Deranjat de claxoanele soferilor nevoiti sa franeze dupa ce masina de politie a intors pe linia continua, un agent de circulatia a decis sa-i amendeze pe „tupeisti”.
Incidentul a fost filmat si a ajuns la televiziunile nationale.
Bianca Penciu, unul din soferii implicati in acest incident, a depus plangere pentru modul in care s-a comportat poilitistul, care ar fi refuzat si sa se legitimeze.
„M-am nascut intr-un sat ca oricare altul”. Asa raspunde Nelu (Ioan Prajisteanu), când il intrebi de perioada copilariei. Nu uita sa adauge: „Din lunca Siretului, Schineni, comuna Saucesti, la vreo sase ani dupa terminarea razboiului”.
Erau vremuri de framântari si transformari tulburi. Au fost noua frati la parinti, sapte ramânând in viata. „M-am nascut toamna! Dar prima amintire o am despre un apus rosiatic. Ma aflam lânga prispa de lut a casei, iar mama si tata, cu un cos de nuiele in mâna, mergeau sa culeaga pere de la parul din spatele gradinii. Era un par care facea roade minunate. Fructe mari, zemoase, cu un gust dulce acrisor. Si acum, dupa atâta vreme, parul inca isi face datoria”.
Izvorul de sub deal a fost un alt punct de reper al copilariei. „Izvorul isi revarsa firul de apa cristalina spre islaz. Traiau, in limpezimea aceea, pesti micuti si argintii. Ii prindeam cu mâna apoi le dadeam drumul inapoi, in apa. Fratele lui mama, unchiul Cezar, ne spunea ca daca vom veni a doua zi sa-i prindem, vor fi mai mari. Au ramas acolo sa creasca, sa fie mai mari. La poalele dealului unde izvorul se revarsa intr-un pârâias se facuse un fel de delta mocirloasa, plina de lipitori, broaste, pesti, chitcari – un fel de peste sarpe, pe care daca puneai mâna, tipa. M-a prins unul de deget, de tipam mai tare ca el”.
Trofee de razboi
Scoala primara a facut-o in sat. Isi aduce aminte cu nostalgie de invatatoarea Marcelica Ardeleanu si primii pasi in deslusitul buchiilor. Literele aveau sa-i marcheze cursul vietii, introducându-l in tainele minunatei lumi, creata dupa descoperirea lui Gutenberg, tiparul.
„Nu stiu de unde in casa noastra a aparut o carte cu o coperta colorata. Infatisa o balena, pe care calarea un copil cu un nas urias. Era cartea cu povestea lui Pinochio! Eram la inceputul procesului de deslusire a buchiilor in clasa intâi si, ca sa o pot citi, fratele mai mare, Stefan, m-a invatat alfabetul in cateva zile. Am citit cartea, mai greu, dar am citit-o, ca apoi prin clasa a treia sa o recitesc si sa reusesc sa o savurez cu adevarat”.
Minunata lunca a Siretului, salbatica, plina cu tot felul de vietuitoare, si baltile ce prindeau viata dupa revarsarile de primavara, erau locul de joaca pentru copiii din sat. „Apa, când blânda si ademenitoare, când navalnica si ucigasa, ne chema mereu sa-i facem bucuria de a ne balaci in ea. In incursiunile noastre zilnice, prin lunca, gaseam caschete nemtesti, bucati de arme, tuburi de proiectile, «ramasita» cum ii spuneau oamenii din sat. Luam caschetele acasa si mama dadea in ele mâncare si apa la pasari, la purcei. Erau bune la orice.”
La pescuit… cu sacul
Peste era. Când apele umflate ale Siretului se retrageau, barbatii in putere se avântau in mâlul lipicios, strângând pestii mari. „Pe aia mai mititei ii aruncau pe mal, sa-i luam noi, copiii. Ii caram cu sacul acasa. Mama intindea sârme si-i punea la uscat. Era peste intr-o veselie. Vara puneam vârse, niste cosarci mari de nuiele, fara fund, asezate cu gura intoarsa.
Iarna mergeam la copca. Apa fiind mica ii aruncam afara cu mâna. Prindeam si somn, cu ochii deschisi. Somnul sta la tufe si intre radacini, sub mal, unde sapa curentul apei. Este fioros, ca are mustatile acelea mari.
Ma scufundam si-l prindeam de bot. Odata era sa ma inec. M-am agatat cu capul intre radacini. Degeaba dadeam din picioare. Noroc de un unchi, aflat in apropiere, ca m-a vazut si m-a smuls de acolo. Dupa inundatiile mari, ramâneau pestii prinsi intre crengile copacilor. Asa erau de multi.”
Se mânca „bio” am spune astazi. Pestele era nelipsit din meniul simplu dar sanatos, completat cu „buruienile” si fructele din gradina. „Nu erau bani, de unde bani! Pleca tata, cu caruta, la târg cu un sac de porumb, un cas. Se intorcea cu doua pâini, din care mâncam ca din cea mai mare delicatesa. Mamaliga era baza! Avea bunica un ceaun urias. Ca sa poata mesteca mamaliga, tineam câte doi de ceaun. Lua ceaunul de pe plita sobei, il punea pe un fel de suport facut din câteva tevi recuperate de cine stie unde, iar noi tineam de ceaunul cu mamaliga aurie.
Bunica maruntica, mesteca si mesteca cu facaletul. Apoi punea ceaunul din nou pe plita, pâna când se simtea mirosul, atât de placut, al mamaligii putin arse. Cu un fir de ata de in o taia in bucati. Câte una pentru fiecare. La masa rotunda, cam de un metru jumatate in diametru, ne ingramadeam vreo zece-doisprezece nepoti. Aveam fiecare câte o strachina de lut smaltuit si o lingura din lemn. Nimeni nu ne punea in strachina. Ne luam fiecare cu polonicul. Borsul de fasole cu stevie era minunat. Avea gust de cimbru si de leustean. Un ou moale, cu mamaliga calda, ne completa meniul din acea zi. Avea grija de noi bunica, bunica Marita”.
Doua undite
A schimbat linistea si cântecul pasarelelor cu zbuciumul si aglomeratia capitalei. „Mereu am vrut sa fiu invatator dar nu s-a putut. Tata-mi spunea ca nu e de mine. E o meserie pentru fete. Locul meu e intr-o fabrica si acolo am ajuns… E o neimplinire care m-a apasat intotdeauna. Si acum, când profesia ma poarta prin scoli mi se inmoaie genunchii de emotie…
Ma pregatisem sa dau examen la «Alecsandri». Acolo trebuia sa ajung. Dar destinul a vrut altceva. Scoala de poligrafie din Bucuresti. Era unica in tara care pregatea viitorii poligrafi, o meserie de altfel minunata”. Prima undita adevarata a cumparat-o dupa ce s-a angajat. S-a intors in Bacau dupa studii, lucrând in Tipografie pâna in nouazeci, când a trecut la Editura.
Scrie versuri si publica articole. A fost fondatorul mai multori publicatii si edituri: „Magazin T”, „Politia in Alerta”, editurile „Melior”, „Proplumb” si mai apoi „Plumb”. Din 2005 este directorul revistei „Plumb”. A continuat sa mearga si la pescuit. „La vânatoare am fost când eram mic. Erau multi iepuri. Alergam dupa câte unul sa-l prind. Vedea ca nu-l ajung, se oprea si ma astepta. Apoi iar o tulea, pâna obosea. Stia el ca n-am cum sa-i fac rau. Dar imi place sa pescuiesc la nebunie. Am doua undite amarâte. La lanseta e mai greu, trebuie sa ai o anumita tehnica pentru lansare. Ma bucur de natura. Doar am casa alaturi de Siret dar tot mai iau cortul, vara, si dorm noaptea in lunca. Este cel mai bun leac pentru stres.
Digul construit recent este benefic. Zona de dincolo a ramas aproape virgina. A crescut lastaris, s-a indesit padurea. Sunt caprioare si multi serpi de apa. Abia daca mai gasesti câte o cararuie sa te duca la râu.” Nelu Prajisteanu, fire sensibila si usor melancolica, radiaza o energie pozitiva. Zâmbeste des, larg, interiorizându-si uneori, retrospectiv, privirea. Este genul rar de pescar, care nu se lauda. Stiu ca, in urma cu câtiva ani, s-a clasat pe locul doi la o competitie de pescuit sportiv, organizata la Bibiresti. Merge in Delta câte o saptamâna, la Jurilovca si pe baltile din Bacau, dar afirma: „Tot la mine pe Siret e cel mai frumos!”.
Vin sa o intareasca si versurile din poezia „Dimineata” (volumul „Prizionerul cercului”, editura „Plumb”, 2012). „O ceata de pescari somnorosi/ azvârle cârlige./In oglinda, momeala face valuri/ coborând in adâncuri,/dimineata asta e ca o groapa/ de var nestins/ in care, de-arunci/ un strop de apa,/ s-aprinde/ un abur de aur alb”.
[/lock_content]
Sorin Brasoveanu, directorul general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protecta Copilului (DGASPC) Bacau si institutia pe care o conduce s-au numarat, la inceputul acestei saptamâni, printre nominalizarile celei de a doua editii a Galei Nationale a Excelentei în Asistenta Sociala 2015. Evenimentul a avut loc la Ateneul Român si a fost organizat de Colegiul National al Asistentilor Sociali din România chiar de Ziua Mondiala a Asistentei Sociale (17 martie), pentru a recompensa performanta si excelenta celor care si-au adus contributia la dezvoltarea asistentei sociale si la promovarea profesiei de asistent social în anul 2014.
Chiar daca nu au urcat, in finalul competitiei, pe podiumul Galei, Sorin Brasoveanu si DAGSPC au fost prezentati asistentei (din care a facut parte si un foarte numeros grup de sustinatori din judetul Bacau) pentru perfomantele obtinute in intreaga activitate. „DGASPC – s-a spus – este o institutie emblematica in judetul Bacau, dar si la nivel national, gestionând cu succes un domeniu de activitate complex, cel al copiilor, familiilor si persoanelor aflate in dificultate. In 2014, si-a propus gasirea unei familii pentru fiecare copil si inchiderea sistemului rezidential pâna la sfârsitul anului 2016.” De asemenea, Sorin Brasoveanu a fost prezentat pentru performanta in profesionalizarea sistemului de asistenta sociala la DGAPSC Bacau, „recomandat de initiativa, coerenta si constanta în demersurile specifice profesiei, recunoasterea judeteana, nationala si internationala pentru calitatea de bun profesionist, care îmbina teoria cu practica în sistemul de asistenta sociala, specialist axat pe analiza si solutionare a problemelor cu care se confrunta beneficiarii activitatii de asistenta sociala, precum si impartialitatea de care da dovada”.
„Suntem mândri ca ne-am aflat în lista finalistilor la doua categorii de premii importante ale Galei Nationale a Excelentei în Asistenta Sociala. Consideram ca este o recunoastere a profesionalismului fiecarui asistent social, a echipei DGASPC Bacau, echipa coordonata de domnul Sorin Brasoveanu. Competitiile de acest gen au rolul de a ne motiva si a ne mentine determinarea în activitatea de zi cu zi”, a declarat Marilena Lacramioara Mocanu, sef de Complex la DGASPC Bacau.
Asistentii sociali bacauani cred, insa, ca sectorul public, din care fac parte, nu a fost apreciat pe masura complexitatii muncii si a responsabilitatii lor.
„A existat un dezechilibru în acordarea premiilor, dat fiind ca majoritatea au mers catre sectorul privat – a opinat Simona Boghiu, sef de Serviciu la DGASPC Bacau. Apreciem rolul si contributia sectorului privat în activitate de asistenta sociala, fara implicarea acestui sector nu s-ar fi putut realiza progrese importante în acest domeniu, dar nu trebuie uitat ca responsabilitatea pentru fiecare persoana aflata în nevoie este întotdeauna a institutiei publice si vorbim aici de DGASPC-uri. Este important sa existe un echilibru si în recunoasterea meritelor, ca o premisa pentru o buna colaborare între cele doua sectoare.”
– decupati talonul de pe prima pagina a ziarului Desteptarea si puteti câstiga un sejur in statiunea Eforie Nord
Centrul de Afaceri si Expozitii din Bacau gazduieste, de vineri, 20 martie, pentru al doilea an consecutiv, Târgul Regional de Turism Vacanta 2015.
Evenimentul este organizat in perioada 20 – 22 martie, de Centrul de Afaceri si Expozitional Bacău in parteneriat cu Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) si este inclus în calendarul târgurilor si expozitiilor de turism ale ANAT.
Este un târg cu vânzare si reprezinta o platforma prin care agentii economici din domeniu isi pot prezenta serviciile catre publicul din zona Nord-Est, o oportunitate pentru operatorii de turism sa prezinte clientilor ofertele lor special, cu reduceri de tarife: Early booking, Inscrieri timpurii, Last minute sau Luna de miere.
Organizatorii acestui eveniment vor sa aduca la un agentii de turism, hoteluri, pensiuni, restaurante etc. Târgul va reprezenta, pentru majoritatea expozantilor, o importanta platforma de reînnoire a relatiilor dintre ei, de fidelizare a partenerilor traditionali, dar si de stabilire de noi contacte si de incheiere de noi contracte.
Joi a fost semnat contractul dintre municipalitate si constructor pentru modernizarea Insulei de Agrement, intrucât nimeni nu a mai contestat rezultatul licitatiei prin care a fost desemnata firma executanta.
Este vorba despre asocierea de firme Conbac, SSAB (ambele din Bacau), la care se adauga Moldoconstruct Piatra Neamt (cu o participatie de 30% din lucrari) si Casa Design Gura Humorului (cu o participatie de 15%).
„Este vorba despre un proiect de 40 de milioane de lei, din care jumatate sunt bani europeni. Astazi semnam proiectul si se poate spune ca este prima oara când avem un constructor. Urmeaza procedurile care includ si ordinul de incepere a lucrarilor, in urmatoarele cinci zile”, a spus primarul Romeo Stavarache.
La rândul sau, reprezentantul lucrarilor a spus ca in cele zece luni cât are la dispozitie pentru finalizarea lucrarilor va face tot posibilul sa lucreze conform graficelor. In cadrul lucrarilor se vor taia circa 150 de copaci batrâni, care vor fi inlocuiti cu altii.
O problema ramâne deocamdata decolmatarea lacului din jurul Insulei. Primarul Stavarache s-a intâlnit marti, 17 martie, cu ministrul Mediului, Gratiela Gavrilescu, pentru a-i cere sprijinul in rezolvarea problemei, dat fiind ca luciul de apa este gestionat de Directia Apelor, aflata in subordinea ministerului Mediului.
Pâna când ministerul va interveni concret, Directia Apelor s-a aratat dispusa sa reduca nivelul apei din lac ori de câte ori lucrarile de pe Insula o vor impune.
Stiinta Miroslava – Aerostar Bacau, sâmbata, ora 15
Dupa un 1-0 acasa cu Sepsi Sfântu Gheorghe si un 0-1 in deplasare, la Cetatea Târgu Neamt, Aerostar joaca din nou pe teren strain, de data aceasta la vicelidera seriei.
”Aviatorii” îsi doresc sa sparga ghinionul de la poalele Cetatii Neamtului, acolo unde au irosit o sumedenie de ocazii, pe care le vor acum razbunate pe stadionul comunal din comuna de lânga Iasi. Stiinta Miroslava e o nuca tare, dar nu impenetrabila pe teren propriu, acolo unde a obtinut sase victorii, o remiza, pierzând o singura data, cu lidera Bucovina Pojorâta. Echipa pregatita de Giani Florian, care ocupa locul al saselea înaintea acestei etape, nu va conta pe serviciile fundasului central Patriche, suspendat.
Celelalte meciuri ale etapei a 16-a: FC Zagon – Cetatea Târgu Neamt, Bucovina Radauti – AFK Csikszereda Miercurea Ciuc, Ceahlaul 2 Piatra Neamt – CSM Pascani, Sporting Liesti – Sepsi Sfântu Gheorghe si Bucovina Pojorâta – Petrotub Roman. FC Papauti sta.
Horia Alexoae
Fiscul bacauan vrea sa urneasca, pâna la urma, piatra de moara din casa, in speta avionul indian abandonat la societatea Aerostar, dupa opt incercari nereusite de a-l vinde la licitatie, ultima oara cu ajutorul Bursei Române de Marfuri (BRM).
Astfel, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bacau organizeaza, prin Terminalul BRM Piatra Neamt, „licitatie publica deschisa cu calificare, cu strigare competitiva”, pe 27 martie, de la ora 11,00, la sediul terminalului.
Este vorba de un avion civil, tip BAE AVRO RJ 70, nr. VT-MDN, S/N E 1252, din India, cu anul de fabricatie 1996. Documentele de inscriere si participare la procedura se depun la sediul BRM Terminal Piatra Neamt pâna pe 27 martie, ora 10,00, iar garantia de participare la procedura este in valoare totala de 160.000 de lei, cu 100.000 de lei mai putin fata de rândul trecut. Documentatia aferenta procedurii se poate ridica de la sediul BRM Terminal Piatra Neamt contra sumei de 530 de lei, plus TVA. Tariful de acces la procedura este de 500 de lei, plus TVA.
Avionul nu este in stare de navigabilitate si necesita lucrari de intretinere. Certificatul sau de inmatriculare este anulat, iar certificatul de aeronavigabilitate este expirat.
Conform uzantelor internationale, avioanele abandonate pe teritoriul unui stat sunt valorificate de statul gazda. In Bacau este al doilea caz in circa doi ani, dupa ce o aeronava Boeing 737-200, adusa pentru reparatii, din Nigeria, a fost de asemenea abandonata in curtea Aerostar. Acel avion a fost scos la licitatie la începutul anului 2012 si a fost vândut cu numai 360.000 de lei, la al doilea termen.
Aeronava din India, in vârsta de peste 18 ani, a fost fabricata de British Aerospace si a avut primul zbor pe 24 aprilie 1996, dar a intrat in programul curent de zbor pe 14 martie 2007, pâna pe 5 noiembrie 2009. Avionul a zburat aproape 19.000 de ore si a avut aproape 17.000 de aterizari. Capacitatea sa este de 96 de locuri VIP. Aeroportul sau de domiciliu era „Indira Ghandhi International”.
Chiar daca inspectorul scolar general, prof. Theodora Sotcan, nu s-a prezentat la concursul de ocupare a postului, fiind in continuare in fruntea Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) Bacau cu delegare, Ministerul Educatiei continua concursurile din sistem.
Acum s-au deschis procedurile pentru ocuparea a doua functii vacante de inspector scolar general adjunct din cadrul ISJ Bacau si a functiei vacante de director la Casa Corpului Didactic (CCD) Bacau.
La concurs poate candida personalul didactic care indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii: este membru al corpului national de experti in managementul educational, este absolvent al unei institutii de invatamânt superior, cu diploma de licenta, este titular in invatamânt si are gradul didactic I sau titlul stiintific de doctor, are o vechime in invatamântul preuniversitar de cel putin 8 ani, dintre care cel putin 5 in ultimii 10 ani, a obtinut calificativul „foarte bine” in ultimii 5 ani si nu a fost sanctionat disciplinar in anul scolar curent, are recomandare vizând calitatile profesionale, manageriale si morale, din partea consiliului profesoral al unitatii de invatamânt sau din partea consiliului de administratie al inspectoratului scolar, nu a desfasurat politie politica si nu a fost lipsit de dreptul de a ocupa o functie de conducere in invatamânt prin hotarâre judecatoreasca definitiva de condamnare penala, este apt din punct de vedere medical pentru indeplinirea functiei si la data sustinerii concursului nu a implinit vârsta standard de pensionare.
Probele de concurs se vor desfasura in perioada 20 aprilie – 29 mai, la sediul Ministerului Educatiei si Cercetarii Stiintifice. Concursul se organizeaza in baza Metodologiei de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, inspector scolar general adjunct din inspectoratele scolare si de director al CCD.
[/lock_content]
Magda Arhip are acum 48 de ani. A plecat din Bacau de 22 de ani si s-a stabilit in Italia. Locuieste lânga Florenta (Firenze), in orasul Massa. Este consilier – psiholog pe cont propriu, dar si traducator voluntar la tribunalul din localitate.
Sub directa coordonare a lui Giovanni Rotiroti, psihoanalist si profesor de limba româna de la Facultatea de limba si literatura straina „L’ Orientale” din Napoli, traduce acum cartea „Cioran sau un trecut deocheat”, de Marta Petreu, Editura Polirom 2011. „La aceasta traducere colaborez cu doamna Marta Petreu careia ii multumesc pentru disponibilitate si ajutorul pe care mi-l da. Aceasta carte, impreuna cu articolele politice ale lui Cioran din 1933-1935, fac parte din lucrarea mea de diploma”, ne-a declarat Magda Arhip.
A inceput cu Octavian Paler
Prima carte pe care a tradus-o in italiana este a regretatului scriitor, jurnalist, editorialist si om politic român Octavian Paler – „Poeme”. Sub titlul „Abbiamo tempo per tutto” (Avem timp pentru toate), cartea a fost publicata in octombrie 2014 si va fi lansata la Firenze, in mai 2015.
De ce Octavian Paler? „Cartea de poezii «Poeme», Editura Semne, Bucuresti 2008, dupa care am tradus mi-a fost daruita de unul din fratii mei. Era prima carte a lui Octavian Paler pe care o citeam. Aveam in fata mea cuvintele unui om onest, care, cu mare modestie, imi daruia adevarurile vietii.
Dumnealui reusise sa exprime ceea ce si eu simteam, doar ca nu gaseam cuvinte atât de potrivite pentru a marturisi aceste mari adevaruri. Deoarece Paler nu este cunoscut in Italia, m-am gândit ca singurul mod prin care as putea sa-l aduc cumva in aceasta tara, tara marilor poeti, este aceea de a traduce opera lui Octavian Paler, mai intâi ca poet. Imi doresc sa ii traduc intreaga opera, sa o aduc cumva, macar asa, in Italia si in casele italienilor”, a mai declarat bacauanca noastra. A ales titlul „Avem timp pentru toate”, pentru a explica, prin aceasta traducere, ca fiecare poate sa-si masoare dimensiunea in sens pozitiv, mai ales ca poeziile din carte sunt, in mare parte, o reflexie asupra intregii lumi.
„Peste tot, aici in Italia, ma intâlnesc cu oameni care foarte des imi spun ca se grabesc pentru ca nu au timp. Tocmai de aceea, aceasta carte vrea sa le arate ca este timp pentru toate. Este un titlu inspirat chiar din unul dintre poemele lui Octavian Paler, in care vorbeste de faptul ca avem timp pentru toate – sa dormim, sa alergam, sa regretam, sa citim si sa scriem, sa ne facem iluzii, sa privim norii, sa ne facem prieteni. «Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru putina tandrete. Când facem si asta, murim», ca sa-l citez. Traducerea acestei carti a fost pentru mine un act de suferinta, dar si de dragoste, pentru ca m-am regasit in paginile ei prin tot ceea ce am trait”, a
explicat Magda Arhip.
Carte tiparita de o editura care apreciaza poezia româneasca
Cartea „Abbiamo tempo per tutto” tradusa de bacauanca Magda Arhip se adreseaza tuturor celor care iubesc poezia. Ea a fost editata de Joker Edizioni din Novi Ligure, o editura care a mai publicat si alti poeti români, de exemplu: Gherasim Luca – „La fine del mondo” poezii, Funduianu – „Vedute” poezii, Schlesak – „Poesia, malattia pericolosa” a lui Tristan Tzara. La tiparirea acestei carti, Magda Arhip a colaborat cu acelasi profesor Giovanni Rotiroti, dar si cu Alexandru Paler (fiul lui Octavian Paler), care i-a acordat dreptul de a edita opera tatalui sau. Cartea a fost publicata in o mie de exemplare.
Traduce pentru a media culturile intre tari
A ales traducerea, asa cum marturiseste, pentru a media cultura intre cele doua tari (România – Italia). „Traducatorul se afla in mijlocul a doua culturi, a doua limbi. Dorinta mea cea mai mare este aceea de a transpune semnificatiile de la un spatiu la altul cu cele mai mici pierderi. Fidelitatea absoluta nu este posibila. Trecerea de la o limba la alta implica posibile pierderi. Dorinta mea este de a face ca aceste pierderi sa fie cât mai mici”, a conchis Magda Arhip, cea care vrea sa arate oamenilor din Italia ca românii sunt si altfel. Chiar si poeti.
„Dacia Service” din cartierul Narcisa a devenit istorie. Mai exact, imensul garaj auto unde veneau toti soferii sa-si repare masinile s-a transformat in câteva zile intr-un morman imens de bolovani.
Buldozerele au pus la pamânt toate constructiile, iar când si-au terminat treaba, au fost trecute pe linie moarta.
Cortina va fi trasa peste ceea ce a fost „Dacia Service” de catre camioanele care vor cara blocurile de beton.
Pe locul celui mai cautat service auto in anii ’80 – ’90, se va ridica cel mai probabil un nou supermarket.
Stiinta Bacau – CSM Târgoviste, sâmbata si duminica, ora 17
La o saptamâna dupa finalul sezonului regulat, campioana României începe lupta dreapta pentru un nou titlu. Formatia pregatita de Florin Grapa intâlneste în semifinale revelatia sezonului, CSM Târgoviste, grupare care a scos-o pe Dinamo din Top 4. Mai mult, echipa de sub Turnul Chindiei e singura care a câstigat la Bacau in acest sezon al Diviziei A1, 3-2 pe 1 Decembrie 2014.
Dupa acel meci, antrenorul sârb al dâmbovitencelor, Dragan Nesic, spunea: ”poate nu vom iesi campioni, dar cu siguranta vom însemna ceva în campionatul României”. Timpul i-a dat dreptate, iar CSM Târgoviste se va bate cu Stiinta Bacau pentru un loc în finala campionatului.
De cealalta parte, antrenorul bacauan Florin Grapa spera într-un debut cu dreptul în play-off. ”Echipa din Târgoviste e una echilibrata, buna si vom avea niste meciuri disputate, fara ca asta sa insemne ca ne temem. Trebuie sa facem ochii mari si sa fim foarte atenti, ne va fi greu, dar ce mai e usor pe lumea asta? Fetele sunt constiente de sarcina pe care o au, stiu ce au de facut si eu zic ca vom debuta cu dreptul in play-off”, a spus tehnicianul campioanei României.
Nu în ultimul rând, publicul bacauan este asteptat în numar cât mai mare pentru a le purta pe ”studente” catre doua victorii in primele jocuri ale semifinalei cu CSM Târgoviste, care nu sunt televizate. Primele doua meciuri ale celeilalte semifinale, dintre Volei Alba Blaj si CSM Bucuresti, vor avea loc pe terenul primei echipe, vineri (ora 17) si sâmbata (ora 12.45).
Horia Alexoae
Am fost invitat, acum trei zile, sa vad la ea acasa Excelenta. Acasa la asistentii sociali, o familie superba care, pentru o seara, s-a mutat a doua oara sub cupola Ateneului Român.
Plina ochi sala cocheta a Ateneului, sapte sute de persoane. Personalitati din multe domenii, de la muzicieni la jurnalisti, de la diplomati la politicieni, de la mediul academic la cel sindical, dar mai ales multi, foarte multi asistenti sociali. A fost seara lor de gala, seara in care au premiat excelenta in propriul lor domeniu de activitate.
De anul trecut, o fac cu multa sinceritate si bucurie chiar de Ziua Mondiala a Asistentei Sociale, pe 17 martie, la Gala Nationala a Excelentei in Asistenta Sociala.
Afli multe despre oameni din propria loc activitate. Le poti face lesne portretul urmarindu-le faptele, atitudinile.
Dar, dintr-odata vezi aceste portrete in alta lumina daca toti sau cât mai multi se aduna la un loc, daca acolo se spun, macar pe scurt, povestile unor proiecte si initiative de succes. Atunci, chiar daca nu esti dintre ei, de-al lor, simti mândria de a fi compatriot cu ei. Simti – vorba cronicarului – ca „nasc si la Moldova oameni”. Pentru ca asistenta sociala presupune omenie. Multa omenie. Iar Moldova este, in acest fel, de fapt o imensa Românie.
Dar, de ce sa nu o spun pe sleau ca acolo, in casa Galei, am fost mândru ca sunt MOLDOVEAN, ca cel mai numeros grup de asistenti sociali din sala erau din Bacau, ca pe podiumul nominalizatilor la premiile de excelenta au fost doi reprezentanti ai Bacaului, Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului si directorul ei general, Sorin Brasoveanu.
Am fost si eu mândru de modul in care le-a fost subliniat lor profesinalismul si felul in care se dedica unei astfel de meserii si n-am mai vazut nici metrul care i-a despartit de podiumul laureatilor, nici posibibilul sau poate chiar subiectivismul de care nici un juriu din lume nu poate scapa in alcatuirea clasamentului, am vazut doar cum intre atâtea actiuni remarcabile in domeniul asistentei sociale este inscris si numele Bacaului.
Pe podium e timp de urcat oricând, actiuni echivalente cu excelenta, insa, nu se fac oricum si oricând. Presupun multa munca si multa daruire. Si, de fapt, nu laurii conteaza cel mai mult, ci Excelenta in sine. Pe care asistentii sociali ne-au dovedit si acum, dar si anul trecut, ca face casa buna si in Bacau.
La anul o asteptam din nou sub cupola Ateneului Român.
O groaza de oameni, iesiti de la filmul „Aferim”, care descrie o imagine deloc idilica a plaiului valah de la 1830, s-au declarat socati de atmosfera româneasca a acelei perioade, de sclavia tiganilor, de comportamentul boierilor si de inapoierea in care se afla poporul.
Eu zic ca acest soc nu ar fi trebuit sa existe.
In primul rând, nu ar trebui sa ne imaginam ca românii din secolul al XIX-lea erau la fel ca cei de astazi. Sa judeci moravurile de la 1830 cu normele de la 2015 este imposibil.
In al doilea rând, iarasi cadem in pacatul ostracizarii, imaginându-ne ca numai noi eram asa.
In anul de gratie 1830, in SUA existau doua milioane de sclavi negri, peste 6.000 se aflau doar in Districtul Columbia in care e amplasata capitala, Washington. Tot in acelasi an, guvernul australian, supus coroanei britanice, legitima masacrarea aborigenilor, oferind câte cinci lire pentru fiecare adult si câte doua pentru fiecare copil omorât. La 1830, armata franceza demara genocidul din Algeria, cu mascrul de la Blida.
Problema este ca românilor le-a fost cultivata ideea ca ar fi existat o „epoca de aur” in care totul era perfect in tara, boierii erau niste literati indragostiti de cultura, taranii munceau câmpul cu voiosie si numai un ghinion teribil a impiedicat dezvoltarea tarii.
Realitatea este, ca de obicei, mai complexa.
Majoritatea parintilor recunosc aceasta cerere adresata medicului sau farmacistului si au dat micutului un sirop pentru stimularea imunitatii (apararea impotriva bolilor). Nu as vrea sa credeti ca ati rezolvat cu un “siropel“ provocarile care tin de imunitate. Sa deslusim impreuna “cheile“ imunitatii copilului.
Ne nastem cu un sistem imunitar propriu adica un sistem de celule aflate in diferite organe (maduva osoasa, ganglioni, splina, ficat, amigdale, timus), care se vor specializa in apararea organismului impotriva bolilor. Cheia mecanismului de functionare a sistemului imunitar este urmatoarea: celulele au capacitatea de a recunoaste elementele straine intrate in organism, numite “antigene “(de obicei microbi) si de a produce elemente de aparare, numite “anticorpi“, care lupta impotriva antigenului care i-a indus formarea, actionând ca un soldat care apara (exista si soldati care ne fac rau – nu discutam despre ei). A doua cheie a mecanismului imunitatii consta in capacitatea celulelor de a “memora” structura antigenului iar la o noua intâlnire sa-l recunoasca si sa-l distruga (asa se explica de ce facem varicela o singura data in viata).
Sistemul imunitar are nevoie de timp pentru dezvoltare si maturizare ( 5-7 ani) si mai ales are nevoie de “intâlnirea” cu “elementele” daunatoare – microbi mai mult sau mai putini agresivi, care induc formarea “armatei” de aparare. Acum veti intelege de ce racelile repetate din peroada gradinitei sunt “un rau necesar“, care consolideaza apararea pentru perioada scolara. E bine sa stiti ca expunerea in exces la microbi, suprastimulând sistemul imunitar poate deveni daunatoare, cu cât copilul este mai mic – din acest motiv se recomanda intrarea copiilor in colectivitate dupa vârsta de 3 ani (când se termina si perioada vaccinarilor).
Exista o imunitate pasiva, una activa, factori care ajuta imunitatea si care o slabesc. Imunitatea pasiva inseamna transfer de anticorpi gata ”fabricati” la copil. Acest prim transfer de anticorpi are loc in ultimele 3 luni de sarcina, prin traversarea placentei si care il protejeaza pe micut in primul an de viata – copiii nascuti prematuri nu au aceasta sansa. Alimentatia la sân poate fi considerata “primul sirop de imunitate” dat copilului deoarece contine atât anticorpi, cât si factori antinfectiosi (probiotice de exemplu).
Imunitatea activa (anticorpii sunt produsi de copil) apare in urma imbolnavirilor sau a vaccinarilor. E nevoie de timp intre momentul imbolnavirii si momentul producerii anticorpilor (3-4 saptamâni) iar raspunsul imun este individual – unii copii produc mai multi anticorpi, altii mai putini, de unde si protectia diferita de la copil la copil. Imunitatea data de trecerea prin boala este de lunga durata comparativ cu cea data de vaccin.
In boala ne confruntam cu microbul in toata “puterea lui” iar prin vaccinare microbul este “cosmetizat” – se pastreaza partea care stimuleaza formarea de anticorpi, iar partea care raspunde de semnele bolii este atenuata sau distrusa. Ne vaccinam sau nu copiii?! Exista boli care pot afecta copilul dramatic, cum este poliomielita, care inseamna paralizie – sigur nu doriti sa faca copilul boala pentru a avea o imunitate durabila cu pretul paraliziei. Pe lânga vaccinurile care au salvat omenirea de la “molime” cu impact devastator exista si vaccinuri care se adreseaza anumitor categorii de copii (prematuri, copii cu malformatii, cu deficit imun innascut) si care uneori sunt recomandate in exces. Vaccinati-va copiii in cunostinta de cauza, informati-va, cereti a doua parere.
Factorii care ajuta imunitatea in mod natural asteapta sa-i folositi: legumele si fructele proaspete actioneaza prin vitamine si enzime naturale (morcov, ceapa, usturoi, patrunjel, mar, caise, afine); probioticele din iaurt; grasimile “bune” din uleiul de masline, seminte, nuci (atentie, se dau macinate dupa un an), zincul, calciul, magneziu si fierul (luate din alimente). Mersul in aer curat (nu printre masini) pune in miscare sângele, oxigeneaza celulele si dezvolta apararea. Spalatul pe mâini, dusul, somnul odihnitor (inainte de ora 21- 22:00) si starea de armonie familiala il vor ajuta pe micut sa fie “puternic”.
Obiceiuri care slabesc imunitatea: indopatul cu dulciuri (in locul fructelor), statul in spatii inchise (casa – masina – gradinita – mall si retur), timpul indelungat (peste1-2 ore) petrecut in fata ecranului – radiatia electromagnetica emisa interfereaza cu celulule de aparare, lipsa de afectiune. In speranta ca am reusit sa va orientez in fenomenul imunitatii, locul “siropului de imunitate” este dupa toate cele de mai sus.
Dr.Ana Olinic, medic primar pediatru
Am adresat unor scriitori, poeti, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: ,,De ce mai scrieti, într-o vreme în care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?” Raspunsurile sunt minunate…
,,Scriitorii, de când literatura, nu s-au prea citit unii pe altii!”
Petre Isachi (foto), critic, istoric literar, redactor sef al revistei 13 PLUS: ,,Scriu de fiecare data despre mine! Cartile, problematica etc. sunt motive pretext ideale pentru a ma revela pe mine. Narcisismul scriitorului de pretutindeni nu poate fi egalat decât de Dumnezeu. Doar iubindu-se pe sine, scribul poate configura lumea. Cum? Asumându-si virtutile si viciile! In limbaj eminescian: «lumea-i cum este si ca dânsa suntem noi». Se stie: cine se exprima pe sine exprima lumea, iar cine exprima lumea se exprima pe sine. Oglinda perfecta pentru un scriitor este universul esentialmente complex, ireductibil si enigmatic. Aceasta stare perpetua este singurul lucru minunat pentru noi cei ce scriem scriindu-ne.
Literatura este simultan un act de iubire si de credinta. Obiectivitatea (ca si liberul arbitru) ramâne o iluzie eterna, dar o iluzie necesara. Important este sa crezi în destinul tau de scriitor bun sau prost sau oarecare. Maria Sa Cititorul este o instanta la fel de necesara în comunicare, ca si Autorul, incât inclin sa cred ca literatura e în siguranta si pentru ca e o necesitate a mintii omenesti, o necesitate ce satisface eternul narcisism al cititorului, nevoia de cunoastere, de poezie si de frumos.
Atât cititorul, cât si autorul fac parte din elita intelectual-artistica a lumii. Personal nu cred în democratizarea lecturii. Tot timpul, cititorii au alcatuit prima elita a lumii. Numai cine poate interpreta Cartea, poate interpreta Lumea/ pe Celalalt, se poate cunoaste pe sine. Scriitorii, de când literatura, nu s-au prea citit unii pe altii! Mi se pare normal. Explicatia este simpla: fiecare dintre noi ar fi putut scrie ceea ce a scris celalalt, daca… Cine nu crede ca ar fi putut scrie «Faust»?!
Citim si scriem, pentru ca ne cautam pe noi insine, dar nu ne gasim niciodata! Aceasta eterna ratacire in labirintul lumii asigura longevitatea literaturii, a relatiei autor-cititor si recurenta obsesiei scrisului. Mai adaug conflictul meu permanent cu Lumea si cu mine însumi! Sa nu uit, in literatura, totul este posibil si totul este imposibil! Isi poate oare dori altceva, Eul auctorial? Scriu, pentru ca ma regasesc în afirmatia lui Milton: «Eu însumi sunt infernul». Nu as vrea ca Maria Sa Cititorul sa ma acuze de solipsism, încât ii marturisesc ca fug de mine însumi citind si scriind despre mine…”
Sunt amuzante rândurile în care Solomon Marcus (foto) vorbeste despre ironiile necrutatoare ale unor profesionisti, matematicieni, fizicieni si ingineri, de pilda. Inginerii spun ca ecuatiile sunt o aproximare a realitatii, iar fizicienii afirma ca realitatea este o aproximarea a ecuatiilor.
Iar despre matematica, acestia spun ca ea este 50% formule, 50% demonstratii si 50% imaginatie. Mai mult, Darwin avea urmatoarea vorba sarcastica despre un matematician: îl compara cu un individ orb care cauta o pisica neagra într-o încapere întunecoasa în care nu se afla nicio pisica. Dupa cum am reprodus deja din eseul lui Solomon Marcus, domnia sa sustine existenta umorului în orice domeniu de activitate umana, pâna si în muzica gasindu-se exemple.
Leonard Bernestein spune ca, în muzica (un limbaj în sine, care se autosemnifica), într-o bucata muzicala, mai precis, poate exista, la un moment dat, o sarja, o satira la adresa altei bucati muzicale, la adresa unui compozitor.
Totul se petrece însa în interiorul lumii muzicale si numai cei initiati îsi pot da seama de acest tip de umor. Sa trecem la alt aspect, la cel privind studiul limbajelor de programare. Solomon Marcus atrage atentia ca aici se pot face mari greseli, ca mintea studentilor poate fi schilodita cu usurinta daca nu le sunt bine predate datele tinând de limbajul BASIC.
Si am sa citez aici vorbele unui informatician de prima marime, Edsger W. Dijkstra, referitoare la folosirea limbajului: „este imposibil sa ascuti un creion cu un topor. La fel de zadarnic este sa încerci sa o faci cu zece topoare. În afara de o oarecare înclinatie pentru matematica, o stapânire foarte buna a limbii materne este calitatea cea mai importanta a unui programator competent”.
Aviz amatorilor! Sunt convinsa ca multi tineri care viseaza sa devina experti în domeniul informaticii, ignora acest aspect esential. Interesante si de tot hazul sunt si comentariile referitoare la câteva descoperiri epocale, cum ar fi penicilina, insulina, chinina, care s-au facut în mod întâmplator, fiind rezultatul unor placute surprize.
Solomon Marcus se opreste si asupra termenului de serendipitate, termen prin care se întelege o întâmplare, o surpriza placuta, neasteptata. si aici avanseaza ideea ca exista, probabil, o solidaritate între diferitele secrete ale naturii, iar noi nu aveam decât sa ne bucuram, sa ne lasam fermecati si amuzati de profunzimea spectacolului care ne înglobeaza. Voi încheia acum cu inspiratele cuvinte ale savantului, autor al minunatului eseu pe care vi l-am semnalat:
„Locul principal al umorului ar trebui sa fie nu în zona divertismentului, ci în aceea a culturii. Face casa buna cu ludicul si cu artisticul si are o functie cognitiva majora. Fara umor, cunoasterea, întelegerea lumii, a propriei noastre persoane, ramân infirme. Umorul contribuie esential la starea noastra de sanatate psiho-somatica. Gradul de bogatie, de profunzime, de capacitate explicativa pe care îl are umorul depinde esential de nivelul nostru de cultura: umorul nu e atât în lucruri, cât la cel care le foloseste”.
Ministrul de resort a anuntat demararea campaniei de depunere a cererii unice de plata la APIA. In fapt, insa, lucrurile sunt blocate inca de la inceputul lunii, intrucât normativele care prevad acest lucru nu au fost inca aprobate de guvernanti, respectiv Hotarârea de Guvern pentru alocarea bugetului pe fiecare schema de plata si Ordinul de ministru prin care sunt detaliate procedurile de plata si de verificare a cererilor unice.
Interesant, insa, ca de mai bine de o luna, angajatii APIA au inceput sa-si notifice, in scris, beneficiarii care, anul trecut, au primit subventii de la stat. Prin urmare, deja unii dintre producatorii agricoli din judet au tot venit pe la centrele APIA pentru a se interesa in aceasta problema.
Pâna campania va fi anuntata si parafata oficial, beneficiarii subventiilor trebuie sa stie, ca noutate, ca din acest an vor completa o singura cerere pentru obtinerea tuturor subventiilor.
„Cererea vizeaza atât ajutoarele nationale tranzitorii, acordate de la bugetul de stat, cât si ajutoarele europene. Fie ca este vorba despre SAPS, schema de plata unica pe suprafata sau de sprijinul financiar acordat crescatorilor de animale, se va completa un singur formular. Beneficiarii platilor directe sunt fermierii activi, persoane fizice sau juridice, care desfasoara o activitate agricola”, a precizat Ghita Burlui, directorul APIA Bacau.
Schemele de plati directe care se acorda sunt schema de plata unica pe suprafata, ajutor national tranzitoriu, plata redistributiva, plata pentru practici agricole benefice pentru clima si mediu, plata pentru tinerii fermieri, schema de sprijin cuplat, schema simplificata pentru micii fermieri. Ultima zi de depunere a cererilor ar urma sa fie 15 mai.
De retinut ca APIA pune gratuit la dispozitia fermierilor aplicatia online IPA. Pe baza numelui si a unei parole, agricultorii vor putea completa si online cererea, iar apoi formularul va fi tiparit si va fi depus, tot pe hârtie, la centrele judetene APIA.
[/lock_content]
In perioada 10 -19 martie 2015, in Baza 95 Aeriana Bacau s-a desfasurat Exercitiul de instruire prin simulare constructiva „SIRETUL 15”.
Exercitiul a fost condus de Statul Major al Forţelor Aeriene, in colaborare cu Centrul de Instruire prin Simulare.
“Partenerii nostri dispun de un program special cu ajutorul caruia am reusit sa simulam mai multe misiuni. Pe durata desfasurarii instruirii s-a urmarit sa avem o cât mai buna coordonare si orientare in teren, având posibilitatea sa reproducem fidel situatiile pe care le putem intâlni in cazuri reale”, a declarat lt. Bogdan Todirascu, ofiter de relatii publice la Baza 95 Aeriana Bacau.
Intregul program a fost atent monitorizat de comandorul Valerica Vrajescu, comandantul Bazei 95 Aeriene Bacau si de comandorul Florentin Marinas, din cadrul Statului Major al Fortelor Aeriene.
Activitatea a avut ca scop antrenarea personalului din comandamentul Bazei 95 Aeriana in planificarea, organizarea si executarea misiunilor viitoare.
Dosarul de coruptie in care sunt judecati primarul Romeo Stavarache, fostul director al ADRNE, Constantin Apostol, si trei oameni de afaceri – Liviu Goian, Liviu Cenusa si Costel Casuneanu – bate pasul pe loc.
Joi, a fost primul termen la Tribunal in acest proces, dupa ce Curtea de Apel si-a declinat competenta, insa dosarul a fost amânat pentru ca avocatii lui Stavarache nu au putut fi prezenti in instanta.
I-a fost desemnat un avocat din oficiu, insa nu s-au facut prea multi pasi.
S-a consemnat doar ca niciun inculpat nu merge pe recunoastere, urmând ca la termenul viitor, de la sfârsitul lui aprilie, sa fie audiati Apostol si Casuneanu.
De asemenea, s-a discutat despre controlul judiciar in cazul lui Stavarache, Goian si Cenusa si s-a decis mentinerea masurii.
ECONOMIA LIMBII. „Nu am auzit o mai frumoasă pledoarie pentru limba română într-o producţie publicistică de alt profil, decât aceea a lui Moise Guran, care în emisiunea sa de economie a cerut o pregătire mai bună a tinerilor, care pică la interviuri din cauza testelor scrise cu greşeli“ (Florinela Floria, nov. 2014).
STRADA SPERANŢEI. Lângă Primărie staţiona o maşină încărcată cu plăcuţe noi-nouţe pentru străzi. De sub hârtia de ambalaj, se iţea un S, iar mai încolo, un B. Am dedus că e pentru Strada… (în astfel de cazuri, majuscula e generalizată) şi pentru Bulevardul… Oare o fi abreviat „savant“, B-dul, ori corect, Bdul? Rămâne de cercetat la pas prin Bacău.
CINE ARE DREPTATE? Ceartă între două ziariste, la un post de televiziune, în direct: „Tu vorbeşti, care scrii fato legat?“ „Da’ ce, tu nu scrii negrii cu doi de i?“
GATA SĂ CADĂ LA EXAMEN. „Radarul pădurilor e ca acela pentru viteză: odată înregistrat, nu mai poţi cade/nu mai poţi cădea la înţelegere cu cel ce…“ (RRC, 8 oct. 2014). Revenire inspirată: verbul a cădea este de conjugarea a doua.
GRAMATICĂ ARTISTICĂ. „Viaţa nu se compune doar din subiect şi predicat. Mai există şi adverbe. Cred că trebuie să umblaţi la cum“ (PRO TV, „Vocea României“, 14 nov. 2014). Chiar dacă a amestecat sintaxa cu morfologia, merită laude actorul care i-a trimis pe concurenţi înapoi, la anii de şcoală, de-a dreptul în adverbul pronominal relativ de mod. Greu şi pentru elevii de azi…
ORTOGRAFIA, ÎN PANĂ. „Se prevede ca persoanele care nu au absolvit opt clase să nu aibă dreptul de a deţine permis de conducere“, ne anunţă Dan Creţa, la emisiunea „Ca pe roate“ (RRA, 11 oct. 2014). „Bine, bine – continuă redactorul –, dar în condiţiile în care absolvenţii de liceu nu ştiu să scrie corect româneşte, cum îi mai deosebim de cei din prima categorie?“ Trist!
AŞA DA! La Târgul de Carte „Gaudeamus“, 40 de elevi au venit împreună cu profesoara lor de română, neliniştită că în clasa a noua aceştia au foarte puţine lecturi la activ. „Am dat două cărţi de citit şi i-am adus aici doar pe cei care au demonstrat că ştiu ce au parcurs“, a spus profesoara din Buzău reporterului (RRA, 21 nov. 2014). De ce nu am aflat numele liceului şi al profesoarei? Merită premiată pentru idee.
RESTANŢE. De la Festivalul „Toamnă bacoviană: *(Avantajele vecinătăţii) „Acum îl rog pe Mihai Cimpoi să tragă o concluzie“. (C. Costin, în finalul colocviului din sala de şedinţe a Consiliului Judeţean); „O virgulă!“, ne spune celor din preajma sa Radu Cârneci.“ *(Cu sau fără opiu) „Cu asta mă *apropiu de încheiere.“ * (Prefixul latinesc e un cuvânt?) „Ceea ce pot să spun despre ideea enunţată încape în două cuvinte: Exclus!“
DE LA JUBILEUL ŞCOLII GIMNAZIALE NR. 10 BACĂU (Teatrul de Vară „Radu Beligan“): „50 de ani de caiete corectate, de greşeli îndreptate“ (Iulia Jicu, directoare, profesoară de limba şi literatura română) *„Ascultându-l pe Adrian Jicu, fost elev al şcolii sărbătorite, cum asociază numărul 10 cu diverse domenii ale excelenţei, am descoperit că dragul nostru concitadin Alecsandri are zece litere în nume. Să fie un îndemn spre a-l aduce cât mai repede la el acasă!“ (I. D.) Dar şi euharistie este un cuvânt de 10! L-a rostit preotul Ioan Pleşcău, vorbind despre taina împărtăşaniei, prin rugăciunea de mulţumire. Să (tot) fie!
 |
 |
