Vineri:

Threepex, Mateo si Bobo iti pregatesc o seara plina de distractie in „Pub S”, de la ora 21.00.

In „The Stage” se sarbatoreste Ziua Pamântului, de la ora 21.00. Intrarea costa 10 lei.

La „Bourbon Cocktails and Coffe”, Skt Fx va sustine primul sau concert ca interpret unic, dupa lansarea albumului „Evolutie”.

Dj Cip ii asteapta pe amatorii de karaoke sa-si demonstreze talentele la „Maya Café”, de la ora 22.00.
Din aceasta seara pâna pe 22 aprilie, de la ora 22.00, la „Matteo Café” se organizeaza „Easter Party”.

Vinerea este dedicata domnisoarelor in „Sara Luxury Lounge”. Dj Matteo da startul petrecerii la ora 22.30.

Sâmbata:

„The Stage” gazduieste petrecerea „Egged”, de la ora 21.00.

Iepurasul de Paste a poposit in „Pub S” si va asteapta la petrecerea data in cinstea sa „Rabid Rabbit Party”. Tengu si JohnnyK sunt responsabili cu buna dispozitie, de la ora 22.00.

Dj Matteo va asteapta sa va distrati impreuna la „Bunny Party” organizata de „Sara Luxury Lounge”, de la 22.30.

„Caffe White” iti propune sa petreci seara de Paste pe ringul de dans, la „Easter Party”.

Duminica:

In „Pub S” se organizeaza „Party Live cu Driftwood”, de la ora 20.00. Intrarea este libera.

Trupa Feelings va asteapta in prima seara de Paste la „Manhattan Pub”.

„Bass Turbat” va filma videoclipul piesei „Cuba Libre” cu toti petrecaretii de pe ringul de dans din „The Stage”. Distractia incepe de la ora 21.00, iar intrarea este libera.

„Club LM” isi redeschide portile de la ora 22.00, cu „Honey Bunny Party”.

Cezar, Prâslea si VincentIulian va propune sa petreceti impreuna in „Club Zebra”, de la ora 22.00. Pretul unei bratari de acces este 20 de lei.

„Sara Luxury Lounge” sarbatoreste iesirea din post cu un spectacol cu animatori si animatoare care se vor dezlantui pe mixurile lui Dj Matteo.

Madalina Gheta

Drăguţule bace, dă-ţi oile-ncoace, dar nu la negru zăvoi cum e în baladă, ci pe faleză! Aşa cică s-au gândit nişte minţi creative de prin Galaţi să rezolve întreţinerea spaţiilor verzi, tunderea ierbii la modul ecologic, aducând în ajutor mioarele şi caprele care, oricum, pasc pe la marginea oraşului. Inventivi românaşii noştri şi plini de haz.

Numai că edilul urbei, dar şi onorabilii cetăţeni nu au fost de acord ca blândele ierbivore să le invadeze frumoasa faleză, lăsând pe acolo şi alte semne, mai puţin plăcute, ale trecerii lor. Aşa că ideea păşunatului urban a murit în faşă, şi e mai bine aşa. O altă idee trăsnită este aceea a grădinilor de pe acoperiş.

Nu din acelea suspendate şi încântătoare, ca ale Semiramidei e vorba, ci despre nişte banale straturi cu legume. Chestia nu e originală, existând deja în alte colţuri de lume, în Franţa, de pildă, tipul acesta de potager, cum i se zice pe acolo. Cu totul aiuritoare mi se pare şi noua metodă de înfrumuseţare la care recurg unele doamne care nu se împacă defel cu trecerea timpului. Doamnele respective nu-s prea întregi la cap, după părerea mea, dar au bani mulţi (ai lor sau ai bărbaţilor pentru care se dau de ceasul morţii ca să rămână veşnic tinere şi bele), pentru că injecţiile cu plasmă şi cu sânge, au costuri foarte piperate. Procedeul acesta, în urma căruia pielea devine elastică, mai fermă şi mai luminoasă, se cheamă terapia cu plasmă sau „liftingul vampirilor.” Hai că-i horror de-a binelea! Eu una m-am îngrozit când am auzit de aşa ceva.

Dar ce te mai poate mira în lumea de azi? Mai nimic, atât de multe trăsnăi auzi şi vezi. Cumpătarea, echilibrul, respectarea unor norme sunt chestiuni care au picat în desuetudine, locul lor fiind luat de excese de tot felul, de nebunie, chiar. Noroc însă că, dacă ai capul pe umeri, poţi alege lucrurile bune şi frumoase din viaţă, că doar nu au secat cu totul. Iată ce spune Andersen, danezul care a scris unele dintre cele mai minunate poveşti: „Să trăieşi pur şi simplu nu este de ajuns…Trebuie să ai parte de soare, de libertate şi de o floricică”. Că bine zice.

Numai că ar trebui ştiut faptul că şi florile au limbajul lor, că de-a lungul timpului li s-au atribuit diferite semnificaţii simbolice. Editura Rao s-a gândit la asta şi a scos o cărticică fermecătoare care se numeşte „Limbajul romantic al florilor”. Grafic arată superb, fiind cât se poate de nimerită pentru un delicat cadou de sărbători. Dar cartea conţine multe informaţii interesante, o poveste de dragoste a florilor, un cod cavaleresc, un substanţial dicţionar de semnificaţii ale gingaşelor alcătuiri din petale. Florile şi aranjamentele florale au un limbaj complex, fiind folosite ca mărturii romantice, ca mesageri ai sentimentelor umane. Prin frumuseţea şi simbolismul lor, florile ne colorează viaţa. Iar pe artişti îi inspiră, ele fiind expresia bogăţiei, varietăţii şi exuberanţei naturii. Pentru că, aşa cum spunea un mare poet romantic, Gerard de Nerval „fiece floare este un suflet care înfloreşte în natură”.

Pe alte meridiane, sabatorile pascale cunosc obiceiuri care la noi par de-a dreptul bizare. In Franta, de pilda, exista credinta ca anumite clopote din biserici zboara pâna la Roma, de unde se intorc de Inviere. Din acest motiv, unele clopote nu bat in Vinerea Mare. Arderea unei figurine care-l reprezinta pe Iuda, apostolul despre care unii cred ca l-a tradat pe Hristos, se practica in tari precum Mexic, Franta, Spania sau Portugalia. In unele localitati din Germania, brazii folositi de Craciun sunt pastrati pâna la Paste. Acestia sunt adunati pentru a realiza un foc de tabara. Gestul simbolizeaza plecarea iernii, sosirea primaverii.

Traditionalul iepuras soseste in Australia sub forma unui marsupial, Bilby. Ca si celebrul iepuras, acesta este imortalizat in figurine de ciocolata. Renuntarea la iepuras a fost determinata de faptul ca iepurii aproape ca au disparut din zona. La polonezi, barbatii nu se ocupa de coacerea cozonacului de Paste. Motivul nu este unul… dâmbovitean. O superstitie interesanta cauzeaza acest obicei: se crede ca mustata barbatilor ar putea albi, daca acestia s-ar implica in prepararea/coacerea cozonacului. Nu conteaza faptul ca multi barbati nu au mustata…

In Polonia si Rusia, masa de Paste este ornamentata ingenios cu diferite sculpturi realizate in forma de miel. Materia prima a sculpturilor este untul. Firesc, opera de arta nu are viata lunga; gurmanzii isi fac datoria. In Finlanda, copiii sunt lasati pe strazi, la fel ca de Halloween-ul americanilor. Deghizati in vrajitoare, acestia cer bomboane de la concetateni. Tot aici exista si credinta ca unele vrajitoare zboara pe matura, pâna in Germania, ca sa se distreze cu Satan. Pentru a opri acest dezmat, sunt aprinse focuri mari, in speranta ca vrajitoarele vor renunta la calatoria pe matura. In Anglia, sunt organizate concursuri de rostogolit oua. Acestea sunt rostogolite de pe dealuri, stârnind amuzamentul spectatorilor. Oul care ajunge nevatamat in vale este declarat câstigator. Firesc, uneori sunt organizate si curse de baraj, pentru a desemna câstigatorul.

In Slovacia, barbatii sunt creativi si de Paste. Ei isi biciuiesc nevestele, pentru a le asigura frumusetea si fertilitatea. Se crede ca vitalitatea din ramurile subtiri, folosite pentru biciuire, se va strecura mai ales in corpul femeilor tinere si frumoase, pentru ca acestea sa-si apropie vesnicia frumusetii si a fertilitatii. Ca recunostinta, biciuitele le ofera biciuitorilor oua fierte si vopsite frumos, le leaga o panglica in jurul traditionalului bici, pentru ca acestia sa fie harnici tot anul si sa-si pastreze puterea peste an, pentru ca geaba-i frumusete feminina, daca nu-i si putirinta masculina. Acest chin… ritual pascal este acceptat de multe dintre femeile slovace, mai ales in sate si micile orase, unde traditiile inca supravietuiesc. Potrivit acestei traditii, se mai crede ca acest ritual mai are si alte efecte binefacatoare: purifica trupul si sufletul. Daca unele feministe considera ca traditia este barbara, cu siguranta, pentru multi barbati aceasta este o adevarata incântare…

In localitatea spaniola Verges exista o traditie macabra: ,,dansul mortii”. Costumati in schelete, cei care participa la o parada speciala pe strazile orasului poarta cutii care contin cenusa. Macabrul dans incepe la miezul noptii si dureaza trei ore. Filipinezii sunt si mai inventivi. Multi dintre ei solicita sa fie rastigniti, sa fie supusi aceluiasi supliciu pe care l-a indurat Hristos. Autoritatile sunt in alerta, pentru ca nu cumva unii sa-si puna viata in pericol. Firesc, unii spera si intr-un oarece profit din asumarea acestor suplicii: iertarea de pacate.

In Columbia, de Paste, nu se manânca oua sau ciocolata. Meniul traditional cuprinde preparate din iguane, rozatoare mari si broaste testoase. In Grecia, in dimineata de Paste are loc traditionala aruncare a ghivecelor. Oamenii arunca pe geam ghivece, dar si tigai, vase vechi, in speranta ca, astfel, vor scapa de raul din case. Aceasta traditie reprezinta si o invitatie pentru primavara de a intra in toate casele, de a vesti recolte bogate.

Centrul de Cultura “George Apostu” Bacau organizeaza, în perioada 23-28 aprilie 2014, cea de a XIX-a editie a programului “ZILELE CENTRULUI DE CULTURA APOSTU”, ziua de 23 aprilie fiind declarata „Ziua Centrului de Cultura Apostu”, ocazie de a aduce omagiul cuvenit patronului sau spiritual George Apostu, „cel mai vrednic urmas al lui Brâncusi”, eveniment cultural prilejuit, an de an, de praznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – Purtatorul de biruinta. Amplul eveniment cultural din acest an se desfasoara sub genericul: „Apostu 80. Centrul Apostu si invitatii sai de onoare”.

Cea de a XIX-a editie „Zilele Centrului de Cultura Apostu”, îl va avea invitat de onoare pe scriitorul de origine româna si expresie germana, Catalin Dorian Florescu din Elvetia. Programul „Spectacolul cartii. Lectura publica ” va fi itinerat, în mai multe orase din Moldova, facând astfel posibila întâlnirea scriitorului cu un public cât mai divers.

Manifestarile culturale se vor desfasura dupa urmatorul program:

Miercuri, 23 aprilie, ora 17.00 – Centrul de Cultura „George Apostu” Bacau: Vernisajul expozitiei de sculpura si desene „Etape”- Gheorghe Zarnescu; Lansarea albumului de arta – Gheorghe Zarnescu – „Etape”; Recitalul Corului Laudamus al Liceului Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec” din Roman, condus de prof. Gheorghe Gozar; Decernarea Diplomei de excelenta si a Premiului Centrului de Cultura „George Apostu”.
Proiectul cultural „Spectacolul cartii: lectura publica, Catalin Dorian Florescu” va alea loc în Bacau –

joi, 24 aprilie, ora 17.00 – Centrul de Cultura „George Apostu”, vineri, 25 aprilie, ora 12.00 – Colegiul National „Costache Negri”, Târgu Ocna, in aceeasi zi, de la ora 15.00 – Catalin Dorian Florescu va participa la deschiderea Simpozionul National „Tristan Tzara si Cultura Dada”, Moinesti; duminica, 27 aprilie, ora 11.00 – Teatrul „Victor Ion Popa”, Bârlad, Luni, 28 aprilie, ora 16.00 – Biblioteca Judeteana „G.T. Kirileanu”, Piatra Neamt.

Deşi avem mai multe, din fericire, galerii de artă în oraş, ALFA, prin amplasarea centrală, vizibilitate şi spaţiul generos, este cea mai potrivită pentru a găzdui o expoziţie importantă. Aşa cum este cea a artistei Carmen Poenaru. O prezenţă foarte activă în viaţa culturală a oraşului, Carmen Poenaru a deschis, an de an, numeroase personale în mai toate galeriile Bacăului, dar acum, la ALFA, cu donaţia ei de peste o sută de lucrări făcută Muzeului de Artă, ea se întrece pe sine.

Are uluitoarea capacitate de a se reinventa continuu. Iubeşte mult viaţa şi e convinsă că în ea există şi bucurie. Iar când o descoperă, o dăruieşte imediat şi celorlalţi, pentru că aşa este firea ei, darnică. Carmen este energie pură, aflată mereu în mişcare, şi de aceea te surprinde mereu cu ceva nou. Dacă stagnezi, ai murit, îmi spunea cândva. Or, ea este o vitalistă şi o luptătoare. Are curajul, în lumea asta pragmatică, supusă principiului material, să fie liber profesionistă, să se ocupe numai de arta ei, să-şi urmeze impulsurile creative, imaginaţia debordantă.

Iar lucrul acesta se face cu mari eforturi. Dar artista nu se sperie de muncă, dimpotrivă, este genul workaholic. Închisă în atelierul său, sub asaltul irepresibil al unei teme, al imaginaţiei, ea este cea mai fericită acolo, pe teritoriul ei de libertate totală, de visare. E proteică, trecând cu mare uşurinţă de la figurativ la abstract, de la grafică la pictură. Paleta mijloacelor ei de exprimare, marcate de experienţele acumulate, de diversitatea unor optici culturale bine asimilate, este foarte largă. Iar profesionalismul său este fără cusur, pentru că artista e foarte exigentă cu sine.

Mergeţi la Galeria ALFA să-i vedeţi admirabilele lucrări, ar fi păcat să vă privaţi de această plăcere. Impresionantă, prin amploare, conţinut, varietate, ţinută, expoziţia lui Carmen Poenaru (devenită, între timp, băcăuancă, spre bucuria iubitorilor de artă) este un real eveniment.

Au trecut 18 ani de când dascăli inimoşi au pus la cale un concurs (inter)judeţean de limba română, în amintirea lui Mihail Andrei care, deşi născut în Bălţiul basarabean, a trăit şi s-a afirmat în judeţul Bacău. Aproape toată viaţa a fost navetist C.F.R. pe ruta Buhuşi-Bacău, pentru a le oferi viitorilor învăţători şi educatoare prinosul lui de zestre intelectuală şi morală. Şcoala buhuşeană de pe Strada Libertăţii, aflată la circa o sută de metri de fosta locuinţă a familiei Valeria (ingineră, directoare de şcoală profesională) şi Mihail Andrei, a primit numele filologului care a format sute de dascăli pentru cele dintâi cicluri de învăţământ. „Limba română“ din 1983, scrisă în colaborare cu Iulian Ghiţă, rămâne ca una dintre cele mai bune sinteze teoretice, cu egale merite pentru partea aplicativă.

Ediţia 2014 a avut partea de noutate nu spectaculoasă cât concretă, adică utilă. Promisesem încă din 2011 că voi veni la Buhuşi împreună cu studenţi de la Litere, pentru a-i antrena în procesul de evaluare, dar abia acum, la maturitate, am împlinit visul. Oana Bucuroaia, Florentina Dima, Diana Focşa şi Luminiţa Sonic, din anul al III-lea, au răspuns cu entuziasm solicitării şi s-au încadrat perfect în sistemul propus de organizatori. A nu se crede că au fost simpli executanţi ai unor directive, fie ele şi ştiinţifice; dacă în urmă cu câţiva ani propusesem proba de dictare – punct forte în programul Concursului –, în 2014 s-a lansat ideea asocierii cu un exerciţiu de lectură, ca în didactica limbilor străine, care combină scrisul cu cititul şi vorbitul.

Privite din afară, subiectele păreau dificile, dar judecând după calitatea concurenţilor, era o compatibilitate constantă: cerinţele nu depăşeau nivelul programei, însă nuanţau conţinutul acesteia. De exemplu, a identifica funcţiile limbii dominante într-un enunţ (s-au dat zece astfel de comunicări) a necesitat o concentrare maximă, pentru a stabili perechile potrivite: referenţială – context; conativă – receptor; fatică – canal; metalingvistică – cod; emotiv-atitudinală – emiţător; artistică/poetică/estetică – mesaj. Cum era şi firesc, multe probe priveau cultivarea limbii, de la descrierea greşelilor de exprimare până la crearea de contexte după cerinţe date.

Am mai remarcat orientarea autorilor subiectelor către toate compartimentele limbii: fonetică, vocabular (inclusiv semantică), morfologie, sintaxă şi stilistică, precum şi dificultatea medie a textului propus pentru dictare. O lectură atentă, operată de profesorii din comisie, i-a sprijinit pe liceeni să vadă în enunţul „Ioane, cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe gâlceavă“ (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) trei propoziţii şi nu două: cele două grupe de complemente diferite (cinstea şi pacea, respectiv pe ruşine şi pe gâlceavă) raportate la acelaşi verb (să nu dăm) obligă la subînţelegerea predicatului.

„A nu te exprima corect în limba română e un mare păcat“, a spus la festivitatea de premiere Petru Botezatu, preşedintele Asociaţiei „Renaşterea“. „Nu neapărat mare, am îndrăznit să intervin, ci pur şi simplu se comite un păcat, pentru care ar trebui să ne spovedim ca în cazul oricărei încălcări a unei norme“.

† EFTIMIE,
Arhiepiscopul Romanului si Bacaului

Învierea Domnului – „Ziua celei mai adânci taine“
Pastorala la Sarbatoarea Învierii Domnului, anul mântuirii 2014

In aceasta zi de Sarbatoare a sarbatorilor, încarcata de profunde semnificatii teologice mântuitoare, în care suntem îndemnati sa meditam la perspectiva propriei noastre învieri din moartea înstrainarii de Dumnezeu, Biserica ne cheama ca sa ne bucuram si împreuna sa cântam. Anul acesta, 2014, a fost declarat de catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul Omagial Euharistic si Anul Comemorativ al Sfintilor Brâncoveni, dorindu-se prin aceasta o accentuare a întelegerii autentice a valorii mântuitoare a actului euharistic precum si a jertfei supreme de sine pentru apararea credintei crestine. Prin cruce si prin Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a deschis calea spre fericirea vesnica, dar pentru ca fiecare dintre noi sa poata deveni partas al ei, trebuie sa uneasca harul Duhului Sfânt si bucuria Învierii Domnului cu credinta si cu faptele cele bune. Câti orfani în suferinta, câte vaduve neajutorate, câti batrâni în lipsa, câta suferinta întâlnim în spitale, în azile, în camine, în orfelinate si în penitenciare? Câte familii sarace, care poate pentru sarbatoarea de astazi nu au avut cu ce-si pregati masa de Paste si n-au putut-o împodobi cu pasca si traditionalele oua rosii? Plecând de la biserica, de la masa cinei pascale, cu bucuria Învierii Domnului în suflete, duceti mai întâi darurile voastre împodobite cu lumina de Pasti în casele celor în suferinta. „Fiti milostivi, precum si Tatal vostru, milostiv este”(Luca 6,36). Facând aceasta, vom deveni vasele alese prin care Dumnezeu lucreaza în lume, mâna prelungita a lui Hristos milostivul. Este ziua iertarii în care îi numim frati chiar si pe cei ce ne urasc si ne sunt potrivnici, este timpul bucuriei pascale în care uitând tot raul ce ni s-a facut trebuie sa iertam toate si împreuna suntem chemati sa cântam: „Hristos a înviat din morti, cu moartea pre moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le”.
«Hristos a înviat !»

† EFTIMIE,
Arhiepiscopul Romanului si Bacaului

Este sarbatoarea luminii spirituale ce ne vorbeste despre taina biruintei mortii de catre Fiul lui Dumnezeu întrupat. De doua mii de ani, acest eveniment coplesitor ce depaseste puterea umana de întelegere ne fascineaza mintea si ne daruieste speranta. Înviind din morti, Hristos Se arata apostolilor pentru a-i încredinta de realitatea acestui act, apoi Se asaza pe tronul slavei treimice pentru a arata umanitatii sensul întruparii Sale. Dumnezeu este Lumina si îndumnezeitorul omului, Calea, Adevarul si Viata prin excelenta, Cel ce daruieste viata si Cel prin Care intram în viata cea noua si adevarata, dumnezeiasca. In aceasta perioada lumiata de înviere, întâlnirea cu Hristos – Pâinea nemuririi, prin împartasirea cu Trupul si Sângele Sau, ne ofera posibilitatea ridicarii din mormântul propriei vietuiri patimase. Mesajul pascal este universal si vesnic. El este la fel de actual si valabil acum ca si în timpul evanghelic, destinat omului modern ca si celui antic, asa cum Hristos Fiul lui Dumnezeu este Acelasi ieri si astazi si în vesnicie. Suntem pelerini în lumea aceasta spre pastele personal al fiecaruia, asteptând trecerea spre Împaratia lui Dumnezeu. Astfel, îndemnul evanghelic: Bucurati-va! este valabil si pentru crestinii de astazi, deoarece Hristos Domnul a biruit moartea pentru ca din viata cea vesnica sa se împartaseasca întreaga umanitate, iar pentru aceasta omul trebuie sa-si schimbe perspectiva de întelegere axilogica a Universului în care supravietuieste marturisind dumnezeirea Celui ce pentru el a murit si a înviat.

Hristos a înviat!
Ioachim Bacauanul – episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului

„De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin”.

Pr. Liviu Burlacu
Fundaţia “Episcop Melchisedec”-Bacău

În dimineaţa Paştelui, femei evlavioase merg grăbite la mormântul lui Isus. Oare numai ele se angajează la acest drum? Nu. Împreună cu ele, toată omenirea păşeşte pe drumul cimitirelor. Răposaţii noştri se înmulţesc tot mai mult şi tot mai multe morminte ne aşteaptă florile. Inscripţiile de pe cruci ca o sabie ne sfâşie inima. În zadar ne aşezăm mormintele departe de drumul vieţii noastre. În zadar ne modernizăm drumurile. Toate drumurile duc spre cimitir. Prin natura sa, omul este supus morţii, iar Cristos a primit de bunăvoie moartea. Pentru noi s-a făcut om, pentru noi a suferit şi pentru noi a voit să moară. Aşadar, Cristos a voit să întâlnească moartea, dar nu pentru ca să-i recunoască victoria. Noi, oamenii, în lupta cu moartea cedăm, dar Isus s-a dovedit mai tare ca ea. De fapt, ce ne-ar folosi dacă s-a născut în Betleem, dar în cele din urmă a murit pe cruce? Cu acestea el ne dovedeşte consensul său, acceptarea destinului nostru, dar nu schimbarea lui. Dar în dimineaţa Paştelui s-a petrecut o revoluţie ce pare incredibilă; Isus care pentru noi s-a născut şi pentru noi a murit, acum învie tot pentru noi. Iată, aceasta este esenţa Evangheliei Paştelui: schimbarea hotărâtoare în viaţa omenirii. Pe omul nevoit să poarte jugul morţii, îl atinge Stăpânul vieţii şi îi deschide noi orizonturi. Iubirea de oameni a Dumnezeului nostru s-a arătat nu numai în aceea că ni l-a dat pe Fiul său, ci mai mult în aceea că l-a înviat pe Fiul său pentru noi. Pe cruce, din iubire, a renunţat parcă la puterea sa, dar în zorii Paştelui el şi-a reluat această putere spre consolarea noastră. Iubirea lui Dumnezeu este nu doar slujitoare, ci este şi o iubire glorioasă. Aşadar, esenţa Evangheliei de Paşti este aceasta: „Înţelege că pentru tine am înviat eu din morţi! Nu te-am creat pentru moarte, ci pentru înviere, pentru viaţa veşnică. Mormântul meu de Paşti este ieşirea de pe drumul cimitirelor”.
Din toate acestea reiese clar învăţătura potrivit căreia la Paşti sărbătorim nu doar învierea lui Isus, ci şi învierea noastră. E drept că această învăţătură pune la grea încercare credinţa noastră, deoarece învierea nu face parte din ordinea firii, nu face parte din universul faptelor palpabile. Porţile învierii se deschid numai în faţa credinţei şi doar viaţa conformă credinţei se face părtaşă de gloria învierii.
Viaţa creştină este o viaţă care variază pentru înviere. Condiţia acestei existenţe pentru înviere este continua întâlnire cu Cristos. Când femeile care îl căutau pe Isus au intrat în mormântul său, îngerul le-a consolat spunându-le că va merge înaintea lor în Galileea şi că acolo îl vor vedea. Acest mesaj este adresat nu doar apostolilor, ci şi nouă. Ar fi greşit să credem că Galileea, locul unde îl putem întâlni pe Isus, s-ar afla undeva departe în Israel. Galileea nu e doar o noţiune geografică; Galileea este şi în mijlocul nostru, iar Isus vrea să ne întâlnească în Galileea duminicilor, în Galileea învierii noastre din păcat, în Galileea sfintei Liturghii şi a sfintei împărtăşanii. El vrea să ne întâlnească în comuniunea de iubire a Bisericii, unde se înfăţişează toţi aceia care primesc chemarea la înviere.
Pr. Gabriel-Iulian Robu, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău