– dupa accident, batrânul ranit a reusit sa ajunga acasa cu un taxi, familia a chemat ambulanta, dar din pacate eforturile medicilor de a-i salva viata au fost in zadar – omul a murit la scurt timp dupa ce a ajuns la spital – conducatorul auto a fost prins de politisti in municipiul Bacau
Teribilul accident s-a petrecut pe Calea Romanului, din municipiul Baca, si a fost surprins de camerele de supraveghere ale benzinariei din apropiere.
Din imagini se vede cum soferul de TIR il loveste in plin pe batrânul de 75 de ani, care, potrivit politistilor, se deplasa pe carosabil in zona intersectiei strazilor Calea Romanului cu Tecuciului.
Conducatorul auto opreste abia când un pieton il avertizeaza ca a dat peste cineva. Coboara de la volan, il scoate pe batrân de sub autotractor, il lasa pe marginea drumului si pleaca. Un sofer de taxi a transportat victima pâna la domiciliu, la doar câteva strazi distanta, iar de acolo familia a chemat ambulanta.
„La putin timp dupa ce a ajuns acasa nu s-a mai putut discuta cu el. Am sunat la salvare”, spuneau rudele victimei. Din pacate omul s-a stins la spital, având leziuni severe.
„Pacientul a ajuns in stare foarte grava, cu politraumatisme suferite in urma unui accident rutier, in stop cardio-respirator si nu a mai raspuns la manevrele de resuscitare”, a declarat Mirela Romanet, purtator de cuvânt la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau.
In acel moment cazul a ajuns in atentia politistilor care cu ajutorul imaginilor surprinse de camerele video ale statiei Peco au reusit sa dea de urma soferului de TIR, din judetul Arges, fiind prins pe strada Narciselor din Bacau.
„Conducatorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost negativ. Politistii au întocmit dosar penal sub aspectul savârsirii infractiunilor de ucidere din culpa si parasirea locului accidentului, cercetarile efectuându-se sub supravegherea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Bacau”, a declarat insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la Inspectoratul de Politie Judetean Bacau.
Un batrân calcat de TIR a fost scos de sofer de sub autotractor si lasat pe marginea drumului. Victima a murit la spital
Trei persoane au ajuns la Spitalul Judetean, in aceasta dimineata, in urma unui accident produs pe strada Vadu Bistritei din Bacau, in zona autogarii.
Conform politistilor, un autoturism condus de o femeie de 52 de ani a incercat sa faca stanga pentru a intra la Lidl, insa nu s-a asigurat si a intrat in coliziune cu un autoturism condus din sens opus de o soferita de 29 de ani.
În ziua de 25.02.2016, în jurul orei 20.00, pe timpul executării unor misiuni specifice pe linia prevenirii şi combaterii faptelor antisociale pe mijloacele de transport în comun din municipiul Bacău, jandarmii din cadrul unei patrule de ordine şi siguranţă publică au fost sesizaţi de către un controlor de bilete despre faptul că un cetăţean i-a pulverizat în faţă spray iritant lacrimogen.
De asemenea, acesta a precizat jandarmilor că fapta a avut loc pe fondul unei neînţelegeri între controlor şi persoana în cauză, datorită faptului că aceasta din urmă nu avea bilet şi a intenţionat să scape de control prin această modalitate.
Pe baza descrierii persoanei jandarmii l-au identificat în scurt timp pe făptuitor, constatând că se numeşte Doru S. de 56 de ani din municipiul Bacău. La controlul corporal preventiv efectuat asupra acestuia a fost găsit şi spray-ul lacrimogen.
În cauză jandarmii au întocmit dosar cu acte de sesizare pentru săvârşirea infracţiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută şi sancţionată de articolul 372 – Noul Cod Penal.
Făptuitorul a fost condus de către jandarmi la sediul Secţie 2 Poliţie Bacău pentru continuarea cercetărilor şi luarea măsurilor legale.
…Alin 1. Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun de […] substanţe iritant lacrimogene sau cu efect paralizant, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 372 Noul cod penal – Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase
Într-un cadru atipic, dat de șantierul Spitalului Municipal, deputatul băcăuan Cosmin Necula (PSD) și-a anunțat candidatura la funcția de primar al municipiului Bacău. Necula a marcat momentul intrării în campanie dând, simbolic, startul numărătorii inverse a celor 100 de zile rămase până la alegerile locale.
Parlamentarul a apărut în fața presei alături de 6 viitori candidați la Consiliul Local, lansând mesajul de campanie #SCHIMB, cu referire directă la ceea ce Necula a denumit „nevoia de schimbare după 12 ani de guvernare locală PNL coruptă și mincinoasă”. Deputatul a declarat că șantierul Spitalului Municipal este „simbolul stagnării orașului Bacău”. El a anunțat că după ce va ajunge primar va promova un proiect de integrare a viitorului Spital Municipal cu Spitalul Județean de Urgență, punând bazele unui amplu centru medical la standarde europene. Necula a mai arătat că echipa de consilieri cu care va „ataca” alegerile locale este formată din persoane nepătate, afirmând că „integritatea este vocația oamenilor cu care vreau să vin în Primărie”.
Deputatul Cosmin Necula a început numărătoarea inversă până la alegerile locale, marcând – într-un registru simbolic – cele 100 de zile rămase până la scrutinul programat la 5 iunie. Abandonând clișeele politice specifice lansării unor candidaturi, liderul organizației municipale a PSD și-a făcut public proiectul politic într-o locație neobișnuită: șantierul Spitalului Municipal. Parlamentarul a declarat că a făcut această alegere întrucât Spitalul Municipal este simbolul stagnării orașului Bacău în timpul guvernării locale PNL, marcată de corupție generalizată și minciună. În același timp, a adăugat Cosmin Necula, obiectivul medical este un punct de plecare în direcția integrării viitorului Spital Municipal cu Spitalul Județean de Urgență, soluția identificată de parlamentar fiind crearea unui centru medical de primă mărime în orașul Bacău.
„Spitalul Municipal reprezintă, poate cel mai bine, simbolul stagnării orașului Bacău din ultimii 10 ani. Sunt 10 ani pierduți de oraș, de băcăuani, dar și de proiect în sine. Administrația PNL a împrumutat zeci de milioane de euro din bănci pentru susținerea lucrărilor, iar după aproape 10 ani spitalul este departe de a fi gata. Ei au făcut doar politică pe seama acestui spital, au făcut campanii electorale și i-au mituit pe băcăuani cu taloane fictive de analize la un spital inexistent. Vom finaliza noi Spitalul Municipal, ne asumăm acest proiect pentru că băcăuanii așteaptă, după atâția ani de minciuni și hoție, soluții concrete pe acest subiect. Văd fezabilă o integrare a viitorului Spital Municipal cu Spitalul Județean de Urgență, într-un centru medical de anvergură. Este o soluție pe care am discutat-o inclusiv cu miniștri ai Sănătății și este singura formulă prin care dăm un sens acestui obiectiv construit, până la urmă, din banii băcăuanilor”, a declarat Necula.
„Vom finaliza noi Spitalul Municipal, ne asumăm acest proiect pentru că băcăuanii așteaptă, după atâția ani de minciuni și hoție, soluții concrete pe acest subiect”
Ziua porților deschise la Spitalul Municipal
Liderul PSD Bacău a mai spus că nu avansează un termen de finalizare a lucrărilor de la Spitalul Municipal, arătând că de asta s-a ocupat administrația PNL care a promis, an de an, punerea în funcțiune a spitalului, trăgându-i pe sfoară pe băcăuani. Necula a declarat, în schimb, că una dintre primele măsuri pe care le va asuma ca viitor primar va fi deschiderea șantierului de la Spitalul Municipal „pentru ca toți băcăuanii să știe pe ce s-au cheltuit banii lor”.
„Administrația PNL, candidatul acestui partid, manifestă o lipsă totală de transparență în relație cu proiectul Spitalului Municipal. Este un afront adus băcăuanilor. În complicitate cu asocierea de firme din acest proiect, administrația PNL face un joc meschin, astfel încât să se creadă că accesul în șantier ar fi interzis. Este evident pentru mine că administrația PNL are multe de ascuns în ceea ce privește șantierul de la Spitalul Municipal. Este o falsă temă că nu putem vedea, cu ochii noștri, ce e în Spital pentru că nu ni se dă voie în șantier. Avem nevoie de transparență și una dintre primele măsuri pe care le voi asuma ca viitor primar este deschiderea șantierului, astfel încât băcăuanii să știe pe ce s-au cheltuit banii lor și care este starea reală în care se află construcția și aparatura de acolo”, a mai spus social-democratul.
„Este evident pentru mine că administrația PNL are multe de ascuns în ceea ce privește șantierul de la Spitalul Municipal. Este o lipsă totală de transparență”
Mesajul schimbării în bine
Necula a apărut în fața jurnaliștilor însoțit de o echipă formată din 6 viitori candidați la Consiliul Local, între aceștia numărându-se medicii Ioana Dinu și Aurelia Țaga, Anca Sereș, fosta voce de la Radio Alfa Bacău, precum și antrenorul de înot Adrian Gavriliu. Aceștia au lansat mesajul pe care-l vor purta în campania electorală, #SCHIMB, cu referire directă la nevoia acută de schimbare după 12 ani de administrație locală marca PNL. Deputatul a declarat că este doar o parte mică din echipa cu care va intra în campania pentru alegerile locale și că orașul Bacău are nevoie, mai mult ca oricând, de o reîmprospătare la vârful administrației publice locale.
„În marea lor majoritate, băcăuanii apreciază că orașul lor se îndreaptă într-o direcție profund greșită. După 12 ani de administrație liberală închinați minciunii și corupției, băcăuanii vor să pună punct. Avem de-a face cu o corupție instituționalizată în oraș, cu un primar care conduce de la bibliotecă neavând voie să ia legătura cu subalternii săi, cu un partid – PNL – a cărui majoritate în cadrul Consiliului Local, existentă încă din 2008, a adus orașul pe fundul prăpastiei. Cred că este momentul unei binevenite schimbări, în care oameni curați să ducă orașul înapoi pe drumul cel bun. Drumul corectitudinii, al decenței, al bunului-simț. Am lângă mine, în echipa mea, oameni a căror principală vocație este integritatea. Vrem să facem schimbarea în bine în Bacău. Acesta este proiectul nostru”,
„Cred că este momentul unei binevenite schimbări, în care oameni curați să ducă orașul înapoi pe drumul cel bun. Drumul corectitudinii, al decenței, al bunului-simț. Am lângă mine, în echipa mea, oameni a căror principală vocație este integritatea. Vrem să facem schimbarea în bine în Bacău”
Integritatea pe primul plan
Oameni noi, nepătați
Candidatul provenit dintr-o familie de medici
Cosmin Necula provine dintr-o familie de medici și a intrat în administrația publică încă din 2001, ocupând funcția de jurist în cadrul Instituției Prefectului Bacău. Ulterior, Necula a făcut parte din Corpul de control al Prefectului, iar începând cu 2004 a fost consilier parlamentar. În 2008, pentru o perioadă de aproximativ jumătate de an, Cosmin Necula a activat în Consiliul Local Bacău, iar de la începutul lui 2009 a devenit secretar de stat în cadrul Guvernului României. Din 2012, este deputat în colegiul 2 uninominal Bacău, fiind ales pe listele USL. În 2013, a preluat șefia organizației municipale a PSD. La alegerile europarlamentare din 2014, municipala PSD a înregistrat un scor istoric, câștigând scrutinul în orașul Bacău cu 34 la sută, față de 15 la sută ai PNL. În februarie 2016 a fost confirmat drept candidat al PSD la funcția de primar al municipiului Bacău. Cosmin Necula a absolvit Facultatea de drept (licențiat al Academiei de Poliție „A.I. Cuza” București), având un master în drept la Universitatea „A.I. Cuza” din Iași. Necula a mai absolvit și Institutul Diplomatic Român. Este căsătorit și are un copil.
Dr. Mihaela Ion (foto) a plecat de la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate, pentru ca de joi, 25 februarie, este noul director general adjunct – medic sef al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Numirea medicului bacauan in aceasta functie a fost facuta urmare a unui concurs.
In aceste conditii, Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate (CJAS) Bacau ramâne fara presedinte – director general. Pâna la organizarea unui nou concurs, a fost numit pe aceasta functie fostul director economic al institutiei, ec. Emanoela Draghici (cu delegatie), iar ec. Daniela Bordas (cu drept de semnatura) a fost numita pe functia de director executiv Directia Economica. Din conducerea executiva a CJAS Bacau mai fac parte Dan Stoica, director executiv Directia Relatii Contractuale, si dr. Gabriela Grosu, director executiv adjunct, medic sef.
Dr. Mihaela Ion a condus CJAS Bacau, pe functia de presedinte – director general din 2013. Asta dupa ce, timp de doua mandate (2005 – 2009; 2010 – 2013) a condus Directia de Sanatate Publica. Intre 2009 si 2010 a fost si manager al Spitalului Judetean de Urgenta Bacau. A intrat in medicina bacauana in 1989, ca medic stagiar la Spitalul Judetean Bacau, iar intre 1991 si 2005 a profesat ca medic specialist medicina de familie.
Când vezi doi pescari stând de vorba, este greu sa rezisti tentatiei de a nu trage cu urechea, la ce povestesc. Ca nu-i frumos… nu se pune. Se stie ca umorul sanatos, mai rafinat, se naste din creuzetul unei bresle de mincinosi. Celebrul banc, cu numerele, din puscarie…! Nu va spune ceva? Suficient sa rostesti o cifra, ca sa bufneasca toti in râs. Florin Filioreanu si Eugen Ursu se stiu de vreo 35 de ani. Am dat peste ei cu pasul, in gara.
Au lucrat impreuna la CFR. Ca vârsta i-a scos la pensie, iar nu se ia in consideratie. Sunt oameni activi. Mai vine câte-un junghi, se mai duc banii pe-o reteta, impotant e ca sufletu-i tânar. Eugen e grabit. Vremea-i buna si abia de-si cumparase niste viermisori. Promite ca ne mai intâlnim. Florin e cu maybak-ul. Asa-i zice el triciclului electric, de la care nu lipseste steguletul cu tricolor. Dupa un accident urât de masina, are probleme cu mersul.
„Sunt motorizat. Mi-aduce aminte de când eram copil, venit pentru prima data la Bacau. Ne-a urcat tata in prima din trasurile care asteptau in spatele garii. Erau trei. Când a sfichiuit birjarul si a zis… cea Balan!, nu stiam de ce sa ma prind. Avea arcuri moi si ne legana de parca eram intr-o barca. Asa ma zgâltâie si asta (mângâie delicat ghidonul), prin gropile de pe strazile din Bacau. Tin minte ca am mers atunci de am mâncat peste la restaurantul din Parcul Trandafirilor. Ne-am dus dupa aia… sa vedem plutele de pe Bistrita, de pe podul vechi din lemn ce ducea spre Serbanesti. Daduse peste tot verdele ala crud de primavara.
Cred ca era zi de sarbatoare sau duminica. Abia venisera flacaii din prima serie de plutasi. De-a stânga si de-a dreapta malului erau o puzderie de pescari cu undite. Se miscau ca burduful de la acordeon, sau cum faceau valuri in tribune spectatorii, pe vremea lui Seche, când mai vedeam si noi fotbal. Pescarii aia de duminica chiar faceau scurta la mâna. Cât peste era atunci…! Astea-s primele mele amintiri despre Bacau. M-a nascut mama in Bucuresti. Tata era militar prin Baragan. L-au mutat cu serviciul aici. Am copilarit printre vagoane, in Cartierul CFR.”
„Sunt un pescar pârât”
Florin a urmat scoala primara in Bacau si liceul la Iasi. Amprenta cailor ferate lasa urme. Urmeaza cursurile de impiegati de miscare, tot la Iasi, si primeste repartitie la Regionala Adjud. „Mi-a facut-o seful de atunci, când m-am prezentat sa aflu care-i primul meu loc de munca: «daca tot ai terminat primul din promotia ta, te dau la prima gara de lânga Bacau, Halta Letea. Si-am ucenicit acolo câtiva ani pâna m-am intors in cartier, impiegat si apoi sef de tura la gara din Bacau.” Dupa 30 de ani batuti pe muchie, in 2003 a iesit la pensie.
Florin Filioreanu
Iubind sportul, având si inclinatie la scris, publica inca din anii ‘70, in mai multe publicatii locale si nationale, reportaje având ca subiect sportul bacauan. Dupa 2000, devine reporter de stiri, transmitand in direct – odata cu evolutia tehnicii- desfasurarea evenimentelor din teren, la radio si televiziune. Comentator sportiv, scrie carti despre aceasta fascinanta lume a performantei, dar si despre meseria lui. Cel mai reprezentativ volum, „Sala de asteptare”, editura „Vicovia” 2005, face o radiografie neconventionala a transportului feroviar din Moldova. „Nelutule! Ce sa-ti zic eu despre pescuit? Stii ca sunt un pescar pârât. Noroc de voi cu concursurile de Cupa presei ca am mai invatat câte ceva. Mai mult pe margine… la un gratar. Mai tii minte acum patru ani, la concursul de la Traian, când a cedat maybak-ul in panta si-ai venit de m-ai recuperat?” Am scris atunci in “Desteptarea” despre patania lui si i-am admirat tenacitatea.
Somnul de doi metri
“Dar sa stii! Poti sa treci acolo ca am fost de multe ori la peste, mai ales in Delta. Mi-aduc aminte de una buna, la Crisan, lânga Lacul Bogdaproste. Ne-am cazat la tanti Petrina. O gospodina strasnica, din aia cu piscaturi la limba. «Carati atâtea cu voi si nu s-a legat de mâna voastra nicio bucata de pâine? S-a terminat malaiul. N-am cu ce face mamaliga sa va dau la ciorba! A uitat barbatul asta al meu sa cumpere de când tot se plimba cu turistii. Dar va fac eu o pâine…!». Si-a adus o stiuca mare, nu stiu cum i-a scos oasele, cum a copt-o si-a rumenit-o. Când a pus-o pe masa, arata ca pâinea aburinda, abia scoasa din cuptor. C-o mâna rupeam din stiuca si cu cealalta, abia de apucam sa duc lingura la gura.”
Recunoaste ca femeia avea strategia ei de marketing, ca si sotul de altfel. „Barbat-su m-a urcat dimineata in lotca, ca ma duce la plaurul lui sa pescuim. Erau vreo trei ore de vâslit. Dupa o jumatate de ora imi spune ca trebuie sa facm o pauza, sa trecem pe la o baba. Ma-ntrebam si eu, ce baba sa locuiasca prin stuful ala? Trage lânga o salcie batrâna, baga mâna in scorbura si scoate o sticla. Ma cinsteste. Aducea a votca dar era mai tare. Avea el aranjamentele lui de troc cu lipovenii. Si-am oprit pe la cinci babe. Ajungem la amiaza la plaur. Crescusera gradele. Intindem sculele. Scandal! Au venit peste noi doi pescari catraniti, ca ala-i plaurul lor. Nu era Bogdaproste. De-atâtea babe se ratacise mosul. Ne-am intors seara fara niciun peste.”
M-a facut curios cu somnul de doi metri. Mai aveam si noi namile din astea pe Siret. Or mai fi? „M-a rugat un coleg, tot impiegat, Marius Creanga, sa fac o tura in locul lui, ca are o problema. A doua zi, noaptea, pe la unu, dupa ce trecuse trenul de Galati, sunt chemat prin statie la Biroul de miscare. Parca-l vad si-acum, calare pe namila, cum statea ca vânatorul pe trofeu, cu pusca ridicata. Numai ca el tinea undita. Se adunasera calatorii ca la circ. Si-l aud. «N-am prins nimic, l-am cumparat!». Dimineata, l-am luat, eu de coada si mai multi de pe laturi, si l-am dus in cartier sa-l transam. Asa de tare ne-am priceput… c-am facut o mizerie…! Nu mai zic de miros!” Umblu la sertarasul lui cu povesti. Se prinde! Râde!
„Sa-ti mai zic una, din ‘88, când eram in cantonament cu echipa de handbal fete, la Eforie Nord. Atunci eu si cu nea’ Sandu, antrenorul, am cazut de guvizi. Au organizat fetele un concurs de pescuit. Ele au pescuit doua galeti, noi nimic. A trebuit sa-i curatam pe toti, drept pedeapsa. Asa ca de-atunci n-am mai vrut sa aud de guvizi. Ei! Manânc orice fel de peste, numai sa fie bine gatit. Da’ vorbeste cu Eugen, el e pescar adevarat!”
Vânatorul e vânat in frunte, pescarul la incheietura mâinii
Dupa mai multe telefoane si reprogramari, ma intâlnesc cu Eugen Ursu la el acasa, in cartierul CFR. Adie un vânticel caldut. Boarea zboara peste gard si mladuie tufele de ghiocei din gradina frumos intretinuta. Imi urmareste privirea admirativa. Ma taie din melancolie.
„Nu e meritul meu. Partenera!” Stam afara, la o masuta pe care s-au deversat plute, arcuri, cârlige, monturi. In general cam tot ce un pescar care se respecta nu arunca, cu gândul ca se mai poate recupera ceva. Când ii vezi atitudinea… prima oara, ai senzatia ca n-are treaba cu tine dar vrea sa te puna la treaba. Hâtru devine dupa ce trece de stadiul de circumspect. I-am calcat omului batatura. Nu-i de saga. Nu prea am de unde sa-l apuc. E-n ograda lui. Trag cu ochiul spre fundul curtii. Nu vad nicio cusca pentru câine. De asta-mi plac mie oamenii cu personalitate… când intru cu pantofii lustruiti in intimitatea lor. Si mi-o spune direct: „Eu nu ma uit la televizor, nu citesc presa, nu ma intereseaza pagina aia cu cruciulite, care – cum s-a mai dus. Mai bine merg la peste”.
Eugen implineste la sfârsitul lui septembrie, 59 de ani. A iesit la pensie legal. Cu tot cu sporul grupei – care reglementeaza conditiile dificile de lucru – a adunat pe Cartea de munca, 43 de ani si 8 luni. N-au cazut din cer. Dupa ce-a absolvit Scoala de Mecanici de Locomotiva, de la Galati, a luat-o de la zero cu practica. Intâi fochist, pe locomotivele cu abur, apoi ajutor de mecanic si mecanic pe cele Diesel, apoi ajutor de mecanic si mecanic pe cele electrice. Si, dupa o anumita vârsta, a devenit si el sef. Sa-i coordoneze si indrume, pe tinerii tot mai putini doritori de a cunoaste tainele unei meserii, fara cautare. Are multe de spus si le inregistrez. Mai ales ca baiatul, tot Eugen, 34 de ani, duce mai departe traditia. Este mecanic de locomotiva de 11 ani. Pastrez spusele zise, pentru urmatoarea poveste… cu gara. Revenind la pasiune, imi arata permisul de pescuit si chitanta. „Vezi ce scrie aici? Fii atent la mine! Pescuiesc de la sapte ani pe Siret. Am inceput-o si eu cu varga de alun, boldul indoit, ata.
Am vizat permisul! La Galati! Ca pensionar, de la saizeci si cinci de ani in sus, ar trebui sa beneficiez de niste reduceri. Eu sunt pensionar, saptesprezece milioane, dar n-am vârsta. La AJVPS Galati e 62 de lei taxa. M-am dus si la astialalti, la ANPA. Viza m-a costat un timbru fiscal de doi lei. Pai mai e de trait dupa atâtia ani de munca? La Bacau taxa pe an e de 90 de lei. Nu-s aceleasi ape…? Sunt in regula! Ce-or sa-mi faca?” Multe povesti. Pacat sa le risipesc din lipsa de spatiu. Trebuie lamurita vânataia din frunte. Mi-a soptit cum apare. I-am acceptat provocarea de a merge impreuna la o… beldita. Cred ca vrea sa ma verifice. Nu am terminat povestea. Florin, Eugen, Octavian, ma invata ca istoria nu o afli numai din carti. Se plimba vie printre noi, prin „Garile Bacaului”.
Radu Rosetti povesteste intr-una din cartile sale de memorii, despre ursii de la Pralea si relatiile acestor animale cu oamenii din zona.
„Niște ființe care jucau un rol însamnat în viața de la Pralea erau urșii. Din pricina defrișării unor întinse întinderi de păduri, samanate pe urmă cu păpușoi, unele de tata și altele de țarani, și a tăierii altor întinderi pe care crescuse acuma niște țihle impenetrabile, aceste dihănii găseau acolo, cu începere de la sfîrșitul lui iulie, o camară bine aprovizionată, pe lîngă culcușuri ce le puteau crede tefere.
Păpușoii și vitele locuitorilor satelor de pe împrejur aveau prin urmare foarte mult de suferit din pricina acelor fiare, mai cu samă acele ale bieților prăleni. Țin bine minte cum, într-o seară de la începutul toamnei anului 1857, după căderea nopții, eram adunați, cu mic, cu mare, pe cerdacul dînd înspre ograda din față, culcați pe niște saltele așazate pe scîndurile acelui cerdac, iar în fața noastră, în ogradă, ardeau focuri de baligă pentru a ne apara de țînțari. Pe lîngă tata și mama, mai erau cu noi moșii noștri, Lascar și Mitică, precum și musafiri veniți pentru vînat. Deodată auzim, parcă veneau din a doua ogradă, niște strigăte, de:
— Săriți, oameni buni, săriți că mă mănîncă ursul! Nu mă lasați! Nu mă lasați!
Tata, moșii mei, musafirii, vatavul Iancu au pus mîna pe puști și au alergat înspre locul de unde porneau strigătele. Dar Iozef, despre care voi vorbi mai jos pe larg, a cărui casă era megieșă cu ograda de unde porneau strigătele, a apucat înaintea lor, căci a avut numai să sară peste gard: Ajuns acolo, a văzut un om ferindu-se de un urs voinic de ale cărui îmbrățoșări scapa numai mulțămită prezenței de spirit a socru-său, un moșneag olog, care arunca întruna în urs cu tăciuni aprinși ce-i lua dintr-un foc mare, arzînd dinaintea lui.
Ursul mai era foarte stingherit în mișcările lui de un cățăluș care necontenit îl apuca de labele de dinapoi. Dihania se apropiase foarte încet și, cînd l-au auzit mîncînd și mormăind, stăpînul ogorului a avut imprudența să arunce într-însul cu o bucată grea de lemn aprins. Se vede ca lovitura astfel primită de urs l-a durut, căci îndată s-a răpezit la om, iar acesta a început să fugă și să strige.
Cum a auzit glasurile acelor care veneau, fiara a dat dosul și a luat-o la sănătoasa prin păpușoi, dar Iozef a avut vreme să aprindă într-însul, nimerindu-l drept în inimă.
Altă dată, în acelaș an, erau la noi un număr de musafiri, cu care mersesem, în mai multe trăsuri, să prindem păstrăvi în pîrăul Căiuțul Mare și în niște heleșteie din pădure, la cîțiva kilometri de sat, și ne-am întors pe cînd era încă ziuă.
Deodată vezeteul trăsurii din cap, în care se găseau mama și cu o vară a ei, iar eu eram pe capră, oprește caii și, arătînd cu biciul peste pîrău, zice întorcîndu-se către mama: — Ursu!
Ne uităm cu toții în direcția aratată și vedem, peste pîrău, pe o ridicătură de stîncă lată, în formă de podiș, la vro șasezeci sau optzeci de pași de noi, o căruță desjugată, plină de păpușoi culeși dintr-o curătură de mai la deal, și pe dînsa, un urs mîncînd păpușoi fără ca prezența noastră să-l fi îngrijit.
Numai după ce toate trăsurile s-au oprit și ocupanții lor au început să-și comunice părerile cu glas din ce în ce mai ridicat, văzut-am că Martin se dă jos încet din căruță, apucă cu pas liniștit la deal și dispare în pădurea care se întindea pănă la acea stîncă”.
Picasso, Dali, Cervantes, Unamuno, Pedro Calderón de la Barca, Lope de Vega. Aceasta este ordinea in care, adolescent fiind, am reusit sa ma strecor, timid, cu ajutorul neuitatului Mihail Andrei si al unei minunate blonde binevoitoare de la biblioteca judeteana bacauana, in universul fascinant al spiritualitatii spaniole. In urma cu vreun an, cautam prin librariile spaniole Don Quijote, intr-o varianta ilustrata pentru copii. Librareasa, bun psiholog, mi-a oferit si “Tres novellas ejemplares y un prólogo”, minunata carte a lui Miguel de Unamuno, spunându-mi ca si el este “un erou al spaniolilor”. Condamnat la saisprezece ani de inchisoare pentru “injurii” aduse regelui, a pretuit libertatea mai presus de orice, a avut gândul “mereu nou, mereu profund”… I-am marturisit ca nu cunosc spaniola, ca doar o ghicesc, asa ca… Mi-am amintit ca aveam acasa “Trei nuvele exemplare si un prolog”. Si nu doar atât. Printre altele, aveam si niste notite juvenile in care notasem – cine stie de unde – niste gânduri din Unamuno. Când Siguranta il obligase sa ia drumul exilului, in 1924, intr-o gara in care lumea il aplauda, a spus: “Am sa ma intorc, si nu cu libertatea mea, care nu valoreaza nimic, ci cu a voastra”. Am notat gândul acesta in 1970, când nu prea stiam ce inseamna dictatura. Tot atunci am notat acest gând, aceasta extraordinara perspectiva psihologica: “Pe un om adevarat il descoperi, il creezi, intr-o clipa, intr-o fraza, intr-un strigat. Ca in Shakespeare. Si dupa ce l-ai descoperit astfel, dupa ce l-ai creat, il cunosti mai bine – poate – decât se cunoaste el insusi”.
Am regasit in Prolog la fascinanta “Trei nuvele exemplare si un prolog” (Editura Moldova, Iasi, 1991, pag. 17-29) toate gândurile acestea cuceritoare. Si tot in Prolog am regasit “povestea” cu cei trei Ioni si cei trei Toma. S-o reamintim… “Atunci când stau de vorba doi, Ion si Toma, la conversatie iau de fapt parte sase, care, care sunt: Trei Ion…1. Ion cel real, cunoscut doar de creatorul sau. 2. Ion cel ideal al lui Ion – niciodata cel real si adeseori foarte deosebit de acesta. 3. Ion cel Ideal al lui Toma; niciodata Ion cel real sI nici Ion al lui Ion, ci adeseori deosebindu-se foarte mult amandoi. Trei Toma… 1. Toma cel real. Toma cel ideal al lui Toma. Toma cel ideal al lui Ion” (Op. cit. , pag. 21). Multa vreme am crezut ca aceasta “cheie” de decriptare a universului nostru spiritual este oferita de Unamuno. De fapt, cu admiratie, Unamuno il citeaza pe Oliver Wendell Holmes, dezvoltând acel “ceea ce esti, ceea ce crezi ca esti si ceea ce crede despre tine celalalt” (Ibidem).
De la Unamuno am priceput ca omul – fie el papa, rege, savant, geniu sau muritor de duzina – este un ghem ciudat de contradictii, o fiinta in care locuiesc de-a valma “cele sapte virtuti si cele sapte vicii capitale opuse: este orgolios si umil, lacom si retinut, lasciv si cast, invidios si milostiv, zgârcit si generos, lenes si harnic, mânios si rabdator. Si poate scoate din el insusi la fel de bine pe tiran si sclav, pe criminal si sfânt, pe Cain si Abel” (Ibidem, pag. 26). Unamuno m-a ajutat sa-l inteleg cel mai mult pe Cervantes: “…Don Quijote si Sancho nu sunt ai lui Cervantes si nu sunt nici ai mei, sunt ai tuturor acelor care si creaza si re-creaza. Sau mai bine zis, sunt ai lor insile, iar noi, când ii contemplam si cream, suntem ai lor” (Ibidem, pag. 27). Scrutând opera lui Unamuno, il asez mereu – ca filosof, prozator, profesor, eseist, poet, dramaturg, teoretician, om – in galeria unor spirite care cuceresc seducator lumea: Dostoievski, Cervantes sau Umberto Eco.
Chiar nu știu ce să zic despre „inventia” asta. Am auzit ca luna respectiva este decretata ca fiind „luna iubirii”, dar nu prea stiu cum sa înteleg asta. Ma rog, exista doua sarbatori dedicate iubirii, una importata, Sfântul Valentin, si alta autohtona, Dragobetele, dar de ce sa existe numai o luna a iubirii, calendaristic stabilita? Mie îmi displace profund “repartizarea asta”, desi sunt nascuta în februarie si as putea fi favorizata cumva – as putea avea parte de mai multa iubire? Ma întreb. Oricum, mie repartizarea pe luni ale anului ale iubirii, nu-mi convine. Eu as vrea ca iubirea sa nu aiba calendar. Sa ma bucur de ea oricând, sa o pot darui si primi, fara date fixe. Sunt încapatânata, recunosc, dar nu renunt la micul meu romantism. Sau mare? De ce nu? Oricum, pentru ca marketingul în zilele noastre învinge tot, m-am “aliniat” si eu, si fac anumite cadouri de zilele respective. Mai precis, cumpar carti despre dragoste, si le fac cadou. Baietilor mei, în primul rând (gândindu-ma ca ei le vor rasfoi, macar, cu iubitele lor), pe care as vrea sa-i câstig pentru placuta (si foarte folositoarea) zabava a lecturii, cum spune cronicarul. Reproduc (fiindcă îmi place foarte mult) citatul din Miron Costin: „nu e alta mai frumoasa si mai de folos în toata viata omului zabava decât cetitul cartilor”. Nu stiu daca am succes întotdeauna cu întreprinderea mea, dar stiu ca nu renunt. Poate, ca, odata si odata, ea va prinde. Acum, mai mult ca oricând, ma înversunez, desi nu-mi sta în fire, dar când vad cum a decazut studiul umanioarelor în programele scolare, am o motivatie suplimentara.
Sigur, marile carti, marile piese despre dragoste sunt multe în istoria universala a literaturii, a dramaturgiei, si mereu se vor scrie alte povesti despre iubire, pentru ca ea este mai puternica decât moartea, mai puternica decât ura. Dar eu am câteva preferinte constante, la care ma întorc de fiecare data. De pilda, recitesc câteva pasaje din romanul lui Ernest Hemingway (inegalabilul Papa Hem) „Pentru cine bat clopotele”, unde sunt câteva pagini tulburatoare despre dragoste. Si anume, acelea în care tânara eroina Maria (interpretata, în ecranizarea dupa roman, de Ingrid Bergman, absolut minunata, pura, luminoasa, ravasitoare!) îi marturiseste lui Pilar (batrâna tiganca aspra, patimasa, întruchipata, coplesitor, în acelasi film, de extraordinara Anna Magnani, incandescenta, care te frige, pur si simplu, privind-o) ca si-a petrecut noaptea cu Ingles, simtind cum “se topeste pamântul, si ca putea muri fericita în acele clipe”. Iar Pilar îi spune ca niciodata pamântul nu se topeste mai mult decât de trei ori în viata, în momentele acelea când un bărbat si o femeie devin o singura fiinta, iar pentru cei mai multi oameni nici macar odata. Desi, cu totii îsi doresc iubirea, si cred ca a lor, si numai a lor este unica, deosebita de tot ce au trait altii. În fine, fecare cu iluziile lui, caci fara ele viata ar deveni de nesuportat. Numai ca, nu stiu cum se face, dar tare se mai destrama ele repede, si ce apare dincolo de zona lor ideala este ceva urât si meschin, cel mai adesea. Spun asta, pentru ca, mereu aflu despre cum se destrama cupluri, altadată faimoase. Care-si spun adio, dupa o perioada frumoasa, spectaculoasa din viata lor, ca asa-i amorul, un copil pribeag. Si asta-i viata. Cu toate astea, partea romantica din mine se tot iteste, nu-mi da pace, desi as trai mai confortabil fara ea. Fac ce fac, si-mi tot amintesc niste fraze din romanul despre care vorbeam la început, si anume vorbele lui Ingles, la despartirea de Maria, înainte de a pleca într-o lupta unde stia ca va muri: „Atâta vreme cât va exista unul dintre noi, vom fi împreuna. Fiecare în parte suntem noi doi”. Pasaj superb, iesit de sub pana unui mare scriitor. Fiecare în parte suntem noi doi, acest adagiu romantic ma urmareste în acest precoce, în februarie, început de primăvară. Dar îmi place, recunosc, mai ales sentimentul de împrimavarare launtrica, îmi face bine, e ca un suflu de nedomolita tinerete.
* interviu cu dr. Iulia Belc, medic primar de Recuperare Medicala, Medicina Fizica si Balneologie, care ofera consultatii la Physiokinesis Bacau.
Este minunat sa vezi cum in urbea noastra apar si se dezvolta noi centre private de sanatate, ca o alternativa viabila la serviciile de stat. Astazi ma voi opri la cabinetul de recuperare medicala Physiokinesis, un loc cu totul deosebit, frumos, cochet, cu o ambianta prietenoasa, calda, in care te simti bine, in siguranta si mai ales, pe mâini bune. O muzica in surdina, un zâmbet cald si o mâna ferma m-au întâmpinat si, ca prin farmec, emotia, retinerea si usoara teama s-au risipit.
In anticamera asteptau un pacient cu o cârja, alaturi de sotia sa. Pe fata lor se citea o neliniste, emotie. Au venit pentru ca au auzit ca in Bacău functioneaza un cabinet modern de recuperare, iar azi consulta o doctorita din Bucuresti. Mi s-a spus ca pâna dupa orele 20 nu voi putea sta de vorba cu doamna doctor, consultatiile erau programate din 30 in 30 de minute si nu se permite nicio abatere de la programare. Intre timp mi s-a facut o prezentare a cabinetului. Echipamentele nu semanau cu ceea ce mai vazusem înainte, peste tot înalta tehnologie, fiecare cu o destinatie speciala si performante, confirmate de rezultate obtinute de mari sportivi ai României. Doamna Catalina Marchis îmi prezinta fiecare aparat, cu profesionalism si mândrie in acelasi timp. Oriunde îmi îndreptam privirea zaream echipamente si accesorii care îmi stârneau uimirea, curiozitatea si admiratia.
In sfârsit, consultatiile s-au terminat si intru cu bucurie si curiozitate in cabinetul de consultatie. Aici am parte de câteva surprize: intr-un ambient cochet, neconventional, un echipament sofisticat cum nu mai văzusem. „Este un sistem global de evaluare, analiza si monitorizare a posturii corpului si amprentei picioarelor. Se numeste Global Postural System, cu ajutorul lui evidentiem principalele abateri de la o postura normala a coloanei vertebrale, bazinului, piciorului si putem evalua progresele înregistrate de pacient in urma programului personalizat de recuperare”, aduce clarificarile necesare doamna doctor, care m-a întâmpinat cu un zâmbet si o strângere calda de mâna.
– Bine ati venit in Bacau! Cât am asteptat am vazut iesind oameni cu zâmbet pe buze, multumiti si cu cuvinte frumoase la adresa dumneavoastra. Este un lucru încurajator. Spuneti-ne câteva lucruri despre dumneavoastra!
– Sunt medic primar de Recuperare Medicala, Medicina Fizica si Balneologie. Am o bogata experienta acumulata in multi ani de meserie, initial in sistemul de stat si ulterior in cel privat. Ca medic specialist in acest domeniu am debutat, m-am format si dezvoltat timp de 13 ani la Sanatoriul Balnear & Recuperare Techirghiol. Dupa cum stiti, este un stabiliment medical de renume, cu o capacitate foarte mare, spre care se indreapta pacienti din toata tara, cu suferinte diferite: reumatismale, ortopedice, post traumatice, neurologice, dermatologice, ginecologice. Aici, in urma unor examene si concursuri deosebit de serioase, am urcat câteva trepte in cariera, am devenit medic primar, apoi medic sef de sectie si in ultimii 7 ani am fost director medical. Port o amintire foarte frumoasa acestei perioade. In anul 2007 am facut o mare cotitura, am acceptat o provocare, am parasit definitiv sistemul de stat si am trecut in privat, intr-un centru de renume international, la „Ana Aslan Health SPA” din cadrul Hotelului Europa din Eforie Nord. Un mare centru balnear, cu abordare profilactica, curativa si de recuperare, dar si geriatrica, estetica si wellness. Cu mândrie pot confirma bunul renume in lume al balneologiei romanesti, a namolului de Techirghiol si a produsului Gerovital. Este imbucurator sa vezi cum strainii vin sa se trateze in România, sau români operati in strainatate isi fac recuperarea in tara. Atât la Techirghiol, cât si la Eforie Nord am avut multi pacienti si din Bacau. In anul 2014 am acceptat o noua provocare si m-am mutat in Bucuresti la un SPA Medical, Premier SPA, singurul spa medical & wellness de 5 stele. Aici am luat cunostinta cu o dotare de exceptie, intr-un ambient elegant, rafinat. Echipamentele ultramoderne si profesionalismul echipei sunt elementele de atractie pentru multi dintre sportivii de performanta, care se refac dupa accidentarile din marile competitii.
– Cum ati ajuns sa aveti aceasta colaborare cu cabinetul Physiokinesis din Bacau?
– Dupa cum ati putut constata, îmi plac provocarile. In plus, am convingerea ca nimic nu este întâmplator in viata mea. Am cunoscut oameni minunati in momente potrivite. Asa s-a întâmplat si de aceasta data. Dotarea de exceptie cu echipamente de fizioterapie din Premier SPA si mai ales rezultatele favorabile si rapide obtinute cu acestea, contribuind la reîntoarcerea cu medalii a sportivilor nostri din competitii nationale si internationale, mi-au îmbogatit experienta, sporit încrederea, pasiunea si setea de a cunoaste cât mai mult despre acestea. Ca urmare, distribuitorii de echipamente au început sa îsi prezinte oferta „la lucru”, beneficiind si de împartasirea experientei acumulate. In felul acesta am cunoscut-o pe doamna Catalina Marchis. Ma bucur foarte mult ca a înteles potentialul si ineditul acestei aparaturi, pe care, dupa cum puteti vedea, a adus-o si la Bacau. Ba mai mult, a dotat acest cabinet cu multe alte echipamente de top, extrem de utile in evaluarea, monitorizarea si tratamentul recuperator. Este o încântare sa vezi un asemenea centru de recuperare. Aici întâlnesti pe lângă dotare, un mediu extrem de prietenos, profesionalism, seriozitate si mai ales mult suflet, aplecare spre fiecare caz in parte. Propunerea de colaborare constituie pentru mine o noua provocare, pe care am acceptat-o, dupa cum puteti constata.
– Care sunt principalele categorii de pacienti carora va adresati?
Dr. Iulia Belc: Dupa cum ati putut vedea, sunt pacienti de vârste foarte diferite, de la copii pâna la vârstnici, cu patologii diferite. Cu ajutorul acestui GPS, posturograf, putem depista precoce tulburarile de statica ale copiilor, cum ar fi scolioze, cifoze, dezechilibru de bazin, tulburari de statica ale piciorului. Tratamentul strict individualizat cuprinde kinetoterapie, electroterapie (LASER, TCARE, socuri termice), aplicarea de kinesio tape si talonete adaptate conditiilor speciale. Astazi am vazut pacienti cu o patologie extrem de variata: reumatismala, ortopedica, post traumatica, neurologica. Cabinetul prin dotarea sa poate raspunde solicitarilor variate.
– Va multumesc pentru timpul acordat la acest ceas înaintat de seara si speram sa va revedem cât mai curând in Bacau!
– Ma simt onorata de atentia acordata si cu siguranta voi reveni periodic.
La Colegiul National „Vasile Alecsandri” a fost lansat joi, in holul mare al unitatii de invatamânt, in prezenta elevilor si profesorilor, proiectului national Patrula Eco, proiect care se desfasoara in liceu pentru al doilea an consecutiv. Coordonatorii sunt prof. Loredana Ghelasa – director adjunct si prof. Doina Capsa.
Activitatea de debut s-a intitulat „Manânca responsabil”, unde invitat special a fost nutritionistul Claudiu Panainte, care a purtat un dialog deschis cu toti cei prezenti. Activitatile aferente proiectului Patrula Eco se vor desfasura pe durata intregului an scolar 2015 – 2016. Numele ales patrulei de la „Alecsandri” este „Respiram un aer curat”, iar mascota si imnul au fost desemnate in urma unui concurs de idei la care au participat peste 150 de elevi.
Patrula Eco este un concurs national de responsabilitate sociala dedicat gradinitelor, scolilor sau liceelor care doresc sa se implice si in programe de educatie pentru mediu. Concursul, dincolo de premii, ofera posibilitatea implicarii colegiului in rezolvarea problemelor de mediu, alaturi de partenerii institutionali locali.
„In primul an de derulare, acest proiect national a fost ales de Consiliul de Administratie al Colegiului ca fiind cel mai bun proiect derulat in scoala pe parcursul anului scolar trecut. Este o realizare pe care o datoram elevilor, profesorilor coordonatori, directorului colegiului, prof. Calin Boamba, dar si celor care s-au implicat in activitatile proiectului. Totodata, acest proiect s-a situat pe un fruntas si pe tara, locul 40 din peste 360 de proiecte.
Sunt implicati toti elevii colegiului, atât de la gimnaziu, cât si de la liceu, iar activ, peste 100 de elevi. Luna aprilie, de exemplu, va fi o activitate de «Luna padurii», unde vor fi oferite premii si de la Directia Silvica.” prof. Loredana Ghelasa, director adjunct CN „V.Alecsandri”, coordonator de proiect
Soarta limbii române i-a preocupat mai mult pe cei de la începutul veacului trecut decât îi preocupa pe cei de azi. La o suta de ani, merita sa le pomenim numele celor trecuti în vesnicie în 1915 si asezati de Nicolae Iorga într-un panoptic devenit o adevarata vedeta editoriala: „Oameni cari au fost” (editii: 1911, 1934, 1934-1939, 1967, 2009). Portretist inegalabil, istoricul înalta meritate ode celor ce au trecut în eternitate în 1915, dar si altora, care au ramas în constiinta româneasca prin faptele lor de spirit.
Matematicianul N. Culianu, rector al Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi, s-a distins – printre altele – printr-„un grai asezat si dulce”.
Istoricul Dimitrie Onciul „reusise a da icoana adevarata, întru cât se poate reconstitui, a partii celei mai vechi si misterioase din viata noastra ca popor”.
Poetul Al. Sihleanu (1831-1857), „studentul de la 1850, era mai serios, mai real”, când totul „astazi se imita, ba chiar de filologi maturi, cari-si cheltuiesc astfel degeaba vremea în care pot da o etimologie noua”.
Cam în acelasi timp, V. Alecsandri s-a remarcat ca „un poet de lupte”, cu „poezii prin care o epoca întreaga – mai multe generatii – s-a înaltat si s-a facut mai buna”.
Alt poet, Emil Gîrleanu, a fost „chinuit de acea dorinta a perfectiunii formale”.
Carturarul Stoian Novacovici, autor al unei „Gramatici a limbii sârbe” (1894), e dintre „acei eruditi din veacul al XVIII-lea cari mureau cu mâna pe condei”, iar istoricul german Karl Lamprecht lasa acelasi regret: „De pe catedra de la Leipzig nu se va auzi glasul lui încet pâna la soapta, strecurând subtil, într-o forma asa de familiara, cele mai înalte si grele adevaruri”.
Pe un prieten al românilor, contele Bellegarde, „l-a interesat vederea” acestora si „s-a aplecat sa le auda graiul”, caci „va fi simtit în fundul fiintii sale un rasunet al sângelui sau latin”.
Directorul de gimnaziu brasovean Virgil Onitiu „a compus carti de scoala în spirit modern si a scris si opere literare, într-o limba frumoasa, care l-au facut sa fie ales membru corespondent al Academiei Române”.
Dintre toate textele publicate de N. Iorga în 1915, cel care vorbeste limpede despre contributia unui carturar la apararea limbii este intitulat „Suflete îndoite” si este dedicat omului politic Io(a)n Lahovary (1848-1915), doctor în drept si licentiat în litere la Paris, ministru plenipotentiar în Franta, apoi ministru de Externe s.a.m.d. Între mai multe scrieri politice, sociale, juridice ori economice, si-a facut loc o pledoarie pentru integritatea graiului strabun: „Cum s-a stricat limba româneasca” (1911). N. Iorga lauda osârdia acestui om „cu ochii la steagul tarii, tiind în mâna dafinul unirii”. Amenintarile la adresa limbii nationale erau „navala neologismelor si substituirea altei sintaxe”. „Vorbea frantuzeste cu familia si intimii”, dar „discursurile lui erau cu adevarat în româneste. Stia bine limba – o întelegea si o iubea”. Poate „de aceea voia el limba mai curata, mai exclusiva, mai conservatoare si decât noi”.
Nevoia de modele a noastra pare satisfăcuta.
Silviu Geana si Marin Stoicescu (in medalion), la mitingul FAP
* ei au protestat impotriva noului Regulament de valorificare a masei lemnoase si considera ca prejudiciul adus statului, padurii si proprietarilor de paduri de grupurile de interese care au taiat ilegal 400.000 ha de paduri private este de 36 de miliarde de euro
Peste 150 de silvicultori bacauani s-au numarat, la jumatatea acestei saptamâni, printre cei circa 2.100 de participanti la Mitingul pentru salvarea padurilor României, organizat de Federatia pentru Apararea Padurilor (FAP) in piata Victoriei din Bucuresti. FAP este organizatie non-guvernamentala care cuprinde membri ai Academiei Române, ai Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, Societatea inginerilor silvici ”Progresul Silvic”, Asociatia Constructorilor Forestieri din România, Asociatia Pensionarilor Silvici din România si Asociatia Proprietarilor de Paduri din România, dar si Confederatia sindicala Consilva.
„Am avut, dupa miting, o intâlnire la Guvern, dar nu cu vicepremierul Costin Borc, cum era stabilit, ci cu secretarul de stat Erika Stanciu, responsabilul pe Departamentul Paduri din Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor. Nu am ajuns la o concluzie. Dialoguri cu doamna Stanciu am mai avut, fara rezultat. De aceea, cred ca actiunile noastre nu se vor opri aici. Noi am demarat procedura de contestare a Regulamentului de valorificare a masei lemnoase, iar saptamâna viitoare il vom contesta si in instanta de judecata. Vom face uz de toate caile pe care ni le permite legea, sa reusim modificarea Regulamentului”, ne-a declarat liderul Sindicatului Silvicultorul Bacau, Silviu Geana, care este si secretarul general al Confederatiei Consilva.
Ce au revendicat silvicultorii
Silvicultorii revendica modificarea HG 924/2015 pentru aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publica, „întrucât nu respecta Constitutia României si Codul Silvic si nu ia în considerare ca padurea este bun de interes national”.
Alte revendicari vizeaza solutionarea actualei crize din sectorul silvic, acordarea unor subventii proprietarilor de paduri cu suprafete pâna la 30 ha, pentru administrarea si paza acestor paduri, scoaterea sectorului silvic din sfera grupurilor de interese si tragerea la raspundere a celor care au permis, prin neaplicarea legii, distrugerea a 400.000 ha de paduri particulare si retrocedari ilegale de paduri.
In lista celor zece revendicari se mai regasesc consolidarea Regiei Romsilva si respectarea reglementarilor silvice ale Uniunii Europene si Consiliului Europei.
„Desi Federatia noastra a solicitat la actiunile de pichetare a Guvernului din noiembrie, decembrie si februarie si a Ministerului Mediului din ianuarie, solutionarea revendicarilor amintite – spune presedintele FAP, Marin Stoicescu -, nu a fost luata nicio masura. Consecinta: continuarea procesului de distrugere a padurilor, cresterea prejudiciului adus tarii si padurii românesti prin distrugerea acestor paduri, cresterea presiunii grupurilor de interese asupra padurilor statului si asupra patrimoniului Romsilva (obiective economice, cladiri, utilaje), concedierea a 7.000 salariati de la Romsilva, instigarea de catre grupurile de interese a unor segmente de populatie împotriva personalului silvic, fara ca autoritatile care raspund de silvicultura sa aiba o reactie în acest sens”.
Directia de Sanatate Publica (DSP) Bacau monitorizeaza in permanenta cazurile de boala diareica acuta, enterocolita, dizenterie si alte afectiuni care intra in categoria celor digestive. Mai mult, dupa aparitia numarului mare de cazuri de sindrom hemolitic uremic la copiii din Arges, atentia este si mai sporita, iar Ministerul Sanatatii a cerut ca toate cazurile de boala diareica acuta sa fie raportata pentru ca pacientii sa poata fi monitorizati din timp.
Dupa suspiciunea de sindrom hemolitic uremic aparuta si la o fetita de un an si o luna din Bacau, responsabilii cu prevenirea de la nivelul judetului nostru vor ca cetatenii sa stie ce masuri sa ia pentru a preveni bolile digestive severe.
„In contextul evenimentului epidemiologic care a avut loc in judetul Bacau, specialistii din institutia noastra doresc ca populatia sa constientizeze ca inainte de a trata o boala trebuie sa o previna, iar in cazul nostru cea mai eficienta metoda de preventie este igiena mâinilor si igiena alimentatiei, pe care oricine le poate pune in practica, si recomandam o serie de masuri de prevenire ale acestor boli”, a declarat Anda Dumitrescu, purtator de cuvânt la DSP Bacau.
In primul rând medicii recomanda spalarea pe mâni cu apa si sapun inainte de fiecare masa, dupa folosirea toaletei, dupa atingerea animalelor de companie, inainte si dupa schimbarea scutecelor bebelusilor si ori de câte ori este nevoie. Fructele si legumele proaspete trebuie, de asemenea, spalate foarte bine sub jet de apa potabila, inainte de consum, carnea trebuie prepararata termic corespunzator, carnea cruda sa fie depozitata separat de alte alimente, sa se utilizeze tocatoare diferite iar laptele proaspat trebuie fiert.
Bacauanii sunt sfatuiti sa evite si consumul de alimente de la comerciantii stradali sau din magazinele care nu detin instalatii frigorifice functionale pentru pastrarea acestora. Daca nu ati respectat aceste reguli minime si apar simptome ca febra, dureri de cap, dureri abdominale, varsaturi, scaune diareice, slabiciune musculara, atunci trebuie sa va adresati de urgenta medicului de familie.
In cursul anului 2015, in judetul Bacau, au fost 2.914 cazuri de boala diareica acuta (BDA), bolnavii fiind din toate categoriile de vârsta, dintre care 1.140 in mediul urban si 1.774 in rural, iar in luna ianuarie a acestui an s-au inregistrat 130 de cazuri de BDA.
Aeroportul International “George Enescu” este un obiectiv de maxima importanta pentru judetul Bacau. E o poarta spre Occident, spre lumea larga, o invitatie pentru investitorii straini, pentru românii care pleaca la munca, la studii, intâlniri de afaceri sau in vacanta si pentru cei care se intorc acasa, la familie. De aceea, Consiliul Judetean, care administreaza acest obiectiv prin Regia Autonoma Aeroportul International „George Enescu”, face numeroase demersuri ca sa-l modernizeze si, astfel, sa-l aduca cât mai aproape de standardele europene si mondiale.
In ultima intâlnire a consilierilor din judet, trei puncte au vizat Aeroportul: raportul pe 2015, bugetul pe acest an si prelungirea perioadei pentru care ii este incredintat Regiei acest serviciu economic, asta motivat de faptul ca exista investitii in derulare, care trebuie urmarite si finalizate, dar si o documentatie trimisa Comisiei Europene (CE).
„Aeroportul nostru a depasit de multa vreme traficul de 200.000 de pasageri pe an si avem obligatia de a notifica Consiliul Concurentei si Consiliul Europei vizavi de investitiile pe care vrem sa le facem” a explicat Dragos Benea, presedintele CJ Bacau, apoi a facut o scurta informare: „Investitia in modernizarea Aeroportului a demarat pe data de 9 noiembrie si a ajuns la un stadiu fizic de executie intre 35 si 40 la suta. Terminalul va putea fi vazut efectiv in picioare la sfârsitul lunii martie, se lucreaza si la turn, se lucreaza si la garaj, ultimul obiectiv care nu a fost atins fiind viitoarea parcare. Acolo lucrarile vor incepe imediat ce va fi finalizat terminalul, pentru a putea fi demolat actualul terminal.”
Investitia le va fi prezentata consilierilor si cetatenilor in martie, când va ajunge la 50 la suta. „Lucrarile ar trebui finalizate la sfârsitul anului 2016, dar e posibil sa fie finalizate mai repede, in toamna probabil, deoarece constructorii au ritm extrem de sustinut”, a mai precizat presedintele CJ Bacau.
Terminal european, drum de tara!
Vom avea un aeroport modern, dar nu vom avea un drum de aceeasi calitate pentru miile de pasageri care ajung, in fiecare luna, la Aeroport. Sau poate vom avea caci Dragos Benea a solicitat reabilitarea acestuia: „Am rugat Primaria Municipiului Bacau, de fapt nu e prima data când facem acest lucru, sa inceapa odata si odata lucrarile la modernizarea strazii Aeroportului, la extinderea acesteia. Acum sunt taxiuri parcate si pe stânga, si pe dreapta, practic se circula pe un singur sens si sunt tot felul de inconveniente in trafic.”
Presedintele CJ a discutat cu cei care au construit bugetul municipiului Bacau si spera, acum, ca extinderea strazii va fi prinsa si realizata.
„Place sau nu place, de aproximativ cinci sau sase ani acolo aterizeaza si decoleaza peste 300.000 de pasageri.
E un trafic impresionant si strada Aeroportului e depasita de mult timp, dar acest obiectiv nu e in sarcina CJ, este strict in sarcina Primariei Municipiului Bacau” a declarat Dragos Benea. El a afirmat ca, in viitor, nu va mai deschide aceasta discutie deoarece nu doreste “sa fie amestecata” in campania electorala, spera insa ca Primaria Bacau „sa modernizeze odata si odata strada Aeroportului.”
Pe lista aprobata de executiv, in sedinta de ieri, au fost incluse blocurile de pe strazile Bucegi (135 locuinte), etapa 1, Narciselor 14 A (29 locuinte)si Orizontului 44 (40 locuinte). Aceste imobile au fost date in folosinta in 2003.
Si in Târgu-Ocna se va vinde un bloc, pe strada 9 Mai nr.2, blocul A12. Pentru aceste apartamente exista si solicitari.
„In acest moment, avem o suta de cereri de cumparare. Exista o comisie constituita, care se va ocupa de vânzare. Banii se vor duce toti la ANL. Pretul va fi de 327 euro pe metrul patrat, dar oamenii vor trebui sa cumpere si suprafete calculate din casa scarii si spatii comune”, a explicat viceprimarul Ilie Birzu.
In a doua etapa, autoritatile locale intentioneaza scoaterea la vânzare a blocurilor de pe strazile Fagaras, Depoului si Letea. In 2013, printr-o hotarâre a Consiliului blocurile ANL nr. 4, 6 si 8 de pe strada Fagaras (fosta Bucegi), bl. 80, 82, 84 si 86 de pe strada Depoului, bl. 46 si 50 bis de pe strada Letea au trecut din proprietatea municipiului in cea a statului pentru vânzare.
Vânzarile nu s-au concretizat intrucât pretul cerut a fost mare, initial de 427 de euro, dupa care a fost redus la 326 euro/metru patrat. N-ar fi fost atât de piperat daca oamenii ar fi platit doar suprafata locuintei, dar pentru ca se luau in calcul si spatiile comune, acestia ar fi achitat de doua ori valoarea apartamentului. In aceste conditii, multi au renuntat la ideea de a cumpara.
La acest moment, nu se cunoaste modalitatea prin care se va face vânzarea. Pâna acum, cei interesati puteau cumpara si prin programul Prima Casa. In prezent, sunt in elaborare niste norme de aplicare a legii care vor lamuri exact cum se va proceda.
In judetul Bacau, ANL a construit 1.300 locuinte, dintre care 700 sunt in municipiu. Din 2013 incoace nu s-a alocat nici un leu pentru inceperea unei noi constructii in municipiu.
Campania electorala e in plin avânt, iar candidatii respectivi fac promisiuni caci, alaturi de acuzatiile indreptate impotriva inamicilor, promisiunile sunt arme importante, adesea cam tocite, in batalia pentru câstigarea râvnitului jilt.
Zic ca-s cam tocite, adica au acelasi continut, dar asta e explicabil caci românilor, de vreo 26 de ani, le lipsesc aceleasi lucruri. Totusi, in precampania din acest an, o tema noua domina discursul primarilor de comuna: tinerii plecati in strainatate, la munca. “Sa-i aducem acasa, sa-i convingem sa se intoarca in tara” spun candidatii, promitând fie locuri de munca, fie terenuri, informatii si reduceri de impozite celor care deschid afaceri.
Trecând peste faptul ca România e in coada listei din punct de vedere al salariilor, sunt si alte lucruri care le-ar lipsi acasa. Majoritatea cetatenilor stabiliti in strainatate au realizat un capital, mai mic sau mai mare, si nu se plâng ca nivelul veniturilor este scazut, ci de conditiile de acasa.
Aici, acasa, in satul de bastina, nu ar fi racordati un sistem de apa-canal, la magistrala de gaz metan, la internet si, mai grav, sustin multi, nu ar beneficia de servicii rapide si corecte. Ei semnaleaza care sunt neajunsurile, iar candidatii promit. Cum arata realitatea? Nu mai avem postasi, facturile la electricitate nu mai ajung la consumatori fiind impartite intr-un birt sau lasate la primarie, nu avem functionari destui sau nu avem manageri buni, motiv pentru care tinerii se plâng ca “faci o geanta de hârtii” ca sa infiintezi o societate agricola sau comerciala si ca greu se mai obtin informatiile.
Nu saracia din România ii sperie pe stranieri, ci lipsa unor servicii eficiente si a unor raporturi corecte, care sa demonstreze ca furnizorii si statul, ca garant si, totodata, prestator de servicii, inteleg importanta fidelizarii consumatorilor si a sumelor pe care acestia le platesc.
Sa nu investesti in retele, instalatii, personal, dar sa vrei sa incasezi tarife mari pentru servicii proaste inseamna lipsa de respect pentru partenerii tai, consumatorii, iar uneori, prostie sau necinste. Fara parteneri, orice afacere moare. De ce s-ar intoarce acasa, in satul lor, românii care muncesc in Spania, Italia, Suedia, Franta sau Germania?
Din dorul de familie. Totusi, ii tine departe neincrederea, teama de instabilitatea politicilor publice si lipsa de coerenta a legilor, multimea acestor acte normative si a celor care sar sa-i sanctioneze la prima greseala, in loc sa-i ajute sa inteleaga legea.
