O simplă revedere a absolvenţilor Liceului Pedagogic „Ştefan cel Mare” din Bacău (seria 1994-1999) avea să devină o veritabilă lecţie de normalitate în faza ei nealterată de atâtea pericole. Ca de obicei, nu spusele foştilor dascăli au primat, ci probele de maturitate etalate de actualii educatori. „Virgula şi cratima le-am deprins în cei cinci ani de liceu şi nu le voi uita vreodată” (L. I.). Sonoritatea numelor date vedetelor punctuaţiei (virgula) şi respectiv ortografiei (cratima) ne-a amintit un reper cazon alocat celui mai plăcut sunet al trompetistului militar: „Lingura şi strachina,/Mămăliga-i gata”. În oglindă, ni se arată echivalentul didactic: „Virgula şi cratima,/ Şcolăria-i gata”.

Rezistenţă prin cultură temeinic însuşită
Că în anii aceia se studia nu doar literatură (română şi universală), ci primordial limba română (o oră pe săptămână, în cinci ani, cu teză trimestrială, adică peste 150 de ore de fonetică, vocabular, morfosintaxă, stilistică şi compoziţie) s-a văzut în mărturisirea unei absolvente (D. N.): „Am fost nevoită să părăsesc învăţământul şi să lucrez 16 ani în domeniul tehnic până de curând, când am susţinut examenul de titularizare. Atât de bine m-a pregătit acest liceu, încât am obţinut a doua medie în urma concursului şi acum predau la o veche şcoală din Bacău”. (După anul 2000, în liceele pedagogice nu se mai studiază limba română.)

Grădiniţa de la malul mării
Romaşcancă, M. G. este una dintre cele 26 de educatoare ale unei grădiniţe din Constanţa: „Am dus cu mine primul preabecedar românesc, scos de profesorii mei de la Bacău, cu care am făcut reformă într-o treaptă de învăţământ unde se credea că există numai cântec şi joc. Am fost prima serie care a aplicat acest manual în lecţiile de la Grădiniţa de Aplicaţie”.

„Ne-a fost profesor… Bacovia”
Şi-au amintit cu un sentiment special de întâlnirile cu Gabriel Bacovia, fiul poetului. Poeziile „Plumb” şi „Lacustră” au fost predate… la patru mâini: Gabriel, aflat în Bacău (la Căminul pentru Persoane Vârstnice), a fost invitat de profesorul de română pentru a relata despre geneza poeziilor scrise de tatăl său. Cine nu crede poate ruga pe oricare dintre cei 36 de absolvenţi să-i prezinte caietul de notiţe la limba şi literatura română. Va găsi acolo tot atâtea autografe oferite de fiul celui care a făcut nemuritor Bacăul.

Istoria începe de la Lipova
Aşa probabil că s-a întâmplat cu cariera basarabencei M. C. Cu profesorul lor de română (care le-a fost, în ultimii doi ani, şi diriginte), au ţinut să meargă pe urmele lui Mihai Eminescu în singura localitate băcăuană atinsă de pasul revizorului şcolar. În cimitirul din Valea Hogii, au descoperit o piatră de mormânt uitată de vreme. M. C., curajoasă, a dat deoparte ierburile, a curăţat lichenii şi mucegaiul şi a descifrat înscrisul cu litere chirilice. Azi, M. C. este doctorandă a Universităţii „Valahia” din Târgovişte, cu o temă despre vechile documente moldoveneşti. Colegul ei, I. C., tot din Republica Moldova şi tot istoric, a mărturisit: „În cei cinci ani petrecuţi la Bacău, am învăţat că limba română e patria mea”.

De ce 10 august?
Data aleasă pentru revedere nu a fost întâmplătore: la 10 august 1519, a început celebra călătorie a lui Magellan, prima în jurul Pământului. Strâmtoarea descoperită de el îi poartă numele, ceea ce l-a făcut pe fostul diriginte să rostească o urare tematică: „Continuaţi să exploraţi şi nu vă lăsaţi intimidaţi de piedici!” La rândul lor, foştii elevi au mulţumit pentru că se recunosc şi acum „mai buni, mai drepţi, mai înalţi”. Ioan Dănilă