luni, 15 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2182

Elisabeta Bostan se întoarce acasă, la Buhuși: “CineCopilăria cu Elisabeta Bostan”

În 2019, Primăria orașului Buhuși, Asociația Culturală ARTIS și Casa de Cultură Buhuși lansează proiectul cultural „CineCopilăria cu Elisabeta Bostan”. La Buhuși, orașul natal al regizoarei Elisabeta Bostan, vor fi proiectate filmele copilăriei.

Anul acesta, muzicalul Veronica împlinește 47 de ani de la lansare. Filmul a fost lansat pe 6 aprilie 1972. Regizat de Elisabeta Bostan, îi are în în rolurile principale pe Lulu Mihăescu, Margareta Pâslaru și Dem Rădulescu.

Premiat cu medalia de bronz pentru cel mai bun film muzical la Festivalul in­ter­naţional al filmului de la Moscova şi men­ţi­u­ne specială la Festivalul filmului pentru copii şi tineret de la Gijon, Spania, 1973, filmul a marcat de-a lungul timpului zeci de generații.

Statisticile spun că numărul persoanelor care au primit numele Veronica după 1972 a fost de 17.339; 0.50 % din persoanele care au văzut filmul Veronica și-au denumit copiii cu același nume. Producția a adunat, oficial, 3.620.420 de spectatori.

“Ideea de a o sărbători pe Elisabeta Bostan ne-a venit în 2016, când am invitat-o pe doamna filmelor pentru copii la Serile Filmului Românesc. Apoi am inaugurat Secțiunea de Filme pentru Copii și așa am ajuns să ne gândim la “rădăcinile” regizoarei. Am ajuns la Buhuși cu Centenarul Filmului Românesc, unde am găsit deschidere din partea primăriei și am hotărât să îi dedicăm un întreg proiect cultural doamnei Elisabeta Bostan. Mai mult decât atât, am hotărât că vom da numele Elisabeta Bostan Casei de Cultură din Buhuși. Vom sărbători cu și printre copii, așa cum i-a plăcut mereu regizoarei să-și realizeze filmele”, spune Andrei Giurgia, managerul proiectului Cinecopilăria.

Data evenimentului va fi anunțată ulterior.

Din politică, prin societatea civilă și muzică!

    Cu toții ne împărțim viața între serviciu, hobby-uri, casă, copii și alte cele. De cele mai multe ori ne plângem că nu avem timp pentru toate. Astăzi îl cunoaștem, mai bine, pe Dorin Chirilescu, un băcăuan care s-a remarcat prin faptul că a transmis pe rețelele de socializare, în direct, situația de pe șantierul centurii orașului. Dorin Chirilescu este un tânăr de 37 de ani, IT-ist la o companie privată, căsătorit de mai puțin de un an și, așa cum se consideră, „un simplu cetățean al municipiului Bacău”. Activitățile lui Chirilescu sunt mult mai interesante și de aceea ne-am propus să-i adresăm câteva întrebări.

    -În ultima perioadă ai fost foarte activ în societatea civilă și te-ai remarcat prin transmisiile live pe o rețea de socializare de pe șantierul șoselei de centură.
    -Transmisiunile live le fac de mai multă vreme. De câțiva ani. Mie mi se pare un act firesc, care ar trebui făcut de toată lumea, de cei care sunt interesați ca societatea noastră, comunitatea noastră să evolueze. Nu avem altă șansă de a evolua decât de a ne informa, de a fi informați foarte bine și în mod obiectiv direct de la sursă, neprelucrat, și de a lua măsuri, dacă acestea se impun. Aceasta este părerea mea. Eu văd o activitate firească de a transmite pe internet, chiar și printr-un format simplu, și mă refer aici la o poză, ce se întâmplă într-un anumit sector. Dacă percepția este pozitivă sau negativă, depinde de fiecare. Eu am încercat să fiu cât mai obiectiv.

    -Ar trebui să îndemnăm oamenii să facă așa ceva?
    -Sigur că da. Cred că spiritul civic în Bacău este în creștere. Chiar făceam o comparație într-o emisiune la care am fost de curând invitat, cu anii 2013-2014. Rețele de socializare erau și atunci, dar lumea nu prea posta subiecte legate de comunitate. Am fost câțiva care am reușit să dăm startul acestei tendințe, să-i spun așa, și am început să transmitem informații necenzurate pe rețelele de socializare. Astfel lași la latitudinea celui care digeră informația să stabilească dacă este un efect pozitiv sau negativ, ori dacă informația care a ajuns la el este cea corectă.

    -Ai pomenit de cenzură. Cine face acest lucru?
    -Cred că există un fel de cenzură care depinde și de orientarea și de interesele politice sau de grup. Există cenzură și nu trebuie să ne ascundem după deget. Fake-news-ul este un fenomen care derivă din acest tip de cenzură. Direcționăm o anumită opinie pe un canal, folosind anumite instrumente, mai puțin ortodoxe, și efectul este negativ. Nu informăm corect cetățenii. În aceste condiții m-am decis să folosesc acest instrument, Facebook, pentru a transmite live imaginile așa cum sunt.

    -Ceea ce faci este un hobby sau altceva?
    -Eu o consider o datorie, care a plecat de la un hobby, și sincer cred că ceea ce fac și ceea ce facem, pentru că nu sunt singurul care procedează în acest mod, va contribui într-un final la modernizarea societății în care trăim. Îmi doresc să beneficiez de aceleași condiții de trai de care au parte cetățenii dintr-un orășel din Germania, Austria sau în alte țări occidentale. Cred că se poate. Iată, fie că au vrut sau nu, băcăuanii au fost nevoiți să plece din țară spre zone mult mai civilizate pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai, au intrat în zone bine dezvoltate și acum pot face comparații. Cred că exigențele au crescut și trebuie să crească în continuare. Existând aceste exigențe, vom putea pune presiune pe cei care ne conduc. Presiunea asta nu trebuie privită ca pe ceva negativ. Pur și simplu trebuie să cerem mai mult ca să primim mai mult. Trebuie să știm ce să cerem. O societate sănătoasă, după părerea mea, este o societate foarte bine informată.

    -Practic, reprezinți societatea civilă. Putem spune acest lucru?
    -Nu aș vrea să spun acest lucru pentru că am determina animozități din partea unor factori din spațiul public. Nu mă consider un reprezentant. Mă consider o parte integrantă a acestei societăți, care întreprinde niște activități în folosul ei.

    -Ai făcut parte din lumea politică?
    -Am făcut politică la nivel de tineret. Am fost implicat într-un partid politic, dar cred că au trecut prea mulți ani de atunci ca să pot să spun despre mine că sunt un om politic. Activez în societatea civilă de peste șase ani. Mi-am dedicat timpul, sănătatea, banii mei pentru că nu primesc nicio finanțare de la nimeni, să reușesc să fac o schimbare în bine. Nu cred că putem discuta despre o activitate politică.

    -De ce ai renunțat la politică?
    -Pentru că în acel moment nu m-am mai regăsit cu zona în care am crezut că pot determina o schimbare. Atunci am trecut pe plan secund acest aspect și am trecut pe plan artistic, mai exact pe zona muzicală. Mi s-a părut o zonă de relaxare și, poate, un proiect care poate aduce un alt tip de muzică orașului Bacău.

    -Atunci să vorbim despre muzică. De când această pasiune și ce proiecte ai dezvoltat pe acest segment?
    -Nu pot să spun că sunt un profesionist. Sunt un amator în ceea ce privește activitatea muzicală, în schimb îmi place foarte mult să cânt la chitară. Cânt la acest instrument de la 14 ani. Am văzut la un englez care a venit într-un schimb de experiență în România, care cânta foarte frumos și mi-a plăcut. Am învățat singur să cânt la chitară. A fost foarte greu, dar ambiția îți dă putere să treci peste foarte multe obstacole în viață. Prin anul 2013 am reușit să-mi împlinesc o parte din visele pe care le am, să fac parte dintr-o formație, care la momentul respectiv se numea Secția Rock. Cântam coveruri de soft rock, plăcut, piese de la GNR, Holograf, Direcția 5, am cântat chiar și Phil Collins. Evoluția noastră a fost remarcată mai mult în pub-uri, dar am cântat și pe scenă, am cântat la un marathon organizat la Măgura… am avut multe reprezentații.

    -Ce s-a întâmplat cu trupa?
    -O parte din membrii trupei au trebuit să plece la studii, alții să se ocupe mai mult de activitatea profesională, condiții în care am fost nevoiți să luăm o pauză. Cam mare. De la sfârșitul lui 2014. Dar iată că, în ultima perioadă, am ținut legătura cu foștii membri și există premise de a readuce în discuții acest proiect.

    -Păstrând linia artistică, am înțeles că de curând ai compus o piesă.
    -Așa este. De fapt eu am mai multe piese compuse, mai exact, șapte. Îmi place să scriu și să compun. Este o pasiune. Pot spune că piesa este dedicată soției mele, că tot sunt proaspăt căsătorit…

    -Când te-ai căsătorit?
    -Anul trecut, chiar după evenimentele de la 10 august. Pe 18 august, după ce am venit de la proteste și am inhalat gaze și am rămas cu o răgușeală care mă chinuie și în ziua de azi. Am o soție frumoasă, înțelegătoare, ceea ce este o componentă foarte importantă având în vedere extra-activitățile pe care le întreprind. Cred că momentul inspirațional a fost să-i fac o piesă. Este o dedicație specială, un moment… să spun așa, real, dar aș păstra, oarecum, un element de surpriză. De aceea acum nu voi destăinui numele piesei.

    -Când va fi gata piesa?
    -Îmi doresc ca în următoarea lună să reușesc să înregistrez melodia într-un studio, într-o primă fază fiind vorba de o versiunea unplugged, o variantă mai soft. Voi vorbi și cu băieții din trupă, să vedem dacă reușim să o transpunem pe toate instrumentele.

    -Dar despre celelalte piese ce ne poți spune?
    -Celelalte piese sunt stil soft-rock, cu versuri în limba română, care surprind momente din viața mea sau interacțiuni cu diverse persoane. Să spun altfel, sunt emoții transpuse în versuri, și apoi în muzică.

    -Sunt șapte piese. Te gândești la un album?
    -De ce nu? Dacă vor prinde și lumea va da un feedback pozitiv, că piesele sunt plăcute, de ce nu? Mi-ar plăcea să fac acest lucru și trebuie să recunosc că este unul dintre visele mele, să scot un album.

    -Ai un job care te consumă. Ești foarte activ în societatea civilă. Mai ai timp de muzică?
    -Stau foarte prost cu timpul. Din acest punct de vedere ar trebui să mă plâng. Cu toate acestea, mai găsesc uneori resurse să pun mâna pe chitară. Seara când ajung acasă. Este și un mod de relaxare. Alții probabil ascultă muzică. Mie îmi place să pun mâna pe chitară și să simt coardele cum vibrează. Notele muzicale îți hrănesc sufletul într-un anumit mod.

    -Este un mix interesant între muzică, job, societate civilă… Cum simți aceste lucruri împreună?
    -Eu cred că de asta ne numim indivizi. Fiecare dintre noi avem particularități care se orientează spre anumite domenii. Pentru mine muzica a fost refugiul. Asta și datorită faptului că părinții mei mi-au dat o educație bine conturată în jurul principiilor civice (mama a fost profesor de sport și antrenor de volei, iar tatăl este antreprenor în domeniul electro-tehnică – n.r.). Educația pe care am primit-o a orbitat în jurul unor principii sănătoase legate spațiul civic și am considerat că e o datorie.

    -Revenind la muzica ta. Ai spus că ai adoptat un stil soft, pozitiv. Te-ai gândit să aduci în ea ceva de genul protest?
    -Dar am făcut acest lucru. Dacă vă uitați pe pagina mea de Facebook veți vedea două clipuri legate de evenimente, de subiecte civice, unul dintre ele având peste 30.000 de vizualizări, fiind legat de OUG 13. Sunt cântece pe care le-am făcut dintr-o suflare. Am pus mâna pe chitară și totul, parcă, a venit de la sine. Inspirația a venit… Este un mod fantastic în care creierul lucrează. Creierul uman este o mașinărie incredibilă.

    -Aș vrea să ne întoarcem la activitățile civice, subiect care cred că îi interesează pe băcăuani.
    -Activitățile pe care le-am întreprins au și rezultate. Hai să vorbim de proiectul cu Poșta Română, despre care nu știu mulți băcăuani. Este un proiect care îmi aparține. Am reușit să conving Primăria Bacău să implementeze proiectul prin care băcăuanii își pot plăti taxele și impozitele la poșta informatizată. Este un lucru foarte important și din păcate constat că lumea nu știe. Acesta este un exemplu de implicare cu final, cu rezultat. Eu cred în puterea exemplului. Eu cred că băcăuanii dacă văd că există deznodământuri pozitive, pot să facă la rândul lor demersurile respective. Pentru că dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să fim acolo, la firul ierbii cum se spune. Trebuie să determinăm ceva. Și atunci trebuie să luăm atitudine și să ne implicăm. Am văzut o problemă, mă gândesc dacă pot aduce o rezolvare, iar dacă pot, o pun pe hârtie și încep să comunic cu autoritățile. Important este să purtăm un dialog și să fim constructivi.

    -Ți s-a întâmplat să fii întâmpinat cu reticență?
    -Am un exemplu din Consiliul Local Bacău când am fost cu propunerea parcărilor, cu rezolvarea a 500 de locuri de parcare pe care am putea real să le eliberăm de pe străzile municpiului Bacău. Din nefericire am fost luat peste picior din unii membri ai Executivului. În timp ce vorbeam mi se aruncau cuvinte ca să mă încurce. E regretabil ce s-a întâmplat. Pentru că un cetățean ca mine, ca mulți alții, își rupe din timp pentru a face un proiect, pentru a merge în teren, să facă poze, pentru a studia, pentru a formula un text care să fie plauzibil și coerent, pentru că nu pot să merg în Consilul Local cu niște prostii. Merg acolo cu un plan bine conturat, pe care mi-l asum și care este în interesul cetățeanului. Nu m-am dus acolo pentru Chirilescu Dorin. M-am dus pentru a elibera 500 de locuri de parcare, de care ar trebui să beneficieze băcăuanii. Cred că avem multe de învățat din aceste experiențe. Și noi ca societate civilă dar și administrația locală.

    -Ce va urma?
    -Spun foarte sincer. Îmi place foarte mult muntele. Îmi place să mă plimb. Nu prea mai am ocazia. Pierd foarte mult timp stând pe străzi, mergând în consiliu ș.a.m.d. Îmi place foarte mult muzica și aș vrea să mă dedic acestui proiect de care v-am povestit. Tind spre o societate normală, care să-mi ofere condiții astfel încât să nu fie nevoie ca oameni cum e Chirilescu sau cum sunt alții să trebuiască să vină mereu și să arate cu degetul că ceva nu e în regulă. Aceasta este direcția mea.

    Un antidot la haos

    Așa își subintitulează cartea, care a făcut atâta vâlvă în lume, celebrul psiholog canadian Jordan B. Peterson. Un gânditor foarte la modă astăzi, un tip deosebit de charismatic, autor al best-seller-ului „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru”. Despre Peterson se spune că este un adevărat fenomen mediatic, având un public imens, pe tot globul.

    Care să fie secretul lui ? – pentru că vorbește despre reguli, iar oamenilor nu prea le place asta. Cei care îl cunosc îndeaproape îl descriu ca pe o persoană care vorbește cu entuziasmul unui copil, nefăcând paradă de erudiție, deși o are. Nu e deloc pedant, nu pare niciodată plictisit, are ceva cald și familiar, foarte direct în modul de abordare al diferitelor probleme ale existenței, iar alura lui este a unui cowboy care a păstrat ceva din aerul adolescentin. E foarte liber în gândire și în vorbire, captând imediat atenția interlocutorilor, și dă dovadă de mult spirit practic (pricepându-se la tâmplărie, de pildă, și-a lucrat singur piese de mobilier), de multă inițiativă, fiind gata mereu să sară în sprijinul cuiva.

    Prima sa carte se numește „Cartografieri ale sensului”, fiind o amplă tentativă de a înțelege felul în care au reacționat oamenii, de-a lungul timpului, în fața necunoscutului. Sunt prezentate în volum situațiile arhetipale din mitologii și legende, exprimând modalitățile prin care ființa umană s-a luptat cu haosul. Important este faptul că, de fiecare dată când cercetează niște teme, Peterson atrage atenția asupra marelui pericol pe care îl reprezintă ideologiile, acestea nefiind decât niște substitute ale cunoașterii autentice.

    În numeroasele sale luări de poziție publice, Peterson s-a declarat un apărător ferm al libertății de exprimare, combătând categoric „discursul constrâns”. Dar să revin la cartea sa de reguli, care pate fi citită ca un îndreptar, un manual de înțelepciune practică. Și care se bucură de un extraordinar succes, deși regulile nu sunt niciodată prea simpatice. Dar ele sunt necesare, mai ales în timpuri de mare derută, nesigure, lipsite de direcție. În dezordinea generală din societățile actuale, marcate de o pronunțată degringoladă a valorilor, tinerii sunt, în primul rând, cei interesați de niște reguli călăuzitoare, care să le arate calea, drumul de urmat. Și asta pentru că, relativismul moral caracteristic vremurilor noi, îi lipsește pe cei tineri de o busolă, de un ideal spre care să tindă. Și atunci, ce-i de făcut, care să fie antidotul la lipsa de sens, la haos? Jordan B. Peterson ne propune niște instrucțiuni, niște pași de urmat, pe care el le numește cele 12 reguli de viață. Le voi enumera acum, urmând ca data viitoare să mă refer la unele dintre ele.

    Regula 1: Stai drept și trage umerii înapoi. 2. Ai responsabilitatea de a ajuta; comportă-te ca atare. 3. Împrieteniți-vă cu cei care vă doresc numai binele . 4. Compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu cineva din prezent. 5. Nu-ți lăsa copiii să facă lucruri care te vor enerva. 6. Fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea. 7. Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante (nu pe plăcerile imediate). 8. Spune adevărul – sau cel puțin nu minți. 9.Pornește de la premisa că s-ar putea ca persoana pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi. 10. Fii precis în exprimare. 11. Lăsați-i pe copii în pace când fac skateboarding.

    Și ultima, delicioasă prin ineditul ei: 12. Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâi-o. Mie nu-mi este greu, pentru că iubesc animalele, dar pentru dumnevoastră?

    Doi „monștri sacri” ai informaticii românești au vorbit elevilor băcăuani

      Profesorul universitar doctor Stelian Niculescu și conferențiarul universitar doctor Marin Vlada au susținut, astăzi, în fața membrilor Cercului „Programare cu răbdare” adunați în Amfiteatrul „Solomon Marcus” al CN Ferdinand I, prelegeri despre experiența lor în informatică, de la primele interacțiuni cu mașinile de calcul, până în prezent.

      Invitații au colaborat excelent și au conturat o atmosferă foarte plăcută, plină de povestiri și umor.
      Atât pentru Marin Vlada, cât și pentru Stelian Niculescu, profesorul Grigore Moisil a reprezentat un model de urmat și a fost o persoană cheie în parcursul lor informatic.

      Domnul conferențiar Marin Vlada a vorbit despre felul în care notele au ajuns să fie mai importante decât nivelul de cunoaștere și astfel, s-a creat „un cult al copiatului”, cum zice dumnealui. Profesorul a atins și felul în care materiile sunt predate și evaluarea este facută, în toate privințele fiind loc de îmbunătățiri .

      Profesorul Stelian Niculescu a prezentat un material intitulat „Copilaria informaticii românești, așa cum am trait-o eu”. Dânsul vorbit despre cum a ajuns sa fie elevul lui Grigore Moisil si cum acesta l-a ajutat să-și publice carțile.

      Profesorul Stelian Niculescu a întâmpinat și diferite obstacole pe parcursul evoluției sale, însă mereu le-a depășit prin muncă: „Rezolvarea unor sisteme de ecuații algebrice liniare prin metoda Gauss ne-a dat bătăi de cap atunci când rularea programului pe calculator ne dădea erori legate de fiabilitate. Cum termenul de predare era critic, pentru a nu compromite colaborarea, am rezolvat sistemele manual, având grijă să redactăm programul și rezultatele așa cum le-ar fi furnizat calculatorul. Situația a fost salvată”, a mărturisit acesta, amintindu-și cu drag momentul.

      Stelian Niculescu, student al acad. Grigore C. Moisil la secția de „Mașini de calcul” – Universitatea din București, este unul din primii informaticieni români. La absolvirea facultății a fost unul dintre primii patru cercetători matematicieni angajați la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de Gr. C. Moisil în februarie 1962.

      Marin Vlada a absolvit și susținut doctoratul la Facultatea de Matematică și Informatică din București (Mate-Info 1978).
      Inițial, după absolvirea celor 5 ani de facultate, a lucrat 4 ani ca programator la CINOR (Centrul de Informatică și organizare al Municipiului București), apoi, timp de 10 ani, a activat ca cercetător/programator la Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), înființat de acad. Gr. C. Moisil.

      Carina Ivu, eleva în clasa a X-a, CN Gheorghe Vrănceanu

      Cupa primăverii Cora, ediția a VII a

        Sâmbătă, a avut loc o nouă ediției a „Cupei de șah – Cora”, protagoniștii fiind că de obicei elevii școlilor nr 10 și nr 18, îndrumați de profesorii Radu Hanga și Ionuț Flavius Lazăr.

        „Este deja a șasea ediție a acestei competiții și mă bucur că de fiecare dată ni se alătură cât mai mulți participanți. Șahul este nu numai un sport ci o artă a minții care îi ajută foarte mult pe cei mici să-și dezvolte o gândire analitică și creativă. Ca de obicei dorim să le mulțumim gazdei și copiilor”.

        La această ediție au participat 41 de copii cu vârste între 7 și 12 ani.

        Eugen Tomac, lider PMP: Românii trebuie să fie „Uniți în Europa”

        Liderul Partidului Mișcarea Populară, Eugen Tomac, s-a aflat, sâmbătă, 6aprilie, în Bacău, unde s-a întâlnit cu membrii formațiunii politice pentru a discuta agenda viitoarelor acțiuni legate de campania electorală pentru alegerile europene.

        „Am explicat de ce «Uniți în Europa» este cel mai important slogan. Pentru noi această linie politică este foarte importantă deoarece vrem mai multă integrare care să aducă mai multă prosperitate. Suntem pentru relizarea Statelor Unite ale Europei; credem că Europa ne-a crescut pe noi ca națiune iar acum, când Europa are un moment de vulnerabilitate, avem nevoie de mai multă integrare”, a declarat Eugen Tomac.

        El a denunțat fenomenul „populismului”, pe care-l consideră o amenințare la adresa Uniunii Europene. „Campania pentru Brexit și consecințele ei sunt efectul acestei politici. Trebuie mai multă implicare, mai multă responsabilitate, o reconectare a Uniunii Europene cu propriii cetățeni”, a mai declarat Eugen Tomac.

        „Pentru noi este important ca prin acest mesaj – Uniți în Europa – să adresăm un mesaj de unitate românilor care trăiesc în UE”.

        Un nou protocol de triaj la Urgențe

        Protocolul prevede că triajul se efectuează în momentul prezentării pacientului la unitatea de primiri urgențe (UPU) și recomandă ca timpul mediu de triaj să nu fie mai mare de 2 minute pentru un pacient. Potrivit protocolului, asistentul medical responsabil cu procedura de triaj trebuie să aibă o pregătire specifică, cu experiență și abilități corespunzătoare.

        Astfel, asistentul medical responsabil cu procedura de triaj trebuie să aibă abilitatea de a recunoaște pacientul bolnav versus nonbolnav, de a anticipa și de a avea planuri de rezolvare pentru diferite situații care pot să apară, abilități interpersonale și de comunicare, îndemânarea spre prioritizare excelentă, capacitate de gândire critică, abilități de organizare, flexibilitate, adaptabilitate, capacitate de adaptare la stres, să aibă rol de model, să aibă tact și răbdare și trebuie să cunoască regulamentele.

        Noul protocol păstrează cele 5 niveluri și coduri de urgențe:
        nivel I – resuscitare (cod roșu);
        nivel II – critic (cod galben);
        nivel III – urgent (cod verde);
        nivel IV – nonurgent (cod albastru);
        nivel V – consult (cod alb).

        Noul document prevede un timp maxim de preluare în zona de tratament de 60 de minute pentru cod verde, 120 de minute pentru cod albastru și de 240 de minute pentru cod alb. De asemenea, se cere ca reevaluarea pacientului „să se facă în cazul în care timpul de preluare în zona de tratament este mai mare de 15 minute sau apar modificări semnificative în starea pacientului, ceea ce presupune reluarea integrală a algoritmului de triaj”.

        Reevaluarea se va efectua la 15 minute pentru pacienții de nivel 3, la 30 de minute pentru cei de nivel 4 și la o oră pentru cei de nivel 5, se arată în noul protocol. Protocolul include, de asemenea, o procedură Fast Track (cale de evaluare rapidă), ce permite efectuarea unei manevre medicale sau luarea unei decizii, în anumite situații bine definite, cu scopul de a micșora timpul de așteptare și a urgenta soluționarea cazului. Protocol românesc al pacienților din structurile de primiri urgențe are la bază scala ESI, cu 9 niveluri, creată de medicii de urgență Richard Wuertz și David Eitel din Statele Unite.

        Vindecarea lunaticului

        În multe locuri din Sfânta Evanghelie citim că oameni chinuiţi de cele mai felurite boli: paralitici, orbi, şchiopi, muţi, leproşi şi alţii s-au apropiat de Hristos rugându-L să-i tămăduiască. Sfânta Evanghelie din Duminica a IV-a din Post ne aminteşte de un tată îndurerat care cere ajutorul Mântuitorului pentru vindecarea copilului său ce era cuprins de un duh necurat.
        Evanghelia nu ne spune, dar probabil omul a încercat vindecarea fiului şi pe alte căi. Ne putem imagina starea sufletească a părintelui care vedea suferinţa copilului şi căruia nu i-au putut veni în ajutor nici cunoscuţii, nici necunoscuţii. Tatăl, văzând chinurile groaznice pe care le suferea copilul, l-a adus mai întâi la Apostoli, crezând că ei îl vor putea vindeca, dar aceştia n-au putut. Atunci tatăl s-a îndreptat cu rugămintea către Iisus, dumnezeiescul Învăţător din Nazaret, care tămăduia toate bolile şi toate neputinţele : „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut..” (Marcu IX, 17-18). Mântuitorul, văzând cumplita suferinţă a copilului, a zis: „Aduceţi-l aici, la Mine!” Apoi a certat duhul necurat să iasă din bolnav şi copilul s-a tămăduit. Aparenta uşurinţă cu care Iisus l-a vindecat pe cel posedat i-a mirat pe ucenici. Evangheliştii mărturisesc că Iisus a dat Apostolilor Săi darul vindecării oricărei neputinţe: „Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.” (Matei 10, 1), dar în cazul de faţă, iată că nu au putut să-l vindece pe fiul acestui tată nefericit. Apostolii L-au întrebat de ce ei nu au putut să alunge demonul, iar Dumnezeiescul Mântuitor le-a răspuns: „Pentru puţina voastră credinţă.” (Matei 17, 20). Credinţa apostolilor a fost slabă şi de aceea încercarea lor de a alunga demonul din copil, a fost lipsită de succes. Au fost fericiţi că au primit o putere deosebită, au avut poate momente când orgoliul omenesc i-a adus în pragul mândriei deşarte, fapt pentru care Isus le-a adus aminte că orice putere, aici pe pământ, de la Domnul este! O lecţie de umilinţă care purifică credinţa. Necredinţa răneşte întotdeauna pe Hristos, de aceea a spus Apostolilor: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? ” (Marcu IX, 19). Deja era al treilea an de când Apostolii erau împreună cu Hristos, ascultând învăţăturile Sale, dar cu toate acestea credinţa lor nu era încă perfectă…

        Credinţa constituie esenţa vieţii creştine :“ Fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci acela care se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă în El ”, spune Sfânta Scriptură (Evrei 11, 6). Credinţa conferă puterea de a duce o viaţă demnă, onestă şi este un sprijin în privinţa trecerii peste greutăţile vieţii acesteia, peste piedicile ce stau în calea noastră către mântuire, ea fiind aceea care ne deschide noi orizonturi de abordare a lumii în care trăim, pregătindu-ne pentru viaţa viitoare.
        Dar credinţa trebuie să fie lucrătoare prin iubire, pentru că după cum ştim “Credinţa fără fapte este moartă” (Iacob 2, 20), iar cele două pietre de încercare a tăriei credinţei sunt postul şi rugăciunea. Aceasta o aflăm tot din Evanghelia zilei, prin lămurirea pe care Mântuitorul o dă Apostolilor :“ Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post”(Marcu IX, 29). O rugăciune cucernică şi stăruitoare este o lucrare de ridicare a minţii şi sufletului nostru către Dumnezeu, faţă de care nutrim cele mai sfinte sentimente de dragoste şi supunere, iar postul, prin înfrânările ce le impune pentru corp şi, mai ales, prin înfrânările de ordin moral, pe care credinciosul şi le impune şi le trăieşte în acest timp al renunţărilor şi al reţinerilor, oferă şansa unei vieţi noi. Fiecare om se confruntă în timpul vieţii sale cu diferite greutăţi, amărăciuni, dureri, pierderi, eşecuri sau nefericiri, care apasă asupra inimii lui, iar în astfel de momente, numai credinţa însoţită de post şi rugăciune îi oferă puterea de a trece peste încercări, împlinind voia lui Dumnezeu şi pregătindu-se pentru viaţa cea veşnică.

        Pr. dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

        „Zoocalomnii”

        Un domn care-și zice politician a cuvântat către un altul care-și arogă același titlu: „Ce, am păzit porcii împreună?” Era supremul lui mijloc/ argument prin care încerca să se distanțeze de preopinent. Auzim, ca insultă supremă: „Porcule!” „A-l face pe cineva albie de porci” înseamnă a-l insulta în cel mai grav mod posibil. Trufașului i se aruncă: „S-a suit scroafa-n copac”. Presupusului vinovat care nu se apără i se spune: „Tace ca porcu-n păpușoi”.

        Nici Biblia nu sugerează un respect prea mare pentru porc: „…nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi”. (Matei, 7,6). Și înțeleptul Solomon rămâne prizonierul acestei perspective: „Femeia frumoasă, dar fără minte, este inel de aur în râtul porcului”. (Pilde, XI) Aidoma politicianului nostru care-și biciuie puținele resurse intelectuale pentru a-și subestima adversarul, vechii egipteni manifestau un dispreț suveran pentru porci. Păstorii de porci, considerați impuri din cauza profesiei lor, nu erau acceptați în templu…

        Dar nu întotdeauna și peste tot porcul a fost îmbrâncit în acest infern al… calomniei (vezi și Aristide N. Popescu, „Zoocalomnii”, București, Editura Albatros, 1985). În antichitate, divinități agricole precum Demeter, dar și Adonis sau însuși Zeus aveau în insula Creta înfățișări de porc. În basme ale triburilor din Pacific, porcii merg precum bipezii și sunt trimiși de zei, din ceruri, pentru a-i ajuta pe oameni. Nobilii romani se mândreau „cu porecle ale familiei, luate din numele porcului. De exemplu: Verres (vierul), Porcius (porcul), Scrofa (scroafa), Aper (mistrețul). Cuvintele prin care scriitorul Varro își laudă bunicul, un anume Tremellius Scrofa, socotit expert în creșterea porcilor, vibrează de mândrie pentru această poreclă-renume”. (op. cit., pag. 224)

        Prin Evul Mediu (sic!) porcul avea și drepturi comparabile cu ale omului. Dacă un porc ucidea sau rănea o ființă umană, era întemnițat, judecat, torturat până când, printr-un guițat considerat … mărturisitor, recunoștea crima. Se întocmea proces-verbal, era descrisă pedeapsa (spânzurătoare, arderea pe rug, îngroparea de viu). Prima pedeapsă cu moartea pronunțată împotriva unui porc este consemnată în 1266. O sentință din 1499 este pronunțată chiar în fața condamnatului-porc. Fără discriminare: ca la oameni…

        Vă displace grohăitul porcului? În picturile medievale găsim, fără conotații satirice, porci cântând la harpă. Această atitudine față de porc era recomandată oficial de către clerici, pentru a-i determina pe oameni să nu cadă în păcatul trufiei. Serghei Esenin scrie admirativ: „Mi-s dragi râturile murdare ale porcilor!” („Spovedania unui derbedeu”). N-am găsit niciun politician în rol de protagonist fără… păcate într-un roman, de pildă. Porcul, în schimb, este, în multe civilizații, vedeta adorată a Cărții de Bucate, operă fundamentală,orice-ar zice unii cârcotași de meserie.

        Auzindu-l pe acel politician aruncându-i colegului de infern electoral drăgălașul „Ce, am păzit porcii împreună?”, m-am întrebat de ce distinsul disprețuit nu s-a apărat recurgând la argumente din acea istorie a culturii și civilizației în care respectul pentru porc este prezent. Sugerez politicienilor aruncați în vâltoarea dezbaterilor din aceste zile să ofere drept cadou celor care îi etichetează ca fiind porci volumul amintit: „Zoocalomnii”. Ar fi unul dintre puține gesturi cultural-civilizatoare din peisajul electoral.

        Duminica a V-a din Postul Mare

        Odată un preot a vizitat un spital de psihiatrie și a întâlnit acolo o tânără care i s-a părut dubioasă pentru că nu vorbea cu nimeni. Preotul s-a interesat de soarta ei. Tânăra aceasta era logodită și era foarte fericită cândva, dar cineva a răspândit un zvon rău despre ea. Când s-a întâlnit cu logodnicul ei, plin de mânie a strigat la ea: „Dispari din fața mea, nu mai vreau să știu nimic despre tine!” Așa de tare a afectat-o pe tânăra nefericită, că și-a pierdut pentru totdeauna cunoștința.
        În Evanghelia de astăzi, Cristos întâlnește o femeie tânără care a fost prinsă în adulter. Tot așa țipă și El la ea: „Dispari, nu vreau să mai aud de tine”, precum tânărul de mai înainte? Nu! Dacă spunea duceți legea la îndeplinire, l-ar fi socotit un om crud. Dacă spunea lăsați-o să plece, atunci ar fi agitat poporul. Isus alege a treia variantă: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” Vrea să spună cu asta că nici voi nu îndepliniți ceea ce cereți de la alții. Dincolo de păcat, vede omul și știe că cei săraci, marginalizați și păcătoși doresc mai mult împărăția lui Dumnezeu decât cei care se cosideră drepți. Isus nu este de partea păcatului pentru că și El condamnă adulterul. Este clar, greșeala este păcat, dar omul care aruncă cu pietre în cel păcătos, de fapt aruncă în sine, pentru că, chiar dacă nu cade în acelaşi păcat, dar are alte păcate. Așadar, nu te întinde după pietre să dai în alții, ci mai întâi fă-ți cercetarea cugetului.
        Potrivit unei legi naturale, fiecare obiect care stă în bătaia soarelui are și umbră. Cel care iubește vede la celălalt latura luminoasă, dar cel care nu iubește vede la sine latura luminoasă, iar la ceilalți doar umbra. Isus nu este așa. El spune: „Nici eu nu te condamn.” Este posibil așa ceva. Da, este posibil cu o singură condiție, în locul tău mă vor condamna pe mine. Se cer două condiții pentru iertare: „Mergi, de acum să nu mai păcătuiești!” A doua: Cum te-au iertat pe tine așa să-i ierți și tu pe ceilalți. Sfântul Ieronim spune:„De fapt Isus scria în praf păcatele farizeilor care condamnau femeia, de asta au plecat pe rând de acolo”.

        Pr. Andrei Varga, Parohia Catolică „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” Valea Seacă

        UNPR s-a relansat la Bacău

          Liderul partidului Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR), Gabriel Oprea, însoțit de staff-ul său, a descins vineri, 5 aprilie, în Bacău, unde a organizat o întâlnire cu simpatizanții.


          După această întâlnire, liderul UNPR însoțit și de reprezentanții locali ai partidului, Vasile Manole, președintele fondator al organizației județene UNPR, și Cătălin Felegean, președinte executiv al organizației județene UNPR Bacău, a organizat o conferință de presă în care a vorbit despre candidații partidului la alegerile europarlamentare din 26 mai a.c. și despre strategia de viitor a acestei formațiuni politice.

          “Ne-am deplasat în zona Moldovei si ne-am întâlnit cu colegii din toate județele pentru că suntem într-un proces de reorganizare. Să dăm un reper, în 2015 aveam peste 500.000 de membri de partid și un procent de peste 10%. Am avut multe piedici politice și ni s-au făcut și dosare și, personal, mi-am dat demisia din toate funcțiile. Acum revenim în forță și ne pregătim pentru europarlamentare în frunte cu generalul Anghel Iordănescu și cu generalul Ilie Năstase”, a declarat Gabriel Oprea, președintele UNPR.

          “UNPR Bacău este în reorganizare, în ultimii ani partidul nostru decăzând din cauza alianței cu PMP. La momentul actual, din 93 de UAT-uri avem organizații doar în 20 și mai avem doar 16 consileri locali în tot judetul”, a declarat în conferința de presă Vasile Manole, președintele fondator al organizației județene UNPR.

          Detalii despre discuțiile de la această întâlnire veți afla din ediția de luni, 8 aprilie, a cotidianului Deșteptarea.

          PAVĂL HOLDING anunță înființarea unui fond de private equity dedicat întreprinderilor mici și mijlocii din România

            Dragoș Pavăl

            Pavăl Holding înființează un fond de private equity dedicat investițiilor în întreprinderi mici și mijlocii din România. Fondul va fi finanțat integral de Pavăl Holding.

            Fondul va deveni operațional începând cu luna mai și va fi condus de dl Laurențiu Ciocîrlan, care a deținut anterior poziția de Head of Investment Banking la Raiffeisen Bank.

            Dl. Ciocîrlan este unul dintre cei mai experimentați bancheri de investiții din România, având la activ tranzacții de peste 1,7 mld euro, atât pe piața privată, cât și pe piața de capital.

            În legătura cu acest proiect, dl Dragoș Pavăl a declarat următoarele:

            Dragoș Pavăl
            Considerăm că este un moment potrivit pentru a ne adresa acestui segment de companii, care au prea puține opțiuni de finanțare pentru dezvoltare, în ciuda faptului că reprezintă categoria cea mai dinamică și promițătoare din economia României. Suntem siguri că printre aceste firme se găsesc și cele care peste câțiva ani vor fi noile campioane ale businessului românesc. Este primul fond de private equity cu capital românesc care își propune să sprijine firmele locale atât în consolidarea prezenței pe piața din România cât și în extinderea lor regională.”

            Dedeman în cifre

            – 49 de magazine, două centre logistice, parc auto propriu;
            – peste 45.000 de produse ce acoperă 11 domenii;
            – peste 10.600 de angajaţi;
            – între 7.500 – 18.000 mp suprafaţa unui magazin;

            Educație media la „Saligny”

              În perioada 03-05 aprilie 2019, la Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Bacāu, are loc un eveniment din domeniul educatiei media. Revine în mijlocul comunitātii active de învātare de aici Ioana Avādani-presedinte al Centrului pentru Jurnalism Independent din Bucuresti pentru o nouā vizitā de monitorizare a activitātii cadrelor didactice formate prin intermediul programului „Predau educatie media! Laboratorul de educatie si culturā media”- initiat de Centru în parteneriat cu Romanian-American Foundation.

              De curând, programul are Înaltul Patronaj al Administratiei Prezidentiale. Cadrele didactice ce infuzeazā curriculumul cu elemente de educatie media sunt Adriana Ciorcilā, Oana-Mādālina Cruceanu (doamna a sustinut în cadrul vizitei orele sale pornind de la ideea de cyberbullying si a manipulārii imaginii în istorie) si Claudia Benchea. Actiunea contine si un workshop de educatie media pentru elevi sustinut de Ioana Avādani. În cursul zilei de ieri, 03.04.2019 a avut loc si o întâlnire a Ioanei Avādani cu ambasadorii liceului si nu numai pentru campania #DeDataAstaVotez, initiatā de Centrul de Informare Europe Direct Bacāu si Federatia Tinerilor din Bacāu, unde participantii au putut afla ce riscuri implicā un astfel de demers. Tot ieri- cadre didactice din liceu si din alte institutii au beneficiat si de un atelier de fake news livrat de Ioana Avādani.

              Poliţiştii băcăuani au acţionat pentru prevenirea și combaterea principalelor cauze generatoare de accidente rutiere

                Ieri, 04 aprilie a.c., poliţiştii au acţionat pentru prevenirea și combaterea principalelor cauze generatoare de accidente rutiere produse pe drumurile publice aflate în competența structurilor de ordine publică din mediul rural.

                Într-un interval de doar câteva ore, pe 21 drumuri judeţene din judeţul Bacău, poliţiştii au acţionat pentru prevenirea şi combaterea excesului de viteză cu dispozitivele de măsurare a vitezei omologate, ocazie cu care 65 de şoferi au fost depistaţi cu o viteză mai mare faţă de cea maxim admisă pe un anumit sector de drum, 6 dintre aceştia fiind nevoiţi să tragă pe dreapta întrucât au apăsat prea tare pe pedala de acceleraţie, depăşind 100 km/h în localităţi, fapt pentru care li s-au reţinut permisele de conducere.

                Pentru alte abateri de la normele rutiere, alți 5 conducători auto au rămas temporar fără permise de conducere, iar 9 fără certificate de înmatriculare.

                Căruțașii și bicicliștii nu au fost nici ei neglijați, o mare parte dintre aceştia fiind testaţi cu etilotestul pentru a constata dacă au consumat băuturi alcoolice înainte de a se pune în mișcare pe drumurile publice.

                În cadrul activităţilor desfăşurate, poliţiştii au aplicat 208 sancţiuni contravenţionale în valoare totală de 98.820 de lei.

                Acest gen de acţiuni vor continua…

                Centura Bacăului: se finalizează exproprierile și descărcările arheologice

                  Exproprierea terenurilor și caselor aflate pe traseul Centurii Bacăului se aproprie de final. Ultimele imobile vor fi eliberate în 30 zile, iar proprietarii acestora vor fi despăgubiți conform prevederilor legale, prin plata efectivă.

                  „În urma analizării valorilor calculate de evaluator, sumele stabilite sunt în concordanță cu valoarea reală a locuințelor. Există, însă, și patru cazuri în care, construcțiile fiind din chirpici, valoarea despăgubirii propuse, între 16 mii și 30 mii de euro, după caz, nu va permite să se găsească o alternativă viabilă, situație în care soluția identificată ar fi găsirea unor locuințe sociale”, a afirmat subprefectul Valentin Ivancea, după întâlnirea cu grupul de lucru care monitorizează activitățile necesare realizării variantei ocolitoare.

                  Primăria Letea Veche va efectua anchete sociale, iar în baza acestora va fi determinat numărul proprietarilor care au nevoie de ajutor. Petru Dochiei, primarul comunei Letea Veche, a cerut să fie construit un pasaj de supratraversare a unui drum sătesc pentru a se evita izolarea a zece case.
                  Memoriul primarului, susținut de membrii grupului de lucru condus de subprefect, va fi înaintat Ministerului Transporturilor pentru identificarea unei soluții tehnice.

                  Se descarcă siturile arheologice
                  După semnarea contractului privind lucrările de cercetare arheologică, imediat s-a dat ordin de începere a lucrărilor. Au fost identificate șapte situri arheologice: trei sunt finalizate și la alte patru se lucrează. Termenul de finalizare a cercetării este 1 septembrie 2019.

                  „S-a solicitat atât suplimentarea echipei de lucru pe șantier, cât și asigurarea logistică a CNAIR, în așa fel încât termenele de execuție să se micșoreze. Lucrările de cercetare arheologică nu încetinesc desfășurarea lucrărilor privind execuția Variantei Ocolitoare”, arată Valentin Ivancea.

                  Au fost rezolvate și celelalte probleme. De exemplu, existența, pe traseul Centurii, a unui teren forestier administrat de Romsilva și închiderea canalului de irigare a unei pepiniere aparținând firmei Pomaltoi SRL. Terenul cu suprafața de 7.874 mp din Itești va fi scos din fondul forestier și predat către CNAIR. Pentru pepinieră va fi asigurată, temporar, cantitatea de apă necesară irigării, până la găsirea unei soluții tehnice care să convină și constructorului, și Pomaltoi SRL.

                  S-a închis Policlinica cu plată din Bacău

                    În urma controlului efectuat în data de 21.03.2019 la Policlinica cu Plată Bacău, urmare a acţiunii tematice privind verificarea unităţilor sanitare şi private, vă comunicăm următoarele:
                    Pentru medicul specialist ATI, unitatea nu a prezentat, în cadrul controlului, Certificatul de membru la Colegiul Medicilor din România, Avizul anual privind exercitarea profesiei de medic emis de către Colegiul Medicilor teritorial, poliţă de asigurare răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională şi Contractul de prestări servicii medicale, neavând întrunite toate condiţiile pentru exercitarea profesiei de medic. Întrucât aspectele constatate nu ţin de competenţa instituţiei noastre, acestea vor fi înaintate spre verificare, organelor de cercetare cu atribuţii specifice în vederea promovării acţiuniicivile sau penale după caz.

                    În urma gravelor abateri de la normele sanitare, constatate în mod repetat (neefectuarea controlului eficienţei sterilizării, neîntocmirea registrului cu evidenţă a sterilizării, lipsa documentelor referitoare la efectuarea operaţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, existenţa în cabinetul de întreruperi sarcină de materiale sanitare/articole de unică utilizare cu termen de valabilitate expirat, etc), unitatea a fost sancţionată contravenţional şi s-a dispus măsura suspendării activităţii unităţii, conform H.G.R. 857/2011, art.62, alin.2, pentru o perioadă de minim 6 luni.

                    Totodată, se vor efectua şi cercetările administrative ce se impun în acest caz şi vor fi dispuse măsuri în consecinţă.

                    Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moinești și rezultatele de excepție obținute de elevii săi

                      Anul acesta, și elevii Colegiului Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moinești au obținut rezultate foarte bune la diferite concursuri și olimpiade școlare. Astfel:

                      La Etapa județeană a Olimpiadei de matematică aplicată „Adolf Haimovici”:

                      • Ionela-Mihaela Roman, cls .a XI- E (profil servicii), premiul I – calificată la faza națională
                      • Ştefan Iliescu, cls. a XI-a C (profil tehnic), premiul I – calificat la faza națională
                      • Diana-Alexandra Apetrei, cls a XII-a A (profil tehnic), premiul I – calificată la faza națională
                      • Brînduşa -Elena Dumitru, cls. a XII-a E (profil servicii), premiul I
                      • Medeea-Laura Lupaşcu, cls. a XI-a E (profil servicii), premiul II
                      • Patricia Ioja, cls.a IX-a E (profil servicii), premiul II
                      • Constantin Ulia, cls a IX-a A (profil servicii), premiul III
                      Profesori coordonatori: Ana Szocs, Iulia Munteanu, Mihaela Schifirneț, Loredana Văcaru. Faza națională a acestui concurs va avea loc pe 18 mai, la Iași.

                      Rezultate obținute la Concursul Național de Matematică „Tehnici Matematice – Dumitru Crăciunescu” Ediția a XVII-a:
                      • Ionela-Mihaela Roman, cls. a XI- E, premiul II
                      • Ștefan Iliescu, cls. a XI-a C, mențiune
                      Profesor coordonator: Ana Szocs.

                      Calificat la etapa națională a Olimpiadei la disciplinele din aria curriculară „Tehnologii” -domeniul Electric, electromecanică și electrotehnică: Nicolae Cristian Leonte, clasa a XII-a, profesori coordonatori Liliana Matei, Daniela Ciumeti și Costică Zugravu.
                      Calificată la etapa națională a Olimpiadei la disciplinele din aria curriculară „Tehnologii” -domeniul Protecția mediului: Anca Cosmina Ailioaie, clasa a XII-a. Profesori coordonatori Andreea Dumitru și Daniela Andrioaie.

                      Acțiune de plantare la Școala „Spiru Haret”

                        Ziua de vineri, 5 aprilie, a fost una specială pentru elevii de la Școala Gimnazială „Spiru Haret” din Bacău, aceștia participând la o acțiune de plantare de brazi în curtea școlii.

                        Activitatea face parte dintr-o campanie mai amplă de ecologizare a mediului, inițiată de școala „Nicu Enea”.

                        Detalii despre acest eveniment aflați din ediția de luni, 8 aprilie, a cotidianului Deșteptarea.

                        Aproape complet, despre… complet

                        Recurs la etimologie
                        Se impune să mergem către verbul din limba latină compleo, -ere, -plevi, -pletum „a umple”, de unde forma ultimă (participiul) a generat adjectivul completus, -a, -um. O întâlnim astfel la Nicolae Bălcescu, în Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul (1878).

                        Sensuri
                        Multă vreme a trăit ca adjectiv (şi adverb), cu înţelesul de „întreg, deplin, desăvârşit, împlinit” sau pur şi simplu „plin”. Dintr-odată, fără a ne îndepărta de baza semantică, am abandonat însuşirea şi am mutat-o într-un substantiv neutru folosit în justiţie, în arta vestimentaţiei ori în mecanică. Sensurile, pe rând, sunt: 1. „colectiv format dintr-un număr fără soţ de judecători (şi de asesori) care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă” (în sintagma „complet de judecată”); 2. „costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate”; 3. „lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, puse într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem (maşină, armament etc.)” (cf. DEXI; pentru 2. există sinonimul compleu, care probabil îl va înlocui total pe complet).

                        Familie lărgită
                        Mai întâi, un omonim: complet1 (probabil din cuplet, prin confuzie, deşi în polonă există komplet), pentru a numi un bal popular sau un local de dans, în cartierele unui oraş. De la complet2 avem a completa, completamente, completare etc., dar şi completaş („soldat care, după terminarea serviciului militar, era ţinut în evidenţa armatei o anumită perioadă, înainte de a fi trecut în rezervă”; am omis cuvintele „de timp” de după „perioadă”, pentru a evita pleonasmul din Micul dicţionar academic). Şi complement îi este rudă: „parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau un adverb” (MDA; mai poate determina însă o interjecţie: „hai aici!”). A completi e o combinaţie între „a complica” şi „a împleti”.

                        Complect – variantă?
                        În niciun caz! Al. Graur explicase încă din 1930: „Complet, formă corectă de origine latină, a fost schimbat în complect, pentru că partea finală a cuvântului nu evoca niciun sufix românesc (cuvintele noastre terminate în -et fiind destul de rare); din contră, avem foarte multe terminate în -ect: perfect, corect, respect etc.” Academicianul cel mai popular în materie de cultivarea limbii povesteşte: „Eu mă împăcasem cu forma greşită complect, până când m-a apostrofat cineva: «Cum, şi d-ta zici complect?»”

                        Derută maximă
                        S-au auzit/ citit atât de multe situaţii în care concurau completele cu completurile (în cuprinsul unei legi, apare de 19 ori cu desinenţa -e şi de 16 ori cu -uri), încât a fost nevoie de o intervenţie oficială. Citim pe internet: „«Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, elaborat de Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti al Academiei Române, ediţia 1996, forma corectă este completuri, iar substantivul nu se foloseşte decât în sintagma complet de judecată. Altfel, cuvântul este, ca primă intrare în dicţionar, adjectiv şi adverb», precizează Academia Română, într-un răspuns pentru ŞTIRIPESURSE.RO”. Avem unele obiecţii la acest comunicat: a) DEX-ul nu are valoare normativă, ci explicativă; trebuia invocat DOOM-ul, tot al Academiei Române, cu precizarea: „complet, -uri”; b) din 1996 au apărut alte ediţii/ tiraje ale DEX-ului; ultima, din 2016; c) cine parcurge explicaţia din acest dicţionar (inclusiv în varianta din 2016), va găsi că poate folosi şi forma complect; spre deosebire de DEX, alte dicţionare (DEXI, NDULR) menţionează că varianta cu c este „populară”, respectiv „învechită”.

                        La cheremul marilor bețivi/ ipocriți ai lumii

                        Vă mai amintiți de vremurile în care aveam stabilite rații de un sfert de litru de ulei pe lună și de o jumătate de franzelă pe zi? De vremurile în care cel mai „iubit” dintre pământeni ne sfătuia să ne împrietenim cu frigul aruncând la vreme de noapte încă o haină peste noi? De timpurile în care îți bătea milițianul periodic în ușă, ca să-ți ia amprentele literelor mașinii de scris?

                        Erau zilele în care Ceaușescu se plimba cu regina Elisabeta a II-a, în caleașca de aur, prin Londra. Zilele în care Nixon făcea naveta la București și Ceaușescu la Washington, pentru a ne demonstra că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. De zilele acelea în care occidentalii care contau validau, pentru a-i otrăvi pe ruși,managementul catastrofal ceaușist, vă mai amintiți?…

                        Dacă aruncăm ochii peste istoria noastră, alta decât cea din manuale, înțelegem că soarta noastră a fost mereu jucată, în funcție de interesele altora, la ruletele din cancelariile importante ale lumii. Ieri, la Arhivele Naționale Britanice, în cadrul expoziției Britain’s Cold War Revealed, a fost prezentat ceea ce până și Churchill denumea a fi „documentul pervers, (care) nu este destinat ochilor publicului”, cel prin care el și Stalin, într-o nouă noapte bahic-demențială, stabileau soarta Europei postbelice,aruncându-ne și pe noi într-un coșmar care încă nu ne-a părăsit.

                        Documentul reprezintă propunerile olografe ale lui Churchill. Firește, aveam cunoștință toți despre acest document, dar acum mizeria istorică este scoasă de sub preș… oficial și olograf.

                        Cred că documentul ar fi trebuit expus într-un Muzeu al Marilor Orori ale Lumii, alături de șareta regală de aur și chiar de curcubeul-simbol al democrației mioritice admirat postdecembrist de George W. Bush, de-a toarta cu Ion Iliescu.