Răzvan Bibire

De câteva săptămâni, politicienii de la UDMR au început să devină tot mai belicoși în declarații, dar și în acțiuni. Intrați în Parlamentul European printr-o infuzie nesperată și (încă) neclarificată de voturi din afara bazinului tradițional, cei din UDMR au început un atac masiv atât pentru a obține noi drepturi, cât și pentru a se retrasa granițele dintre județe.

Este interesant că ofensiva juridică declanșată de politicienii maghiari vine după o perioadă de mare acalmie pe acest front. Poate nu mai țineți minte, dar a existat o dispută juridică de ani de zile între județele Bacău și Harghita pe seama taberei școlare de la Valea Uzului.

Mai mult, în 2006, Karoly Borbely, președintele Agenției Naționale de Tineret, a dat un ordin prin care a aprobat transmiterea taberei, spre utilizare, DJT Harghita. Cât timp a existat disputa în justiție, tabăra a rămas de pripas.

După ani de zile de lupte în instanță, județul Bacău a rămas cu tabăra, dar asta nu a însemnat că au încetat luptele juridice pe alte fronturi. Doar că, la un moment dat, acum vrei șapte ani, treburile s-au mai liniștit. Anul acesta, însă, s-a început în forță: ba cu cimitirul de la Valea Uzului, ba cu Cheile Bicazului.

Ceea ce este interesant este faptul că UDMR speră să obțină în Justiție modificarea granițelor stabilite de legea din 1968 prin care s-a realizat împărțirea teritorial-administrativă a țării. Acum, să fim realiști! Nu e ca și când în România nu s-ar fi reușit, prin intermediul instanțelor, schimbarea unor realități stabilite prin lege.

Dar altceva este interesant și trebuie să ne facă să ne punem întrebări. Și anume ce este cu această ofensivă și de ce acum? La ce le-ar folosi ipoteticele retrasări ale hărților? Cu ce anume îi ajută dacă ar câștiga, de exemplu, județul Harghita Cheile Bicazului sau niște hălci din județul Bacău?

Ce știe UDMR și nu știm noi?