Poate ca Erdogan a reusit sa-si consolideze puterea dar pretul pentru aceasta ar putea sa fie caderea Turciei in ghearele islamistilor, pe lânga care adeptii partidului actualului presedinte, si ei cu idei nastrusnice, ar parea niste ingerasi.
Mass media a relatat prea putin despre cum au fost ucisi soldatii care au participat la tentativa de lovitura de stat. Pentru ca multi au fost executati pe strada. Unii chiar decapitati ca in filmele de propaganda ale Daesh. Altii, batuti si torturati desi nu se puteau apara. Se relateaza chiar atacuri la adresa crestinilor in orasele turcesti.
Ideile radicale semanate ani de zile de catre partidul lui Erdogan au dat roade, mai ales ca adeptii islamismului dur au fost alimentati cu propaganda de catre Statul Islamic. Cum spuneam, va fi extrem de greu pentru presedintele Turciei sa conduca o tara care a inceput sa guste sângele si, mai ales, sa-i placa acest gust.
Va fi foarte greu sa guverneze fara Armata. Sa nu ne amagim: Turcia a AVUT cea mai performanta armata din aceasta parte a lumii, dar inainte de epurarile politice organizate de Erdogan si inainte de evenimentele recente care au slabit moralul trupelor.
In noul context politic, in care Turcia a cerut scuze Rusiei, Ankara nu mai poate acorda ajutor Daesh in Siria si nici “rebelilor moderati”, ceea ce ar insemna ca s-ar putea sa atraga furia acestora. Mai mult decât recentele atentate care au vizat, convenabil, sediile partidului pro-kurd.
Nu stim nici macar daca tentativa de lovitura de stat a luat sfârsit, pentru ca exista speculatii cum ca o parte dintre pucisti ar fi activi si inarmati.
Nu stim nici daca scopul pucistilor (in cazul in care nu a fost vorba de o inscenare) a fost reinstaurarea democratiei si nu reluarea conflictului cu Rusia.
Cert este ca nici unul dintre scenarii nu ne da sperante. Oricum ar evolua lucrurile, viitorul Turciei nu este deloc roz.
