Cercetați pentru infracțiuni la regimul rutier

1 aprilie 2016

La data de 31 martie a.c., în jurul orei 04.30, polițiștii rutieri au depistat un oneștean de 30 de ani, care a conducea un autoturism pe Bulevardul Oituz, din Oneşti, în timp ce se afla sub influenţa alcoolului.
Bărbatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat valoarea de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat și a fost condus la Spitalul Municipal Oneşti, unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cauză s-a întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului.

La data de 31 martie a.c., polițiștii din cadrul Biroului Rutier Bacău, au oprit în trafic, pe strada Energiei din Bacău, un autoturism condus de o persoana de sex masculin.
La volanul autoturismului a fost identificat un bărbat de 44 ani, din Bacău, despre care s-a stabilit că are permisul suspendat.
Conducătorul auto emana halenă alcoolică și a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost transportat la Spitalul Judetean Bacau, unde i s-au prelevat mostre biologice de sânge.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice și conducerea unui vehicul având dreptul de conducere suspendat.

La data de 31 martie a.c., în jurul orei 22.00, pe D.N. 2 F, din comuna Plopana, polițiștii au depistat un tânăr de 22 de ani, din județul Vaslui, care conducea un autoturism, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Din verificări a rezultat că autoturismul i-a fost încredințat spre a fi condus pe drumurile publice de un bărbat de 50 de ani, care cunoştea faptul că tânărul nu deţine permis de conducere.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule şi încredinţarea unui autovehicul spre a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu deţine permis de conducere.

La data de 01 aprilie în jurul orei 01.30, polițiștii au fost sesizați despre producerea unui eveniment rutier cu pagube materiale, pe strada Oituz din Bacău.
Din primele verificări efectuate de polițiști la fața locului a rezultat că un bărbat de 47 de ani, care conducea un autoturism pe strada Oituz a intrat în coliziune cu un autoturism parcat.
Conducătorul auto de 47 de ani emana halena alcoolică și a refuzat atât testarea cu aparatul etilotest cât și prelevarea mostrelor biologice de sânge necesare pentru stabilirea alcoolemiei.
În cauză se efectueaza cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei.

S-a taiat panglica Centrului Comunitar Stanisesti: Porti si inimi deschise pentru vârstnici si copii

Silvia Patrascanu

1 aprilie 2016

Inaugurarea Centrului Comunitar Stanisesti a adunat, joi, multi locuitori in fata Caminului Cultural, la etajul caruia va functiona noul serviciu. In acest sediu, cei peste 50 de vârstnici ai comunei vor avea un spatiu in care vor desfasura activitati si vor interactiona cu tinerii.

Tot aici a fost amenajat „Clubul cu Lipici”, in care copiii vor gasi jucarii, caiete, carti de colorat, carioca, plastilina si alte materiale.

Exista, de asemenea, un spatiu destinat celor 30 de voluntari (elevi de clasele a VII-a si a VIII-a), spatiu dotat cu calculatoare si „diverse materiale din care sa se inspire pentru a-si planifica si desfasura activitatile dedicate seniorilor sau colegilor lor mai mici”, arata Ionut Chirita, coordonator PR.

Centrul Comunitar Stanisesti mai gazduieste un muzeu al comunei, al carei exponat principal este o lada de zestre veche de 200 de ani, noua biblioteca a comunei, cu o colectie de peste 10.000 de carti, si biroul echipei de ingrijire la domiciliu, care se ocupa de 100 de batrâni.

Amenajarea centrului si activitatile care vor fi derulate aici fac parte din proiectul „Un model replicabil de servicii comunitare pentru mediul rural” si sunt finantate prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.

Grantul acordat este de 74.800 CHF, iar cofinantarea asigurata de solicitant si partener, in valoare de 36.000 CHF.

„Este cu adevarat un centru al intregii comunitati, unde ii asteptam cu portile si inimile deschise pe toti locuitorii comunei.

Ne bucuram fiindca putem sa ne respectam angajamentul facut inca de acum 20 de ani fata de locuitorii acestei zone de a dezvolta neintrerupt serviciile sociale, medicale si educationale care sa aduca normalitate in vietile lor si perspective de dezvoltare in intreaga zona.

Acum aproximativ 10 ani deschideam primul Club cu Lipici din intreaga zona de est a judetului, astazi suntem mândri sa anuntam ca avem prima comuna din zona care are doua astfel de centre pentru copii. In acest fel, accesul la educatie de calitate si egalitate de sanse intre copii va fi semnificativ sporit!”
Gabriela Achihai, presedinte FSC Bacau

Stavarache a scapat de arestul la domiciliu, dar nu are voie sa exercite functia de primar

Cătălina Chifu

1 aprilie 2016

Primarul suspendat al Bacaului, Romeo Stavarache, a contestat, vineri, la Curtea de Apel, decizia de prelungire a masurii arestului la domiciliu, luata de Tribunal pe 28 martie.

Unul din argumentele aduse pentru revocarea sau inlocuirea masurii a avut legatura cu starea sa de sanatate care ar impune tratamente si deplasari.

Primarul a anuntat chiar ca va intra in concediu pâna la sfârsitul mandatului.

„Sunt foarte bolnav, am slabit 10 kilograme. Am tensiune arteriala cu risc de gradul III”, s-a plâns edilul.

Instanta a luat in calcul aceste probleme de sanatate, dar si intentia primarului de a se indeparta de viata politico-administrativa.

In acest context, decizia magistratilor si conditiile impuse, aparent atipice in alte situatii, sunt corecte, a apreciat si avocatul primarului.

Curtea de Apel a admis contestatia lui Stavarache si a dispus înlocuirea arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar.

Pe lânga restrictiile obisnuite impuse de aceasta masura, inclusiv de a nu parasi tara si de a nu lua legatura cu inculpatii/martorii din dosar, instanta i-a pus in vedere primarului si alte obligatii: sa nu se deplaseze la sediile Primariei Bacau si Consiliului Local Bacau ori în locatiile în care se desfasoara sedintele Consiliului Local Bacau si sa nu exercite functia de primar al municipiului Bacau ori al altui municipiu sau comune.

In cazul nerespectarii obligatiilor, controlul judiciar poate fi înlocuit cu arestul la domiciliu sau arestul preventiv.

Decizia este definitiva.

Romeo Stavarache a fost plasat in arest la domiciliu, la inceputul lunii martie, fiind acuzat ca a incalcat conditiile controlului judiciar si a luat legatura cu martorii din dosar, angajati in primarie, atât in scris, cât si prin intermediari.

Un adolescent care a furat un telefon, prins de o patrula de jandarmi

Comunicat de presa

1 aprilie 2016

În ziua de 31.03.2016, efective din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile „Alexandru cel Bun Bacău” au constatat o faptă penală de tâlhărie în municipiul Bacău.

În ziua de 31.03.2016, în jurul orei 22.00, pe timpul unei acţiuni specifice pe linia prevenirii şi combaterii faptelor antisociale în municipiul Bacău, jandarmii din cadrul unui echipaj de ordine şi siguranţă publică au observat , în zona Pieţei Centrale , un tânăr care a sustras cu violenţă de la o femeie un telefon mobil şi a încercat să fugă.

Jandarmii au intervenit imediat şi l-au oprit pe făptuitor ; aceştia l-au condus la sediul Poliţiei Municipiului Bacău pentru audieri şi continuarea cercetărilor. A fost legitimat, constatându-se că este vorba despre Ciprian C. de 17 ani din localitatea Horgeşti, judeţul Bacău .

Telefonul mobil (în valoare de 800 lei) a fost restituit victimei, aceasta mulţumind jandarmilor pentru intervenţia şi promptitudinea de care au dat dovadă.

În cauză sunt efectuate verificări sub aspectul comiterii de către persoana în cauză a unei fapte susceptibile infracţiunii de tâlhărie calificată.

Ceremonial la Inspectoratul de Jandarmi

Comunicat de presa

1 aprilie 2016

Astăzi, 1 aprilie 2016, la sediul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău a avut loc un ceremonial militar dedicat sărbătoririi a 166 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române .

Personalul Grupării de Jandarmi Mobile Bacău şi Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău a participat astăzi, începând cu ora 11.00, la un ceremonial militar dedicat Zilei Jandarmeriei Române.

La activitate au participat reprezentanţi din cadrul structurilor Ministerului Afacerilor Interne precum şi ai altor instituţii cu care cele două unităţi de jandarmi desfăşoară activităţi în comun.
Ceremonialul a debutat cu primirea invitaţilor; a urmat trecerea în revistă a formaţiei şi prezentarea ordinelor de avansare a cadrelor militare din cele două unităţi, acestea fiind recompensate pentru rezultate foarte bune obţinute pe timpul desfăşurării misiunilor şi activităţilor specifice.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău:

– doi ofiţeri cu gradul de maior au fost avansaţi la gradul de locotenent colonel;
– trei subofiţeri cu gradul de plutonier major au fost avansaţi la gradul de plutonier adjutant.

Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău

– un ofiţer cu gradul de maior a fost avansat la gradul de locotenent colonel;
– un subofiţer cu gradul de plutonier adjutant a fost avansat la gradul de plutonier adjutant şef;
– cinci subofiţeri cu gradul de plutonier major au fost avansaţi la gradul de plutonier adjutant.

Domnul Constantin Toma, subprefect al judeţului Bacău, le-a înmânat gradele militare celor recompensaţi şi le-a transmis felicitări pentru meritele şi profesionalismul de care au dat dovadă.

Campanie de impadurire in comuna Magura

Economie

Petru Done

1 aprilie 2016

Pitoreasca Vale a Negelului, aproape de izvoarele cunoscutului pârâu care strabate comuna Magura si Bacaul, a fost mai animata joi, 31 martie, ca oricând. Câteva zeci de tineri din Grupul de cercetasi „Sf. Nicolae” de la Colegiul National Tehnic „N. V. Carpen”, condus de parintele Florentin Vornicelu, voluntari ai Asociatiei „Iubim natura”, din Bacau, si elevi din comuna Magura (Scoala Gimnaziala „Emil Braescu”) au venit sa planteze sute de puieti de paltin de munte intr-un gol de padure din punctul Valea Seaca.

Lor li s-au alaturat primarul si viceprimarul comunei Magura, Constantin Traistaru, respectiv Iordache Costras, dar si un corp de silvicultori, condusi de seful compartimentului Impaduriri al Directiei Silvice Bacau, Alexandru Rosca, si de seful Ocolului silvic Bacau, Valentin Ionita, precum si de responsabilul pentru cultura si refacerea padurilor Viorel Apopei, din Directia Silvica.

Inginerul pentru cultura si refacerea padurilor Viorel Apopei i-a instruit pe tineri cum trebuie plantat corect un arbore si a precizat ca actiunea de la Magura nu a fost singura de acest fel pâna acum. „Am plantat deja – a spus Viorel Apopei – alti arbori, pe 28 de hectare.

Lumea vorbeste, indeosebi de taierea fara rost a padurii, dar trebuie stiut ca noi, ocoalele silvice, ne ocupam si de impaduriri, artificiale sau naturale. Padurea este ingrijita si creste cu roua sufletului omenesc, asa cum spunea un mare gânditor. Si ceea ce am facut acum prin actiunea de la Magura a fost tot in acest spirit”.

In acest an, în judet vor fi operate regenerari naturale pe 360 ha, regenerari artificiale (plantari) pe 130 ha, completari de culturi pe 67 ha si refacerea culturilor calamitate în anul 2015 pe 15 ha. Cele peste un milion de plante aduse la plantari vor fi puieti de brad, de larice, de molid, de pin silvestru, de gorun, de stejar pedunculat, de plop, de salcâm si de fag, de cires, de frasin si de paltin. Circa 5.000 de puieti vor fi din specii de amestec.

[wonderplugin_gallery id=”486″]

„In fiecare an, in perioada 15 martie – 15 aprilie, organizam campania «Luna plantarii arborilor». Si anul acesta organizam actiuni de popularizare a importantei pastrarii întregului fond forestier, dar si activitati de plantare de puieti, de igienizare a lizierelor de padure, de înfrumusetare a spatiilor verzi din localitatile judetului. Pe 21 martie am marcat deja Ziua Internationala a Padurilor, sarbatoare ajunsa la editia a patra, pentru care Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite (FAO) a sugerat ca tema «Padurea si apa», pentru ca padurea este sursa de echilibru hidrologic”.
Alexandru Rosca, seful compartimentului Impaduriri al Directiei Silvice

Clorul de la Bazin: S-a intâmplat, dar nu s-a produs

Ovidiu Pauliuc

1 aprilie 2016

„Accident”. Asa a fost catalogat de oficialitati evenimentul de saptamâna trecuta, de la Bazinul de Inot din Bacau, când mai multi sportivi au reclamat miros intens de clor in aerul din incinta bazinului si chiar au mers la medic pentru consult.

Totul este pus pe seama hipocloritului livrat de Chimcomplex Borzesti, achizitionat luna trecuta si care ar fi fost de o alta calitate decât cel livrat de obicei.

„A fost vorba despre clor care s-a disipat mai greu in aer. Ca sa remediem rapid situatia, dat fiind ca sunt mai multe competitii in aceasta perioada, am schimbat o parte din apa din bazin si am folosit alt hipoclorit adus de la Chimcomplex.

Analizele efectuate de Directia de Sanatate Publica arata ca, acum, apa se incadreaza in parametrii normali. In acest weekend mai este o competitie nationala si se va desfasura in bune conditii, dar saptamâna viitoare vom schimba intreaga apa”, a spus viceprimarul Radu Ababei.

El a mai spus ca de la Chimcomplex s-au primit asigurari ca hipocloritul a fost acelasi ca intotdeauna.

Intrebat de reporterul „Desteptarii” pe ce criterii s-a stabilit ca ar fi fost vorba despre alt fel de hipoclorit, viceprimarul Ababei a spus ca nu exista diferente specificate in acte, iar totul este la nivel de perceptie individuala.

„Este prima oara când se intâmpla asa ceva in cei 30 de ani de când functioneaza bazinul. Nu a fost vorba insa de un accident major, ci doar de o intâmplare. Au fost peste 330 de sportivi la competitiile din saptâmâna trecuta si doar unul a reclamat probleme ce au necesitat asistenta medicala. Parametrii apei sunt in limite normale si nimeni nu este pus in pericol, in nici un fel”, a spus Gabriel Lupu, responsabil al bazelor sportive, din partea Primariei.

Bazinul de Inot are insa problema lipsei unei asistente medicale permanente, in conditiile in care, ca activitate curenta, peste 140 de copii sunt in grupele de initiere, la care se adauga sportivii de performanta.

Asistenta medicala este asigurata de instructori, care au pregatirea necesara, dupa cum spune instructorul Eugen Pilat. „Sunt instruit pentru situatiile in care un inotator ar avea nevoie de ajutor. Fac fata si am salvat multe vieti in activitatea mea. Insa incidentul legat de clor nu a necesitat nici o interventie din partea mea. Este pentru prima oara când ma confrunt cu o asemenea problema”, a spus antrenorul Eugen Pilat.

De mentionat ca intreg bazinul are o capacitate de 2750 mc de apa (cam cât ar consuma, cu o medie de 10mc/luna, o locuinta in 20 de ani – n.a).

Hipocloritul de la Chimcomplex este adus in cisterne speciale, in cantitate de 2,5 tone pe transport, in valoare de 1.950 de lei (ultima factura).

Din aceasta cantitate se folosesc in jur de 400 de litri pe luna. Viceprimarul Ababei a reamintit de o posibila schimbare a furnizorului de hipoclorit.

Singurii producatori de hipoclorit din România sunt Chimcomplex si Combinatul Chimic de la Govora. Acesta din urma are insa probleme cu livrarile, asa ca autoritatile s-ar putea orienta catre import, la preturi „aproximativ egale”, dupa cum a spus viceprimarul Ababei.

Am incercat, vineri, dupa conferinta de presa in care au fost prezentate toate aceste informatii si acuzatii indreptate spre Chimcomplex, sa aflam si opinia unui responsabil din partea intreprinderii. Secretara a fost amabila, dar la numarul furnizat de dumneaei, al responsabilului cu vânzarea clorului, respectiv domnul Daniel Prisecariu, dupa cum ne-a fost recomandat, nu a raspuns nimeni. Dispozitia de a prezenta opinia ramâne.

PSD si-a lansat candidatul la Primaria Moinesti

Silvia Patrascanu

1 aprilie 2016

Social-democratii din Moinesti au organizat, joi dupa-amiaza, un dublu eveniment: au inaugurat sediul municipalei PSD si au lansat candidatul la functia de primar. E vorba despre inginerul petrolist Sorin Botezatu, vicepresedintele organizatiei locale.

“Ma simt onorat ca partidul are incredere in mine si m-a desemnat candidat pentru Primaria Moinesti. Sunt decis si convins ca pot câstiga. Vom face o campanie civilizata, eleganta, i-am zis eu, in care ii vom informa pe cetateni ce a facut PSD pentru ei si ce dorim sa facem in continuare”, a declarat Sorin Botezatu.

La eveniment au participat Dragos Benea, presedintele PSD Bacau, deputatul Miron Smarandache, presedinte al PSD Moinesti, si deputatul Lucian Sova.

“Imi place cum arata acum organizatia moinesteana a PSD. Si pentru asta ii multumesc domnului deputat Smarandache, dar si candidatului nostru. Se simte o emulatie pozitiva. E greu, dar nu imposibil, sa câstigam in Moinesti, dupa ce actualul primar a fost aliatul nostru in USL.
In calitatea mea de presedinte al Consiliului Judetean am ajutat foarte mult municipiul Moinesti. Vreau ca moinestenii sa stie asta. Organizatia judeteana a PSD il sprijina 100 la suta pe Sorin Botezatu si sper sa producem surpriza politica a judetului aici, la Moinesti. Avem toate premizele”, a declarat Dragos Benea.

“Atunci când l-am desemnat pe Sorin candidatul PSD pentru Moinesti am luat in calcul multe dintre atuurile sale. Este tânar, pregatit, cu putere de munca si vointa. N-am luat in calcul si faptul ca este un foarte bun om de echipa. Acum sunt sigur de asta. Are tot sprijinul meu si el stie asta. Si dumneavoastra stiti asta.

Când au facut lucruri bune pentru Moinesti, fostii nostri aliati au avut de la noi tot sprijinul. Au fost si situatii in care actualul primar nu a fost sprijinit de PSD, ca in cazul crematoriului, si bine am facut. Acum, le vom spune moinestenilor ca noi si candidatul nostru, Sorin Botezatu, suntem varianta mai buna”, a declarat deputatul Miron Smarandache.

„Scena este altarul sufletului meu”

Interviu

Gheorghe Bălțătescu

1 aprilie 2016

– interviu cu Maria Tataru, interpreta de muzica populara

– Doamna Tataru, sunteti pe scena de peste 35 de ani, dând glas, cu vocea dumneavoastra inconfundabila, unor frumoase si autentice cântece din folclorul românesc, dar mai cu seama din cel moldovenesc, de pe vaile Bistritei si Siretului, fiind, tot de atâtia ani, apreciata si aplaudata pe scenele din România si din lume. Care este, astazi, in opinia dumneavoastra, starea, soarta acestui indragit gen muzical, in conditiile in care vedeta este CD-ul si nu interpretul?

-Va multumesc pentru invitatia la acest dialog, dar si pentru aprecierile facute. Intr-adevar, in repertoriul meu, in lada mea de zestre am melodii foarte frumoase, autentice, culese sau prelucrate de mine, insa, cu parere de rau va spun ca nu prea mai avem unde sa le daruim publicului. Bacaul nu mai are o orchestra asa cum a fost “Plaiurile Bistritei”. Avem un ansamblu, exista si functioneaza in Bacau “Busuiocul”, condus de Petrica Vlase, pe care il salut si urez ansamblului pe care il conduce viata lunga si plina de succese, deoarece doar el mai organizeaza spectacole de mare anvergura si tinuta artistica, cum este Festivalul “Ion Dragoi”, insa un oras ca Bacaul merita mai mult. Valoarea unui interpret, a unui rapsod se vede pe scena, fara intâlnirea cu publicul, practic, nu existi. Pe lânga “Busuiocul”, eu mai colaborez si cu alte ansambluri, cum sunt “Ca la noi”, condus de Camelia Rosu, “Plaiuri bacauane”, al coregrafului Robert Costrovanu, un tânar care cunoaste si iubeste folclorul. Din pacate aveti dreptate, la cele mai multe spectacole, artistii vin cu CD-ul in buzunar, cu lautarii in cutie, cum se spune. Este o realitate,
care deriva din costurile foarte mari pentru a cânta cu o orchestra, poate si lipsa, cum spuneam, a unor formatii instrumentale. Doar solistul si instrumentul, impreuna, aduc bucurie, sarbatoare in suflet oamenilor. DJ-ul nu inlocuieste niciodata orchestra. Vremurile sunt altele si suntem nevoiti sa facem acest compromis.

Cântecele mele au radacini in sat

– Cu ce gânduri, cu ce sentimente urcati pe scena, ce doriti sa transmiteti spectatorului?

– Intru pe scena cu emotie si acum dupa atâtia ani, scena este altarul sufletului meu, si ma inchin cu respect in fata spectatorului, a telespectatorului. Le daruiesc cântecele din tot sufletul meu, le dau viata, le traiesc impreuna cu ei si ma bucur de bucuria lor. Publicul te simte daca nu esti naturala, daca nu traiesti cântecul, fiecare cântecel transmite un mesaj, aduci cu el viata, obiceiul, intâmplarile, amintirile, satul, casa, oamenii, parintii, bunicii pe care i-ai parasit sau nu mai sunt. De aceea folclorul ramâne viu, el se identifica cu trairile fiecaruia, fie bucurie, fie tristete.

– Sunteti nascuta intr-un sat din apropierea Bacaului, se vede si din timbrul vocii, din accente, din versurile cântecelor, din acompaniamentul orchestrei. Care sunt sursele de inspiratie, cum va alegeti repertoriul?

– Repertoriul meu are radacini in satul meu, in satele din jur, de la sezatorile care se organizau la tara, de la hore, de la diferite sarbatori care marcau viata satului. Este adevarat ca multe dintre acestea au disparut, viata, la tara, este alta acum, grijile au depasit bucuriile. Eu am avut marea sansa sa lucrez multi ani cu maestrul George Sârbu, dirijor la “Plaiurile Bistritei”, un muzician de mare forta si talent, de la care am invatat foarte, foarte multe ca interpret, am invatat cum sa valorific un cântec, o doina. Era un artist care stia sa lucreze cu solistul, sa-l puna in valoare, daruind, fara rezerve, deschis, tot ce stia el, cum rar se mai intâmpla astazi. Ne invata cum sa ne alegem repertoriul, in functie de datele naturale ale fiecaruia, sa promovam dialectul nostru regional, fara rusine, fara complexe. De aceea, cred, repertoriul meu suna ca la Bacau, Parâncea, ca la Nastaseni, Agas sau Oituz.

Doina este terapie pentru sufletul omului

– Ati vorbit, intr-un alt interviu despre doina, genul cel mai greu, piatra de incercare pentru fiecare solist, cine nu cânta o doina, nu este interpret adevarat…

– Doina, doina este cântecul de alean, de durere, de jale. Cu doina cunosti calitatile vocale ale solistului, cu doina esti singur pe scena, doar cu vocea ta, fara orchestra, doina este medicament, terapie pentru sufletul si inima omului.

– Aveti in repertoriu o doina, Doina de inec, se cheama. Care este izvorul acestui sfâsietor cântec?

– O intâmplare tragica din familia mea, un baiat de numai 17 ani, un nepot, student la teologie parca, a venit in vacanta, s-a dus la Siret, la scalda, la Racatau, si nu s-a mai intors. L-au cautat trei zile scafandrii, apoi parintii au dat drumul pe apa la un colac si o lumânare, acolo unde s-au oprit, in acel loc l-au gasit. Spun si in cântecul meu: “In lacul de la Racatau, s-a-necat voinic flacau,/ Te-am catat in Lacul Mare, cu-n colac si-o lumânare!” Nu pot acum sa-l cânt…Iertati-ma! Recent am avut un concert la Sala Radio, cu orchestra mare a Radioului, dirijor Adrian Grigoras, a fost un concert minunat, cu solisti foarte buni, Floarea Calota, Gheorghe Rosoga etc., unde am cântat si aceasta doina, preluata si de alti interpreti.

– Primul album, primul disc?

– Primul album “Cine are mama-n casa”, cu Orchestra Radio, pe care l-am reeditat la o alta casa de productie, cu titlul “Floricica stiu juca”, era in 1986, iar dupa 10 ani, in 1996, am scos albumul “Am trecut de jumatatea vietii”, iar al treilea, cu orchestra “Ciprian Porumbescu” – “Mândri-s bacauanii mei”.

Costumul popular este floarea din fereastra neamului

– Pe lânga voce, versuri, muzica, un rol foarte important, in spectacol, in prezenta unui interpret il are si costumul, costumul popular, supus si el, in ultimul timp, unor nepermise transformari, de la ii cu paiete la bundite din material plastic. Am vazut la dumneavoastra costume foarte frumoase, autentice, cu motive pur moldovenesti. De unde le aveti, cine vi le face?

– Portul nostru popular! N-am purtat si nici nu o sa port decât costumul nostru autentic. Costumul popular este floarea din fereastra neamului. Am primit sau am cumparat multe costume vechi, eu, cu mâna mea le reconditionez, le pregatesc pentru scena, mi-ar mai trebui o viata pentru a le reface pe toate. Primul meu costum l-am avut de pe Valea Trotusului, cu o catrinta pe care o am si acum, tesuta cu fir metalic. O frumusete, nu o mai port, dar nici nu ma indur sa o dau la un muzeu. O las mostenire fetelor mele. O camasa o am de la o profesoara, doamna Stratulat, de la Cucuieti – Dofteana, are peste 100 de ani, am reconditionat-o si o port si acum cu mare drag. Am o ploita foarte veche, pe care am refacut-o dupa modelul original, impletit de maicuta mea, pe care nu o mai am, am pierdut-o. Mama era o mare gospodina, priceputa la toate din casa. O chema Lina, de loc din Oncesti, casatorita cu tatal meu, Aristotel Tataru, care traieste si acum, si ma bucur ca nu gasesc casa parinteasca pustie. Când intru in casa, o caut pe mama, deschid dulapul si vad o parte din hainele ei, le ating, le mângâi si imi dau lacrimile. Tin foarte mult la costumul original, acum, aproape toate costumele sunt la fel, facute la masina, toate sunt stralucitoare, cu mult sintetic, ceea ce este un atentat la buna noastra traditie, lasata si mostenita de la batrânii nostri.

– Sunteti mama a trei fete, Vasilica, care v-a mostenit talentul, fiind acum o cunoscuta interpreta de muzica populara…

– …Vasilica, sunt foarte mândra de ea. A inceput sa cânte de mica, insa mai am doua fete, doua comori. Suntem o familie fericita, careia i-am dedicat toata viata mea, mi-am neglijat si cariera, am renuntat uneori si la cântat, pentru a fi alaturi de ele. Eu n-am fost o indrazneata, bagareata, cum se spune, insa, cu toate loviturile primite, mai cred in bunatate, sinceritate, in bunul simt. Asa le-am invatat si pe fetele mele. Sa revenim la Vasilica, a fost in Singapore, avea doar sase ani, apoi a fost selectata sa reprezinte România, impreuna cu alti solisti, la doar 11 ani, la Olimpiada de la Atlanta, toate ziarele au scris: “La Atlanta va cânta o bacauanca”. Acum este apreciata, are o voce distincta, frumoasa, are succes la public, este iubita. Mai am doua fetite, din a doua casatorie, cu Gelu Bodea, jandarm la Brigada Mobila, Ada Georgiana si Andra, cânta si ele, sunt foarte talentate si multumesc Celui de Sus ca le-a harazit cu acest dar de nepretuit. Am si doi nepoti, Alin Cristian si Smarandita Ioana, copii buni, inteligenti, de la care am invatat cea mai frumoasa meserie din lume, aceea de bunica. Ii iubesc foarte mult.

[wonderplugin_gallery id=”485″]

Toata viata am trait numai din cântec

– Când Vasilica a crescut mare, s-a afirmat ca solista, ati simtit ca va concureaza, ca va ia locul?

– Nu, dimpotriva, as fi in stare sa renunt eu, numai sa aiba ea succes, sa devina una dintre cele mai mari interprete din tara. Imi ajunge bucuria ei, cum la fel de mult imi doresc ca si Ada si Andra sa se afirme in aceasta lume a cântecului, frumoasa, dar destul de dificila, unde, din pacate, mai este destula invidie, rautate, nedreptate, in care banul este la putere. A fost o perioada in care am vrut sa ma retrag, am suferit, insa nu m-am lasat, am cântat acasa, singura, in taina, pregatindu-ma pentru urmatoarele aparitii pe scena, la televizor sau radio, la petrecerile private. Ai nevoie, in viata, si de noroc, dar si de o sustinere din partea celor care se ocupa de folclor, de cultura bacauana. Toata viata am trait numai din cântec, din munca cu tineri interpreti, cu cei mici. Imi doresc doar sa fiu sanatoasa, ca am avut parte si de suficiente necazuri, insa le-am trecut pe toate, prin si cu cântecele mele. Steaua mea este inca acolo, sus. Eu sunt si voi fi mereu Maria Tataru, cu viata si cântecele mele.

Suntem datori sa pastram ce am mostenit

– Folclorul, nu o spun eu, o spun mari artisti, compozitori, muzicologi, este Mireasa Poporului, el s-a nascut la sat. Doamna Maria, mai este satul izvor de folclor?

– Satul nu mai este inflorit ca altadata, uneori il vad pustiu, cu lacate pe porti, case parasite, batrânii s-au dus, parca au luat si casele dupa ei, nici iarba nu mai creste. Am un cântecel: “Creste iarba in ograda si de tini ma intreaba, mama”. In satul meu nu stiu daca mai sunt 20 de familii, tineretul a luat calea pribegiei, nu-si mai gasesc locul, rostul in matca lor. Ma intrebati ce-i de facut. Sa pastram ce avem, sa tinem cu dintii de ce a mai ramas, sa educam copiii in frumosul nostru obicei de respect pentru valorile traditionale, sa mergem acolo, incercând, fiecare cu puterile sale, cu talentul lui, sa tinem treaza mostenirea, traditia, portul, cântecul. Poate a venit timpul sa dam inapoi ce am primit.

– Planuri de viitor?

– Am in lucru un CD, aici, in Bacau, pentru fetele mele, Ada Georgiana si Andra, au mai multe melodii frumoase, cânt si eu cu ele, care va fi gata curând. Este un proiect frumos pe care vreau sa-l finalizez, va fi o surpriza pentru bacauani. Am si eu in lucru un CD, cu 14 melodii, o alta surpriza, dar toate la timpul lor. Sa va cânt o melodie, un cântec al meu de suflet, de pe viitorul album: “Doamne iert, c-asa spui tu, dar ma doare sufletu,/ Ca dusmanii ma opresc/ Fata sa n-o mai iubesc,/ Mi-o facut gard la gradina, sa n-o mai vad când suschina,/ Oi ruchi scânduri din gard/ Si la ea tot merg cu drag/, Hai, lume, Of, Of, Of,/ Fata mi-i mângâierea, nepoteii mi-s averea/, Lor le-oi face cararusa, sa deschida a mea usa”. Imi doresc sa le cânt bacauanilor tot mai des, au nevoie de cântec, de doinele noastre, de jocurile pe care, sunt sigura, isi amintesc si ei cu drag. Le multumesc si ii astept cu drag la concertele mele.

Fotografiile fac parte din colectia privata a Mariei Tataru

Fotbal/ Liga a II-a: Pentru play-off

Sport

Dan Sion

1 aprilie 2016

Academica Clinceni- Sport Club Bacau (sâmbata, ora 11.00)

Vineri seara, cu ochii pe televizor, pentru Rapid- ACS Berceni. Iar sâmbata, pe teren, contra Academicii Clinceni. Doua meciuri, un singur obiectiv: accederea in play-off. Pentru a incheia sezonul regulat al ligii secunde pe locul 6, Sport Club Bacau are mai multe variante. In fapt, poate pierde si meciul de la Clinceni. Cu o conditie: ca Berceniul sa nu câstige in Giulesti. „Practic, noi am putea aborda meciul de sâmbata cu calificarea in buzunar.

Totul este ca ACS Berceni sa nu obtina victoria contra Rapidului. Atunci, am fi obligati sa câstigam si noi la Clinceni. Dar va asigur ca, indiferent de rezultatul din Giulesti, noi vom merge la victorie contra Academicii Clinceni”, a declarat Cristi Popovici, care conteaza pe lotul complet, cu exceptia lui Corban. Mijlocasul bacauan s-a accidentat luni, la inghinali, la faza in care a marcat golul ce a decis confruntarea amicala dintre selectionatele U18 ale României si Moldovei si este incert pentru jocul de sâmbata. De notat faptul ca in confruntarea revansa dintre România si Moldova, disputata miercuri si incheiata cu scorul de 5-2 pentru „tricolori” a debutat si portarul Sport Clubului, Ureche.

Programul complet al etapei a 26-a, ultima din play-off: Rapid Bucuresti- ACS Berceni (vineri, ora 18.00, Digisport), Farul Constanta- Gloria Buzau, Academica Clinceni- SC Bacau, Ceahlaul Piatra Neamt- CS Balotesti, Dunarea Calarasi- Rapid CFR Suceava, Dacia Unirea Braila- Bucovina Pojorâta.

Clasamentul Seriei I

1 Rapid Bucuresti 23 16 5 2 42-9 53p.
2 Dunarea Calarasi 23 14 7 2 47-12 49p.
3 Academ. Clinceni 23 13 3 7 45-23 42p.
4 Farul Constanta 23 12 5 6 44-30 41p.
5 Dacia Braila 23 12 5 6 28-19 41p.
6 Sport Club Bacau 23 11 2 10 28-28 35p.
7 ACS Berceni 23 8 6 8 31-34 33p.
8 Gloria Buzau 23 9 4 10 23-37 31p.
9 Rapid Suceava 23 6 7 10 21-33 25p.
10 CS Balotesti 23 5 8 10 22-30 23p.
11 Bucov. Pojorâta 23 3 8 12 14-39 14p.
12 Ceahlaul P. Nt. 23 3 5 15 14-39 14p.
13 Otelul Galati 24 3 3 18 12-43 12p.

Powerlifting: Bacauanii, la putere

Sport

Dan Sion

31 martie 2016

Campionatul National de powerlifting desfasurat recent, la Teius, i-a avut ca protagonisti pe cei de la SCM Bacau.

Clubul bacauan si-a trecut in cont urmatoarele rezultate: Ionika Serban- locul 1, la 53 kg, categorie la care a devenit campioana absoluta la cadeti, Maria Bândac- locul 1 la genuflexiuni si indreptari la 57 kg, Andreea Evu- locul 3 la 63 kg, Daniel Melecciu- locul 1 la 43 kg si Alin Petre- locul 1 la 74 kg.

O alta grupare bacauana laureata la Nationalele de la Teius a fost CS Bronx, a carei reprezentanta, Madalina Ardeleanu, care s-a laureat campioana absoluta la copii, 52 kg si vice-campioana nationala la cadeti.

Urmatoarea competitie este Campionatul European din Spania, la care Bacaul va fi reprezentat de Maria Bândac.

Volei feminin/ Divizia A1: Cu sansa a doua

Sport

Dan Sion

31 martie 2016

Mansa retur a semifinalei dintre Stiinta Bacau si Volei Alba Blaj, care are ca miza un loc in finala Diviziei A1 la volei feminin incepe de la 0-2. Adica de la rezultatul stabilit in tur, la Blaj, acolo unde gazdele s-au impus cu 3-0 si 3-1.

Pentru a ajunge din nou in finala, campioanei ii mai trebuie o singura victorie. Si are- teoretic- trei meciuri la dispozitie. Primul este programat sâmbata, de la ora 17.00, in Sala Sporturilor din Bacau. Daca Blajul câstiga din nou, semifinala e transata. Daca, dimpotriva, Stiinta isi va valorifica avantajul terenului propriu, atunci cele doua echipe se vor regasi de o parte si de alta a fileului si duminica, tot in Bacau si tot de la ora 17.00.

In cazul unei noi victorii bacauane, accesul in finala va fi transat in „decisivul” de miercuri, 6 aprilie, de la Blaj. „Sincer, avem sanse mici, dar ne vom bate pentru ele. Sper ca si publicul sa ne dea o mâna de ajutor sâmbata si, de ce nu, duminica. Din pacate, acum, greutatea apasa pe umerii nostri. La Blaj am jucat fara presiune”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa.

Viata de boier

Memoria

Deșteptarea

31 martie 2016

„Daca munca era buna, o luau boierii”, zice o vorba populara. Asa ca, neavând nevoie a munci, boierii petreceau si o faceau destul de bine dupa cum ne povesteste Radu Rosetti, in „amintirile” sale.

„Toata lumea se scula relativ de dimineata. Vânatorii, când era vreme de vânatoare, adica dupa ideile de atunci aproape in tot cursul anului, plecau in zori de ziua, luându-si cu dânsii un dejun copios. Ceilalti boieri se trezeau mai târziu, iar indata ce faceau ochi, inainte de a se spala si de a se imbraca, se asazau turceste pe pat si li se aduceau dulceti si apa, urmate indata de cafe turceasca. Apoi veneau ciubucele, aduse de ciubucciul curtii sau de feciorii lor particulari, aprinse gata, cu «caimac cât un stog de fân» pe deasupra bucatii de iasca aprinsa. (…)

Dejunul, zacusca cum i se zicea pana pe la 1860, se lua pe la zece in sofragerie, iar dupa dejun se puneau la taifas, obisnuit cucoanele intr-o odaie, boierii intr-alta. Si unii, si altii se asazau de preferinta pe divanuri, multi din ei, mai cu sama cei mai in vârsta, turceste. (…)

Boierii fumau ciubuc dupa ciubuc, un ciubucciu stând necontenit in odaia de alaturi pentru a aduce un ciubuc aprins indata ce auzea batând in palme, procedeu adoptat atunci la noi obsteste pentru a chema slugile, pe care l-am mai apucat si eu, clopotele in copilaria mea fiind, mai ales la tara, o raritate. Fumau si cucoanele, dar mai rar.

Slujba de ciubucciu, având a tinea curate si a umple ciubucile intr-o curte primind multi musafiri, era departe de a fi o sinecura si, când numarul musafirilor era deosebit de mare, ciubucciul casei mai era ajutat de baieti ciubuccii si de feciorii musafirilor.

Boierii discutau mai ales asupra politicii, dar erau departe de a fi excluse si alte subiecte: gospodarie, afaceri, amintiri, vânatoare, povestiri de tot soiul si cancanurile zilei. Erau in stare sa ramâie ceasuri intregi in aceeasi pozitie pe divan, in mesti (mesti, mesi a incaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata în trecut de barbati, peste ciorapi), cu papucii asazati pe jos dinaintea lor. (…)

Intre doua si trei ceasuri dupa-amiaza se intorceau de obicei vânatorii si lumea se punea la masa. Aceasta era din cele mai variate si din cele mai copioase. Bunul meu stapânea (…) 14 mosii. Si bunica tinea mortis sa aiba, la mesele ei, câte un fel de bucate sau câte un mezelic, sau macar un desert pentru fiecare mosie. (…)

Dupa masa, dupa ce ligheanul si ibricul, de asta-data de argint, trecuse pe la toti mesenii de-a rândul, dupa ce se luase cafeaua si vutca (liqueur-ul foarte gustos, dar foarte slab), cucoanele, de câte ori era vreme frumoasa, ieseau la plimbare in mai multe trasuri, putini din boieri le insoteau. La intoarcere, mergeau sa steie in gradina, unde ramâneau pana la caderea noptii si unde le intovaraseau si boierii. Indata ce innopta, se intindeau mesele de carti, la cari se asazau si boieri si cucoane, iar acei cari nu jucau carti se puneau din nou la taifas. (…)

Pe la zece sara se servea cina, nu cu mult mai putin copioasa decât masa, apoi unii mergeau sa se culce, altii stateau de vorba pana târziu sau urmau sa joace carti”.

Radu Rosetti

,,Fiecare dintre noi ne purtam la sân imbecilul nostru”

Cultură

Ion Fercu

31 martie 2016

Imi plac managerii occidentali care premiaza si unele infrângeri ale salariatilor companiei. Nu poti fi mereu invingator intr-un sistem concurential in care, uneori, minutele sau orele decid câstigatorul. Din pacate, pe toate meridianele lumii, copiii sunt educati in asa fel incât doar laurii sa-i valideze ca fiinte de succes. Vrem mereu pe podium, vrem lauri, tânjim uneori dupa aplauzele semenilor, chiar si atunci când stim ca ele nu sunt sincere. Ne este teama sa initiem proiecte, din cauza faptului ca s-ar putea ca acestea sa nu fie curtate de succes. Din acest motiv nu ne asumam prea des nici decizii care au un grad ridicat de risc, desi suntem constienti de faptul ca la capatul asteptarii am putea sa ne intâlnim cu Binele, Frumosul, Adevarul… Mircea Eliade rezuma minunat povestea aceasta a indraznelilor noastre: ,,Cei mai multi dintre noi credem ca am facut un lucru bun numai daca am primit o recompensa: o felicitare, o distinctie, o observatie favorabila. Si, dimpotriva, socotim esuate acele acte ale noastre care au trecut neobservate, sau au fost privite cu neincredere, sau de-a dreptul cu dispret”(,,Oceanografie”, Humanitas, Bucuresti, pag. 49). Neindoielnic, in gândul lui Mircea Eliade locuieste frumos ceva din spiritul altruismului, non-egocentrismului filosofiei indiene antice. Nu trebuie sa ne fie teama de batalii: ,,Nu sunt pierdute decât acele batalii pe care nu le incepi niciodata. Nu esti invins decât daca refuzi lupta. Altminteri, orice faci, orice incerci in aceasta existenta miraculoasa – sunt victorii; si cât ar fie ele de mutilate, nu trebuie sa regreti” (Ibidem).
Obsesia recompensei ne dezumanizeaza, de multe ori. A trai sub imperiul acestei obsesii, doar ca sclav al laurilor, este dramatic. ,,Daca fiecare ins ar actiona fara gândul recompensei, pamântul acesta ar fi un rai. Daca numai zece insi ar activa detasat – adica liberi, deschisi intregii realitati, fara prejudecati si fara dogme – viata ar putea merge inainte nestingherita (…) Sa nu uitam ca fiecare dintre noi ne purtam la sân imbecilul nostru, si numai noi il putem sugruma”(Mircea Eliade, op. cit, pag. 52).
M-am gândit mult la cei ,,numai zece insi” invocati de Eliade. Care ar putea fi, in istoria umanitatii, acestia, in afara de Hristos? Cel mult, mi-am zis, Don Quijote, Miskin, Micul Print si Mahatma Gandhi. Don Quijote, Miskin si Micul Print sunt plasmuiri ale inocentei. Inocenta nu vâneaza niciodata lauri. Poate si datorita faptului ca-i are deja, ca locuiesc in fiinta sa. Don Quijote, Miskin si Micul Print ramân, totusi, doar trei admirabile plasmuiri. Terestrul Mahatma Gandhi? N-a fost rasplatit niciodata cu Premiul Nobel pentru Pace, desi a fost nominalizat de mai multe ori, dar n-a tradat niciodata vreo urma de regret / nemultumire in raport cu aceasta posibila ,,izbânda”. Don Quijote a crezut ca increderea in oameni va face lumea mai buna. Miskin ne-a spus, daca putem acorda credit mai multor personaje dostoievskiene, ca ,,frumusetea va mântui lumea“. Admirabil, Micul Print al lui Antoine de Saint Exupéry ne-a sugerat faptul ca oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii. Obsesiv, Mahatma Gandhi, un pragmatic fara sabie, ne-a demonstrat ca raul nu poate fi invins cu ura, ci numai cu resurse care sunt zamislite din dragoste.

Bricolaje / Pe scurt despre caracter

Cultură

Carmen Mihalache

31 martie 2016

I-am auzit pe unii spunând ca e mai bine de noi ca suntem undeva mai la margine, chiar daca traim cum traim, în saracie, dar cel putin suntem feriti de actele de terorism care fac acum ravagii în marile centre europene. E adevarat ca dupa aceea venea si remarca amara ca, în schimb, la noi bântuie teroarea coruptiei generalizate. Vorba ceea, caragialeana, s-avem si noi falitii nostri. În societatea româneasca actuala, coruptia e un adevarat flagel, ea „muscând din cinste, din bunul-simt, din credinta si din onoare”. Totul se negociaza, se aranjeaza, în cele din urma. Pentru cei aflati în pozitii de putere, desigur. Care nu au niciun scrupul si nu se împiedica de ceea ce se numeste caracter. Asa cum avem nevoie de principii ferme, care sa ne calauzeasca existenta, de permanente solide, sedimentate de-a lungul timpului, adica de valori morale, avem nevoie si de modele umane, de indivizi cu tarie de caracter. Care ar fi, pe scurt, definitia unui caracter? Recitesc o foarte instructiva, plina de învataminte carte scrisa de C.D. Zeletin, o culegere de eseuri, evocari, de comentarii si convorbiri (reunite sub titlul „Distinguo”) si dau de un articol cu aceasta tema- caracterul uman. Iata definitia acestuia, foarte precisa: „Caracterul e constructia înaltata de fidelitate fata de norma morala pe care cineva o împartaseste liber”. Aceasta constructie, adauga subtilul eseist, mai presupune respectul autoritatii personale si rezistenta la presiunea influentelor. Carevasazica, un individ care se comporta ca o girueta, în bataia tuturor vânturilor, împrumutând pareri de ici de colo, schimbându-si mereu comportamentul, atitudinea, mintind, care ba afirma, ba neaga un lucru, ba râde sau plânge aiurea, nu e cineva de încredere. E o persoana labila, un caracter slab, urât. C.D. Zeletin ne aminteste si originea, etimologia termenului caracter, care vine din limba greaca, de la verbul a grava, a scrie în piatra. Un om de caracter va avea, asadar, tarie de stânca, si pe el te poti bizui, fiindca în orice împrejurare, chiar potrivnica, sau mai ales atunci, el va da dovada de consecventa morala. Nu va face lucruri reprobabile, îsi va pastra demnitatea si va da, întotdeauna, câstig de cauza dreptatii. Fata de temperament, opera naturii, caracterul este opera omului. De aceea este si mult mai pretios. Mai rar, din pacate. Asta si subliniaza C.D. Zeletin în însemnarile sale, spunând ca românii au virtuti ale mintii si ale sufletului (sunt inteligenti, generosi, inventivi, toleranti), dar ca duc astazi lipsa de acel gen de caractere-pilastru pe care, odinioara, s-a sprijinit edificiul neamului, poporului, tarii. Unde mai gasim caractere puternice, tari, si oameni care sa aiba „simtul vetrei” în tristele noastre timpuri, când patrimoniul tarii este lasat de izbeliste si Brâncusi este „scos la mezat”?

Tic-Tac! Vine prohibitia!

Ioan Bîșcă

31 martie 2016

Se bifeaza zilele din calendar. Mai putin de doua saptamâni pâna când pescuitul va fi interzis, pentru o perioada de saizeci de zile, la toate speciile de peste.

Astfel, potrivit Ordinului de prohibitie a pescuitului pentru 2016, publicat in Monitorul Oficial, „se instituie masuri de prohibitie pentru pescuitul în scop comercial, recreativ-sportiv si familial al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale, pe o durata de 60 de zile, în perioada 10 aprilie – 8 iunie.”

Pentru pescarii de apa curgatoare nu mai este timp de pierdut. Acumulatorii nu vor rezista pâna in vara. Vine insa momentul de vârf pentru baltile private…

Alti bani, alta distractie! Zilele acestea, vremea, devenita din ce in ce mai frumoasa, a umplut lunca Siretului cu pescari. Cum a crescut mercurul in termometre, lacul de la Beresti s-a si animat. Si vegetatia se umple de verdeata. Nu mai zic de pasari.

Pescarul Ioan Stamate semneaza de multi ani condica de prezenta, fidel acestor locuri.

Mai bine e… unde sta vecinul

„Cam asa se-ntâmpla. Miercuri am stat pe malul celalalt, si sarea pestele in partea asta. Acuma stau aicea si uite-l cum sare acolo! Da’ nu-i o problema daca nu prind. Vin aici pentru ca e tare frumos. Uite! Am doi bibani si-o babusca. Am prins mai multi dar i-am dat in apa. Am mai dat si unui baiat, sa bage-n cârlig… de-un biban, de-o stiuca.” Nenea Stamate a lucrat la CPL, la combinatul de mobila, pâna in doua mii. Apoi a plecat in Italia, unde a mai muncit zece ani. Acum s-a intors acasa, cu sanatatea afectata. Mai are pâna sa implineasca saptezeci de ani. Iesitul in natura e antibioticul, bucurându-se din plin de timpul liber si vechea pasiune.

Sade pe un bolovan maricel, la buza apei, urmarind neclintirea celor doua plute. Priponite… doua vergi, de patru si sase metri lungime. Una-i pentru beldita, cu cârlig de saisprezece. Din când in când … mai prinde si peste. Deschis la vorba, n-are insa stare. Pastreaza atentia distributiva. Se simte apartinând zodiei, leu.

Daca ar fi sa facem o statistica, despre ce urasc mai mult pescarii, braconierii se situeaza inaintea prohibitiei, si inaintea vremii nefavorabile. „Poveste veche. Nu-mi spune mie de braconieri. M-am si batut cu ei. Era sa ma taie cu toporul. Putin mai incolo, cam in dreptul unde e balta. Nu era atunci a lui Iacobov. Eram cu un prieten de-al meu, care era medic veterinar. Era sa-l omoare. Cincizeci de oameni la pescuit pe balta si numai doi in barca, cu topor, sa sara la noi. Ca le-a zis de ce pun plasa. Nu s-a bagat nimeni! Nu mai povestesc ce-au patit!” Ofteaza a lehamite.

„Era balta noastra!”

Incerc sa aflu cum ii spun pescarii zonei in care ne aflam. „Aici suntem putin mai jos de Orbeni. E coltul Siretului. In partea asta, la deal, e balta «La vacarie». Mai sunt si altele pe malul asta. Unde pescuiam acum cincizeci de ani au intrat niste calugari si au ingradit. Sunt nacajiti saracii. Cresc porci, cresc oi, vaci. Unde-i foisorul ala, la vreo cinci sute de metri. Acolo! Ii spune acum balta «La Maria». Veneam cu socrul meu si prindeam peste la greu. Era balta noastra. Intra crap mare, dar nu la mine. N-am rabdare sa stau la boaba de mamaliga, sa dau la crap. S-a chinuit un alt prieten de-al meu sa ma invete. N-am vrut sa invat. Pun un viermisor sau o râma si stau pe mal si o ora cu mâncarea in cârlig. Intra el ceva. Din saptezeci si doi platesc permis.”

Credeam ca am in fata mostenitorul unui fost proprietar de lucii de apa. Uitasem de ideea de proprietate socialista, cu bunurile care apartineau intregului popor. Aveam sa aflu ca „balta noastra” era locul preferat de bacauanii care lucrau in schimbul doi, „fugiti” din oras cu personalul de Galati de la ora trei. Din gara Orbeni, pe intuneric, ajungeau aici. Geana zorilor ii prindea cu betele in apa. La ora sapte, dupa doua ore fructuoase, plecau inapoi. Duminica n-aveai loc. Ioan Stamate face la fel si astazi. Merge cu trenul. „Din gara, de la Orbeni, vin pe jos, ca sa fac miscare. Doar am un alt prieten cu masina, care ma roaga sa merg cu el. Il refuz. Si-asa mi-a crescut… «balonul»! Dar nu-i departe. Sunt vreo trei kilometri. De multe ori plec pe jos de aici pâna la Racaciuni, la baraj. Sunt vreo sapte pâna acolo. Si mai fac inca vreo patru kilometri pâna la gara din comuna.

Atunci e STAS! Uite ce frumoase sunt lebedele astea! Un stol zboara razant cu apa, gata de amerizare. Le gratuleaza cu umor: Dragele de ele! Au scapat pentru ca nu sunt bune de mâncat! Au vreo zece kile fiecare!?” Problema nu e cu mersul pe jos ci cu câinii de pe lânga stâne, care se aduna si te hamaie când te vad de unul singur. Pastreaza in rucsac, pentru orice eventualitate, o bucata de pâine. Este perfect de acord cu perioada de prohibitie. „Mie nu-mi place pestele si nici icrele. Imi place doar sa-l prind. Când nu am mai mult sa-i duc Victoritei, sotiei, ii dau drumul inapoi in apa. Mai ales ca nici ei nu-i place sa-l curete, doar sa-l manânce. E specialista la gatit. Pestele trebuie lasat sa se inmulteasca. De asta nu-i suport pe astia care baga curent sau plase.”

„Isi cata locul. Da la guma!”

Cam din sfert in sfert de ora, prin spatele nostru trece un pescar. Are o varga si o lanseta in cumpana, pe umar. De la varga a scos primul tronson, folosindu-l ca pârghie de gradul unu, pentru sacosa din rafie atârnata in spinare. Sapca neagra, din piele, pe cap. Mai schimba o vorba in doi peri cu Nea Ioan si-si vede de rond. Intreb ce-i cu el. „Isi cata locul. Da la guma!”Aici intervine diferenta dintre pescuitul la rapitor, stând in fund, asteptând ca bibanul sa vina la râma, si pescuitul cu voblere, naluci sau twistere (bucati de silicon colorat ce imita pestisorul).

„Asa se prinde pestele… daca-l cauti!” Ioan Ailinca este adeptul schimbarii dese a locurilor. „De ce ma plimb cu ele in spate? Asa! Pentru ca trebuie plimbate! Am dat la biban. De-acu’ plec! Nu mai este peste. Am atâtia ani de activitate… la pescuit. Vad pestele unde-i! Acum nu-i! Si era! Prindeam de mic lin pe Bistrita. Chiar am pescuit mult, «La salcie», la autogara. Bun loc! Apoi pe Siret.” Il simt pescar sportiv si ecologist convins. Imi arata la ce da. Cârlig mic pentru viermisori si „guma” pentru bibanasi.

„Inainte, pe timpuri, prindeam. Acum…? Maximum un kilogram! Ce mai trece prin plase!” Sâmbata si duminica nu iese la pescuit. „Nu merg apele! Uzinele nu functioneaza si nu se creaza curenti. Se mai intâmpla si in cursul saptamânii sa fie opriri. Si ieri, la fel. Am fost la Galbeni, pe canal. Câtiva obleti. Un pic daca se opreste apa… gata! Te uiti la permis si te scarpini in cap.” A auzit ca cei de la ANPA vor sa mareasca taxa pentru pescuitul sportiv, de la treizeci, la o suta cinzeci de lei pe an. „No! Io nu ma mai duc la hoti! Ramân asa!” N-a ramas asa. Si-a pregatit lanseta sa mai arunce o data. Si inca o data! Când am plecat… mergea. Nu stiu daca pleca acasa sau isi cauta iarasi… locul. Tic-Tac! Numaratoarea inversa… continua!

Profesorul-arhivist Vilica Munteanu a devenit cetatean de onoare al Bacaului

Ovidiu Pauliuc

31 martie 2016

Momentul festiv al sedintei Consiliului Local de joi a fost conferirea titlului de Cetatean de Onoare al municipiului Bacau profesorului-arhivist Vilica Munteanu, fost director al Arhivelor Statului Judetului Bacau.

Iesit la pensie de curând, profesorul Munteanu a fost si cel mai longeviv sef de institutie din judet si unul dintre cei mai reputati specialisti in domeniul sau de activitate. A publicat mai multe volume, peste 100 de studii si articole in reviste de specialitate si cultura, a organizat si a colaborat la peste 70 de simpozioane.

Cuvinte elogioase despre activitatea si personalitatea sa au rostit, in plenul Consiliului Local, Mariana Popa, directoarea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” si reputatul istoric bacauan Ioan Mitrea. „Am avut norocul sa imbin profesiunea cu pasiunea.

Am fost intr-o competitie permanenta cu mine si cu noi, colectivul Arhivelor Nationale. Nimic din ce am realizat nu mi se datoreaza mie, ci tuturor celor de la Arhivele Judetului Bacau”, a spus, printre altele, profesorul Vilica Munteanu.

Diploma de cetatean de onoare i-a fost fost inmânata, in aplauzele consilierilor, de catre viceprimarul cu atributii de primar Ilie Birzu.

Audit financiar la Teatrul „Bacovia”

Ovidiu Pauliuc

31 martie 2016

In cadrul sedintei de joi, viceprimarul Radu Ababei a anuntat ca raporturile contractuale cu Anca Sigartau (foto), fost manager al Teatrului „Bacovia”, au incetat marti, 29 martie, iar director interimar, pâna la organizarea unui nou concurs, a fost numit adjunctul Tiberiu Serban.

Viceprimarul a mai anuntat ca Teatrul „Bacovia” va fi supus unui audit pentru a fi relevata situatia financiara a institutiei.

Declaratiile sale au fost declansate de o interpelare facuta la punctul „Diverse” de catre Sinica Vrinceanu, in calitate de cetatean si sot al unei economiste a teatrului, dupa cum s-a recomandat.

Acesta a atras atentia ca Teatrul are de achitat facturi de circa sase miliarde de lei vechi („cât trei bugete ale Galei Star”, dupa cum a precizat), restante de pe vremea festivalului „Theaterstock”, iar neplata va atrage blocarea conturilor institutiei.

Prin urmare, Vrinceanu a cerut autoritatilor locale sa faca plângere penala impotriva fostului manager Anca Sigartau, pentru a fi trasa la raspundere pentru bani si a se evita blocajul financiar.
Viceprimarul Radu Ababei a spus ca in functie de rezultatele auditului se va face si o plângere penala. De mentionat ca Parchetul deruleaza deja o cercetare penala „in rem”, adica a faptelor de presupusa frauda.

O sedinta de consiliu local foarte aglomerata

Ovidiu Pauliuc

31 martie 2016

Consiliul Local s-a reunit, ieri, intr-una din ultimele sale sedinte in actuala formula, inaintea alegerilor locale din iunie. A fost o sedinta cu o ordine de zi atât de bogata cum rar se mai vede, formata din 40 de puncte, a caror dezbatere a durat doua ore. De remarcat si unanimitatea votului, intr-un for ca si lipsit de opozitie, prin care aproape toate proiectele au trecut foarte usor.
Primul punct a vizat validarea a doi noi consilieri locali, in urma demisiilor consilierilor Cristinel Manolache si Dragos Stefan. Supleanti ai Partidului Ecologist, pe listele caruia au fost alesi acestia, au fost Cristian Chelaru Postolache si Romica Botoi. Primul a lipsit de la sedinta, astfel ca doar Romica Botoi a depus juramântul si a intrat in rândul consilierilor locali.
La un alt punct a fost aprobata alocarea sumei de 25.000 de lei Politiei Locale pentru achizitionarea de servicii de consultanta, asistenta si reprezentare juridica. Practic, este vorba de bani ce vor fi achitati consultantilor juridici si avocatilor in numeroasele situatii in care este necesara asistenta in instanta din partea Politiei Locale.

S-au acordat 77 de locuinte ANL

Un numar de 77 de familii sau persoane singure au primit ieri aprobare pentru locuinte in chirie din fondul ANL aflat la dispozitia Primariei. Primul de pe lista a acumulat 77 de puncte si prin urmare a primit un apartament, iar cererea sa dateaza din 2003. Ultima persoana de pe lista a adunat 67 de puncte si a obtinut o garsoniera, in baza unei cereri depusa la Primarie in urma cu 15 ani. Chiria unor astfel de locuinte este de 200 de lei lunar pentru un apartament si de 100 de lei lunar pentru o garsoniera.
De asemenea, in cadrul sedintei de ieri au fost aprobate propunerile comisiei de specialitate de acordare de locuinte sociale si de analizare a cererilor de locuinte pentru tineri.

Bani pentru sterilizarea câinilor cu stapân

Un proiect de hotarâre aprobat prevede alocarea a 50.000 de lei din bugetul local pentru sterilizarea câinilor de rasa comuna cu stapân. Se vor achita 80 de lei pentru sterilizarea masculilor si 120 de lei pentru femele. Sterilizarile se efectueaza la cerere, pâna la epuizarea sumei alocate. Consilierul local Elena Cosma l-a intrebat pe Gabriel Gritcu, directorul Directiei Servicii Publice, câti astfel de câini exista in municipiul Bacau si pe ce criterii a fost stabilita suma de 50.000 de lei. Directorul Gritcu a precizat ca numarul câinilor este stabilit prin intermediul Registrului Electronic al Câinilor, unde sunt inregistrate animalele microcipate, dar nu a putut spune o cifra exacta.
Celelalte puncte s-au referit la diferite parteneriate intre autoritatile locale, modificari ale unor hotarâri anterioare, acordarea spre inchiriere a unor spatii din punctele termice dezafectate. Asupra unora dintre aceste probleme vom reveni.

„Balul Balurilor”, pe 29 aprilie
Consilierii locali au aprobat asocierea municipalitatii la organizarea unui eveniment mult asteptat de catre elevi, „Balul Balurilor”, o incununare a tuturor balurilor bobocilor pe care le-a organizat fiecare liceu in parte. Evenimentul va avea loc in data de 29 aprilie, la Teatrul de Vara „Radu Beligan”, in intervalul orar 16.30-21.00. Organizarea apartine Colegiului National Pedagogic „Stefan cel Mare” si Consiliului Judetean al Elevilor, iar contributia municipalitatii consta in punerea la dispozitie a salii de spectacole. (O.P.)

Un George Pruteanu al radioului

Cultură

Ioan Dănilă

31 martie 2016

De un sfert de secol l-am primit în casele noastre pentru a ne învăţa cum se scrie şi se vorbeşte corect în limba română. Îl aşteptam cu nerăbdare din trei motive: mai întâi, răspundea nevoii de informare lingvistică pe care Al. Graur, la vremea lui, o găsea în firea oricărui român. Mai apoi, ne plăceau timbrul vocii şi haina sfătoasă, caldă, amicală în care îmbrăca subiecte altfel aride şi scolastice. Nu în ultimul rând îl apreciam pentru economia de cuvinte practicată în tratarea temelor, încât ajunsese să redacteze „Minutul de limbă” la Radio-România Actualităţi. Şerban Iliescu (mart. 1956 – 18 mart. 2016) a rotunjit o operă de jurnalism lingvistic cam în aceiaşi parametri cu George Pruteanu la televiziune. Un pilon de rezistenţă al radioului public, Eugen Preda, i-a propus „Ghidul radiofonic de exprimare corectă”. Ascultându-l, te duceai cu gândul la spusele lui N. Iorga: „Cine nu crede în ceea ce spune îl pregăteşte pe cel ce nu crede în ceea ce face”. Ghidul nostru avea aplomb, atitudine şi bună dispoziţie. De luni până vineri, uneori şi sâmbăta, ne atrăgea atenţia asupra pericolului deznaţionalizării limbii. Deşi a absolvit (în 1981) specializarea limba şi literatura franceză – limba şi literatura engleză, la Universitatea din Bucureşti, ne-a apărat cu străşnicie de invazia anglicismelor. Vinerea, când îşi lua rămas-bun de la noi, se ferea ca de ucigă-l-crucea de week-end şi ne dorea „un plăcut sfârşit de săptămână”, chit că îşi consuma astfel preţioase secunde din emisiune.
Din 1994, Mircea Frânculescu i-a găzduit un ciclu de texte cu titlul „Exprimarea corectă” în revista pentru elevi „Limba şi literatura română” a Societăţii de Ştiinţe Filologice, cu observaţia justă că primenirile din societatea românească postdecembristă fac ca limba română să treacă „printr-o perioadă de frământări” (LLR 2/1995). De pildă, respingem termenii specifici epocii comuniste, dar înlocuirea lor nu e totdeauna inspirată, ca adjectivul „curriculum vitaeist”, pentru „autobiografic” (LLR 2/1996). Uneori chiar datează apariţia unor mode lingvistice: „<> de <> se manifestă de vreo şase ani” (LLR 1/1996), de când s-a renunţat la infinitivul lung: „pentru discutarea”. Şerban Iliescu a înregistrat tendinţele limbii române şi a sancţionat orice „lipsă de experienţă sau de simţ lingvistic” (LLR 1/1996) şi exprimarea „distinsă”, adică snobismul. Ca atare, Ghidul său nu a fost doar o lecţie placidă construită pe relaţia aşa da – aşa nu, ci un act de atitudine civică cum nimeni nu a mai făcut-o până la el.
Debutul din 1994 a fost de bun augur: sub semnătura sa vor mai apărea miniaturi în „Tineretul liber” (prima, în ediţia din 12 iun. 1995), cu titluri incitante: „Frumoaso, care e numele tău?” În revista „Flacăra”, denumirile par mai sobre: „La buticu’ din pădure (sau privatizarea limbii române)” (3-4/1995), iar în suplimentul „Aldine” al „României libere”, la fel: „Răul necesar” (anul I, nr. 1, 1 mart. 1996). Din anul 2001, s-a dedicat exclusiv radioului, ascultându-l şi la „Antena satelor”, sub titlul „Curat româneşte”.
Acum „Profesorul Şerban Iliescu a părăsit Catedra de limba română a radioului” (Dan Preda, redactor-şef RRA), pentru a se muta în Ghencea Civil. Pe 20 martie, când a fost înhumat, eram în Bucureşti, la despărţirea de Solomon Marcus. La aceeaşi oră, 12, avea loc procesiunea din alt capăt al Capitalei. Rămân dator cu o floare pe mormântul celui pe care CNA l-a premiat în 2003 pentru campania de cultivarea limbii. Se cuvine să-i urmeze cineva lucrarea cât mai repede.
Ioan Dănilă

1...3.1323.1333.134...5.782 Pagina 3.133 din 5.782