Tavalugul dublului discurs afecteaza, de la o vreme si institutia sacra a turnatoriei. “Sacra”, caci tradarea, turnarea, datul cu ciocul sunt metehne traditionale la români, intrate in istorie si in psihicul national.
Oriunde in lume se toarna dar in România se depasesc normele. Daca ne uitam pe dosarele DNA, probabil ca nu exista caz instrumentat care sa nu fi fost deschis de la o turnatorie. Prin urmare, fapta este declarata a fi o obligatie patriotica a fiecarui cetatean si devine obligatorie.
Se creeaza site-uri unde cetatenii de bine sa toarne in secret, sa povesteasca despre averea vecinului, despre cum isi permite el concedii in Dubai si asa mai departe.
Lumea aplauda: iata cum trebuie sa procedeze cetatenii, sa-i felicitam! In acelasi timp, aceeasi lume a facut crize de nervi si a ocupat spatiile programelor TV cu problema turnatorilor la Securitate. Care, ni se spune, trebuie sa fie detestati pentru ca au informat Statul cu cine vorbeste vecinul, ce radiouri asculta, ce mobila si-a cumparat, cu cine s-a culcat si asa mai departe.
Totul perfect legal la vremea respectiva, asa cum, astazi, turnatoria la DNA este perfect egala si te mai scapa si de pedeapsa daca o faci bine si cu simt de raspundere. Iata dublul discurs unde era: cei ce toarna azi sunt modele pozitive de cetateni, cei care turnau inainte de 1989 sunt niste modele negative.
Care este diferenta? De ce unii sunt buni si ceilalti rai? De ce astazi e bine ca vecinii te spioneaza si instiinteaza autoritatile statului despre ceea ce faci si despre ceea ce detii iar cei care faceau acelasi lucru inainte de 1989 nu procedau bine si, prin urmare, trebuie exclusi din viata publica?
