Scriitorul Viorel Savin publica la Ateneul Scriitorilor volumul “Pictorul Nicu Enea (Viata alcatuita din scrisori, articole si poze)”. Marturisirea autorului: “…eu, fost custode al casei memoriale a pictorului bacauan si unul dintre cei care au convorbit îndelung cu Doamna Elvira Enea – rodul acestor dialoguri este chiar piesa «Batrâna si hotul», cu legitimitatea data de cunoasterea subiectului, de buna credinta dovedita deja fata de acesta, dar si de respectul profund nutrit fata de înaintasi, voi încerca sa aduc câteva mici îndreptari si adaugiri obligatorii biografiei pictorului Nicu Enea, – oficializata cu prea multa îngaduinta fata de detalii”. De prin 1983 trudeste la aceasta minunata carte structurata pe patru paliere: “Aproximatii subiective”, “In orice viu… e fiinta Elvirei”, “Intâmpinari”, “Functii si cerinte ale casei-muzeu Nicu Enea”.

Sutele de pagini de corespondenta personala sunt tulburatoare, refac nu doar istoria devenirii unui artist, ci si universul afectiv al familiei pictorului. Iata un fragment dintr-o epistola trimisa sotiei, din Chisinau, in 1942: “A mea, scumpa, Elvira, Sunt înca sub impresia convorbirii noastre la telefon, dulcea voce a îngerului meu iubit… Astazi îti trimit un aviz telefonic sa te mai auz la telefon, îmi face impresia ca ne desparte un perete (…) De abia astept sa-mi iau banii de la ceea ce am lucrat pâna acum, prima etapa, sa te aduc pe aci, sa-mi vaza acei ce ma cunosc, ce puisor dulce am eu… Asa e? Ce dor îmi e sa te vaz. Sa-ti aud ciripitul – Tu ma întelegi, ca nu pot sa vin fara bani, vine iarna si atâtea cerinti, trebuie o cantitate mare de lemne – Îmi trebuie cel putin 40 – 50.000 lei – E singurul motiv ca n-am putut veni pâna acum”. –

“Întâmpinarile” refac, sub pana unor personalitati (critici de arta, scriitori, pedagogi, ziarsti), o istorie a vietii artistice a lui Nicu Enea. Expozitii, saloane de pictura, cronici plastice, premii, portrete, evocari… Printre semnatarii ,,intâmpinarilor” îi amintim pe Eugen Ionesco, Fulmen (N. N. Tonitza), Adrian Maniu, F. Aderca, Cicerone Teodorescu, Victor Ion Popa, Grigore Tabacaru, Mihail Sabin, Grigore V. Coban, Horia Zilieru, Ion Frunzetti, S. Schwartz, Ion Jalea, Valentin Ciuca, Cristina Angelescu, Dan Grigorescu, Radu Cârneci…

Iata un fragment din insemnarile lui Eugen Ionesco („Gazeta literara”, sâmbata, 2 aprilie 1932): ,,Nicu Enea expune la «Cartea Româneasca» mai multe uleiuri care exprima o incandescenta, un pathos, dar si o monotonie chromatica: un ochi plastic neaplicat la discernerea particularitatilor de detaliu ale tonurilor. Elementara, facila, pictura dlui N. Enea este însa agreabila si fruct al unei reale fertilitati launtrice”. Volumul, un minunat reper cultural, va tulbura fermecator constiintele cucerite de universul artei.

Universitatea “George Bacovia” din Bacau a fost gazda unui eveniment cultural-literar inedit: lansarea cartii “Raport asupra postcomunismului si alte eseuri incorecte politic”, semnata de cunoscutul filosof, scriitor si publicist francez Claude Karnoouh.

Cartea a fost prezentata publicului de prof. univ. dr. Stefan Munteanu. Claude Karnoouh (n. 25 martie 1940, Paris) este un antropolog si sociolog francez, care a locuit timp de cincisprezece ani în România.

În 1973 a întreprins mai multe anchete de etnografie si folclor în satul Breb din Maramures. Din 1991 si pâna în 2002 a fost profesor invitat al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj unde, în cel de al doilea semestru al anului universitar, a sustinut un curs despre aspecte ale modernitatii târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordari politice, culturale si economice. În prezent este profesor invitat la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti.

Profesorul Karnoouh este autorul a numerose carti si articole de antropologie culturala si politica, filosofia culturii si filosofia politica. Prima carte publicata in România, despre români, este “Românii. Tipologie si mentalitati” -1994, o carte care a facut vâlva, stârnind polemici aprinse in media culturala si politica din tara; “Dusmanii nostri cei iubiti”- 1997; “Comunism postcomunism si modernitate târzie” – 2000; “Adio diferentei. Eseu asupra modernitatii târzii” – 2001.

Recenta carte, “Raport asupra postomunismului si alte eseuri incorecte politic” este o colectie de studii si articole, din periaoda 2008-2013, publicate in Revista CULTURA si IDEA.

“Este o carte care nu poate fi povestita, ea trebuie citita de orice român, fie el student, profesor, sociolog sau politician. Gasim in carte o alta abordare a problemelor contemporane, a mutatiilor esentiale, ideologice, culturale, politice, sociale, de integrare europeana. Dar, poate, cea mai grea intrebare care se naste, dupa citirea cartii, este pâna unde merge postcomunismul”, a spus prof. Stefan Munteanu. Cartea este distribuita prin librariile Alexandria.

Un reprezentant de marca al jurnalismului lingvistic este profesorul Ioan Danila, colaborator permanent al cotidianului „Desteptarea” si al altor publicatii importante din tara, printre care revista „Ateneu”.

În toamna anului trecut, domnia sa a scos o carte cu titlul „Pentru limba noastra” (Editura Bacovia, Bacau), în care si-a adunat „casetele” aparute în revista bacauana de-a lungul anilor. Cartea nu a iesit întâmplator, fiind editata la jubileul Ateneului, prilej de fertile rememorari si de semnificative bilanturi. Cele cincizeci de articole din cuprins (publicate, initial, sub genericul „Cum vorbim, cum scriem”) reflecta faptul ca, în mod esential, limba este un organism viu, fiind dinamica si mereu în schimbare.

Dar tematica rubricii a fost si este mult mai diversa, ea cuprinzînd „de la descrierea normei lingvistice la prezentarea de lucrari în domeniu si de la relatari ale unor experiente considerate semnificative pâna la formularea de atitudini menite sa amelioreze starile de lucruri îndeosebi din învatamântul românesc”. Iar rezultatul este un volumas care se parcurge, deopotriva, cu interes, cu folos, dar si cu placere, pentru ca articolele sunt scurte, dar pline de informatie, si sunt sprintene, captându-ti atentia si prin prin stil.

„Categoric, traim sub semnul cuvântului. Are însemnatate ce spunem, ce scriem, dar încet-încet ne ducem catre felul în care comunicam, interesati nu de referentul mesajului, ci de semnul care ne pune în legatura cu lumea din jur”, spune Ioan Danila. Ca sa stabilim astfel de legaturi, ca sa putem comunica este nevoie de însusirea unor limbaje sau metalimbaje.

Este important sa comunicam, dar acest lucru nu trebuie facut oricum, ci cu atentia îndreptata spre corectitudinea limbii, profesorul Ioan Danila fiind un om „care-si iubeste limba materna, pe care o slujeste cu devotament, ca un sacerdot” (Ion Ticalo), si care transmite, prin scrisul sau, îndemnul de iubire si de respect pentru limba noastră stramoseasca. De aceea îl mâhneste peste masura orice atentat grosolan la curatenia limbii române, luând atitudine prompta în fata oricaror stricaciuni si mutilari ale acesteia.

Prin acest spirit reactiv, nutrit de profunda dragoste pentru limba noastra cea frumoasa, pentru bogatia si expresivitatea ei, cartea profesorului Ioan Danila, una plina de multe învataminte, îsi sporeste valoarea, dovedindu-se foarte actuala si necesara.