PNTCD Bacau a organizat, vineri, o conferinta de presa pe trei teme: situatia actuala a României, „zece ani de administratie Stavarache” si dezastrul din Buhusi. Constantin Negru, presedintele organizatiei judetene, a declarat ca PNTCD Bacau a redactat un apel pentru declararea starii de faliment a Românei, apel care va fi adresat presedintelui României, Guvernului, principalelor partide din Europa si Parlamentului European, spectator la acest faliment. „S-a vrut sau nu s-a vrut, aceasta este situatia”, a spus dr. Negru.
Clasa politica din România e „desfiintata”, „arestata”, starea sociala e dezastruoasa – „saracie, crime, prostitutie” -, sanatatea si invatamântul „sunt cel mai slab finantate”, „fabricile date la fier vechi”, „pamântul e necultivat”, „tara e inundata, defrisata, fara sosele.”
Despre cei zece ani de administratie Stavarache a vorbit Gabi Corodeanu, presedintele municipalei PNTCD, care a precizat ca a analizat zece teme care au fost prezente in campaniile lui Romeo Stavarache si le-a acordat puncte: 1. Modernizarea CET, care a dat faliment – zero puncte; 2. Sportul bacauan, despre care s-au facut dezbateri, dar in absenta reprezentantilor sportivilor juniori – 0,5 puncte „pentru ca mai exista cât de cât sport in Bacau; 3. Spitalul Municipal, „care a fost ridicat, dar constructia nu foloseste nimanui” – 0,5 puncte; 4. Stadionul si bazele sportive – zero puncte; 5. Locuri de parcare – 0,75 puncte deoarece s-au facut parcari ecologice, dar sunt insuficiente; 6. Trotuare si alei – 1 punct, pentru ca o parte dintre acestea au fost rehabilitate sau inlocuite; 7. Câinii fara stapân, o problema foarte grava, esuata lamentabil – zero puncte; 8. Curatenia orasului – 0,25 puncte, vezi deszapezirile si mâlul ramas pe strazi; 9. Mediul de afaceri local – zero puncte, din cauza ca nu a fost sprijinit, Bacaul având, la ora asta, doar supermarketuri, “noroc cu Aerostar si Pambac”; 10. Lupta anticoruptie – zero puncte, Romeo Stavarache insusi fiind cercetat in mai multe dosare.
„In numele PNTCD Bacau, ii solicitam lui Romeo Stavarache demisia de onoare deoarece acum este liber si se poate deplasa catre CL Bacau si Prefectura. Pâna in 2016, are timp sa-si dovedeasca nevinovatia si sa candideze din nou”, a declarat Gabi Corodeanu. El are un mesaj si pentru bacauani: „Cei care vor sa se debranseze de la CET sa o faca acum, sa nu semneze contractul cu noua societate, care ridica un mare semn de intrebare legat de modul in care a fost infiintata.” Liderul municipalei PNTCD a cerut Companiei de Apa sa comunice care e pretul real al apei la robinet si sa-i informeze pe bacauani pâna când se va mai scumpi apa.
In final, Sandu Pobereznic, liderul PNTCD Buhusi, a vorbit despre faptul ca primarul Ionel Turcea „administreaza orasul dupa bunul lui plac”, apoi s-a referit punctual la reabilitarea infrastructurii din cartierul de vest, finantata 70 la suta de UE, care a inceput, dar nu se mai termina, asta din cauza ca „lucrarea a fost data unor firme care nu sunt de calibru si nu au utilaje”, sustine Pobereznic. E vorba depre str. Tudor Vladimrescu, 9 Mai, Ion Borcea si stradutele adiacente. „Sa va dau un exemplu: au pus tevile de plastic, apoi le-au scos din cauza ca le-au pus gresit. Nu intereseaza pe nimeni ce se intâmpla!”
Un tanar de 26 de ani din Onesti a fost retinut si va fi prezentat judecatorilor cu propunerea de arestare preventiva pentru ca nu a oprit la semnalul politistilor si i-a fortat pe acestia sa porneasca in urmarirea sa prin oras.
La data de 5 februarie a.c., în jurul orei 16.30, un echipaj de siguranță publică din Onești a efectuat semnal regulamentar de oprire unui autoturism care circula pe strada Calea Adjudului.
Conducătorul vehicului nu oprit la semnalele polițiștilor și și-a continuat deplasarea, fapt pentru care echipajul de poliție a procedat la urmărirea vehiculului în cauză, care a fost imobilizat pe DC122.
La volanul vehicului polițiștii au identificat un tânăr de 26 de ani, din Onești, despre care s-a stabilit că are permisul de conducere suspendat din luna ianuarie a.c.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis.
Din verificări a mai rezultat că tânărul în cauză a fost depistat conducând cu permisul suspendat și pe data de 30 ianuarie a.c.
Față de acesta s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentat Judecătoriei Onești cu propunere de arestare preventivă.
Polițiștii Secției 2 Poliție Bacău au depistat în flagrant, la data de 5 februarie a.c., doi bărbați de 40 și 42 de ani, din comuna Răcăciuni, respectiv municipiul Bacău, care încercau să valorifice la o societate comercială 17 baterii inox, 14 racorduri inox, 1 kg. sârmă cupru şi 2 bucăţi schelet raft.
Din verificările efectuate de polițiști a rezultat că cei în cauză, angajați ai unei societăți comerciale, în timp ce executau lucrări de izolație la subsolul unui imobil din municipiul Bacău, au pătruns prin efracție într-o boxă și au sustras mai multe bunuri pentru a le valorifica la un centru de colectare.
Bunurile sustrase au fost recuperate și restituite persoanei vătămate.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
Polițiștii de investigații criminale din Onești au depistat, la data de 5 februarie a.c., în urma investigațiilor efectuate, patru minori cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, bănuiți de sâvârșirea unor infracțiuni de furt din societăți comerciale.
Din cercetări a rezultat că în noaptea de 29/30 ianuarie a.c., cei în cauză ar fi pătruns în incinta unei societăți comerciale din Onești și ar fi sustras băuturi alcoolice și țigări, în valoare de aproximativ 2200 de lei.
De asemnea, cei în cauză sunt bănuiți de polițiști că în noaptea de 02/03.02.2015, ar fi pătruns prin efracție în magazinul unei societăți comerciale și ar fi sustras țigarete în valoare totală de aproximativ 3000 de lei.
Prejudiciul a fost recuperat în proportie de 50% .
În cauză se continuă cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat..
O patrulă de siguranță publică din cadrul Secției 1 Poliție Bacău, aflată la data de 5 februarie a.c. în zona Piaței Sud, a depistat un tânăr de 25 de ani, din localitate, care avea supra sa două cântare digitale de bucătărie si o telecomandă, bunuri a căror provenientă nu o putea justifica.
Din verificările efectuate a rezultat că bunurile ar fi fost sustrase de tânărul în cauză dintr-un complex comercial din Bacău pentru a fi valorificate în zona Piața Sud.
Bunurile sustrase, în valoare de aproximativ 250 de lei, au fost ridicate, urmând a fi predate părții prejudiciate.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infractiunii de furt.
Mi s-a întâmplat acum câteva zile. Mergeam grăbită pe stradă, cu mâinile în buzunar, afundată într-un gând despre cât de repede trece timpul. Eram nervoasă că e marți, că îmi e foame și că un bărbat înalt de pe trotuarul celălat se holbează intens la mine de parcă îmi viola spațiul sau intimitatea.
Am început să grăbesc pasul și priveam numai înainte.
Am trecut pe lângă o patiserie unde lumea stătea la coadă, unii se scobeau de bani, alții se uitau pofticioși, iar cerșetorii căutau mereu o altă țintă de la care sa facă rost de un prânz. Mă concentram din ce în ce mai tare să privesc adânc fețele oamenilor.
Mă gândeam că dacă mă uit mai insistent o să se îndepărteze și nu vor mai trece pe lângă mine cu fețele lor ba prea triste, ba prea schimonosite de fard, ba prea pline de mandrie superficială, ba prea departe de lumea mea.
Cu cât mergeam mai departe, cu atât simțeam că parcă exuviile acelor fețe se lipesc de mine și formează o nouă piele, o nouă infățișare a mea. Mâinile se încordau și ele în buzunare cu cât privirea mi se încrunta mai tare.
Am devenit crispată iar mersul aproape că devenise alergat. Am simțit nevoia să ma uit la picioare, să îmi plec capul și după ce mi-am reluat postura de dinainte am văzut un alt chip de bărbat, care îmi zâmbea din ce în ce mai tare, pe măsură ce mă apropiam de el.
Era într-un căruț cu rotile și pentru clipă m-am urâțit și mai tare căci, din reflex, m-am uitat tot urât. Evident, plină de prejudecăți, m-am gândit că e vreun om al străzii care are fantezii cu mine în minte, sau care vrea sa mă agațe.
Am ajuns lângă el și a continuat să îmi zâmbească. Nu era acel zâmbet meschin, pervers pe care mă așteptam să îl primesc.
Era un zâmbet cald, simplu și radios care îmi spunea că mă încrunt degeaba, că nu știu să privesc în jurul meu și că realitatea este de fapt, cum vrem noi să fie. Eu, tipa înaltă, zveltă, grăbită, și superficială am primit o palmă peste față de la realitate în momentul acela.
M-am simțit mai priedută decât un orb când mi-am dat seama că eu trebuia să fiu cea care îi zâmbea cald omului în scaun cu rotile, eu eram cea care avea probleme false. Din ignoranță, mi-am dat seama că primisem o lecție abia după ce bărbatul s-a pierdut în mulțime.
Voiam să merg să îi mulțumesc cu aceeași dorință cu care mergi la spovedanie când știi că ai păcătuit prea mult. M-am dezbrăcat imediat de pielea aceea cusută din exuvii și am zis că pefer să fiu goală în fața atâtor oameni, decât să mă îmbrac cu o haină care acoperea ceea ce eram cu adevărat.
Aceeași haină îi acoperea și pe oamenii care m-au făcut să ma încrunt într-un mod dojenitor.
Iar palma pe care am primit-o atunci ma mângâie acum.
Tribunalul Bacau a dat, astazi, sentintele in cel de-al doilea dosar de delapidare a BCR Moinesti, in care a fost trimisa in judecata fosta directoare, Geta Dascalu, cercetata pentru delapidare, cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata, abuz in serviciu, constituire de grup infractional organizat, acces ilegal la un sistem informational, fals in inscrisuri, alaturi de angajati ai bancii si administratori de firme.
Instanta a condamnat-o pe Geta Dascalu la 7 ani de închisoare, iar pe Diana Isabela Ciuraru, consilier client retail, la 6 ani de închisoare.
Doua casiere ale bancii, Rodica Pricopi si Iuliana Antochi, au fost condamnate fiecare la cate 5 ani de închisoare.
Aceeasi pedeapsa au primit-o si administratorii de firme Laura Elena Macsim, Ionut Lovin, Laurin Prajescu, iar Nela Adam, 6 ani inchisoare.
Instanta i-a obligat pe inculpati sa plateasca, in solidar, sumele de 1.836.403,61 lei si 107.967,5 euro, prejudiciul stabilit prin expertiza, la care se adauga dobanzi si penalitati de intarziere. Sentinta poate fi atacata cu apel.
9 ani de inchisoare a primit o alta fosta directoare a bancii
Primul dosar de delapidare a BCR Moinesti, finalizat de instanta de fond, se judeca acum la Curtea de Apel.
Anul trecut, Tribunalul a condamnat o alta fosta directoare a BCR Moinesti, Manuela Comanescu, la noua ani de inchisoare, pentru sapte infractiuni – acces fara drept la un sistem informatic, prejudicierea unor persoane prin modificarea datelor unui sistem informatic, înselaciune în conventii, delapidare, fals în înscrisuri sub semnatura privata, spalare de bani, asociere în vederea savârsirii de infractiuni.
Alte doua angajate, Iuliana Antochi (cercetata in ambele dosare) si Elena Cavalus, au fost condamnate, pentru complicitate la delapidare, la 5 ani închisoare, respectiv 3 ani. Administratorul unei firme, Maria Ivanciu, a primit o pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pentru neglijenta in serviciu, Mirela Matei va trebui sa plateasca o amenda penala de 5.000 lei. Prejudiciul produs in acest caz depaseste 100.000 de euro, 35.000 dolari si 1,1 milioane lei.
La data de 5 februarie a.c., în jurul orei 18:00, pe DN 2, în interiorul localității Filipești, polițiștii au depistat un bărbat de 46 de ani din București, care conducea un autoturism cu viteza de 96 de km/h.
În urma verificărilor efectuate polițiștii au constatat că cel în cauză are suspendat dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice.
Față de bărbatul de 46 de ani s-a luat măsura sancționării contravenționale pntru depășirea limitei legale de viteză și s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis.
La data de 5 februarie a.c., în jurul orei 07.00, patrula mixtă intercomunală, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu în localitatea Glăvănești, a efectuat semnsal regulamentar de oprire unui autoturism, care se deplasa pe D.J. 241.
Conducătorul autoturismului nu a oprit la semnalele polițiștilor și și-a continuat deplasarea situație în care s-a procedat la urmărirea acestuia.
La volanul autoturismului a fost identificat un bărbat de 44 de ani, care emana halenă alcoolică. Acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,36 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Conducătorul auto a fost sancționat contravențional iar complementar s-a luat măsura reținerii permisului de conducere.
Joi, 05 februarie a.c., la ora 14.40, un echipaj din cadrul Detaşamentului de Pompieri Oneşti a intervenit în municipiul Oneşti, strada Daciei, pentru lichidarea unui incendiu izbucnit la un autoturism înmatriculat în județul Bacău, aparţinând unei societăți comerciale.
La sosirea la fața locului a pompierilor militari s-a constatat că autoturismul se afla staţionat în momentul izbucnirii incendiului.
Incendiul a fost lichidat, la ora 14.55.
În urma incendiului, ce a avut drept cauză probabilă resturile incandescente provenite de la un aparat de sudură aflat în portbagajul autoturismului, au ars bunuri din interiorul acestuia.
Actorii Teatrului Municipal “Bacovia”, Stefan Ionescu si Dumitru Rusu, aflati în distributia spectacolului „Când ai o soacra avara, sta ca dracu’ pe comoara”, care are premiera duminica, 8 februarie, de la ora 18.00, îsi aniverseaza, ca in fiecare an, zilele de nastere, intre doua repetitii sau doua spectacole. Amândoi au venit la Teatrul “Bacovia” dupa finalizarea studiilor, Stefan Ionescu il are ca “nas“ pe regizorul Constantin Dinischiotu, iar pentru Dumitru Rusu intâmplarea s-a chemat…Bogdan Ulmu.
Am ales ce este mai bine pentru mine
Dumitru Rusu (Dumi pentru prieteni) s-a nascut la Iasi, pe 7 februarie 1984. A absolvit, în 2007, cursurile de Arta Actorului ale Universitatii de Arte „George Enescu”, din Iasi.
Varsator. Varsatorii sunt firi sociabile, nu iau foc din orice, adica incaseaza, proceseaza si dupa aceea ataca, daca este nevoie. “Depinde si de educatia pe care o avem si apoi ne-am dat-o de la o anumita vârsta: incotro vrem sa ne indreptam. Daca alegi sa manânci seminte in fata blocului, ar fi o optiune, eu am ales teatrul. Ma bucur ca am ajuns in Bacau, la recomandarea regizorului Bogdan Ulmu: mergi la Bacau, au nevoie de baieti.
N-am venit singur, ci cu Bogdan Matei. Am ales ce era mai bine pentru mine. Actorul trebuie sa joace orice, sa-si sondeze limitele, scândura te face actor.”
A debutat in “Prostii sub clar de luna”, cu un rol secundar, apoi in „Romanul adolescentului miop”, cu rolul Mircea Eliade. Dumitru Rusu s-a incetatenit in Bacau, are o familie, un copil minunat de doar un an si trei luni, Sebastian Stefan, o sotie extraordinara.
Timpul liber il petrece cu familie, studiaza, are doua mastere, unul in Filosofia Artei si Management Cultural, altul in Strategii de Marketing si Comunicare in Administratia Publica. Este profesor de teatru. “Un gând pentru bacauani? Haideti la teatru!”.
Mergem duminica la teatru, sa-i uram, impreuna“La multi ani!
N-am complexe si nici preconceptii
De la Iasi, mergem la Bucuresti, sa-l luam pe Stefan Ionescu, nascut pe 9 februarie 1976. A absolvit în anul 1999 cursurile Facultatii de Teatru – Film a Universitatii „Hyperion”, Sectia Actorie, la clasa profesorului Virgil Ogasanu. Citim pe “profil”: ochi albastru-verzui, par saten, scurt, inaltime 1,92, pantof – 44.
In teatru i se spune “Stefan…cel Mare”, pentru a-l deosebi de alt Stefan, Alexiu. A debutat in spectacolul “Un lup, o capra si trei iezi”, spectacol pentru copii, era Fierarul. S-a acomodat foarte repede pe scena bacauana: “N-am plecat cu preconceptii – ca Moldova!, nici aici nu le-am avut – ca bucurestenii! Au trecut 15 ani, am jucat multe roluri, sper sa mai joc, ma bucur ca bacauanii vin din nou la teatru, s-au saturat de televizor, de scandaluri. Avem sali pline. Nu-i frumos?”
Este casatorit cu o actrita, colega de facultate, Nina Ionescu, au impreuna doi copii, o fetita – Andreea, a implinit 12 ani pe 4 februarie, si Mircea, care implineste 9 ani, pe 14 februarie. Sunt fericiti, au casa lor: “Am primit un ANL, pe timpul primarului Dumitru Sechelariu. Incuiem, descuiem. Din salariile noastre de actori, nu ne puteam permite sa ne cumparam o casa.” O familie de actori, iubiti si apreciati de colegi, de public. Ziua de nastere o sarbatoreste in teatru.
“Dupa premiera, duminica, impreuna cu Dumi, e si ziua lui pe 7, invitam colegii la un pahar. Suntem o familie, ceea ce este important intr-un teatru. Dar familia noastra este mult mai mare, este si publicul alaturi de noi. Va invit duminica, la premiera, il joc pe Titirez, in “Când ai o soacra avara, sta ca dracu’ pe comoara!”
La multi ani!, Stefan…cel Mare!
De ani buni, când pamântul este uscat, un triciclu motorizat, pentru persoane cu probleme de locomotie, fabricat pe vremea mai umana a comunismului, ia calea spre malurile Bistritei sau Siretului.
Pe nea Vasile Sâlca il stiu majoritatea pescarilor. Are locurile lui de „parcare”, lânga apa, de unde poate arunca varga sau lanseta, si recupera mai usor pestele prins. Am pescuit acum patru ani, intr-o noapte, in apropierea lui, pe Siret.
Intr-un loc situat dupa haldele cu cenusa, de la CET. Eu la buza apei, el pe un promotoriu, la cinci metri inaltime fata de mine. A scos doi crapi frumusei, ajutat de unul din fiii care il insotea. Eu n-am prins nimic. La mijlocul lui decembrie, anul trecut, l-am gasit dând la stiuca in lacul de la Gheraiesti. Batea un vânt rece. Am stabilit sa ne intâlnim acasa la el, la caldura, pentru o poveste.
Undita din corn, struna din coaja de sânger
S-a nascut cu un an inainte de razboi, la Viforeni, Regiunea Bacau cum era atunci. La vârsta de trei ani s-a imbolnavit de poliomelita. Tata a plecat la razboi. Patru frati si o sora, ramasi cu mama, sa aiba grija de gospodarie. „Nu erau vaccinuri ca acum. Când eram mai marisor, mi-am facut o cârja din lemn. Asa mi-am petrecut copilaria. Pe la sapte-opt ani pazeam boii, vacile, tocanam la rate. Crestea mama rate, sa mearga la târg sa le vânda.
Mi-a trecut prin cap sa le pun nisip in tocatura, sa atârne mai greu la cântar. S-au betegit, de a trebuit mama sa le taie. Am mâncat carne buna atunci.
Duminica mergeam la peste. Era un pârau in vale, unde prindeam cu mâna porcusori. Mai era un iaz in sat, a lui Ciuchi. Eram prieten cu baietii lui si ma primeau si pe mine. Am invatat sa fac cârlige din coarda «Mi» de la vioara, si le dadeam si lor. Aveam undita din corn si struna din coaja de sânger. Veneam cu carasei frumosi acasa. Tata cazuse prizioner la Odesa. S-a intors aha, dupa foamete, in patruzeci si opt.
Tin minte ca tare ne-a fost greu. Mâncam mamaliga din orz cu stevie. O mai inmuiam cu putin lapte. Nu mai vazusem malai din iarna. Nu plouase de doi ani si ceva. Intram pâna la genunci in crapaturi, asa de uscat era pamântul. Când am vazut prima mamaliga, din papusoii nostri, rasturnata pe fund, galbena si cu aburi, ziceam ca-i aur, nu altceva. O mâncai goala.”
„Am vrut sa scap din glod”
Dorinta lui cea mai mare a fost sa mearga la o scoala profesionala, sa invete o meserie. Se gasea greu un loc pentru persoanele cu deficiente locomotorii. In saizeci, când incepea Colectivizarea, s-a angajat, impreuna cu un alt baiat, paznic de noapte la Cooperativa – magazinul mixt din comuna.
Ii plateau satenii. Asa a mai adunat si el un ban, sa-si cumpere imbracaminte. Abia peste doi ani si multe cereri depuse, la organele de la „Prevederi sociale” de atunci, si-a vazut visul implinit.
„Doream sa merg la scoala, sa ies din glod, de acolo. In sfârsit, in ’62 doi mi-au aprobat inscrierea la scoala profesionala din Braila. Eu as fi vrut la contabilitate, dar acolo trebuiau pile mari. Daca nu, macar la croitorie. M-au repartizat la cizmarie. Nu prea mi-a placut. Ce sa mai astept, m-am dus.
Acolo, când s-a facut careul de inceput de an, am trecut in rândul croitorilor. Incepusem sa cos, sa fac butoniere, si am ramas croitor… o saptamâna, pâna s-au lamurit ei ca trebuia sa devin cizmar.
Si am facut scoala patru ani. Am mâncat marmelada si iahnie de fasole pentru toata viata. La prânz ne mai dadeau câte o portie de scrumbie. Aia era extraordinar de buna. Am luat in primii doi ani premiul doi si, in ultimii doi, premiul intâi.
Când am terminat si am luat diploma, mi-au dat o adeverinta sa merg acasa, sa ma angajez reparator incaltaminte la Parincea. Ce opinci sa repar eu in sat? Eu vroiam la o sectie «Pirogov», la Bacau.” (Denumire data unor ateliere, dupa Nicolay Pirogov, savant rus, care a introdus incaltamintea ortopedica).
CZ-ul si pestele
Tenacitatea iarasi isi spune cuvântul. Dupa trei luni lucrate alaturi de doi cizmari batrâni, intr-un atelier micut pe Unirii, ajunge sa dea proba de lucru la Pirogovul de incaltaminte ortopedica si proteze de pe Bacovia.
Dupa iesirea la pensie din 2007, tot a mai continuat sa lucreze. Nu a uitat nici de peste. S-a casatorit in ‘70. Se inscrisese la seral. Le-a facut cunostinta gazda la care locuia. Lucrul care i-a usurat mult viata a fost motocicleta.
I-a fost aprobata cererea dar abia dupa alti doi ani de drumuri la Bucuresti si audiente, a reusit sa o cumpere.
„Pâna la CZ, mergeam la pescuit cu trenul, tot duminica. La Sascut, Galbeni. Mai mergeam si pe Bistrita Veche, in vale, când stateam pe Stadionului, unde-i construit barajul de la Insula. Acum ii stiu tainele, numai ca nu ma pot eu baga pe unde intra astialalti. Mai prind câte o stiuca, din aia marisoara, si daca nu e nimeni pe lânga mine sa ma ajute s-o scot, o scap. Daca se inteapa bine, o trag ca la macara. Am dat si la crap, la Gioseni. Asta vara am scapat unul maricel. Aveam un coleg de serviciu, Costica Batrânu. Bun pescar. A prins somn si de treizeci de kilograme. El m-a invatat sa dau la stiuca.
La inceput mi-a facut el montura pentru chitic. Dar am invatat repede. Prima stiuca de patru kilograme si ceva am luat-o la gura canalului, pe Bistrita. Atunci m-a ajutat un pescar s-o scot. Era pe inserat. Am vazut ca pleaca incet firul. Am crezut ca au dat astia drumul la baraj. Când a zvâcnit, atunci mi-am dat seama c-am intepat-o. Saptezeci si cinci de centimetri avea. Când am pus mâna pe ea… dadea niste zvâcnituri. A rupt punga in care am bagat-o. Am scos sculele si am pus-o in portbagaj. Unii vroiau sa le-o vând. Acasa, am intins-o pe doi tabureti in bucatarie. Credeam ca s-a linistit. A batut odata din coada de a sarit pe jos.
Problema vara e cu chiticul. N-am unde sa-l tiu. Moare repede la caldura. Folosesc beldita, ghibort. Asta-i mai rezistent. Dar sunt pe cale de disparitie. Daca-i mai mare ii tai creasta. Insa oricum l-ai pune, ea tot de la cap il apuca.”
Pesti pe asfalt
Il intreb despre o intâmplare mai deosebita. „Am fost pe Siret, cu doi dintre baieti, spre Traian. Sunt niste coturi acolo. Loc bun pentru caras. Este o fântâna in drum, la asfalt, de unde o iei pe un drumeag, printre lanuri, pâna la apa. Ne-am oprit intr-o bucla si am prins in doua ore, o punga de carasei frumosi. S-a-ntunecat deodata cerul spre Bacau, de-am zis ca daca nu iesim repede, acolo ramânem. A inceput sa tune si sa fulgere.
In graba am uitat punga cu peste. Pe drum ne-am dat seama. Am oprit motocicleta si baiatul mai mare a fugit s-o aduca. Când am ajuns la fântâna, s-a pornit potopul. Batea un vânt, de baietii abia puteau sa se tina de un prun, din coasta drumului. Eu am ramas in motocicleta.
Când s-a mai domolit vântul, udati bine, am vazut ca tot drumul era plin cu peste. A imprastiat furtuna tot ce era in punga. Am adunat ce-am mai gasit. La intoarcere, in Serbanesti, a trebuit sa ocolesc prin sant. Un ditamai plopul statea pravalit in mijlocul soselei.”
Imi arata cu ce scule pescuieste acum. Simt o atitudine de mândrie. Sunt de firma, trimise de unul din baieti, din Italia.
Vasile Sâlca a implinit pe douazeci si opt octombrie, saptezeci si cinci de ani. Capul unei familii numeroase – sapte copii si zece nepoti – da un frumos exemplu de perseverenta si seriozitate. Boala nu l-a oprit sa isi faca un rost in viata, sa aiba grija de familie si sa fie respectat. Nu a neglijat nici pasiunea din copilarie, pescuitul. CZ-ul a ajuns si el la a treia generatie, din piese schimbate.
Poliomelita i-a afectat in timp si celalalt picior. Dar nu se plânge. „Odata cu vârsta, parca am si depresii când vremea e urâta si trebuie sa stau in casa. Când e frumos afara… abia astept sa merg la un peste.”
Numele lui Valerian Vreme, deputat independent de Bacau, ales in Colegiul Electoral Onesti, a fost enumerat printre cele ale denuntatorilor Elenei Udrea, in cazul dosarului Microsoft, dupa cum a anuntat joi Realitatea TV.
In acest caz, principalul personaj care a facut dezvaluiri in fata procurorilor este fostul tenismen Dinu Pascariu, actual om de afaceri, vizat in dosar pentru ca ar fi pretins si primit 500.000 de euro „pentru a-i rezolva problemele din justitie”, se arata în referatul prin care procurorii cer arestarea deputatei. Valerian Vreme spune insa ca, in privinta sa, este vorba despre neadevaruri.
„Am vazut si eu informatiile publicate si am ramas blocat. Este in mod evident o dezinformare. Am fost audiat de procurori o singura data, in calitate de martor, in vara trecuta, dar in cu totul alte probleme legate de dosarul Microsoft”, a spus deputatul Valerian Vreme.
DNA cere arestarea Elenei Udrea în dosarul Microsoft, în care deputatul este acuzat de trafic de influenta (fapte în legatură cu încheierea si derularea acordului cadru de licentiere Microsoft din anul 2009, a contractelor subsecvente si a actelor aditionale la acestea si fapte în legatura cu derularea contractului e- România), spalare de bani si fals în declaratii de avere.
Anchetatorii o acuza totodata pe Udrea, plasata sub control judicar în acest dosar pe 29 ianuarie, ca a încalcat conditiile acestei masuri preventive, motiv pentru care cer arestarea ei.
Ma numesc Ana Olinic si sunt medic pediatru de aproximativ 29 de ani. Dupa mii de copii consultati si tratati, dupa mii de ore de garda pot spune ca am acumulat experienta pe care ma bazez când examinez un copil si inca mai am de invatat. Indirect examinez si parintii (apartinatorii) deoarece la baza practicii pediatrice sta „triunghiul magic” format din medic, copil si parinte. Acest triunghi asigura reusita actului medical, daca se tine cont de fiecare „componenta”. Mai explicit: medicul trebuie sa stie sa se apropie de copil pentru a-l putea examina; doctorul recomanda tratamentul cel mai bun, dar daca parintele nu a inteles ce are de facut când ramâne singur, copilul va fi tratat incorect; parintele cauta doctorul pentru ca are incredere in el si in invatatura lui, altfel sa nu-l caute.
Copiii sunt „o binecuvântare” in familie, indiferent de modul in care au venit, doriti, accidental sau infiati. Copiii dau sens si culoare vietii dumneavoastra si va responsabilizeaza intr-un fel nobil; nu-i usor sa fii parinte responsabil, dar cu siguranta e maret si te implineste ca om.
Ce inseamna sa fii parinte responsabil? Multi dintre noi stiu deja, altii cred ca stiu, iar pe altii nu-i intereseaza. Rândurile care urmeaza sunt pentru acei parinti care cred ca mai au ceva de invatat pentru copilul lor si de la copilul lor.
Invatam sa mergem, sa vorbim, sa citim, sa devenim buni profesionisti, dar nimeni nu ne invata cum sa fim parinti buni si responsabili; e „ceva” ce invatam din mers, uneori mai bine, alteori marcati de prejudecati, fara a anticipa impactul asupra copilului. Toti parintii isi doresc „ce e mai bun” pentru copilul lor, chiar daca uneori nu-i cu adevarat bun.
Un copil are nevoie de o familie care sa traiasca in armonie si sa-l iubeasca asa cum este, de o casa care sa fie curata, calda si primitoare, de hrana sanatoasa si echilibrata, care sa-l ajute sa se dezvolte armonois, de joaca care sa-i dezvolte imaginatia si, mai ales, de joaca in aer liber care fortifica organismul, de prieteni in compania carora isi va dezvolta personalitatea si va invata sa imparta, de educatie care incepe in familie, desavârsita in scoala si sustinuta de societate, de câteva clipe din timpul dumneavoastra pretios in care sa ascultati ce are de spus copilul, tinând cont de parerile lui si, nu in ultimul rând, de sanatate.
Intr-o societate bulversata, cu diverse tentatii, cu multi bolnavi si din ce in ce mai putini doctori si asistenti medicali, cred ca e oportun sa avem o dezbatere cu tema „sanatatea fizica si mentala a copiilor nostri”, la care sunt asteptati psihologi, cadre didactice, parinti, cadre medicale si copii care pot emite o parere.
Saptamânal voi aborda câte un subiect medical din punct de vedere practic, incepând de la vârsta de nou-nascut pâna la 18 ani (cât e domeniul pediatric), venind in sprijinul parintilor care isi asuma cresterea copiilor cu responsabilitate, bazându-se pe informatii de calitate privind sanatatea copiilor si cum pot actiona corect in situatii de urgenta, pâna ajungeti la doctor.
Cred cu tarie ca primul doctor al copilului este parintele sau.
A fost denumita “cea mai feroce si devotata nevasta din literele române”, atât in timpul cât a trait Poetul Bacovia, dar mai ales dupa moartea lui (Al. Cistelecan).
N-a fost o iubire care sa arda, sa pârjoleasca sufletele celor doi, insa s-a consumat la foc mic, mocnit uneori, din care ieseau permanent lungi fuioare de fum albastru, fierbinte, semne ca acolo, in Bucuresti, in casa construita de Agatha, sau in Bacau, pe malurile Bistritei, in lungile plimbari impreuna, doua firi total diferite, doua suflete traiesc o idila, alimentata de devotament, respect, dragoste, duiosie, Agatha fiindu-i aproape in toti anii petrecuti impreuna sotie, infirmiera, manager, agent, dereticând zilnic prin sufletul celui aproape absent din spatiul unde se dadeau mari batalii literare, spirituale sau politice. S-a batut ca o leoaica pentru el cu toata lumea, inclusiv cu el însusi, cu o energie inepuizabila, ceea ce-l face pe criticul si biograful Mihail Petroveanu sa afirme: „Omul Bacovia a dainuit în mare masura gratie sotiei sale, devotiunii ei absolute, deseori afirmata chiar în ciuda beneficiarului”.
Cucerita de doi ochi albastri
Viata Agathei Grigorescu nu a fost una lipsita de griji. Nascuta la Mizil, in 1895, a ramas orfana de mama la patru zile, este crescuta de o matusa.Tatal, Serban Grigorescu, dupa o perioada fasta in afaceri, era negustor de vinuri, da faliment, pierde averea si este nevoit sa traiasca din diferite activitati pasagere.
La 14 ani, Elvira ramâne si fara tata, astfel ca se muta in Bucuresti, unde, dupa câtiva ani, se angajeaza functionara la o societate de asigurari, cu doar “diploma durerii”, ia viata pieptis, singura, intr-o lume necunoscuta.
Trece prin mai multe logodne nereusite, rezista la asaltul unor barbati, insa gândul viitoarei poetei “se ducea la modestia poetului, la ochii lui mari albastri, sinceri, tristi, dar plini de o dragoste serafica”, scrie in autobiografie poeta simbolista. Ambitioasa, tare, inteligenta, termina liceul, debuteaza in poezie cu “Armonii crepusculare”, urmeaza si absolva Facultatea de litere si filozofie, se afunda in studiu, scrie, munceste, se apuca de un doctorat, publica.
Sa revenim la “ochii albastri”. In 1916, George Bacovia publica “Plumb”, un volum de versuri la moda din acel an, iar dintr-o “pura intâmplare”, o tânara, care scria si ea poezie, tot simbolista, il intâlneste, pe Calea Victoriei, pe cel care ii bântuia noptile cu “nervi de primavara”, “un barbat mic de statura si putin adus de spate”, cum avea sa scrie mai târziu Agatha Grigorescu – Bacovia.
El avea 35 de ani, ea doar 21, insa poetul ramâne fermecat de tânara Agatha. Se vad din ce in ce mai des. 12 ani a durat idila lor, când linistit, când clocotitor.
“N-am ales un drum roz”
Casatoria are loc abia pe 22 iunie 1928, iar nunta pe 28 iunie, la care, poetul intârzie peste masura.
Evenimentul este relatat de Agatha in “Viata poetului”. Mult mai pragmatica, constienta de dificultatile unei casatorii cu acest om dificil, tacut, schimbator, total dezinteresat de soarta lui, fragil si predispus spre melancolie, ea isi asuma pasul facut, din dragoste si incredere in geniul poetic al viitorului sot. “Stiam ca nu alesesem un drum roz. Simteam însa în mine atâta curaj, atâta putere de rezistenta, ca piereau si sovaielile trecatoare ce ma asaltau”, mărturiseşte Agatha Grigorescu.
E activa, energica si apriga ori de câte ori e vorba de Bacovia. Nu ezită nici să facă scandal la o sedintă a Societatii Scriitorilor, revoltată de o gafa monumentala lui Al. Rosetti (care il credea mort de vreo 14 ani), nici să facă presiuni asupra lui Tudor Vianu, pentru o monografie Bacovia. Bate editurile pentru ca poetul sa intre la tipar cu un nou volum.
Agatha nu numai ca si-a întretinut material sotul din salariul ei de profesoară, dar a trebuit să aibă rabdare în timpul caderilor sale psihice, dar si sa supravegheze calitatea vinului adus in casa!
Tot ea se ocupa, ca un adevarat diriginte de santier, si de construirea casutei din Bucuresti (1933, cu un credit, pe strada Frasinetului, aproape de “Martisorul” lui Arghezi, dar si de…Cimitirul Belu), unde Bacovia isi gaseste linistea, netulburat de “zgomotul lumii”.
Bacovia era mândru de sotia lui
S-au scris mii de pagini despre idila dintre Bacovia si Agatha Grigorescu, romantata, deseori cu tenta rautacioasa, alteori neutra. Pe lânga excelenta biografie a lui Mihail Petroveanu (o carte cu un titlu simplu: “George Bacovia”), s-au adaugat , de-a lungul vremii, alte marturii, note critice, eseuri.
“Fara indoiala, pentru contemporani, cuplul Bacovia-Aghata a aparut ca atipic, o ciudatenie, caci se baza pe altceva, mai greu de inteles, decât casatoriile obisnuite. (…) Ea l-a recuperat din marasmul in care aluneca inexorabil. I-a schimbat viata, i-a vegheat sanatatea si interesele”( Dosarul Bacovia I, Eseuri despre om si epoca, Constantin Calin, Editura “Agora” Bacau).
Mai nuantat este prof. dr. Tudor Opris: “Era un caz unic în istoria literaturii universale când o sotie de mare poet, ea însasi poeta, si-a sacrificat viata pentru existenta materiala, spirituala si mai apoi gloria postuma a sotului ei, pentru a-i demonstra dragostea si devotamentul.”
Bacovia era mândru de sotia sa, o iubea in felul sau, iar la dovezile de dragoste si devotament ale sotiei, Bacovia ii arata, dupa cum stia el mai bine, semne ale recunostintei, prin dedicatii (“Doamnei mele: Agatha”), dar si prin daruri. In 1929, când Ministerul Artelor i-a alocat 20.000 lei, el a cheltuit mai mult de jumătate din sumă pe cadouri pentru sotie.
A venit intunericul
Poetul s-a stins din viata in mai 1957, Agatha s-a zbatut ca sicriul sa fie depus la sediul Uniunii Scriitorilor, din Calea Victoriei, iar cortegiul strabate arterele principale ale orasului. Este o inmormântare “frumoasa”.
Agatha si Gabriel Bacovia
La fel ca si Elvira Enea (sotia lui Nicu Enea), Agatha doneaza statului, in 1958, casa din Bucuresti, pentru a deveni muzeu, insa abia dupa aproape 10 ani oferta este acceptata, in 1966, când se deschide oficial “Casa George si Agatha Bacovia”.
Custode va fi, pâna la pensie, Gabriel, fiul celor doi.
Dupa moartea poetului, Agatha Grigorescu – Bacovia a continuat sa-si implineasca destinul, publicând, in memoria celui care i-a fost sot aproape 30 de ani si prieten mai bine de 40, ciclul memorialistic “Poezie sau destin”: Bacovia. Viaţa poetului (1962), Viaţa poetei (1971), George Bacovia. Ultimii săi ani (1981).
In anii ’70 vointa si tenacitatea ei se indreapta catre o noua dovada de dragoste: deschiderea Casei Memoriale din Bacau, cu sprijinul autoritatilor locale, care au rascumparat casa in care Bacovia a locuit pâna in 1926. Doneaza din arhiva personala carti, manuscrise, obiecte, recupereaza, cu banii proprii, mobilier etc.
Spre sfârsitul vietii, scrie poezia „Împreună”, închinată lui Bacovia, spun biografii ca ar fi ultima ei poezie: “Ne-ntâlnim iubite-n orice clipa,/ Desi te-ascunde-a mortii grea aripa.// În fiecare lucru-atins de tine,/ Traiesti cu framântarea grea din mine.// Prin amintirea ce te poarta viu,/ Graiesc cu tine-n clipa care scriu.// si retrairea asta minunata/ M-ajuta sa-mi duc viata-ndoliata,// Sa te slavesc prin rime în lungi sire,/ Cum m-ai slavit în lunga ta iubire.”
Agatha Grigorescu – Bacovia a decedat in 1981, cu misiunea implinita, o opera proprie (ca volum, Agatha a scris mai mult decât Bacovia), cu un Bacovia reabilitat de critica, de orasul in care s-a nascut, de iubitorii de poezie, ridicat pe piedestalul gloriei, fiind considerat al treilea mare poet din toate timpurile din România.
…Si drumul ei nu a fost roz.
Gheorghe Baltatescu
Fotografiile fac parte din patrimoniul Casei Memoriale “George Bacovia” si ne-au fost oferite, cu amabilitate, de custodele muzeului, Tincuta Horonceanu – Bernevic.
– nemultumirile, de aceasta data, sunt legate de salariile mici ale personalului nedidactic
In aceste zile, Sindicatul Liber din Invatamânt (SLI) – filiala Bacau a demarat o campanie de solidaritate cu personalul nedidactic din scolile bacauane. S-au alaturat demersului si colegii lor din judetele Iasi si Suceava, dar sunt semnale ca se vor alia toate filialele ce fac parte din Federatie.
Concret, acest demers presupune sustinerea salariatilor din sistemul de invatamânt, angajati pe posturi nedidactice (ingrijitori, femei de serviciu, paznici, fochisti etc) care, in acest moment, sunt platiti cu salarii foarte mici – 640 lei net, cu promisiuni de a ajunge, urmare a cresterii salariului minim pe economie, la 725 lei net.
Campania vizeaza calcularea corecta a salariului acestui personal din sistemul de invatamânt preuniversitar, si anume incadrarea lui având in vedere salariul de baza minim brut pe economie, la care se adauga sporul de vechime, nu ce se intâmpla acum, când pe incadrari nici nu ajung la salariul minim pe economie, dupa cum a declarat prof. George Adrian Purcaru (foto), presedintele SLI Bacau.
„Calculul gresit al acestor salarii a pornit din momentul in care a fost emisa Legea salarizarii bugetare, in care personalul nedidactic din invatamânt a fost pur si simplu omis.” prof. George Adrian Purcaru, presedintele SLI Bacau
Campania a pornit si ca urmare a mai multor sesizari are au ajuns pe masa presedintelui SLI Bacau. Acesta, la rândul sau, a avut o initiativa legislativa si intr-o comisie de dialog social organizata la Prefectura Bacau, iar demersurile au ajuns chiar si la nivel central. Alaturi de colegii din intreaga tara, au fost si negocieri in acordul cu Guvernul, dar, spun tot liderii sindicali, se pare ca nu au fost ascultati.
Sindicatul este sustinut in acest demers de tot personalul din sistem, inclusiv de profesori, prin strângere de semnaturi pentru schimbarea legislatiei salarizarii personalului nedidactic din invatamânt.
Campania este, deocamdata, programata sa se organizeze pe intreaga luna februarie. „Sunt scoli in care nedidacticul, chiar daca are un salariu foarte mic, lucreaza sub normativ si presteaza inclusiv munca altora. Si nu este corect”, a mai explicat liderul SLI Bacau. In aceste conditii, daca nu se identifica solutii pentru marirea salariilor nedidacticului din invatamânt, SLI Bacau este hotarât sa inceapa actiunile de protest. „Exista solidaritate si sunt convins ca aceste actiuni sindicale nu vor fi numai in Bacau, ci se vor organiza in toata tara”, a mai spus liderul local al SLI, prof. George Adrian Purcaru.
In judetul Bacau, lucreaza in sistemul de invatamânt preuniversitar in jur de 1.500 de salariati ca personal nedidactic.
Pasionatii bacauani ai jocurilor de noroc de tip loterie au pasit cu dreptul in acest an, marcând inca din prima saptamâna un câstig considerabil la acest tip de jocuri. Astfel, la tragerea loto 6 din 49, cel mai popular in rândul amatorilor de loterie, s-a inregistrat un câstig de peste 9 miliarde de lei vechi, la jocul Noroc, asociat acestui tip de loterie.
Combinatia de cifre care l-a facut fericit pe norocosul bacauan este 233986. Biletul câstigat a costat 96 de lei.
Interesant este ca, la acest joc – Noroc -, asociat celui de baza 6 din 49, practic, nu se poate vorbi de o decizie a jucatorului, intrucât configuratia de cifre apartine exclusiv calculatorului. Prin urmare, cu atât mai mult, detinatorul biletului loto cu aceste numere norocoase poate fi considerat baftos din cale afara. „Sa stiti ca, de regula, jucatorii «adevarati», niciodata nu joaca si la Noroc, decât la 6 din 49, tocmai din considerentul ca ei nu pot alege aranjarea cifrelor, ci o face computerul. Or, cine s-a nimerit sa aiba pe bilet o astfel de combinatie câstigatoare e cu adevarat un om norocos”, a explicat o lucratoare a Loteriei Române.
Cert este ca norocosul câstigator este un pensionar din Onesti, un obisnuit al agentiilor loto, participând la astfel de jocuri de mai bine de 30 de ani. Din totalul de 9 miliarde de lei vechi, dupa ce va fi oprit la sursa impozitul de 25 la suta, fericitul pensionar va ramâne cu circa 7 miliarde de lei vechi, bani arhisuficienti pentru a nu-si mai face griji toata viata. Suma ar echivala cu mai bine de 700 de pensii lunare a câte 1.000 de lei, pe care le-ar fi putut incasa in circa… 60 de ani.
Premiul va fi ridicat de la sediul central al Loteriei Române, intrucât suma depaseste limita de 10.000 de lei, prevazuta in regulamentul Loteriei a se putea elibera la agentiile din teritoriu.
„Am inteles ca este vorba despre un jucator in jur de 60 de ani, care in mod regulat joaca la aceeasi agentie din zona G-uri, in fiecare sâmbata. Joaca la 6 din 49 o varianta combinata de zece numere, cod 49, iar la jocul Noroc alege tot timpul numarul 10”. Lucian Antoniu, director Loteria Româna Bacau
Nevazatorii bacauani au avut, joi, un oaspete special: Maia, câine ghid, dresat special de asociatia „Angel Dog” din Satu Mare pentru a-i ajuta sa se deplaseze pe cei lipsiti de vedere. Intâlnirea cu bacauanii a avut loc la sediul Asociatiei Nevazatorilor din România (ANR) – Filiala Bacau, unde labradorul Maia a venit insotita de dresorul Zoltan Szabo, presedintele asociatiei, si Iordache Petrica, noul sau stapân. Scopul campaniei este popularizarea câinilor pentru nevazatori, acestia nefiind acceptati intotdeauna in magazine sau in banci. Zoltan Szabo a vorbit despre calitatile rasei, iar Petrica despre relatia om-animal.
„Câinele nu este un GPS caruia ii spui sa te duca la pâine sau la farmacie si el te duce. El trebuie sa cunoasca traseele si are rolul de a gasi solutia in anumite cazuri. Daca intâlnim o balta, o groapa, o masina parcata si nu putem sa-i dam câinelui o comanda, atunci câinele va decide pentru noi”, a explicat Petrica. Nevazatorii au pus intrebari privind ingrijirea câinelui, costul intretinerii lui, modul in care se comporta in trafic, la semafor sau atunci când este inconjurat de maidanezi.
Au aflat ca rolul stapânului e foarte important, câinele fiind dresat sa asculte comenzile. Pregatirea dureaza doi ani si costa 8.000-10.000 de euro, dar asociatia „Angel dogs” ii ofera gratuit nevazatorilor. Fireste, exista liste de asteptare.
La rând, pentru un prieten…
Proprietarul trebuie sa respecte regulile cu care a fost obisnuit câinele cu privire la timpul de munca, timpul de joaca, modul de hranire, comenzile etc. Nu trebuie rasfatat, nu trebuie neglijat, nu trebuie ingrasat. „Avantajul este ca poate sa-i ofere o viata independenta nevazatorului, dar acesta trebuie sa fie foarte motivat pentru ca, la inceput, e o munca foarte grea”, a afirmat Zoltan Szabo. Câinii ghizi pot insoti copiii la scoala, adultii la serviciu sau la cumparaturi. Pentru a demonstra de ce este in stare Maia, Petrica si Zoltan au facut o plimbare in cartier, insotiti de toti nevazatorii prezenti la eveniment.
Nu a fost usor pentru Maia ca, inconjurata si urmata de atâtia oameni, sa mearga, sa auda, sa inteleaga ce i se cere si ce trebuie sa faca, dar s-a descurcat foarte bine desi era condusa de un nevazator bacauan, strain si nepregatit pentru acest rol. De la sediul ANR, labradorul a fost dus spre Curtea de Apel, pe un trotuar acaparat de masini. Le-a ocolit, a ocolit si lucrarile la retele, gropile, baltile, apoi a traversat la semafor si s-a urcat intr-un autobuz.
Au coborât, toti, la Autogara, au pornit spre CEC Bank, au intrat in agentie si au zabovit doua minute in fata ghiseelor, apoi s-au intors pe acelasi drum. Ultimul popas a fost la supermarketul de lânga Autogara. Incântati de inteligenta si calmul Maiei, patru nevazatori, intre care si Laura Damian, presedinta ANR Bacau, s-au inscris pe lista de asteptare, cu speranta ca, macar la sfârsitul anului, vor avea alaturi un prieten de nadejde.
„Avem legislatie, Legea 446, art.63, care permite accesul câinilor pentru nevazatori in orice institutie sau loc public, precum si deplasarea cu mijloace de transport in comun. Noi am organizat un mic turneu prin Moldova pentru a populariza câinii ghizi deoarece cererea este din ce in ce mai mare.” Zoltan Szabo, dresor „Angel Dog”
„Pe mine personal m-au impresionat viteza cu care se deplaseaza si modul in care ocoleste obstacolele, solutiile pe care gaseste imediat. Il recomand si pentru ca nu este greu de hranit: 300g de granule, seara. In mod sigur devii independent daca ai un astfel de câine.” Laura Damian, presedinte ANR Bacau
De luni, vacanta intersemestriala i-a sfârsit, asa ca toti prescolarii si elevii vor reveni la cursuri. Asta, in ciuda faptului ca in ultima luna s-au confirmat mai multe focare de scarlatina, in special in gradinite.
Pentru ca s-au luat masurile necesare, respectiv igienizarea generala a spatiilor si dezinfectia suprafetelor, a lenjeriei, jucariilor si ustensilelor de bucatarie din toate unitatile de invatamânt, inclusiv Gradinita „Step by Step” 12, ce apartine Colegiului National de Arta Bacau, isi va redeschide portile, asta dupa ce Directia de Sanatate Publica a decis inchiderea ei, urmare a faptului ca aici s-au confirmat 10 cazuri de exudate faringiene pozitive.
„Inclusiv Gradinita 12 Bacau se va redeschide, dar cu obligativitatea ca in fiecare zi, dimineata, sa se realizeze un triaj epidemiologic la intrarea in unitatea prescolara.” prof. Theodora Sotcan, inspector scolar general
Conform unui comunicat de presa remis joi de Directia de Sanatate Publica (DSP) Bacau, in luna ianuarie, la laboratorul de microbiologie al institutiei s-au recoltat si analizat 376 de exudate faringiene, din care 67 au iesit cu streptococ pozitiv. Numai ca, doar in 9 cazuri s-a stabilit si diagnosticul clinic si epidemiologic cu scarlatina.
„Exudatele pozitive nu reprezinta baza diagnosticului de scarlatina, ci doar statutul de purtator de streptococ. Atât scarlatina ca diagnostic pozitiv, cât si purtatorii de steptococ se trateaza cu antibiotice pâna la sterilizare, cu implicarea medicului de familie. Abia in momentul in care persoana purtatoare este sterilizata, fapt demonstat printr-un nou exudat faringian, aceasta poate intra in colectivitate.
Medicii de medicina scolara si asistentii medicali au fost instruiti in vederea masurilor ce trebuie luate la inceperea cursurilor de dupa vacanta, adica un triaj epidemiologic amanuntit si verificarea documentelor pe care le trimit medicii de familie la care se afla anexat si rezultatul exudatului faringian (negativ)”, a explicat si dr. Marin Bustuc, director executiv DSP Bacau.
Am publicat, acum câteva zile, un articol despre faptul ca, in Bacau, sunt cele mai mici preturi la locuinte si ca, in vreme ce prin toata tara preturile s-au mai dezghetat, la noi au scazut. Din acest motiv, pâna si notarii au fost nevoiti sa-si ajusteze negativ grilele dupa care calculeaza valoarea tranzactiilor si, implicit, taxele notariale.
Zilele acestea, compania de analiza Darian a publicat raportul cu privire la evolutia pietei imobiliare pe al doilea semestru al anului trecut. Analiza confirma ceea ce am scris noi: ca piata imobiliara din Bacau este la pamânt. Pretul unul metru patrat intr-un apartament vechi din Bacau a fost, de exemplu, la finele anului trecut, de 635 de euro, fata de o medie nationala de 678 de euro. La Bucuresti pretul este de 965, la Cluj Napoca si Timisoara, de 932 si, respectiv, de 860 de euro.
Mai mult, conform analizei Darian, Bacaul are cel mai mare procent de spatii comerciale neocupate din zona Moldovei: 20% pe arterele principale (la Botosani procentul e de doar 10% iar la Vaslui, de 15%). Acelasi procent – 20% – este si pe arterele secundare, la egalitate cu Vasluiul (Suceava are doar 12%).
Ce ne spun aceste cifre? Ca starea economica a orasului este dezastruoasa: nu exista cerere pentru locuinte sau spatii comerciale. Adica exista o anumita cerere, dar nu una care sa puna presiune pe oferta ca in alte parti.
In vreme ce in alte orase dezvoltarea mediului economic determina cresterea pietei imobiliare, la noi, in Bacau, piata o ia la vale pentru ca nu se cauta nici locuinte, nici spatii comerciale si nici terenuri, pretul acestora din urma scazând, in Bacau, cu 70% fata de 2008, când a inceput criza.
Pretul imobiliarelor este un indicator economic foarte bun când e vorba sa descrie dezvoltarea economica a unei zone.
