata este cea cu arcul. Arbaleta nu. Seamana cu o arma de foc si ca idee de ochire. Trebuie sa stii si sa reusesti sa te apropii de vânat. O singura lovitura, o singura sageata. Este arta adevarata a vânatorii. Nu ai voie sa gresesti, sa ranesti doar vânatul.
O lupta in doi, asa cum o faceau stramosii nostri. Mai adaug aici si soimaritul. Tot o arta straveche, bazata pe principiul selectiei naturale. Vânatorul adevarat stie sa discearna. Nu trage in orice ii sare in fata. Stie când un exemplar frumos ajunge la maximul dezvoltarii. Daca-l mai lasi, se degenereaza.”
Pe undeva, este gresita formularea „vânatoarea cu arcul”. Nu pusca face rau, ci glontul iesit din ea. Vârful sagetii, forma si materialul din care este facut, poate ucide. Amendamentele aduse in acest sens, la Legea vânatorii, intoarsa prima data de Iohannis la Parlament, si inca multe altele, au creat vii dispute in spatiul virtual.
Legea a fost adoptata insa in prima forma, fara nicio modificare. Cunosc in Bacau câtiva vânatori talentati, care asteptau legalizarea vânatorii cu arcul. Sunt state in Europa unde acest mod de a vâna are o veche traditie. N-a fost sa fie.
[wonderplugin_gallery id=”316″]
Extras din Legea 149/2015 privind modificarea si completarea Legii vânatorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Lege nr. 149/2015:
„Art. 42 (1) Constituie infractiune de braconaj si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, urmatoarele fapte: q) accesul in fondurile cinegetice sau practicarea vânatorii cu capcane neautorizate, pasari de prada si arcuri; r) accesul in fondurile cinegetice sau vânatoarea cu arbalete, arme la care percutia cartusului se realizeaza pe rama ori cu alte arme decât cele autorizate sau omologate, dupa caz, pentru vânatoare in România. Sunt pedepsite si producerea sau reproducerea, procurarea, detinerea, comercializarea si utilizarea, dupa caz, a capcanelor, arcurilor de vânatoare, pasarilor de prada sau câinilor de vânatoare, fara respectarea reglementarilor administratorului.”
Amenda este cuprinsa intre zece si douazeci de mii de lei. Tot sa-ti vina cheful sa incerci.
Din impresionantul CV al pictorului Dorin Macovei spicuim câteva din realizarile de pictura monumentala:
