In semn de recunoastere a valorilor locului, Teatrul Municipal „Bacovia” a initiat programul „Identitati”. Primul omagiat si sarbatorit va fi actorul Stelian Preda, la implinirea a 80 de ani de viata si peste 50 de ani de teatru. Cu aceasta ocazie, luni, 8 iunie, de la ora 19.00, de ziua actorului va avea loc evenimentul aniversar „Stelian Preda – 80”, in cadrul caruia sarbatoritul va prezenta recitalul extraordinar „Vietile visului meu”.
Un om care nu si-a tradat niciodata crezul: teatrul inainte de toate. Un om cu o vointa de otel. Nu a cedat nici in viata nici pe scena. A interpretat pe scenele teatrelor din tara si strainatate, la televiziune si in filme, peste 200 de roluri. 80 de ani de viata, peste 50 de ani dedicati Thaliei, Stelian Preda a absolvit IATC „Ion Luca Caragiale“ in 1959, dupa un examen de admitere la care s-au inscris 1500 de candidati, pe 15 locuri, fiind coleg cu Florin Piersic, Leopoldina Balanuta, Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu, Adela Marculescu etc., având ca profesori pe titanii Al. Finti, Ion Sahighian, Marieta Sadova. Debuteaza la teatrul din Botosani, in acelasi an. Acolo a infiintat teatrul profesionist “Mihai Eminescu”, cu cele doua clase, cea a lui Ion Sahighian si clasa maestrului Finti. “Gorjean fiind, m-am dus acolo unde se pune harta in cui, pentru a face teatru. Era entuziasm, era tinerete, erau vise.
SAHUL (Ion Sahighian – n.s.) mi-a incredintat cel mai drag rol al carierei mele – Eminescu, in piesa lui Mircea Stefanescu, cel mai longeviv spectacol din cariera mea, cu peste 1000 de reprezentatii. Acelasi rol l-am jucat si in „Porni Luceafarul“, de G. Chirila, alaturi de Stefan Ciubotarasu, in rolul lui Creanga”, ne spune cu emotie, dupa atâtia ani, actorul si regizorul Stelian Preda. Intre 1966-1970 este director al Teatrului “Mihai Eminescu” din Botosani, perioada in care monteaza Trilogia lui Delavrancea, “Apus de Soare” (rol- Petru Rares), “Viforul” (rol-Stefanita), in regia Soranei Coroama, si “Luceafarul” (rol- Petru Rares).
Dupa peste 40 de roluri in Botosani, in 1970, se transfera la Teatrul “Bacovia” din Bacau, unde joaca 31 de personaje, multe dintre ele din capodopere ale dramaturgiei românesti si straine. Turnee in tara, turnee in tari europene, toate cu deosebite aprecieri din partea criticii. Este solicitat in mai multe roluri in filme, la TVR merge cu “Musatinii”, cu rolul Bolos, iar in 1977 il regasim la Botosani, ca actor si director de teatru. 1983 – din nou in Bacau, actor si director, dar si regizor, “Porni Luceafarul”, un rol memorabil, dar si Trilogia “Soarele Moldovei”. Urmeaza o perioada fructuoasa ca director si regizor (1996-1997) la Teatrul de Animatie. Vremurile nu sunt prielnice, in 1989 este schimbat din functie, insa ramâne pe scândura teatrului pâna in 1999, când este pensionat fortat.
„Teatrul este locul in care se vindeca sufletul, singurul loc din lume unde, odata cu vibratiile lui, incep alte vibratii spatiale. Eu cred ca un artist nu poate, nu trebuie sa fie pensionat. Actorii sunt responsabili de destin, ei nu trebuie alungati, trebuie lasati pe scena, pentru ca singuratatea ucide. Ei mai au multe spus, dar si de invatat. Sunt profund impresionat de gestul actualei conduceri a teatrului pentru onoarea ce mi-a facut” – Stelian Preda
A fost primul vicepriar al Bacaului, pâna in februarie 1990, când s-a intors la teatru. Este membru fondator al Asociatiei Revolutionarilor 22 Decembrie „Fratie si Dreptate“, membru fondator al UNITER. Am primit numeroase premii, distinctii pentru rolurile jucate. Am fost de patru ori director in trei teatre, in perioade foarte grele. La implinirea vârstei de 80 de ani, vor fi alaturi de prestigiosul actor bacauan fosti colegi de scena, prieteni, membri ai familie, critici de teatru, jurnalisti, dar si publicul care l-a iubit si apreciat.
Lecția lui Stelian Preda
În această lume dezmembrată, noi, românii, am descoperit sărbătorile, căi de acces pe drumul cunoașterii de sine și a cunoașterii celuilalt.
Sărim de la o sărbătoare la alta cu un entuziasm derutant, încercând să întreținem viața acelei părți din noi înșine care se uită.
Le așteptăm cu neliniști. Acestea vin. Se întâmplă. Ne adună, ne readună mereu împreună pe tărâmul acesta pe care vremelnic ne aflăm. De fiecare dată cu întărită bucurie.
Nimeni nu ne întreabă, însă, ce facem între sărbători.
Nici noi nu ne întrebăm.
Stelian Preda ne predă, de atâta amar de ani, lecția care vorbește despre acestea și care încearcă să răspundă la multe, inevitabile întrebări.
Lecția lui Stelian Preda este despre viață, teatru și iubire.
El este învățătorul, el ne transmite învățătura, încercând să transforme necunoscutul în cunoscut.
Astăzi, aici și aiurea în lume, el, un ziditor, seamănă bine, mult mai bine cu Don Quijote decât cu ”managerul” (se scrie cu ”a”, se citește cu ”e”), cuvânt ”inventat” pentru a ascunde neputința, frustrările, derizoriul.
El este ”războinicul”, adică cel conștient de faptul că este muritor.
De aceea gestionează, ca nimeni altul, CLIPA.
El se dăruiește, îndrăznind.
Se bucură, iubind.
La el totul este firesc.
Chiar și atunci când ne spune, ”certându-ne”, că suntem prea puțin fără cei care au fost, fără înaintași.
Lecția despre viață, teatru și iubire este lecția despre zidire.
Greu de crezut, dar adevărat.
Junele prim, Stelian Preda, împlinește 80 de ani.La mulți ani, Stelică!
Gheorghe Geo Popa,
Subaltern, coleg, prieten
Bacău, 8 iunie 2015.
“Ar trebui ca fiecare actor ajuns la o anumita vârsta sa se bucure de un asemenea moment, in care el sa poata sa-si faca o retrospectiva. Stelian Preda este un mare talent, dar l-am pretuit nu numai ca actor dar si ca director de teatru. A stiut sa atraga oameni de valoare. Pentru toate acestea ii multumesc si ii aduc un cald omagiu din partea Iasului” – Stefan Oprea, critic de teatru si film
“Stelian Preda, oltean prin nastere si moldovean prin vocatie, face parte din istoria vie a teatrului bacauan… fericit este orasul si Teatrul care are actori de talent ca Stelian Preda…de la el au «furat» meserie generatii intregi de actori, multi ii datoreaza cariera…” – Gheorghe Balint, regizor, fragment din discursul de la aniversarea a 75 de ani ai actorului.
O nealterată tinereţe lăuntrică
Am o lungă poveste de prietenie, de preţuire şi afecţiune cu Stelian Preda. Ne cunoaştem de mult timp, am lucrat împreună, la Botoşani, la Teatrul „Mihai Eminescu”, unde domnia sa m-a angajat ca referent literar, a avut încredere în mine, schimbând ceva foarte important în viaţa mea. Şi, întotdeauna, s-a purtat cu o desăvârşită gentileţe faţă de mine, aşa că am cele mai frumoase amintiri din perioada romantică a Botoşanilor.
Ca director (unul de vocaţie reală), Stelian Preda (care a condus trei teatre în patru intervale diferite de timp) ţintea mereu sus, spre lucruri de valoare şi de rezonanţă. Repertoriul teatrelor pe unde a trecut îi datorează multe premiere absolute şi premiere pe ţară din dramaturgia originală şi străină (cum au fost “Demiurgul” de Vasile Voiculescu, „Coloana infinitului” de Mircea Eliade, în care Stelian Preda a şi jucat, „Vânătoarea de raţe”, de A. Vampilov, etc.), colocvii, manifestări, festivaluri de prestigiu. Stelian Preda e un oltean ambiţios, cu un orgoliu cât casa. E talentat, plin de cutezanţă, îndrăgostit pătimaş de teatru. Care a fost, dintotdeauna, principala sa raţiune de a fi. Dar iubeşte la fel de mult şi poezia, pe care ştie să o rostească pe scenă. Cutezanţa şi puterea de a visa îi menţin nealterată tinereţea lăuntrică.
Acum la ceas aniversar, îi doresc mulţi ani fericiţi lui Stelian Preda, şi-mi place să-l văd cum trăieşte şi respiră prin marea lui dragoste pentru scenă, pentru teatru. La mulţi ani, cu noi vise, cu alte proiecte, cu noi împliniri!
Carmen MIHALACHE, critic de teatru, director al revistei „Ateneu”
