Interpreta de muzica populara Mihaela Iordache Farcas, masteranda la „Marketing si comunicare in afaceri” la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau isi imparte viata intre familie si muzica. Nascuta si crescuta la Comanesti, a inceput sa cânte de la vârsta de zece ani, ajungând sa evolueze pe scene mari, unde a reusit sa incânte publicul cu interpretarile sale. Casatorita de aproape patru ani cu un dansator din Ansamblul „Ca la Noi”, Iulian Farcas, Mihaela se simte implinita si binecuvântata de când a venit pe lume fiul lor Gabriel, acum in vârsta de sapte luni.
-De unde dragostea pentru muzica populara?
-De fapt, la inceput am cântat muzica usoara, dar, odata, la un bal unde se cânta muzica populara, era o fata care mi-a placut foarte mult cum cânta. Atunci m-am gândit sa incerc muzica populara si am mers la ansamblul primariei din Comanesti, unde era o fanfara de 30 de personae si am vorbit cu dirijorul sa ma asculte. In urma auditiei am intrat direct solista facând astfel parte din Ansamblul „Basmaluta”. Asta se intâmpla când aveam vreo 11 ani. Cu scena eram obisnuita de mai-nainte pentru ca am facut parte din corul scolii si cântam si la chitara, eram inscrisa si la Clubul Elevilor, cum era pe atunci, cu care am avut o serie de spectacole locale mici. Apoi mi-am continuat activitatea in cadrul Ansamblului „Braduletul” din Comanesti, iar din 2003 am inceput cursurile Scolii Populare de Arta din Bacau, unde am studiat canto popular cu interpreta Maria Salaru.
-Când ai urcat prima data pe scena ai avut emotii?
-Sigur. Dar sa stiti ca si acum am emotii, dar sunt constructive iar acest lucru ma ajuta sa transmit publicului meu mesajul clar al cântecelor mele.
-Când ai avut primele participari mai importante la festivaluri si concerte?
-Odata ce am fost la Scoala Populara de Arta, cam de pe atunci am inceput sa particip la turnee, la spectacole mai mari si festivaluri. Totul a inceput prin anul 2006, când inca eram eleva de liceu, faceam naveta la Bacau, era destul de dificil pentru mine. Trebuia sa ma trezesc la sase dimineata, veneam cu autobuzul, un autobuz de ala vechi cu burduf, iar la ora opt incepeam orele. A fost greu dar a meritat. Apoi a fost ceva mai usor pentru ca m-am atasat de Ansamblul „Ca la noi”, unde am colaborat si inca mai colaborez cu Camelia Rosu.
-Care este cel mai important reper din cariera ta de pâna acum?
-Evident ca cel mai important lucru de pâna acum in cariera mea este albumul pe care l-am lansat in 2012, album intitulat „Asta-i hora mare” si la care am muncit foarte mult. Am adunat usor, usor piesele, câte doua, câte trei, pâna s-au facut 12 piese si am zis ca e momentul sa scot un album pe piata, cu ajutorul orchestratorului meu, Cristian Nastase. Este un album cu piese foarte frumoase, piese originale, sunt piesele mele, muzica fiind scrisa de Cristian Nastase iar textele au fost facute cu ajutorul Marianei Honceru. A fost si inca este primul meu album dar deja ma gândesc la cel de-al doilea.
-In urma cu sapte luni ai devenit mamica. Acest lucru te-a facut sa iei o „pauza” in cariera?
-Nu. Mi-am continuat activitatea la doua saptamâni dupa ce am nascut, pentru ca am avut evenimente de la care nu puteam sa lipsesc.
-Când spui evenimente, la ce te referi?
-In primul rând la evenimentele private. Chiar daca acestea sunt cele mai multe si cele mai importante din punct de vedere material, trebuie sa spun ca mai particip si la evenimente publice, spectacole, care sunt din ce in ce mai putine, din pacate. Dar probabil ca si eu am fost mai putin solicitata si din cauza faptului ca am nascut, iar cei cu care colaboram pe aceasta linie de spectacole au stiut acest lucru si cred ca au vrut sa ma menajeze. Importante mai sunt si aparitiile la tv. In acest sens am facut si cred ca voi mai face inregistrari pentru canalele publice de televiziune dar si pentru canalele specializate in folclor.
-Care a fost cel mai mare eveniment la care ai participat?
-Am fost la mai multe spectacole importante. Am fost la Sibiu, la Iasi, au fost multe si in special festivaluri. Daca la inceput mergeam si participam ca si concurent, in ultimii ani eram invitata sa sustin recitaluri. Am foarte multe premii, nici nu mai stiu câte, premii I, II si III, am fost la „Floarea din gradina”, la „Dobroge, mândra gradina” si multe, multe altele.
-Ai fost pe foarte multe scene, ai cântat cu nume mari din folclorul românesc?
-Am cântat cu Maria Salaru, profesoara mea, la evenimente am cântat cu George Cojocarescu, dar nu pot sa spun ca am facut duet. Mi-ar placea sa cânt in duet, probabil tot cu un tânar interpret, iar daca ar fi sa ma gândesc la un nume cosacrat, clar ar fi Sofia Vicoveanca. Sau cu Furdui Iancu. Sigur mi-ar placea sa cânt cu aceste celebritati, dar eu sunt mai modesta, nu cred sa am ocazia asta desi nu se stie niciodata.
-Cam care ar fi planurile pentru viitorul apropiat in cariera ta?
-Ma gândesc deja la un al doilea album, care sa fie mai frumos, cu melodii mai frumoase si care sa fie mai bine lucrat, mai bine orchestrat. Am zis ca de data asta n-am sa ma mai grabesc. Inregistrarile le fac cu Mihai Nastase, fratele lui Cristian Nastase, aici in Bacau.
-Daca inainte atentia ta era concentrata doar pe muzica, acum, de când esti mamica, trebuie sa te imparti in doua. Cum reusesti acest lucru?
-Asa este. Acum, o mare dint timp o petrec cu copilul meu. Dar, este o perioada foarte frumoasa, de care eu ma bucur. Intr-adevar, nu spun ca nu mi-as dori sa mai am putin timp liber pentru muzica, sa pot sa fac repetitii, dar, zic eu, usor, usor, copilul creste si voi avea timp si pentru mine. Va urma imediat o perioada plina de evenimente (private-n.r.) care ma vor face sa ies din rutina zilnica, dupa care ma voi concentra asupra albumului la care ma tot gândesc.
-Copilului tau ii place muzica? Ii cânti?
-Ii cânt când il adorm. In general ii cânt cântece de leagan, dar când il inveselesc ii mai cânt si piese de ale mele. Noi mai dansam prin casa, pentru ca suntem o familie foarte vesela, sotul meu e dansator, muzica la noi in casa este continua, face parte din noi. Nu stiu daca Gabriel, baietelul nostru va imbratisa una din meseriile noastre, dar, cu siguranta ca va avea ureche muzicala, pentru ca din doi parinti dedicati pe linie muzicala, doi oameni care iubesc muzica, e cam greu sa nu mostenesti asa ceva.
-Dar Gabriel nu incearca sa te imite, sa faca…vocalize?
-Ooo, ba da. Mai mult tipa, dar are o voce puternica. Are niste acute…
-Mi-ai vorbit foarte frumos despre muzica si despre familia ta. Esti o persoana fericita?
-Da. Am o familie frumoasa si fac ceea ce-mi place. Acestea sunt intr-adevar ingredientele fericirii. Oamenii din Bacau ma cunosc si ma apreciaza ceea ce contribuie la recunoasterea muncii mele, ceea ce-mi da aripi. Eu sunt o fire prietenoasa si-mi place sa ma apropii de oameni ceea ce se pare ca ii incânta.
-La final, as vrea sa ne spui care este piesa ta preferata…
-Daca ar fi sa ma gândesc la o melodie de suflet, din muzica usoara de data aceasta, este „You raise me up”, piesa pe care o mai fredonez eu prin casa dar pe care nu o cânt in fata publicului. Daca ar fi sa vorbesc despre o piesa de pe albumul meu, ma gândesc la „S-a dus ca vântul prin vie”, care este o piesa despre copilarie, despre cât de mult imi iubesc parintii, intr-un cuvânt, o piesa de suflet. Este o piesa cu o orchestratie foarte buna, cu clarinet, care este instrumentul meu preferat.
