Exista legaturi certe între cei doi termeni, cu o diferentiere probabil mai putin vizibila: primul are atributul generalitatii, iar al doilea, al exactitatii. În municipiul Bacau exista un colegiu tehnic de comunicatii purtând numele omului de stiinta craiovean Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), în care componenta de specialitate se combina fericit cu umanioarele, în special cu limba si literatura româna. M-am convins de aceasta la fata locului, dupa ce am petrecut, împreuna cu Adrian Jicu si Dorel Nistor, aproape opt ore într-o zi, asistând la lectii, convorbind cu conducerea Colegiului ori rasfoind documente scolare. Asa am putut întelege de ce mergeau lucrurile bine în urma cu decenii si de ce astazi e la fel. Citesc în procesele-verbale de inspectie texte semnate de nume sonore din învatamântul local ori national. În 1974, profesorul emerit Marin Cosmescu apreciaza, printre altele, lectia de gramatica de la anul I Scoala Profesionala despre predicativa si atributiva, cu aplicatii „pe texte destul de dificile, pe care elevii le-au rezolvat”. În acelasi an, un alt vrednic metodist, Petre Ciobanu (de la Liceul „V. Alecsandri”), lauda pe viitorii postasi, telefonisti etc. ca au discutat, siguri pe ei, „functia prepozitiei în text”. (Oare poate fi ceva mai dificil?) Dupa doi ani, universitarul iesean I. D. Laudat recunoaste potentialul profesional al Catedrei de limba si literatura româna de la Grupul Scolar de Posta si Telecomunicatii Bacau – singura unitate de acest fel din zona Moldovei. (Nu am gasit în cele trei procese-verbale referiri la scrisul elevilor.) În zilele noastre, o dascalita – Elena-Simona Vasiloiu – ne-a invitat sa asistam la patru lectii demonstrative, cu adolescenti curiosi si imaginativi. Educator si educat alcatuiesc o echipa… intelectuala, cu lozinci deloc formale: „Profesorul meu citeste!”/ „Elevii mei citesc!” De aici, la teatru, cu trupa „Istetii pamântului”: cuvânt si mesaj, rostite sub exigenta scenei. La a treia ora, directorul adjunct al Colegiului, inginerul Virgil Popa, a parasit locul de asistent oficial si a recitat, la solicitarea profesoarei, o poezie (nu frivola) de Ion Minulescu. L-am întrebat si am aflat ca în liceu a fost învatat – nu numai el – sa citeasca logic un text literar. Tot din anii de scoala a tâsnit în memoria dascalitei calamburul omofonic: „Când n-ai nai, n-ai din ce altceva sa cânti?” (La ceva timp, citesc în Pro Saeculum 5-6/2015 eseul „Cuvintele” al lui George Balaita. Prozatorul bacauan se/ne distreaza cu vorbele lui C. Negruzzi, legându-le omonimic si ortografic: maicatadeiviespuneicasaviepânandeallavie, pentru ca „lumea e plina de cuvinte, si oamenii ratacesc pe acolo ca pestii în acvariu!”) Este prilejul de a-i acorda Premiul special elevului Andrei David, obtinut la Concursul de limba româna circumscris Proiectului „Noaptea cercetatorilor”. La „N. Vasilescu-Karpen” exista un studio de radio, „Adolescenta media”, cu emisiuni realizate de elevi. Unul dintre acestia, Ioana Bour, este acum student la Comunicare si relatii publice din Bacau si redactor la Radio U.N.S.R. „Dictonul” care li se potriveste tuturor este Karpe(n) diem!, ceea ce nu înseamna ca lipseste ragazul meditativ. Dupa un an de truda, s-a decis ca Premiul „Misionarii cetatii” trebuie sa revina Catedrei de româna. În tabloul general am asezat colectivul clasei a IX-a, antrenat într-un scenariu de dramaturgie… reportericeasca. Mai limpede: aplicând datele din Proiectul „Pro genius loci”, elevii au adus în fata tuturor date despre o personalitate din zona în care locuiesc. A iesit un spectacol de toata frumusetea si… instructia, care merita continuat macar pentru adevarul din mottoul eminescian: „În aceste atome de spatiu si timp, cât infinit!”
Ioan Danila
Comunicare si… comunicatii
