Pe lângă drumuri, canalizare, apă, cultură, învăţământ, de care se ocupă edilii localităţilor, cei tineri sunt interesaţi şi de obârşia lor, de înaintaşi, de istoria locurilor unde s-au născut, au crescut şi au învăţat. Mulţi intră în biblioteci pentru a afla adevărul, alţii, puţini, cercetează ei însuşi prin arhive, stau de vorbă cu bătrânii localităţilor, adaugă la această zestre ce s-a publicat până atunci şi, cu talent, cu instrumentele cercetării ştiinţifice, scriu pentru viitor istoria locurilor, ceea ce, ca gen literar, se numeşte monografie. Am văzut, am citit, am asistat la multe lansări de asemenea scrieri, unele mai reuşite, altele foarte reuşite. În această ultimă categorie am pus şi „Monografia toponimică a comunei Filipeşti. Povestea unor locuri” (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2018), scrisă de o tânără din localitate, Elena Isabela Tamba, cercetător principal I, cu un doctorat strălucit, de la Departamentul de lexicologie – Lexicografie, al Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” al Academiei Române, din Iaşi. A contribuit la Dicţionarul limbii române şi CLRE (Corpus lexicografic românesc electronic), colaborează la realizarea Dicţionarului etimologic al limbilor romanice, este specialist în lexicografie (computaţională), lexicologie, gramatica limbii române, lingvistică şi filologie românească, toponimie, autoare a mai multor cărţi, articole şi recenzii, publicate în ţară şi străinătate. De ce o monografie toponimică, a fost întrebarea noastră.
Gheorghe Bălțătescu
„Povestea unor locuri poate fi spusă în diverse feluri. În timp, s-a mai scris despre istoria comunei Filipeşti sau a unor sate de aici, dar m-am gândit, inspirată fiind de familia mea şi de unul dintre profesorii mei de suflet, să prezint, în afară de istoria acestor locuri, şi povestea numelor pe care le poartă.
Copil fiind, eram curioasă de ce se cheamă aşa diverse sate, părţi de sate, drumuri, câmpuri, ape etc. de când există unele nume de locuri. Din fericire, această curiozitate a reprezentat un punct de pornire care a ajutat în găsirea unor răspunsuri. Astfel, ideea acestei lucrări a pornit, pe de o parte, de la interesul constant pentru tot ceea ce ţine de istoria locurilor în care am crescut şi, pe de alta, de la sugestia îndrumătorului tezei mele de licenţă, prof. dr. Dragoş Moldovanu. Monografia de faţă a reprezentat şi prima încercare lexicografică, adică exact ceea ce avea să devină, în anul următor, pasiunea pentru o viaţă, scrierea de dicţionare. În acest fel, pregătirea licenţei a însemnat şi iniţierea în lumea fascinantă a cercetării.
Lucrarea include o amplă contextualizare fizico-geografică, istorică, socio-economică şi culturală, care precede cercetarea toponimică, totul fiind nuanţat, din punct de vedere lingvistic, în Dicţionarul toponimic, care include numele de locuri din satele anchetate, precum şi numele satelor dispărute de pe teritoriul comunei Filipeşti. Articolele lexicografice incluse aici sunt importante pentru că sistematizează informaţii legate de pronunţie, elemente de identificare, localizare, atestare, variante şi, mai ale, etimologie. În cursul demersului meu, am putut observa că majoritatea satelor din comună – atât cele actuale, cât şi cele dispărute definitiv sau prin înglobarea în satele actuale – sunt vechi şi de aceea au o foarte bună reprezentare în lucrările editate sau în cele inedite, din arhive, ori materiale cartografice. Din documentele cercetate, pe baza cărora am stabilit evoluţia lor, reiese clar locuirea constantă şi organizată a acestei zone.
Mai fac o precizare necesară: mi-am bazat analiza doar pe atestările din documentele la care am avut acces şi, mai ales, pe atestările de a căror corectitudine sunt, în măsura posibilităţilor, sigură (îm funcţie de localizare, datare, vecini, eventual proprietari). Cei care vor citi această «poveste» vor afla că sistemul toponimic al comunei Filipeşti reflectă instoria locurilor şi spune povestea dintr-o astfel de perspectivă. Sper ca prin această carte să ajut la cunoaşterea mai bună a locurilor natale, din punct de vedere istoric şi lingvistic şi am credinţa că istoria locurilor trebuie spusă şi mai cred că este rostul (rolul) nostru să dăruim ceva din ceea ce am primit de la înaintaşi şi de la toţi cei care ne-au ajutat să ne formăm ca specialişti. Pe lângă cercetarea arhivistică, a documentelor descoperite, în stabilirea toponimiei localităţilor am folosit şi metoda chestionarului dezvoltat, aplicat unor cetăţeni credibili din satele studiate. De altfel, pentru a întări afirmaţiile, la sfârşitul lucrării am publicat hărţi, copii după documente, alte înscrisuri lămuritoare.
Această lucrare este un prim pas spre ceea ce, sper, va constitui, la un moment dat, o continuare care să includă şi o altă perspectivă a poveştii locurilor natale, istoria în imagini, elemente de etnografie şi folclor.
Cartea este, de fapt, rezultatul unui proiect de suflet și o datorie morală pentru locurile natale.
Sunt datoare şi mă folosesc de prilejul oferit de a mulţumi părinţilor mei, profesorilor şi tuturor celor care, în timp, într-o formă sau alta, m-au susţinut în demersul meu. Mulţumesc, de asemenea, referenţilor ştiinţifici, cercetătorii ştiinţifici dr. Gabriela Haja şi dr. Daniela Ştefania Butnaru, de la Institutul de Filologie Română «Al. Philippide» al Academiei Române, Filiala Iaşi.”
