Emil Cioran scria (vezi ,,Crima batrânilor”, ,,Vremea”, nr. 492., 1937, pag. 9) despre ,,gradul de imbecilitate al unei generatii, de la care n-am invatat decât cum nu trebuie sa fim. Orice am face, ne izbim de indiferenta, de ura sau de neincrederea dicaturii reumatismului. Câta vreme generatia veche va mai respira, intoleranta ei fiind alimentata de pasivitatea noastra, vom fi condamnati la o ratare continua (…) O noapte a Sfântului Bartolomeu printre anumiti batrâni este singura salvare”… Mircea Eliade (vezi ,,Despre tinerete si batrânete”, in ,,Oceanografie”, Editura Humanitas, 2003, pag. 127-130) nuanteaza: ,,Nu incepi sa traiesti real decât in jurul vârstei de 40 de ani. Pâna atunci nu traiesti decât in gesturi, in intentii, in nostalgia viitorului si amintirea trecutului”. Dar tinerii sunt originali, purtatori de progres, de revolutii autentice, nu? ,,Originalitatea lor, ne replica Eliade, consta in faptul ca nu inteleg anumite lucruri pe care mai târziu le vor intelege precis, si atunci nu le vor mai spune, pentru ca nu-i vor mai interesa. Tinerii sunt un soi de lautari, care trag cu urechea, si apoi reproduc «adevarurile» dupa ureche, dând impresia de originalitate”. Chiar asa sa fie? Nu exagerezi? Nu exagerez, mi-ar raspunde Eliade, pentru ca, iata, ,,cereti unui tânar sa scrie o carte asupra vietii si va va aduce un manuscris de o mie de pagini, intr-atât stie de multe si atât de importante, de noi, de semnificative i se par toate. Un om matur va scrie o suta de pagini; un batrân, cel mult douazeci. Este in aceasta anecdota intreg destinul tineretii; acela de a fi imbatata prea mult de spatiu si de timp”. Dar tinerii sunt, prin excelenta, inventivi. Creativitatea locuieste in spiritul lor. Oare (?), zice Eliade: ,,Adevaratii creatori sunt maturii si batrânii, desigur, si adevaratii impotenti sunt tinerii. Totusi, cei dintâi nu ne intereseaza, iar cei din urma trebuie intotdeauna sa ne intereseze”. Cred ca esti putin intolerant, Eliade. De pilda, i-as mai spune eu, zici: ,,Nu pot suferi un tânar prea intelept, sau un batrân zurbagiu, «baiat de viata», afemeiat, nebunatec sau tandru”. Voiam sa-l mai intreb pe Eliade, ce facem cu Goethe, cel care, in marele apus al vietii era indragostit lulea de o juna blonda de optsprezece ani. Am renuntat. Dar de Cioran, îndrăgostit, la 70 de ani, de nemţoaica Friedgard Thoma (35 de ani), stia Eliade? Cioran, batrânul, scrie Dan C. Mihăilescu, ,,iubeste napraznic, fara ezitare si fara speranta, iubeste în genunchi, dar si cu pieptul în bataia sagetii, iubeste patimas, bolnav de gelozie, biciuit, exasperat, zeieste si copilareste totodata”… Mi-am adus apoi aminte de ceea ce scria inconsecventul Eliade in 1927, in ,,Itinerariu spiritual” (vezi si ,,Cuvântul in exil”, nr. 40-41, septembrie – octombrie, 1965): ,,…detasarea tot mai agresiva fata de idealurile inaintasilor mei constituie – sau va trebui sa constituie – o experienta decisiva pentru orice tânar de vârsta mea”. Parca seamana cu discursul lui Emil Cioran, nu? Cioran, subiectivul, Cioran cel cu mâinile tintite mereu spre beregata ,,dictaturii reumatismului”, pare ceva mai consecvent, cel putin atunci când, facând trimitere si la discursul lui Eliade (vezi ,,Incotro merg tinerii?”, in ,,Singuratate si destin”, Editura Humanitas, 1991, pag. 130-132), scrie: ,,Ceasul tinerilor a batut. Dar nu intr-un ritm clasic si normal, ci intr-unul prevestitor si apocaliptic”.
Bricolaje / Vinerea dulce
Latura mea hedonista se activeaza mai cu sema în vinerea dulce, asa numesc eu începutul de weekend, parafrazând titlul unui cunoscut roman de John Steinbeck. „Joia dulce”, la el m-am gândit, pentru ca m-a bucurat, m-a înseninat lectura lui. Fara sa aiba forta narativa din marile romane ale lui Steinbeck, aceasta povestire e placuta, plina de un tandru umor, care te binedispune si te cucereste neconditionat. Am si câteva citate din Steinbeck, care îmi plac, asa ca le voi reproduce. Primul suna astfel: „Un suflet trist ucide mai repede decât un microb”. Cei posaci sa ia aminte, asadar! Apoi: „Un barbat care stie totul despre femei nu stie nimic despre una singura”. Si închei cu unul mai lung, dar foarte expresiv si plin de adevar: „Când un barbat alege o femeie înseamna ca este îndragostit de ceva din propria fiinta care n-are nimic de-a face cu femeia respectiva. Sau seamana cu maica-sa, sau este bruneta si lui i-a fost teama de blonde, sau încearca sa se razbune pe cineva, sau nu este sigur ca este barbat si vrea sa se convinga. Un individ pe care l-am cunoscut si care studiase aceste probleme mi-a spus ca barbatii nu se îndragostesc de femei, ci de ceva care sa-i schimbe. Dar vor ca ei sa aduca schimbarea. Cele mai bune casatorii sunt cele aranjate de cineva inteligent, care n-are nimic a face cu treaba asta”. M-am amuzat copios mai ales la chestiunea cu schimbarea adusa tot de ei, barbatii. Apreciez consecventa masculina, asadar, nedezmintita viziune macho din aceste spumoase rânduri. Nedezmintita, în general, pentru ca domnii gândesc cam la fel vizavi de „eternul feminin”. Revenind la vinerea mea dulce, ei bine, atunci ma simt eliberata de treburile profesionale, de scris, cât si de alte obligatii curente, ma simt usoara, nu mai am griji, carevasazica, si fac numai lucruri de care am chef. Hoinaresc pe ici-colo, ma duc în vizite, am si eu oaspeti, fac mici sesiuni de shopping, ma dedau la frivolitati si îmi iau un vraf de reviste glossy (publicatiile serioase le citesc în cursul saptamânii), si mai am alte mici tabieturi la care ma dedulcesc, dar nu tin sa le enumar aici. Am sa spun doar ca în câteva reviste de life, de fashion, gasesti, pe lânga trenduri, prezentari de produse cosmetice noi, sfaturi (astea-s plicticoase!), terapii de cuplu etc., si unele articole de substanta, interviuri interesante. Eu am citit, recent, unul cu un reputat scriitor, dramaturg, eseist si cineast francez, Eric -Emmanuel Schmitt. Care a fost jucat si pe scenele din România, „Variatiunile enigmatice” de la Teatrul Nottara au tinut multa vreme afisul, acum fiindu-i tradus un roman de succes, cu titlul „ Femeia în fata oglinzii”. La interviul cu pricina voi reveni într-o viitoare tableta, pentru ca sunt multe lucruri acolo demne de atentie. Venite din partea unui barbat care se declara „feminist”, specificând ca asta la el este „o optiune filosofica, stabilita de la început”. Vom vedea, asadar, ce crede Eric-Emmanule Schmitt despre doamne si domnisoare, si de ce are senzatia ca se îmbogateste atunci când devine femeie pentru a scrie o carte.
Birnicul de la Caiuti
Radu Rosetti povesteste modul in care se adunau impozitele in Moldova, la mijlocul secolului al XIX-lea. La intâmplarea povestita mai jos, petrecuta la Caiuti, a asistat personal.
„Dupa ce ne-am intors la Caiuti, am asistat la o scena caracteristica a moravurilor administrative de atunci. Tata fiind dus in tinutul Neamtului, la mosia mamei, la Margineni, a sosit in satele noastre «zacutia».
Adica privighitorul de Trotus, al carui nume l-am uitat, sau ajutorul lui (…), a venit cu doi cazaci ca sa implineasca banii birului cu care taranii erau foarte intirzieti. Pentru a scoate acei bani, se intrebuintau mijloacele uzitate atunci: batai infricosate, sfaramarea strachinilor si a mobilelor rudimentare apartinind datornicului, prinderea gainilor si a gistelor lui, plus variantele iscodite de mintea mai mult sau mai putin agera a implinitorului, mai facindu-si ris de cite o fata sau de cite o nevasta.
Privighitorul in chestiune era un implinitor cu deosebire vrednic; intrebuinta pe linga toate mijloacele cunoscute si altele improvizate de crierul sau. Doua zile dupa sosirea lui era pe mosie un chiu si un vai nemaipomenit: bietii oameni impresurase curtea si rugau cu lacrimi pe mama sa-i scape de acea urgie. In zadar trimesese ea la aprigul cinovnic pe vechilul nostru, medelnicerul Manolache Oatu, in zadar il poftise pe executor la curte prin noul vatav de ograda, sardarul Neculai Lefter, fostul camardiner al tatei, in zadar ii trimesese raspuns ca era sa scrie ispravnicului si chiar la Iesi, «zacutia» se facea tot mai strasnica.
Dar a treia zi da Dumnezeu si soseste tata pe neasteptate. Nu apucase bine sa iasa din trasura si mama ii si spusese ceea ce se intimpla la Popeni. Tata poronci indata sa i se inhame o pareche de cai proaspeti la alta trasura, m-a luat cu el si am mers la satul Popeni.
Dinaintea crismei se afla lume multa. Nu plouase de mult si era un colb cumplit. Pe prispa crismei sadea domnul privighitor sau ajutor de privighitor, calare pe un scaun. In drum, cazacii trageau, tinind-o de picioare si tirindu-i fata in colb, o femeie al carui barbat fugise in ajun ca sa scape de bataie.
Tata a sarit din trasura, poroncindu-mi sa nu ma misc si, intr-o clipa, cei doi cazaci zaceau la zece pasi, in mijlocul drumului. Taranii imprejurara indata pe tata, fiecare spunindu-i ceea ce suferise, era un zgomot groaznic: tipete, plinsete, bocete. Cu mare greu tata obtinu ca sa se faca liniste si vro zece oameni mai cuminti fura chemati pe rind ca sa spuie ce vazuse. Privighitorul, care ingalbenise, voi sa fuga, dar tata poronci sa-l opreasca.
Dupa ce taranii mintuira jalnica lor povestire, tata intreba pe cinovnic ce are de intimpinat. El ingina citeva cuvinte, zicind ca are poronci si, cerindu-i-se acele poronci, el inmina tatei o hirtie. Tata o ceti tare. In hirtie i se poroncea sa mearga la un numar de anumite sate si sa implineasca banii birului.
– Nu vad ca aici sa ti se poronceasca sa bati, sa necinstesti, sa strici si sa schingiuiesti, zise linistit tata. Cinovnicul tacu.
– Dumneta ai batut, ai necinstit, ai stricat, ai schingiuit, urma tata, esti un hot. Am sa-ti dau rasplata care se cuvine hotului. Puneti-l jos, poronci el taranilor. Intr-o clipa domnul privighitor era lungit la pamint, cu fata in jos si tinut de cap, de mini si de picioare.
– Acuma trageti-i o suta de bice, chiar cu harapnicul lui, mai poronci tata. Il ierta dupa cincizeci, dar si acelea ajungeau si le va fi tinut smintet domnul ajutor de privighitor sau privighitor toata viata lui.
Dupa aceea fu ridicat, dus la cal, legat de el, iar friiele fura date in minile unuia din cazaci si astfel porni spre resedinta lui de la Tirgul-Trotusului.
Dar cind era sa plecam, iaca vedem ca alearga oamenii spre noi si ni spun ca al doilea cazac cere numaidecit un car de beilic (de corvada), bineinteles fara plata, ca sa duca doua custe mari, una cu gaini si cealalta cu rate si cu giste, adunate fara bani, de cinovnic, de la datornicii fiscului.
Cazacul fu chemat de tata si invitat, in termeni cit se poate de drastici, sa incalece si sa plece, iar nenorocitele pasari fura puse in libertate, iscindu-se intre gospodine cumplita sfada cu prilejul alegerii lor.
«Zacutie» mai facutu-s-au in toata domnia lui Cuza si in vremea lui Carol in tinutul Bacaului, dar in satele de pe Caiuti, dupa aceea pe care am povestit-o, n-a mai venit alta de acest feli”.
Radu Rosetti
Politia pescarilor
Duminica trecuta, cu tot vântul rece, Bazarul de pe Milcov si Târgul de masini din Serbanesti aratau ca un furnicar. Oferte laudate in gura mare, negocieri la sânge, câte o mica gainarie la anumite produse contrafacute.
Pescarii veniti in bazar nu au ce sa negocieze. Produsele au pretul scris pe etichete. Daca iei mai multe… mai prinzi o reducere. Putini cumpara. Vin, se opresc, intreaba de ceva ce sigur vânzatorul nu are momentan, si apoi o lungesc la o sueta. Iau pulsul cum se spune.
Cine si unde a mai fost, ce-a prins, la ce. Subiectul zilei erau cei doi inecati, scosi la suprafata de apele Bistritei, cu o zi inainte. Tot felul de zvonuri si presupuneri. „S-o fi rupt gheata cu ei la copca.” Sau, mai cinic: „Le-a facut Bistrita carte de munca de i-a tinut atâta!” Ori: „Nu! Astia sigur intindeau plase pe sub gheata. Stii cum se face! Baga unul un capat printr-o gaura, si altul mai la vale, il trage. O lasa acolo priponita peste noapte.”
O setca la doua-trei saptamâni
Suntem in bazar, in dreptul unuia din micile magazine cu articole de pescuit, imprastiate printre celelalte gherete, unde gasesti tot felul de maruntisuri necesare la casa omului. Imbracat bine, cu o sapca neagra pe cap, Gheorghe Gavrila incearca sa-si tenteze clientii cu marfa de calitate. Cozorocul larg tine streasina ochilor, scotându-i in evidenta mustata stufoasa. Face parte din generatia anului saizeci. „Am locuit pe Milcov de mic copil. Casa noastra era fata in fata cu Fabrica de Suruburi. Am prins Bistrita veche, dealul de pirita, spraitul, podul de lemn spre Letea Veche. Pescuiam la sase ani cu bolduri indoite, legate de lozia de alun cu ata de papiota. Prindeam boistean. Dar era peste atunci. Nu se bracona ca acum. Vedeai un crâsnic odata la doua-trei saptamâni.”
A absolvit liceul numarul unu de la URA, lucrând apoi la Aerostar pâna a fost trimis in somaj, in baza Ordonantei din doua mii doi. „Acum douazeci de ani am deschis un mic magazin, la inceput pe alt profil. Apoi am imbinat si pasiunea, trecând pe articole de pescuit. Vânzarile…? Cu timpul tot au scazut.
Acuma, sincer, fiecare are câte o lanseta, o mulineta, câte-o varga. Si-a facut omul o rezerva. Se mai cauta maruntelele. O nada, un cârlig, o pluta. Pâna in urma cu trei ani se vindeau bine monturile acelea chinezesti, gen arici. Dadeau unii cu ele la crap pe Siret sau faceau prapad la Motoseni. Nada o reprezinta cam nouazeci la suta din vânzari. Dar nu asta e problema. Acuma nu mai are lumea unde sa se duca. Nu numai ca nu mai este peste, dar este perioada asta, ianuarie, februarie, martie, când e frig, iar din aprilie pâna in iunie e prohibitie.”
Pescari de foame
Au ramas putini pescari de duminica, cei care au serviciu. „Sunt multi pescari de foame, cum le zic eu. Se duc zilnic pentru un kilogram de peste. Mai sunt multi care merg la privati sa prinda câte zece kilograme, pe care apoi sa le vânda. Dar nici acolo nu se mai prinde. Logic, la un iaz mergi sa te recreezi. Eu nu mai stiu unul in care sa prinzi doua-trei kilograme de peste. Am fost in toamna doua saptamâni la rând, la iazuri diferite. M-a costat o suta cinzeci de lei, benzina si taxa, si am prins doua fite.” Sezonul mort, in care nu se pescuieste, nu este prielnic pentru afacere. „Rapitorul, daca are perioada de depunere a icrelor intr-o anumita luna, de ce imi mai inchizi sezonul la el si in lunile când au bataie alte specii de peste? Au constatat ei probabil, când au facut controale, ca pescarii nostri nu sunt corecti.
Prind si pastreaza la gramada. Nu elibereaza nici puietul. Asa ca au hotarât sa puna prohibitie la tot.” Tatiana, sotia lui Gheorghe Gavrila, ii accepta, dar nu-i impartaseste pasiunea. „E de acord cu ce fac eu, dar nu-i place sa mearga. Ii place insa sa gateasca peste. Si mie. Preferatul meu e salaul. Acum nu mai am de unde sa-l prind, cum o faceam cu zece ani in urma. Cel de crescatorie nu are acelasi gust”. Râde a nostalgie. Il intreb de copii. „Avem doua fete, Andra si Ramona. Dupa facultate s-au stabilit una in Qatar si cealalta in Germania. Si trei nepoti… nemti. Au cetatenie germana.” Il retin din treaba. Vine un client cu un pinion tocit de la o mulineta. Se mai ocupa si cu reparatul. „Sunt singurul din bazar care mai are piese de schimb” Este ora zece dimineata. Vântul s-a mai domolit putin, dar e frig. Se aduna pescari. Ii urez toate cele bune si ma indrept spre vecinul lui, Traian Grigoras, cu magazinul de pescuit situat pe colt, spre tarabele cu vechituri. Chiar daca nu recunosc, exista o tacita concurenta intre ei.
Rangerii de balta
Aici, alt grup de analisti. Pescari ce n-au dorit sa raceasca iesind pe balta. Subiectul dezbaterii… tot problema braconajului. Isi incalzesc palmele, ascunzând in caus, paharele aburinde de plastic. Dam noroc. „Când faceti dom’le un articol despre braconerii astia? Nu se mai poate! Sunteti pescar?” Le spun de jandarmi, de 112, de controalele AJVPS-ului. Ca mai trec si cei de la CRE si mai agata câte o plasa. „Pai nu se vede rezultatul? Vin in dreptul tau. Iti baga setcile in fata ta si le scot pe la gura canalului. Daca zici ceva… iti taie cauciucurile la masina. Te temi ca te mai iau si la bataie. Sunt uniti. Degeaba suni la 112! E prea departe. Pâna vin jandarmii… au sters-o cu tot cu plase si peste. De asta când suni nici nu mai vin. Foamea-i mare. Mai trec si aia de la filiala, dar ii iau la intrebari tot pe cei cu permis. Jandarmii se duc pe canalul de fuga la Galbeni.
Ii gaseste braconierului barca acolo, n-o sparge, n-o confisca. Ala traverseaza de acolo, vine de pe albia veche din Cleja si baga setcile chiar sub nasul nostru.” Toti sunt nemultumiti. „Da’ auziti! Cum am putea organiza noi o asociatie, o fundatie, asa un fel de politie a pescarilor?” Ideile infiintarii unei politii a apelor curg de la toti. Se completeaza. „Ar trebui o organizatie neguvernamentala, ceva mai legionara asa, sa-i zicem Fundatia Rangerilor de Balta. Punem toti pescarii sportivi mâna de la mâna, angajam cu carte de munca niste baieti zdraveni… Ii echipam cu uniforme si tot ce le trebuie si… sa-i lasam sa patruleze! Sa-i vad eu pe aia care mai intind setcile sau dau la curent. O sa-si pescuiasca barcile.” Ii las sa viseze pescareste. Ideea e totusi interesanta.
Prohibitia 2016
Conform Ordinului Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, din zece februarie pâna pe cinsprezece martie, este interzis pescuitul la stiuca, salau, clean, ghibort. La pastravul indigen si curcubeu, pâna pe treizeci aprilie si in perioada cinsprezece septembrie, treizeci si unu decembrie. Din zece aprilie, timp de saizeci de zile, pâna pe opt iunie inclusiv, este interzis pescuitul oricarei specii de peste, in lacurile de baraj si apele de ses, colinare sau de munte. Iazurile private nu intra sub incidenta acestei legi.
Comunicare si… comunicatii
Exista legaturi certe între cei doi termeni, cu o diferentiere probabil mai putin vizibila: primul are atributul generalitatii, iar al doilea, al exactitatii. În municipiul Bacau exista un colegiu tehnic de comunicatii purtând numele omului de stiinta craiovean Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), în care componenta de specialitate se combina fericit cu umanioarele, în special cu limba si literatura româna. M-am convins de aceasta la fata locului, dupa ce am petrecut, împreuna cu Adrian Jicu si Dorel Nistor, aproape opt ore într-o zi, asistând la lectii, convorbind cu conducerea Colegiului ori rasfoind documente scolare. Asa am putut întelege de ce mergeau lucrurile bine în urma cu decenii si de ce astazi e la fel. Citesc în procesele-verbale de inspectie texte semnate de nume sonore din învatamântul local ori national. În 1974, profesorul emerit Marin Cosmescu apreciaza, printre altele, lectia de gramatica de la anul I Scoala Profesionala despre predicativa si atributiva, cu aplicatii „pe texte destul de dificile, pe care elevii le-au rezolvat”. În acelasi an, un alt vrednic metodist, Petre Ciobanu (de la Liceul „V. Alecsandri”), lauda pe viitorii postasi, telefonisti etc. ca au discutat, siguri pe ei, „functia prepozitiei în text”. (Oare poate fi ceva mai dificil?) Dupa doi ani, universitarul iesean I. D. Laudat recunoaste potentialul profesional al Catedrei de limba si literatura româna de la Grupul Scolar de Posta si Telecomunicatii Bacau – singura unitate de acest fel din zona Moldovei. (Nu am gasit în cele trei procese-verbale referiri la scrisul elevilor.) În zilele noastre, o dascalita – Elena-Simona Vasiloiu – ne-a invitat sa asistam la patru lectii demonstrative, cu adolescenti curiosi si imaginativi. Educator si educat alcatuiesc o echipa… intelectuala, cu lozinci deloc formale: „Profesorul meu citeste!”/ „Elevii mei citesc!” De aici, la teatru, cu trupa „Istetii pamântului”: cuvânt si mesaj, rostite sub exigenta scenei. La a treia ora, directorul adjunct al Colegiului, inginerul Virgil Popa, a parasit locul de asistent oficial si a recitat, la solicitarea profesoarei, o poezie (nu frivola) de Ion Minulescu. L-am întrebat si am aflat ca în liceu a fost învatat – nu numai el – sa citeasca logic un text literar. Tot din anii de scoala a tâsnit în memoria dascalitei calamburul omofonic: „Când n-ai nai, n-ai din ce altceva sa cânti?” (La ceva timp, citesc în Pro Saeculum 5-6/2015 eseul „Cuvintele” al lui George Balaita. Prozatorul bacauan se/ne distreaza cu vorbele lui C. Negruzzi, legându-le omonimic si ortografic: maicatadeiviespuneicasaviepânandeallavie, pentru ca „lumea e plina de cuvinte, si oamenii ratacesc pe acolo ca pestii în acvariu!”) Este prilejul de a-i acorda Premiul special elevului Andrei David, obtinut la Concursul de limba româna circumscris Proiectului „Noaptea cercetatorilor”. La „N. Vasilescu-Karpen” exista un studio de radio, „Adolescenta media”, cu emisiuni realizate de elevi. Unul dintre acestia, Ioana Bour, este acum student la Comunicare si relatii publice din Bacau si redactor la Radio U.N.S.R. „Dictonul” care li se potriveste tuturor este Karpe(n) diem!, ceea ce nu înseamna ca lipseste ragazul meditativ. Dupa un an de truda, s-a decis ca Premiul „Misionarii cetatii” trebuie sa revina Catedrei de româna. În tabloul general am asezat colectivul clasei a IX-a, antrenat într-un scenariu de dramaturgie… reportericeasca. Mai limpede: aplicând datele din Proiectul „Pro genius loci”, elevii au adus în fata tuturor date despre o personalitate din zona în care locuiesc. A iesit un spectacol de toata frumusetea si… instructia, care merita continuat macar pentru adevarul din mottoul eminescian: „În aceste atome de spatiu si timp, cât infinit!”
Ioan Danila
Antifrauda Fiscala cauta forte noi
Directia Generala Antifrauda Fiscala are nevoie de alti inspectori. Astfel, pentru data de 5 martie, este programat concursul pentru ocuparea, pe perioada nedeterminata, a 271 posturi in structurile de control din toata tara.
Pentru Directia Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava, careia ii sunt subordonati si inspectorii bacauani, au fost repartizate mai multe posturi dintre care 2 posturi inspector antifrauda superior la Serviciul de control antifrauda, doua posturi inspector antifrauda asistent si alte doua posturi de inspector principal in cadrul Compartimentului cooperare interinstitutional, inca doua posturi la Serviciul de control antifrauda , precum si patru posturi la Compartimentul cooperare interinstitutionala. Data de 17 februarie 2016 este termenul limita pentru depunerea dosarelor (în zilele lucratoare, între orele 08:30 si 17:00, de luni pâna joi, si 08:30-14:30, vineri).
Dosarele se depun la sediul ANAF/Registratura generala din str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bucuresti, parter. Pentru ziua de 5 martie 2016, ora 10:00, este stabilit examenul scris, in care se vor testa cunostintele teoretice necesare ocuparii functiilor publice. Subiectele pentru proba scrisa se stabilesc pe baza bibliografiei de concurs aprobate de presedintele ANAF, astfel încât sa asigure verificarea capacitatii de analiza si sinteza a candidatilor, în concordanta cu nivelul si specificul functiilor publice pentru care se organizeaza concursul. In privinta celei de-a doua etapte a concursului – interviul – data si ora vor fi comunicate ulterior.
Bacauanii pot achita cu cardul permisul de conducere si autorizatia de circulatie provizorie
la ghiseele de lucru cu publicul SPCRPCIV a devenit operationala plata cu cardul bancar (POS)
Bacauanii pot plati mai usor contravaloarea permisului de conducere si autorizatia de circulatie provizorie. Taxa de autorizare provizorie in valoare de 9 lei, se achita la Directia Impozite si Taxe Locale Bacau – ghiseul amenajat in incinta sediului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (SPCRPCIV) Bacau.
De asemenea, contravaloarea placutelor cu numere provizorii (40 de lei) se achita la ghiseul SPCRPCIV. Pentru a veni in ajutorul celor interesati, bacauanii pot accesa informatiile postate pe pagina oficiala a Prefecturii Bacau (http://www.prefecturabacau.ro/meniu-dreapta/permise-de-conducere-inmatriculari-vehicule), unde, se precizeaza ca taxa de autorizare a circulatiei pentru probe a autovehiculelor si remorcilor este de 296 lei, iar suma se achita la Directia de Impozite si Taxe Locale Bacau.
In ceea ce priveste taxele de inmatriculare permanenta sau temporara a autovehiculelor si remorcilor, acestea se platesc diferentiat. Pentru autovehicule si remorci cu masa totala maxima autorizata de pâna la 750 kg inclusiv, taxa este de 30 de lei, intre 750 kg si 3.500 kg se achita 60 de lei, iar cei care detin utilaje cu o greutate mai mare de 3.500 kg platesc 145 de lei.
Taxele se achita la unitatea de taxe si impozite locale de pe raza localitatii unde proprietarul isi are domiciliul. Pentru o informare cât mai corecta, bacauanii pot obtine relatii suplimentare accesând numarul de telefon/fax 0234-206350 sau adresa de e-mail: permise@prefecturabacau.ro
Pompier bacauan, achitat la Curtea Militara de Apel
Plt. maj. Dorinel S., din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Bacau – Detasamentul de pompieri Bacau, a fost acuzat ca, pe 4 mai 2014, a condus baut si a pierdut controlul volanului, provocând un accident fara victime pe raza comunei Motoseni.
Aparatul etilotest a aratat o valoare de 0,59 mg/l alcool pur in aerul expirat, iar cele doua probe de sânge, recoltate ulterior (la un interval de 2-4 ore de la accident), au indicat o alcoolemie de 1,15 gr la mie, respectiv 1,00 gr. Pompierul si-a recunoscut fapta si a beneficiat nu doar de o reducere a pedepsei, ci chiar de stergerea acesteia.
Tribunalul Militar Iasi i-a dat, in iunie anul trecut, doar avertisment, insa decizia a fost contestata in apel de procurorii militari care au considerat ca fapta este de o gravitate deosebita, iar sentinta primei instante, prea indulgenta. Din acest motiv, s-a cerut o pedeapsa cu inchisoarea si cu amânarea executarii acesteia.
Dezbaterile de la Curtea Militara de Apel Bucuresti s-au concentrat pe efectele deciziei Curtii Constitutionale, de la sfârsitul lui 2014, potrivit careia sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice”, prevazuta in Codul penal, este neconstitutionala. Mai precis, odata cu modificarea Codului penal, s-au schimbat si conditiile de incriminare in ceea ce priveste momentul existentei unei valori mari de alcool in sânge si s-a prevazut conditia ca imbibatia alcoolica de peste 0,80 gr sa existe la momentul prelevarii mostrelor biologice, si nu „la momentul conducerii autovehiculului”, cum era mentionat anterior.
Modificarea a fost, ulterior, declarata neconstitutionala, considerându-se ca trebuie luate in calcul alcoolemia si starea de pericol la momentul conducerii masinii, nefiind justificata raspunderea penala raportat la momentul prelevarii mostrelor biologice, care nu poate avea loc intotdeauna imediat dupa producerea accidentului. Pentru ca la momentul judecarii apelului, nu existau noi precizari din partea Parlamentului pe aceasta tema, Curtea Militara de Apel a dispus achitarea pompierului, decizia fiind definitiva.
Ce a patit un bacauan care a solicitat interventia unui echipaj de politie
D.I., in vârsta de 44 de ani, din municipiul Bacau, a mers in seara zilei de 24 ianuarie la un club din zona Tic Tac. Acesta sustine ca nu ar fi primit bon fiscal pentru taxa de intrare, nici loc unde sa stea la masa si nici banii inapoi si s-a gândit sa apeleze 112 ca sa reclame.
„Am sunat la 112 si am sesizat ca nu se da bon fiscal, dar mi s-a spus ca nu este urgenta”, ne-a spus bacauanul. A sunat apoi si pe numarul scurt al Politiei Locale, dar a fost redirectionat catre Inspectoratul de Politie Judetean (IPJ) Bacau. Un echipaj de la Sectia 1 a ajuns in cele din urma la clubul respectiv unde „politistii mi-au luat buletinul iar cei de la bar au incercat sa negocieze cu mine ca sa-mi dea banii de intrare inapoi, dar am refuzat.
Vineri, 5 februarie, m-am trezit la Posta cu amenda de la Politie de 100 de lei si nu inteleg pentru ce. Oricum nu o platesc, pentru ca fac contestatie. Eu am sesizat ca se face frauda fiscala si ma amendeaza tot pe mine. Am sa fac o plângere si la comandantul Sectiei 1 sa vad unde a ajuns sesizarea mea”, a mai spus D.I. In procesul verbal de contraventie, politistul nu pomeneste de niciun bon fiscal, insa oficialii IPJ Bacau explica pentru ce a fost sanctionat.
„Fata de barbatul in cauza s-a luat masura sanctionarii contraventionale intrucât a solicitat interventia politistilor la fata loculi fara un motiv intemeiat, conform prevederilor Legii 61/1991. Amintim cetatenilor ca apelarea 112 trebuie facuta numai in cazuri de urgenta, care necesita interventia prompta a echipajului de politie pentru solutionarea unui eveniment”, a declarat insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la IPJ Bacau.
Daca nu primiti bon fiscal pentru un bun cumparat sau un serviciu platit, puteti sesiza gratuit Tel Verde 0800.800.085, de la Ministerul Finantelor, la orice ora din zi sau noapte.
Câinii de serviciu ai jandarmilor, parteneri de nadejde in misiuni
– infractorii sunt ingroziti de ei, insa copiii, care au avut ocazia sa-i vada in cadrul unor exercitii demonstrative, ii adora pentru disciplina, frumusetea lor si spectacolul pe care il fac
Odeg, Oloda, Ieva, Mipa, Rabad, Olexa, Obiza, Mira si Ieza sunt cei 9 câini de serviciu ai Gruparii de Jandarmi Mobila (GJM) Bacau. Marea majoritate sunt ciobanesti germani care au invatat de mici disciplina si pe care jandarmii se bazeaza la misiunile pe care le au de indeplinit. Fiecare câine este dresat pentru un anumit tip de activitate si se afla in grija unui subofiter din Grupa Conducatori Câini, coordonatorul grupei fiind plutonierul major Dragos Otetea.
Oloda, spre exemplu, este pregatit sa detecteze materiale explozive si poate fi vazut in misiuni executate in gari sau aeroport. Alti doi sunt folositi la patrulare in strada, in vreme ce cinci dintre ei sunt dresati pentru patrulare interventii, ei fiind prezenti in mod frecvent la manifestarile sportive. Acestia din urma sunt câinii care nu se sperie de nimic si isi asuma multe riscuri. „Noi le spunem câini kamikaze, pentru ca daca primesc o misiune merg pâna la capat. Trec si prin foc”, a explicat plt. maj. Dragos Otetea.
Dupa pensionare sunt luati acasa de jandarmi
Odeg (4 ani) este dresat pentru prelucrarea urmelor si este folosit in special pentru cautarea persoanelor disparute sau a suspectilor. Cel mai mare caz in care s-a implicat a fost in Vaslui, Gruparea de Jandarmi având competenta in mai multe judete din Moldova, iar acolo a participat la cautarea unui individ banuit de dubla crima. Dar nu face doar atât.
„Odeg este un câine universal si poate fi folosit la toate misiunile iar in plus participa si la concursuri. Acum doi ani a câstigat locul III la Campionatul Balcanic al Câinilor de Serviciu din Ministerul Afacerilor Interne, iar in 2015, locul IV la concursul national”, spune plt. maj. Otetea, in grija caruia se afla frumosul patruped. Rezultatele sunt exceptionale daca luam in calcul ca primele locuri sunt câstigate de regula de Centrul Chinologic de la Sibiu, de unde provin toti câinii MAI. Desi are numai patru ani, Odeg se impune prin statura, fiind cel mai dezvoltat dintre toti, iar intre el si conducatorul sau nu este doar o legatura de serviciu.
[wonderplugin_gallery id=”432″]
Toti câinii jandarmilor sunt atasati de partenerii lor de misiuni si asculta doar de ordinele venite de la acestia. Ei sunt cei care ii dreseaza de la câteva luni, ii hranesc, alearga cu ei la medic daca sunt bolnavi, iar când vine vremea pensionarii ii iau acasa, pentru ca nu-i pot abandona. Asa se va intâmpla in perioada urmatoare si cu Ieza. Are 8 ani si 6 luni si deja este propusa pentru casare, ajungând la un grad de uzura de 100%. Si-a facut treaba in „uniforma” de jandarm, iar acum conducatorul ei ii pregateste un loc primitor la el acasa. (Geta P.)
Grupa de conducatori câini de serviciu
Din grupa de conducatori de câini fac parte plutonierii majori Dragos Otetea (coordonator), Stefan Costin, Giani Grigoras, Florin Carare, Mihai Vasilas, Gheorghe Rafaila, Florin Baciu si plutonierii adjutanti Constantin Urda si Gheorghe Maftei. Ei sunt cei care stabilesc programul de pregatire si au grija ca partenerii lor necuvântatori sa se rezume doar la a speria sau imobiliza un suspect si nu sa-l atace. Iar pentru a se opri la limita aceasta este nevoie de multe ore de munca, dar si multa pasiune pentru ceea ce au de facut.
„Ii folosim in misiuni de patrulare in mediul uban si rural, la misiuni de ordine publica, la manifestari sportive, de protest, cultural-artistice ori la descinderi imobiliare. In special unde exista riscuri ce pot fi contracarate cu ajutorul lor ”, lt. col. Marius Taranu, ofiter relatii publice la GJM Bacau.
Preventie medicala, daca nu, sanctiuni
O controversata lege, care a fost semnata de parlamentarii liberali, printre ei si bacauani a stârnit numeroase discutii in mediul public. Pe scurt, aceasta prevede ca românii care refuza sa participe la programele de preventie sa suporte, partial sau total, costurile tratamentelor bolilor sau diagnosticarii lor.
Legea se afla in dezbatere publica si are ca scop incurajarea controalelor medicale periodice, printr-un program national de preventie, multianual. De acesta ar urma sa se ocupe o noua agentie, infiintata sub conducerea Ministerului Sanatatii. Finantarea programelor se va face de la bugetul de stat, iar suma alocata nu va fi una mica – cel putin 10 la suta din fondurile destinate sistemului de sanatate. Vor putea intra in acest program si asiguratii si neasiguratii.
Cei care au un stil de viata sanatos, merg la medic regulat si practica un sport ar urma sa fie recompensati intr-un cont de economii. Masurile de penalizare ar urma sa fie aplicate undeva la 5 ani de la intrarea in vigoare a legii. Parlamentarii PNL bacauani sunt de acord cu aceasta initiativa, Ionel Palar, Lucian Ciubotaru si Viorica Marcu fiind printre semnatari, in timp ce pesedistii au o parere total opusa.
Legea poate fi imbunatatita pâna pe 1 martie, pâna când e in dezbatere publica.
„Legea poate fi imbunatatita, iar noi vom organiza dezbateri si in filialele din tara. Important este accesul la analize gratuite si faptul ca se adreseaza si celor asigurati si celor neasigurati. Eventualele sanctiuni propuse pot fi modificate, in functie de parerile specialistilor. La acest moment, chiar nu sunt necesare abordari politicianiste.”
Ionel Palar, deputat PNL
„Este o initiativa pe care o sustin dupa vorba din popor «mai bine sa previi, decât sa tratezi». Bineinteles, ca este perfectibila, dar beneficiul major este ca da posibilitatea tuturor sa faca analize gratuit.”
Lucian Ciubotaru, deputat PNL
„Una este sa ai sanctiuni de natura pecuniara, alta sa refuzi tratamentul unui bolnav cronic pentru ca nu a trecut pe la medicul de familie. Daca se adopta, va crea efecte catastrofale. Sunt de acord ca trebuie sa existe o cultura medicala, dar nu trebuie sa privam jumatate de Românie de tratament.”
Cosmin Necula, deputat PSD
Fabricantii de legi
Ministerul Sanatatii se lauda, inainte de 2012, cu o strategie nationala care propunea, ce credeti?, o noua viziune. Noua strategie nationala pe sanatate promova ideea ca cine nu plateste nu primeste. Era clar: cine nu este asigurat va plati spitalizarea, tratamentele etc. Si mai eram avertizati ca s-a schimbat “abordarea”: nu vor mai fi subventionate vitaminele, aspirina, siropul de tuse, pe care si le poate permite oricine, ci doar programele nationale (diabet, cancer, tuberculoza etc.).
Acum, liberalii vin cu aceeasi idee caci, nu-i asa, trebuie sa arate ca produc si parlamentarii ceva, altfel ar insemna ca isi incaseaza degeaba forfetarul si indemnizatia. “Legea Preventiei” este, din pacate, si inutila, si incorecta.
Inutila deoarece in orice domeniu (fiscalitate, protectia mediului, asistenta sociala, invatamânt, securitatea muncii etc.) Guvernul si institutiile aferente au si activitati de prevenire, care fac parte din strategie si din planul anual al institutiei din teritoriu. Era nevoie de o lege speciala a preventiei? Nu. Nu mai vorbesc despre saracia in care traiesc românii si lipsa de realism a fabricantilor de legi deoarece au vorbit altii despre asta.
Spun doar ca legea e inutila, dar si incorecta deoarece pune conditii. Adica eu, cetateanul, platesc contributia, iar statul, care incaseaza, ma conditioneaza. Platesc, nu pun conditii cu privire la cantitatea sau calitatea serviciilor.
Nu intreb daca e corect sa fac RMN pe banii mei, sa dau mii de lei pentru anestezie si operatie, schimbatul lenjeriei si perfuzii. Dupa ce ne-au amenintat cu sanctiuni in cazul in care nu facem investigatii preventiv, acum aflam ca nu vom mai plati contributia la sanatate daca nu vrem. Sunt normali, oare, cei care decid pentru noi? O alta perla a alesilor e “Legea defaimarii”.
Presa, fiind un organ de control social, care ii apara pe cetateni de abuzurile Puterii, poate invoca in instanta proba veritatii atunci când exista un interes legitim (al cetatenilor in relatia cu persoane publice, investite cu putere).
Dupa mintea fabricantilor de legi, platiti de noi, nu era suficient ca ziaristii sau cetatenii pot fi actionati in judecata de politicienii raniti, in onoare si sensibilitate, de informatiile privind coruptia, lenea sau prostia lor, daca acestea sunt practicate in grup. Nu, nu era, le trebuia o lege speciala, care sa sanctioneze direct, impotriva dovezilor.
1940: englezii trimit un comando care sa blocheze Portile de Fier
Va mai amintiti, probabil, ca unul dintre bratele Dunarii a fost blocat timp de 14 ani de o nava ucraineana incarcata cu fier vechi, care s-a scufundat in 1991. Canalul Sulina a fost blocat complet timp de un an de epava navei Rostok iar timp de alti 13 ani navigatia s-a facut cu foarte mare greutate, in final Guvernul fiind nevoit sa plateasca milioane de dolari pentru eliberarea canalului navigabil. Oficial, a fost vorba de un accident. Neoficial, este foarte posibil sa fi fost vorba de o actiune deliberata a ucrainenilor.
O actiune similara trebuia sa aiba loc la inceputul anului 1940, la Portile de Fier. Un comando britanic trebuia sa scufunde doua vase pentru a bloca Dunarea si a impiedica aprovizionarea Germaniei cu petrol si grâu din România. Sa notam, deci, ca operatiunea era programata in prima parte a anului 1940, in vremea in care România era neutra.
Planul fusese pus la punct de britanici, in cooperare cu francezii, insa operatiunea a fost descoperita de SSI – Serviciul Secret de Informatii.
Exista foarte putine informatii despre aceasta operatiune. Stim ca in misiune fusese trimis un comando britanic format din australieni. Pe câtiva dintre membrii comandoului i-am gasit in arhivele australiene.
Astfel, intr-o fotografie despre care se spune ca este realizata in iulie 1940, in Grecia, apare un anumit Arthur J. Collins, „membru al unui grup de voluntari australieni”, care se relaxa dintr-o misiune secreta a serviciului special britanic.
Legenda care insoteste fotografia spune ca „misiunea a constat intr-o calatorie secreta in amonte pe Dunare, in incercarea nereusita de a arunca in aer Portile de Fier in România pentru a bloca traficul german pe fluviu”. O alta fotografie, realizata in aprilie 1940, este facuta pe Dunare, in România. Arthur J. Collins, in haine civile, la bordul unei nave fluviale, este unul din cei 17 australieni care s-au oferit voluntari pentru o misiune secreta a serviciilor britanice. O alta fotografie, realizata intr-un studio foto, tot in aprilie 1940, ni-l prezinta pe Arthur J. Collins impreuna cu un alt membru al comandoului: Ron Jones.
Se pare ca membrii grupului au fost capturati in timp ce incercau sa ajunga la Portile de Fier insa au fost eliberati, ulterior, din motive care ne scapa. De altfel, un an mai târziu, in aprilie 1941, in timpul invaziei Iugoslaviei, mai multe slepuri sârbesti care se indreptau spre Portile de Fier au fost fortate sa se retraga de focurile artileriei noastre, conducerea Armatei fiind convinsa ca navele urmareau sa se sabordeze pentru a bloca senalul navigabil.
Are voie?
Are sau nu voie o masina de politie sa stationeze in loc interzis? Daca politistii locali spun ca masinile nu au voie sa opreasca in statia de autobuz, masina politiei are voie?
Mihai Banu, sub control judiciar
Curtea de Apel Bacau a mentinut masura preventiva a controlului judiciar luata împotriva lui Gabriel Berca, dar a înlocuit arestul la domiciliu in cazul lui Mihai Banu, cu masura controlului judiciar, la propunerea procurorilor.
Printre obligatiile impuse lui Banu, este si aceea de a nu parasi tara, decât cu aprobarea instantei. De asemenea, ambii inculpati, cercetati intr-un dosar de trafic de influenta, nu au voie sa ia legatura cu martorii din dosar, cu familiile acestora si cu expertii.
Fostii demnitari Gabriel Berca si Mihai Banu au fost trimisi in judecata dupa un denunt facut de afaceristul Viorel Rusu. Fostul ministru de Interne, Gabriel Berca, se spune in rechizitoriu, prin intermediul lui Banu, ar fi pretins si primit, de la Viorel Rusu, suma totala de 220.000 euro pentru a interveni pe lânga membri ai Guvernului în vederea alocarii unei sume de bani catre Primaria Ardeoani, pentru achitarea unor lucrari facute de firma lui Rusu.
AVANCRONICA MUZICALĂ
Concertul de joi, de la Sala “Ateneu” se deschide cu poemul simfonic Kikimora, compus de A. Liadov. Solistul serii, pianistul Răzvan Dragnea ne mărturiseşte că lucrarea pe care o va interpreta, Concertul nr.4 din creaţia compozitorului rus Serghei Rahmaninov, este un concert foarte dificil, extrem de spectaculos, foarte dinamic, o muzică care te ţine cu sufletul la gură. “Cred că o să fie un concert foarte bun, pe care aştept cu nerăbdare să îl oferim publicului băcăuan”. Răzvan Dragnea susţine numeroase concerte şi efectuează turnee în: Africa de Sud, Japonia, Ungaria, Germania, Franţa, Italia, Portugalia, Islanda. Predă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a obţinut şi titlul de doctor.
La pupitru se află Alexandru Ganea, care va încheia programul cu paginile pline de patos romantic ale Simfoniei a III-a, “Renana” de Robert Schumann. “Revin cu bucurie la Ateneu şi consider Filarmonica, un simbol al oraşului Bacău.” Conferenţiar universitar dr. şi dirijor al Orchestrei „Universitaria” la UNMB, Alexandru Ganea se află la pupitrul orchestrelor din ţară şi Republica Moldova.
Vineri, 12 februarie, ne vom bucura de prezenţa italianului Roberto Giuffre, iniţiat în arta dirijorală de Ovidiu Bălan, la Filarmonica băcăuană. Dirijor la Orchestra Femminile Italiana, Giuffre a dirijat diverse orchestre simfonice şi a colaborat cu Institutul Italian de Cultură din Bucureşti şi Sofia, şi, bineînţeles, în cele mai importante oraşe din Italia.
El îl va acompania pe maestrul său, pianistul Luciano Lanfranchi, fost profesor de pian principal la Conservatoarele din Milano si Genova. Ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani, maestrul Lanfranchi, deţinător al Premiului “Colon”. conferit de Accademia Perez din Huelva este director artistic al Asociaţiei “Gruppo Promozione Musicale (Camogli-Genova) şi timp de 30 de ani al Concursului Internaţional “Rovere d’Oro de la San Bartolomeo al Mare. A concertat şi a ţinut cursuri de măiestrie peste tot în lume. La Sala “Ateneu” va interpreta Concertul pentru pian al lui Domenico Puccini. Rapsodia ungară pentru violoncel de David Popper, o vom asculta cu Clara Sofia Lupaşcu , elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional de Artă “O.Băncilă ” din Iaşi, câştigătoarea trofeului Emanuel Elenescu, în noiembrie 2015 la Piatra – Neamţ.
OZANA KALMUSKI ZAREA
Cum a ajuns un tâmplar sa vânda carti?
Pe strada Energiei din municipiul Bacau, la parterul unui bloc, un barbat se misca in continuu pe lânga o stiva de carti, ridicata pe patru lazi de plastic. Intr-un spatiu ingust – care a fost cândva sediul unui amanet – sunt depozitate mii de carti, editii mai vechi sau mai noi. La intrare, scrie cu litere de-o schioapa „ANTICARIAT”, iar anticarul se recomanda simplu: Costica Ionescu.
Viata lui Costica Ionescu a luat o intorsatura majora in anul 1990, când s-a trezit somer dupa disponibilizarile facute la Intreprinderea Forestiera de Exploatare si Transport (IFET) Bacau. Pe atunci, era tâmplar de meserie, iar valul disponibilizarilor l-a lovit in plin.
A incercat de nenumarate ori sa se angajeze in alte locuri, o vreme a prestat activitati sezoniere, insa, de multe ori s-a izbit de refuzul angajatorilor pentru ca este … brunet.
„Ma cheama Ionescu, iar lumea spune ca sunt tigan. Mama a fost mai bruneta si i-am mostenit pigmentul, insa, nu pot sa va spun ca sunt sau nu sunt tigan. Pentru ca am pielea mai inchisa la culoare am fost discriminat de multe ori. Din copilarie si pâna in ziua de azi, am simtit discriminarea in privirea oamenilor, in atitudine si in comportament. Sunt un om la fel ca toti oamenii si ma doare când lumea imi pune eticheta dupa culoarea pielii!”, declara Costica Ionescu.
Vând carte ieftina!
Lovindu-se mai mereu de refuzuri la angajare, omul povesteste ca si-a luat viata pe cont propriu si a inceput sa vânda dulciuri la o toneta, pe strada Mioritei. Intr-o zi, cineva i-a adus o sacosa de carti, pentru ca nu vroia sa le arunce la gunoi.
Le-a pus pe tejghea si mare i-a fost mirarea sa vada ca lumea este interesata de cartile lui. Dupa ce le-a vândut pe toate, a inceput treptat sa ia carti si din biblioteca personala (dubluri ramase de la fratii mai mari), iar de la o zi la alta si-a facut noi clienti.
Când afacerea cu toneta nu a mai mers, s-a orientat spre vânzarea de carte. Pe unele le primea, iar pe altele le cumpara la preturi modice, pentru a le vinde din nou. Si de la luna la luna, de la an la an, a ajuns sa adune mii de carti.
Multa vreme, le cara in spate si le vindea pe unde apuca. Intr-o buna zi, a dat norocul peste el si l-a cunoscut pe proprietarul actualului spatiu, care i-a oferit cu titlu gratuit incaperea amenajata intr-un colt de cladire.
„M-a tot vazut proprietarul carând cartile cu spatele si s-a oferit sa-mi puna la dispozitie spatiul acesta. Si aici m-am stabilit. Camaruta aceasta ticsita cu volume a devenit a doua mea casa. Nu câstig cine stie ce: 15 – 20 de lei pe zi. Si uite asa am crescut singur trei copii! Vând carte ieftina si chiar de se intâmpla ca vreun client sa caute un titlu pe care nu il am, fac tot posibilul sa-l servesc”, spune anticarul.
Printre clientii sai se numara bacauani de vârsta mijlocie sau parintii care au copii la scoala. Acestia cauta carti de psihologie, istorie, filosofie, medicina naturista, bucatarie sau de tehnica. Costica Ionescu spune ca a primit comenzi pentru biblioteca scolara si a vândut bine operele lui Topârceanu, Creanga, Eminescu sau Slavici.
La fel de cautate sunt cartile de medicina, marketing, management, contabilitate, religie sau dictionarele de antonime sau sinonime. Anticarul spune ca vinde carti cu preturi de la 2 – 3 lei si pâna la 10 – 12 lei.
Cine stapâneste arta negocierii isi poate imbogati biblioteca cu titlurile dorite si cu o minima investitie.
Fotbal/ Liga a II-a: S-au urcat pe Ceahlau’
Sport Club Bacau a câsttigat primul amical al iernii. Si-a facut-o intr-o maniera mai categorica decât o arata scorul.
Ieri, divizionara B bacauana s-a impus cu 2-0 pe terenul sintetic al colegei de serie, Ceahlaul Piatra Neamt. Echipa antrenata de Cristi Popovici a deschis scorul in minutul 42, prin Dumitriu si a sigilat tabela in min. 75, atunci când Druga a transformat o lovitura de la 11 metri dictata pentru un fault asupra lui Nemteanu.
Amicalul de la Piatra a prilejuit si debutul lui Belecciu, Giurgiu, Gheorghiu si Masella sub culorile Sport Clubului. Bacauanii au inceput amicalul de la Piatra cu urmatoarea garnitura: Ureche- Mihalachioae, Ursu, Belecciu, Giurgiu- Corban, Adascalitei, Dumitriu, Gheorghiu- Vraciu, Grumezescu. Au mai jucat: Miron, Tintea, Masella, Burca, Druga, Sahru, Nemteanu, Ignea, Ciuta, Dima si Tutu.
Pâna la reluarea campionatului Ligii a II-a, SC Bacau va mai sustine inca trei teste: pe 13 februarie (in deplasare) si pe 20 (acasa), cu Petrotub Roman si pe data de 16, la Suceava, cu Rapid CFR.
Viata copiilor, pusa in pericol de legi aberante
A trecut aproape un an de când Avocatul Poporului a sesizat Parlamentul si pe primul ministru cu privire la o situatie alarmanta din România – imposibilitatea autoritatilor de a proteja copiii abuzati si de a-i prelua din familii in cel mai scurt timp. Pâna in prezent, nu exista nici un semn ca guvernantii ar fi ingrijorati de siguranta minorilor.
In aprilie 2015, Avocatul Poporului a trimis guvernantilor un raport special cu un sir lung de probleme descoperite in legislatia privind plasamentul în regim de urgenta al minorilor în cazul abuzului, neglijarii, exploatarii si a oricareiforme de violenta. Institutia atragea atentia asupra pericolului in care se afla copiii abuzati, amplificat de legislatia aberanta care pune piedici tocmai celor care ar trebui sa-i salveze – angajatii directiilor de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC). Raportul venea si cu solutii legislative care ar fi avut ca rezultat final preluarea urgenta a copilului aflat în pericol si protectia efectiva, insa pâna in prezent nu exista niciun semn ca acestea ar fi fost luate in calcul.
Cazuri cutremuratoare de copii abuzati si maltratati, semnalate in mass-media, au scos la lumina o birocratie iesita din comun ce impiedica institutiile cu atributii sa ia masuri urgente de protectie. Si asta pentru ca directiile de protectia copilului sunt la mâna instantelor care, in unele cazuri, intârzie mult prea mult judecarea masurilor de plasament in regim de urgenta, desi legea prevede o procedura de urgenta în solutionarea acestor tipuri de cauze si acordarea unor termene de judecata nu mai mari de 10 zile.
Pornind de la cazuri concrete de copii abuzati pentru care s-a intârziat alarmant de mult preluarea in plasament, institutia Avocatul Poporului a solicitat directiilor de asistenta sociala si protectia copilului din întreaga tara puncte de vedere legate de dificultatile întâmpinate la instituirea acestei masuri. Din cele 43 de directii care au raspuns solicitarii Avocatului Poporului, doar 7 au spus ca nu s-au confruntat cu probleme. Restul de 36 de directii (printre care si cea din Bacau) au reclamat colaborarea dificila cu instantele de judecata, din cauza supraaglomerarii acestora si a termenelor lungi de judecata. Din acest motiv, reprezentantii directiilor au cerut ca, in cazuri dovedite de copii abuzati, DGASPC sa poata da o dispozitie provizorie în baza careia minorii sa poata fi scosi imediat din mediul in care viata le este pusa in pericol, pâna la pronuntarea instantei de judecata.
Un proces dureaza chiar si 6 luni
„Dupa depunerea solicitarii de emitere a unei ordonante presedintiale, dosarul este înregistrat în ECRIS si primeste un termen, termen care din experienta unor directii de asistenta sociala si protectia copilului nu a fost niciodata mai mic de o saptamâna. Apoi, instanta dispune citarea reprezentantilor legali ai copilului, pentru ca acestia sa-si formuleze apararea.
In unele judete, niciodata nu s-a întâmplat ca un dosar aflat pe rolul instantei sa se solutioneze de la primul termen. S-au întâmpinat dificultati si la punerea în executare a ordonantei presedintiale, deoarece au fost situatii când din cauza comportamentului agresiv al persoanei în grija careia se afla copilul nu s-a putut intra în domiciliu. În acest sens, sunt semnalate cazuri în care nu a existat sustinere din partea organelor de politie de la posturile locale, dar si cazuri în care organele de politie au comunicat faptul ca nu pot sa însoteasca personalul directiei la punerea în executare a hotarârii pentru a nu fi acuzate de violare de domiciliu”, arata Avocatul Poporului in raport.
Pe durata judecarii dosarului de plasament in instanta, au mai explicat reprezentantii DGASPC, au existat situatii în care parintii acuzati de rele tratamente s-au mutat din domiciliul cunoscut sau au ascuns copiii în locatii necunoscute. Pe de alta parte, instituirea plasamentului în regim de urgenta este intârziata si de conditia legalizarii sentintei civile (aproximativ zece zile). În cazul în care hotarârea va fi pusa în executare, executorul judecatoresc va solicita instantei încuviintarea masurii, ceea ce implica un alt termen de aproximativ 5 zile.
„În toata aceasta perioada de timp, copilul se afla în pericol în familie si atât specialistii DGASPC, organele de politie, precum si autoritatile publice locale nu pot lua nicio masura în vederea protejarii intereselor sale. Toate aceste demersuri necesita timp, fapt ce permite ca de la identificarea situatiei de abuz sau neglijenta si pâna la punerea în executare a masurii de protectie sa treaca o perioada de câteva saptamâni, timp în care copilul ramâne în mediul respectiv alaturi de agresor”, arata Avocatul Poporului.
Un Tribunal al Minorului exista doar la Brasov
Termenele foarte mari si intârzierile in solutionarea unei actiuni in instanta au drept cauza volumul mare de dosare de pe rolul instantelor judecatoresti. Ceea ce impune, dupa cum insista reprezentantii locali ai Avocatului Poporului, infiintarea unui tribunal specializat doar pe cauze ce tin de protectia copilului. „Procedura in instanta este foarte greoaie, nu se pot respecta termenele prevazute de lege, iar procesele dureaza uneori chiar 6 luni, timp in care copiii sunt in pericol. Din aceste motive, legislatia trebuie modificata in sensul de a da o putere mai mare directiilor de protectie a copilului. In acelasi timp, infiintarea Tribunalului Minorului este o necesitate de maxima urgenta pentru ca masurile de protectie a copilului sa nu mai fie intârziate sau blocate. Doar la Brasov exista un Tribunal al Minorului. Sunt complete specializate care se ocupa numai de astfel de cauze, iar termenele sunt mult mai scurte”, precizeaza Doina Sirghie, expert Avocatul Poporului Bacau.
In 2015, potrivit datelor Directiei de Asistenta Sociala Bacau, s-au oferit servicii rezidentiale pentru 27 mame si 53 de copii, victime ale violentei domestice. Specialistii de la compartimentul privind violenta domestica au gestionat 165 de cazuri de femei care au reclamat abuzuri, cu 68 mai multe decât in 2014. Beneficiari au fost 97 de copii, victime colaterale ale situatiilor de violenta.
Numele persoanelor fizice datoare la Fisc vor aparea pe internet
Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) va publica, separat, pe internet, listele cu persoanele fizice care au datorii la Fisc. Pentru persoanele fizice, masura este luata prima oara. Motivarea ei este „descurajarea acumularii de arierate bugetare de catre contribuabili”. Pentru a aparea in liste, datoria persoanelor fizice trebuie sa fie mai mare de 100 de lei, dar masura se aplica si persoanelor juridice.
Astfel, in cazul firmelor, dar si al celor care desfasoara activitati independente sau exercita profesii libere, limita este de 500 de lei. In schimb, pentru marii contribuabili limita este de 1.500 de lei, iar pentru contribuabilii mijlocii de 1.000 de lei.
Ordinul in acest sens al presedintelui ANAF a fost publicat in Monitorul Oficial. Potrivit documentului, obligatiile fiscale restante sunt cele existente la sfârsitul trimestrului de raportare si neachitate pâna la data publicarii listelor, deci primele liste sunt asteptate din luna aprilie. Dar, cei care au primit inlesniri la plata si acestea sunt in derulare, obligatiile stabilite in acte administrative fiscale a caror executare este suspendata si datoriile cu termene de plata viitoare stabilite in planul de reorganizare judiciara nu fac obiectul acestui ordin.
Listele vor cuprinde denumirea/numele si prenumele debitorilor, codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal (în cazul persoanelor fiscale) si cuantumul total al obligatiilor fiscale restante.
Organul fiscal va comunica debitorului o notificare pâna la data de 15 a primei luni din trimestrul urmator celui de raportare, cu privire la obligatiile fiscale restante. Eventualele neconcordante trebuie transmise de contribuabil Fiscului in termen de 5 zile de la data notificarii, pentru ca in caz contrar obligatiile fiscale restante notificate se considera recunoastere a datoriei
