Iosef Ioan Liciu a fost primul primar postdecembrist al Bacaului care a dus la capat un mandat complet, de patru ani, intre 1992 si 1996. Inaintea lui au mai fost Ion Onofrei (1990), timp de câteva luni, si Vasile Chitac (1990-1992), cu doi ani de mandat.
Ei au fost numiti de Consiliul Local FSN, insa Liciu este primul primar al orasului ales de cetateni dupa 1989 (de orientare liberala), dar si primul primar care s-a aflat in greva japoneza din cauza finantarilor slabe de la buget.
A fost o perioada tulbure a societatii, aflata in cautarea drumului cel mai scurt spre bunastarea mult-asteptata dupa cele cinci decenii de dictatura comunista. Un drum pe care inca il mai cautam si astazi, cei mai multi dintre noi.
Cum se vad astazi acei ani de inceput ai noii Românii libere si mai ales ai Bacaului? Ce s-a schimbat si cum se pot face comparatii intre Bacaul anilor ‘92-’96 si Bacaul de acum? L-am intrebat aceste lucruri, dar si altele, pe fostul primar Liciu, ajuns acum la vârsta de 73 de ani.
– Cum ati descrie astazi perioada in care ati fost primar, 1992-1996?
– Era o perioada de efervescenta, sa zicem benefica, pentru ca trebuie sa remarcam ca multe dintre obiectivele cu care ne mândrim astazi in oras s-au facut sau au fost gândite pe vremea aceea. Si ma refer aici inclusiv la diverse constructii din oras: cel mai bun exemplu ar fi Casa Albastra.
Fusese inceputa si neterminata si arata – dupa cum aveam eu o vorba – ca „ghearele mortului”. In conditiile in care nu erau clare finantarile pe care putea sa le aiba Ministerul Sportului, in grija caruia se afla atunci, am fost pusi in situatia de a ceda cladirea constructorului care muncise si facuse toate lucrarile respective.
Prin aceasta masura, efectiv am salvat-o de la distrugere. Sa nu uitam ca pe acea vreme nu aveam posibilitatile bancare care sunt acum. Posibilitatile financiare ale orasului erau minore. Noi, primarii, am fost la un moment dat si intr-o greva japoneza, din cauza ca finantarile erau facute in felul urmator: noi, cei de la administratiile locale strângeam banii si ii trimiteam la bugetul de stat, iar de la buget mai primeam inapoi cam câte 20-25%.
Tot din cauza finantarii deficitare, la modernizarea Pietei Centrale am folosit o metoda mai putin uzitata: am imprumutat bani de la Trezorerie, am modernizat piata in circa trei luni, si apoi, tot in trei-patru luni am dat banii inapoi la Trezorerie. Asa ceva nu se mai poate face astazi. Acum se spune in lege ca ai libertati financiare, dar este anormal in acelasi timp ca atunci când vrei sa faci ceva pentru comunitate si folosesti niste bani pe care ii ai la dispozitie, sa apara cineva care sa spuna “banii aceia erau pentru altceva, de ce i-ai folosit, fiindca acum esti acuzat de deturnare de fonduri”.
Mereu când vei dori sa faci ceva, se va gasi cineva sa te acuze ca ai folosit banii in alte scopuri, chiar daca ai rezolvat niste probleme stringente ale comunitatii.
– Daca ati fi in acest moment primar ce credeti ca trebuie rezolvat in Bacau cu prioritate?
– Sunt lucruri multe de pus la punct, dar deranjante sunt investitiile incepute si nefinalizate, care arata – scuzati expresia – ca dracul, care atrag nemultumirea tuturor cetatenilor, creeaza disconfort. Prezinta toate caracteristicile unor belele, ca sa o spun pe sleau. Toate acestea ar trebui finalizate. In momentul in care ai inceput o lucrare si daca acea lucrare a avansat suficient, n-o mai poti remedia dupa ce o abandonezi. Singura solutie este sa o finalizezi.
– Autoritatile spun ca au bani pentru finalizarea investitiilor, dar exista incurcaturi, cum ar fi la Spitalul Municipal, unde constructorul falimentar inca nu a predat cladirea pentru a se putea lucra in continuare. De ce se intâmpla asta?
– Dupa parerea mea, sunt probleme care tin de modul in care au fost intocmite contractele de executie. Este aberant ca proprietarul si totodata finantatorul lucrarii sa nu aiba accesul nelimitat la lucrarea pe care o plateste. Lucrurile sunt limpezi: un constructor nu poate face o lucrare decât in conditiile stabilite de proprietar. In cazul nostru, ori este undeva o infractiune, ori a fost o eroare la intocmirea contractului.
– Sunteti la curent cu toate aceste probleme din oras. Va mai tenteaza zona treburilor administrative?
– Intr-adevar, am o imagine buna, cred eu, a ceea ce se intâmpla. Insa, cu parere de rau, când ma uit la televizor sau prin presa si vad cine ne reprezinta sunt momente când simt frustrare.
– Politica va mai face cu ochiul?
– Aceeasi opinie de rezerva o am si fata de politica. Ne uitam in Parlament sau doar la unii politicieni si apar aceleasi frustrari. Greseala care s-a facut de la bun inceput a fost ca nu s-a tinut cont de minimul de experienta pe care noi, ca popor, o avem chiar din perioada interbelica. Nu este bine sa bagi in politica un om de afaceri, pentru ca un om de afaceri se gândeste in primul rând la profitul personal. In al doilea rând se gândeste ce ar putea sa ofere si altora. Noi am avut, intr-adevar, printre marii politicieni ai neamului si oameni de afaceri, dar care atunci când au inceput sa faca politica erau deja realizati. Sa nu uitam ca marele om de stat Nicolae Titulescu, pentru a nu lua din vistieria tarii bani, a trebuit sa isi vânda o bucata de teren ca sa isi achite deplasarea la o conferinta la Paris, unde reprezenta România. As vrea sa vad daca astazi mai face cineva un asemenea gest.
– Cu ce v-ati ocupat in anii trecuti de la incheierea mandatului de primar?
– Astazi pot sa spun ca acesti ani au trecut cu bine. Am aceasta impresie fiindca ma simt mult mai bine dupa ce am fost foarte grav bolnav. Le multumesc doctorilor de la Spitalul Sfântul Spiridon din Iasi ca m-au adus inapoi dupa ce aproape ajunsesem la poarta Sfântului Petru. Mi-au trebuit cam sase ani ca sa ma recuperez cât de cât. Am fost extrem de slabit, dar acum mi-am mai revenit.
– La cei 73 de ani ati mai putea candida si la Primarie…
– Nu cred ca as mai vrea. Trebuie promovati tinerii. Pe vremuri, calea cea mai sigura a unui tânar de a intra in politica era ca, mai intâi, sa fie 3-5 ani secretar personal al unei mari personalitati politice. Perioada in care invatai multe lucruri si, de asemenea, iti formai un cerc de relatii. Un exemplu in acest sens este Corneliu Coposu. Astazi, de obicei, tinerii nu trec printr-o astfel de etapa si ajung direct in functii de raspundere. Problema nu este ca el nu are experienta, ci ca are in jur oameni care au prea multa experienta. Acei oameni au nevoie de tânarul respectiv sa fie la vedere si il vor forta sa faca greseli prin interesele pe care le urmaresc.
– Este binecunoscut ca si in jurul primarului, ca pilon central al administratiei locale, exista mereu un cerc de persoane care nu au neaparat cele mai bune intentii, ci vor sa profite de aceasta pozitie. Ati avut o asemenea problema?
– Aceasta este principala problema negativa. S-a intâmplat in toata lumea. Intotdeauna in momentul in care vei fi intr-o functie de raspundere, in jurul tau se vor coagula tot felul de interese si de persoane. Ramâne de vazut cum le selectezi si le gestionezi.
– In acest context, dar si in general, cum vedeti administratia actuala a Bacaului?
– Nu vreau sa rostim nume. Dar putem discuta din punct de vedere statistic si revenim la niste exemple: Piata Centrala am modernizat-o, cu putin noroc, in circa trei luni. Dumitru Sechelariu a modernizat Piata Sud tot in doar câteva luni. Si alte investitii, si de pe vremea mea si a lui
Dumitru Sechelariu, se finalizau de obicei cam intr-un an. Avansam in timp si ne lovim de un element statistic. De exemplu, Podul de la Serbanesti, finalizat cu greu in patru ani, fata de cei maxim doi preconizati, si nici macar asa cum prevedea proiectul. Nu mai vorbim de Spitalul Municipal: de la doi ani preconizati s-a ajuns deja la noua ani si nu e gata. Prin urmare, statistica imi spune ca ceva nu este bine la nivelul deciziei.
Insa cel mai ingrijorator element statistic mi se pare altul. Pe vremea mea, Bacaul avea in jur de 220.000 de locuitori. Astazi mai sunt 173.000 de locuitori. O scadere enorma, de 20%! Alta problema: industria din Bacau, din care nu a mai ramas mare lucru. Riscurile pentru comunitate sunt mari, fiindca daca nu gasim o directie de dezvoltare, vom ajunge ca Buhusiul, un oras aproape mort, terminat. Este inadmisibil, fiindca posibilitati avem. Ce sa faca oamenii aici, in Bacau? Asa ca aleg sa plece, isi iau câmpii. Trebuie sa gasim solutii si una ar fi ar fi autostrada care sa lege Moldova de Transilvania si sa treaca prin Bacau. Iesenii fac un lobby puternic pentru autostrada Iasi-Târgu Mures, deja au reusit cu aeroportul, dar la noi nu se intâmpla asta si nici Guvernul nu ne-a ajutat deloc. Pe vremea mea a existat o linie de finantare deschisa de catre investitori chinezi, care ar fi alocat 240 de milioane de dolari pentru aeroport, dar Statul nu a oferit garantiile guvernamentale cerute si banii s-au pierdut. Pe vremea mea, iesenii veneau in Bacau si se aprovizionau, exista chiar o invidie a unora fata de bacauani. La ora actuala nu se mai poate vorbi despre asa ceva.
– Miscarea sindicala era in plina dezvoltare in anii mandatului dumneavoastra. Au existat interactiuni intre Primarie si sindicatele din oras?
– Au fost si chiar sunt de anecdotica. La o mare manifestare au venit in fata Primariei circa o mie de sindicalisti de la U.R.A., cu scandal pentru locuri de munca. Pe vremea aceea nu exista problema autorizarii unor astfel de mitinguri. Am primit o delegatie formata din liderii lor, care mi-au cerut sa le fac rost de comenzi, ca sa aiba ce munci. Le-am explicat ca nu sunt fostul prim-secretar de partid, ca primarul nu are asemenea atributii de a face rost de comenzi pentru intreprinderi. Le-am spus ca e treaba Prefecturii, numai ca intre timp acolo se aflase de scandalul muncitoresc si toata lumea a plecat din institutie, sa nu dea ochii cu manifestantii. Asa ca acolo nu au gasit pe nimeni, in afara de portar. Nici atunci, dar nici acum, nu prea exista o cultura a oamenilor privind autoritatea publica, responsabilitatile fiecarui decident.
Ca sa completez, trebuie sa spun ca acei lideri sindicali sunt acum in functii politice, sunt oameni avuti, oameni de afaceri potenti etc.
– Cu presa in ce relatii v-ati aflat, ca primar?
– In relatii bune, iar singura data când am avut o problema cu un ziarist a fost când acesta venise la biroul meu si m-a provocat la o discutie, dar am observat in buzunarul de la haina un reportofon care era pornit. Mi s-a parut neelegant sa nu fiu avertizat ca ma inregistreaza.
– Ati fost primar liberal. S-a schimbat optiunea politica?
– Am fost si am ramas liberal. Sunt membru de partid. Eram liberal când multi altii se dadeau liberali, dar nu stiau ce inseamna asta. Au fost diverse personaje in politica despre care am multe amintiri si poate am sa ma apuc sa scriu o carte, desi cred ca mi i-as ridica pe multi in cap. Unii imi cereau ca in schimbul serviciilor aduse sa primeasca de la primarie un garaj sau un apartament. Unde mai pui ca nu vroiau orice fel de garaj, ba cereau si un teren aferent, care in final insemna ca obtineau vreo 200 mp de teren, daca nu si mai mult. Cred ca in arhiva primariei mai exista asemenea cereri.
– Ce inseamna „a semna ca primarul?” Are timp primarul sa semneze totul si sa stie ce semneaza?
– De obicei, nu ai timp sa citesti totul, ca sa stii ce semnezi. De aceea exista si riscul de a semna ce nu trebuie. Tot „talentul”, ca sa spunem asa, este sa stii unde sa cauti intr-un dosar, ce documente sunt importante pentru un aviz sau altul si pe acelea sa le verifici temeinic.
– Care erau solicitarile bacauanilor in anii aceia, când veneau in audienta?
– Butelii, locuinte, garaje, locuri de munca. „Dati-mi!”, acesta era cuvântul de ordine.
Blestemul Bacaului
„Stiti care este blestemul Bacaului? Bacaul a fost regiune, iar din cauza acestui statut, toate fondurile care veneau aici au fost alocate ridicarii de la zero a orasului Onesti, cu toata platforma industriala de acolo – ridicata cu detinuti politic. Alti bani s-au dus la Neamt. Când se cereau fonduri si pentru Bacau, raspunsul era invariabil acelasi: «lasati tovarasi, ca vor fi bani in cincinalul viitor». Insa in cincinalul urmator, regiunile au fost desfiintate. Astfel, Onestiul a ramas facut frumos, la fel si Piatra Neamt, care a fost ridicata la statutul actual de la cel de târg nesemnificativ, iar Bacaul a ramas fara bani si doar cu blocurile din centru ridicate.“ – Iosef Ioan Liciu
Date biografice
Bacauan get-beget, Iosef Ioan Liciu este fiul unui avocat, fost lider taranist, fost detinut politic. A absolvit Facultatea de electro-energetica, cu specializarea Automatizari si Electronica. In anii ‘80 a lucrat in cadrul Intreprinderii Judetene de Gospodarire Comunala, unde a fost responsabil pe partea de electroenergetica, iar mai apoi la Intreprinderea Vulcan, cu raspunderi similare, pe intreaga Moldova. Este casatorit si are un fiu, absolvent de Arte Plastice, sculptor si grafician, stabilit tot in Bacau. Mama fostului primar a fost subiectul unui interviu in anul 2011, la implinirea vârstei de
100 de ani. S-a stins insa un an mai târziu, chiar când implinea vârsta de 101 ani. Printre pasiunile fostului primar s-a numarat orientarea turistica, sport in care a avut si calitatea de arbitru.
