Campania electorala e in plin avânt, iar candidatii respectivi fac promisiuni caci, alaturi de acuzatiile indreptate impotriva inamicilor, promisiunile sunt arme importante, adesea cam tocite, in batalia pentru câstigarea râvnitului jilt.
Zic ca-s cam tocite, adica au acelasi continut, dar asta e explicabil caci românilor, de vreo 26 de ani, le lipsesc aceleasi lucruri. Totusi, in precampania din acest an, o tema noua domina discursul primarilor de comuna: tinerii plecati in strainatate, la munca. “Sa-i aducem acasa, sa-i convingem sa se intoarca in tara” spun candidatii, promitând fie locuri de munca, fie terenuri, informatii si reduceri de impozite celor care deschid afaceri.
Trecând peste faptul ca România e in coada listei din punct de vedere al salariilor, sunt si alte lucruri care le-ar lipsi acasa. Majoritatea cetatenilor stabiliti in strainatate au realizat un capital, mai mic sau mai mare, si nu se plâng ca nivelul veniturilor este scazut, ci de conditiile de acasa.
Aici, acasa, in satul de bastina, nu ar fi racordati un sistem de apa-canal, la magistrala de gaz metan, la internet si, mai grav, sustin multi, nu ar beneficia de servicii rapide si corecte. Ei semnaleaza care sunt neajunsurile, iar candidatii promit. Cum arata realitatea? Nu mai avem postasi, facturile la electricitate nu mai ajung la consumatori fiind impartite intr-un birt sau lasate la primarie, nu avem functionari destui sau nu avem manageri buni, motiv pentru care tinerii se plâng ca “faci o geanta de hârtii” ca sa infiintezi o societate agricola sau comerciala si ca greu se mai obtin informatiile.
Nu saracia din România ii sperie pe stranieri, ci lipsa unor servicii eficiente si a unor raporturi corecte, care sa demonstreze ca furnizorii si statul, ca garant si, totodata, prestator de servicii, inteleg importanta fidelizarii consumatorilor si a sumelor pe care acestia le platesc.
Sa nu investesti in retele, instalatii, personal, dar sa vrei sa incasezi tarife mari pentru servicii proaste inseamna lipsa de respect pentru partenerii tai, consumatorii, iar uneori, prostie sau necinste. Fara parteneri, orice afacere moare. De ce s-ar intoarce acasa, in satul lor, românii care muncesc in Spania, Italia, Suedia, Franta sau Germania?
Din dorul de familie. Totusi, ii tine departe neincrederea, teama de instabilitatea politicilor publice si lipsa de coerenta a legilor, multimea acestor acte normative si a celor care sar sa-i sanctioneze la prima greseala, in loc sa-i ajute sa inteleaga legea.
