Anul acesta, „Scoala de vara” a Oratoriului Salezian Don Bosco din Bacau s-a inspirat din filmul de animatie „Pinguinii din Madagascar”
Bati cuba cu discipolii tigrului Vitaly, saluti focile si pinguinii dupa care te prinzi in dans cu Julien, regele lemurian egocentric si distrat. Asa e anul acesta la „Scoala de vara” a Oratoriului Salezian Don Bosco din Bacau. Intri pe poarta si nimeresti direct in lumea „Pinguinilor din Madagascar”, serialul de animatie care face ravagii in salile de cinema. Asocierea nu este intâmplatoare. „Anul acesta, tema «Scolii de Vara» se intituleaza «Vise pentru Viata». Este vorba de visele pe care Don Giovanni Bosco le-a avut de-a lungul vietii pentru el si pentru copiii din jurul sau. Vise care, asa cum i-au ajutat pe salezienii si pe copiii de atunci, ne ajuta si pe noi acum”, explica parintele Iosif Ilies, care adauga: „Animalutele din «Madagascar» au si ele visele lor in film. Si, cum copiii indragesc foarte mult aceste personaje, am decis sa le adoptam in familia noastra, fiecarei subgrupe corespunzându-i un personaj din film”. Cuvântul „familie” nu e vorba-n vânt: la Don Bosco te simti ca acasa.
„Un retriever sau un labrador”
„Nu-i pisica, nici motan/ E dungat si roscovan/ Pentru viata el viseaza/ Vitaly chiar se distreaza/ Vitaly! Vitaly! Vitaly!”. In fiecare dimineata, subgrupa „galbenilor” scandeaza sloganul sau. Si al mascotei sale, „tigrul Vitaly”. In „Madagascar”, visul nerostit al lui Vitaly este sa-si recapete increderea pierduta. Olga, aflata pentru al doilea an la rând in calitate de cursanta a „Scolii de vara” de la Don Bosco, nu are probleme cu lipsa de incredere. Dimpotriva, este stapâna pe sine. Si pe visele sale: „Vreau sa invat sa cânt la chitara, sa am un câine- golden retriever sau labrador- si sa devin doctor”. Primul vis al Olgai a inceput sa devina realitate chiar la Don Bosco. Aici, pustoaica de noua ani a tinut pentru prima data o chitara in mâini, deprinzând „bataia” care a ajutat-o sa duca la bun sfârsit „Andrii Popa” la Serata din urma cu doua saptamâni. Prietena cu Olga, Alexia nu putea ajunge decât la „galbeni”. Impartasind o culoare, dar si un vis: „Imi doresc foarte mult sa am un catelus dragut. Sper sa ma lase parintii”. Simona, Catalin, sa vedem cum rezolvati problema!
Astronautul, doctorul si skater-ul profesionist
„Spre Oratoriu ne-ndreptam/ Pe Julien il veneram/ Ne distram si noi si voi/ Hai sa facem taraboi/ Julien rege! Julien rege!”. „Verzilor” le lipseste ananasul drept coroana, dar nu si buna dispozitie care il caractetizeaza pe…”regele” lor. “La Don Bosco ma simt extraordinar. Vin in fiecare vara. Invat foarte multe lucruri si ma distrez de minune”, zâmbeste Maria, care fredoneaza imnul “verzilor”. Victor, Stefan si Tibi dau, in schimb, muzica pe fotbal. Colegi de clasa la Scoala „Alexandru Ioan Cuza”, cei trei sunt nedespartiti si la Oratoriu. Ii separa doar visele in care-si identifica viitoarea meserie. „Vreau sa devin astronaut” marturiseste Victor. „Doctor”, raspune scurt si prompt Tibi. Stefan, in schimb, se gândeste ceva mai mult. Se si scarpina dupa ceafa, asa, ca-n filme, insa raspunsul merita asteptarea. Mai ales ca vine si sub forma unei intrebari, ca sa dea un plus de greutate alegerii: „Skater profesionist?” Skater profesionist sa te faci, Stefane!
O surioara mai mica
De la tigrul Vitaly si lemurianul Julien, la foci si pinguini. „Suntem rosii/, bum, bum, bum/ Am venit si noi acum/ De dimineata ne distram/ Cu Stefano noi strigam/ Au! Au! Au!”. Aflate in mijlocul unei partide de carti, Andra si Miruna imita bine strigatul focilor. Sa vedem, insa, cum stam cu visele! „Pai, inca n-am nici unul. Mai caut”, marturiseste cu candoare Andra. Miruna, in schimb, are raspunsul pregatit: „Visul meu este sa ma asculte sora mea. Are trei anisori si se numeste Alexandra”. La o banca distanta de Andra si Miruna, stau Dragos si Oliver. Ei sunt „albastri”. Pinguini, carevasazica. „Am venit din departare/ Dintr-o tara oarecare/ Suntem mici cu vise mari/ Prin miscari originali/ Pingu! Pingu! Pingu!”. Oliver vrea sa ajunga intr-o tara anume, nu intr-una oarecare. Acesta este, de fapt, visul sau: „Imi doresc sa ajung in Danemarca. Si voi ajunge! Chiar vara asta”. Dragos are si el ceva in comun cu Danemarca; unul dintre cei mai tari bateristi ai lumii este danezul Lars Ulrich, de la Metallica. Iar Dragos vrea sa devina baterist. „Tobosar”, cum spune el. Ce-i drept, nu ca Lars Ulrich, ci „asemeni lui Flavius, de la «Românii au Talent»”.
„Sa-i facem fericiti pe copii”
Nu doar copiii au vise. Animatorii viseaza si ei. Lucian, de la „verzi”, spune ca doreste sa se distreze, “impreuna cu toti copiii deoarece Don Giovanni Bosco a pus foarte mult pret pe educatie, dar si pe distractie”. Simplu si la obiect. Roberto este la “galbeni”. De fapt, e la „giallo-rossi” pentru ca tine cu AS Roma, asa cum il da de gol tricoul cu logo-ul desenat la finalul anilor ’70 de Piero Gratton: „Am stat noua ani la Roma, am jucat fotbal la o echipa satelit a Romei si continui sa simpatizez cu echipa lui Totti, idolul meu”, povesteste Roberto, care, la 15 ani, nu viseaza sa-l intâlneasca pe capitanul „giallo-rossilor”. Visul sau merita toate aplauzele. Ascultati-l, deci, pe amicul nostru romanista: „Imi doresc sa-i facem cât mai fericiti pe copiii de aici, de la Don Bosco”. Grande Roberto! De la „galbeni” trecem la „rosii” si de la Roberto la Madalina, care va implini chiar sâmbata 17 ani, drept pentru care ii uram „La multi ani”. Si sa-si intâlneasca idolii, adica pe cei de la One Direction. „Intr-adevar, acesta este marele meu vis: sa-i cunosc pe cei de la One Direction. Imi doresc foarte, foarte mult sa merg la un concert de-al lor. Poate chiar in strainatate”.
Ce este un salezian
In toamna, Andrei Laslau, licentiat in Teologie la Torino, va deveni salezian pe viata. „Salezian este un tata, un maestru si un prieten al copiilor”, explica, pe intelesul tuturor, parintele Iosif Ilies. Pâna când va depune voturile, Andrei, care a crescut, practic, la Oratoriul bacauan, se bucura de cea de-a 11-a „Vara impreuna” de la Don Bosco. „Visul meu? Sa revin si la anul aici”, zâmbeste Andrei, care nu uita nici azi prima intâlnire cu lumea salezienilor: “Am citit mai intâi o carte, iar personalitatea celui care a fost Don Bosco m-a fascinat. Asa am decis sa vin pe perioada verii la oratoriul care-i poarta numele. Impactul a fost de nedescris: vedeam copiii jucându-se si tragându-i de haine pe preoti si preoti impartind bomboane copiilor”. Iar visul parintelui Ilies, este ca „acest loc sa devina unul in care copiii, tinerii si parintii sa se formeze pentru viata. Totodata, imi place sa cred ca, atunci când termina «Vara impreuna», toti copiii nostri devin ceva mai buni”.
Mai buni, dar si mai multi
Copiii de la „Vara impreuna” devin nu doar mai buni, ci si mai multi. De la un an la altul. In 2014 au fost 570 de inscrisi. Acum, sunt 650! Plus 180 de animatori. „Exista doua tipuri de animatori. 50 dintre acestia sunt «Amicii Dominic Savio» si se formeaza la noi pe toata durata anului deoarece noi avem activitati non-stop, nu doar pe timpul verii. Cei veniti special pentru «Vara impreuna» se pregatesc cam din luna aprilie pentru a face fata cerintelor. Dar sa stiti ca nimic din ce facem noi aici, la Oratoriul Don Bosco, nu ar fi posibil fara oamenii din spatele nostru: educatorii, contabilii, cei de la aprovizionare si asa mai departe. E o munca de echipa sau, mai exact, de familie „, ne spune Iosif Ilies, cel care, in urma cu un an, ne preciza ca „Scoala de Vara reprezinta o propunere educativa. Copiii invata sa creasca frumos, iar voluntarii invata sa daruiasca”. Iar propunerea educativa din 2015 a ramas la fel de generoasa: activitati artistice (amintim doar chitara, dans, teatru, teatru de papusi), manuale (reciclaj, origami, pictura pe lut etc) si sportive (baschet, sah, fotbal, volei, printre altele). O vara de vis, care are un singur defect: trece repede, muuult prea repede!
[wonderplugin_gallery id=”311″]
