Astazi de la ora 17.00 patinoarul Gepex si-a deschis portile. In ciuda vremii capricioase, zeci de iubitori ai patinajului au spus „prezent” la prima intâlnire cu gheata din acest sezon.

„Ma bucur ca s-a deschis patinoarul pentru ca imi place foarte mult sa patinez. Am venit impruna cu prietenii mei sa patinam si sa ne distram. Am asteptat din octombrie deschiderea patinoarului.” Cristian Comanescu

„Iubesc patinajul si abia am asteptat acest moment. Cred ca patinajul este cel mai frumos sport de iarna si de aceea il practic cu mare placere. Sezonul trecut veneam in fiecare week-end, iar anul acesta mi-am propus sa vin de trei, patru ori pe saptamâna.”
Ana Maria Olaru

„Abia am deschis patinoarul, iar primii care au venit au fost copii. Primii 10 clienti au avut intrarea gratuita, iar dupa orele 20.00 inchiriatul patinelor este gratuit. Speram in continuare sa fie si vremea mai buna.”
Costel Tiganus, administrator patinoar

Vineri, de la ora 16.00, la sala Ateneu, a avut loc fesivitatea aniversara la implinirea a 50 de ani de Invatamânt Superior de Educatie Fizica si Sport in Bacau.

Au participat cadre universitare, invitati speciali si absolventi ai Facultatii de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii din Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacau.

In cadrul festivitatii aniversare s-au acordat diplome si distinctii de recunoastere a rezultatelor inregistrate de-a lungul timpului de catre facultatea bacauana, precum si unor fosti studenti ai institutiei bacauane care, prin activitatea lor de performanta au adus României titluri importante de campioni nationali, europeni, mondiali si olimpici.

Detalii cititi in editia de luni a cotidianului Desteptarea.

La data de 20.11.2014, în jurul orei 17.30, un bărbat de 53 de ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism pe str George Bacovia din localitate, a surprins și accidentat o persoană de sex feminin, care era angajată regulamentar în traversarea străzii, pe trecerea pentru pietoni prevazută cu indicator și marcaj.

Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a primit îngrijiri medicale, fără a necesita internare.

Atât conducătorul auto cât și victima au fost testați cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

• La data de 20.11.2014, în jurul orei 18:00, o persoană de sex feminin, de 36 de ani, care conducea un autoturism pe strada Energiei din Bacău, a surprins şi accidentat o persoană de sex feminin de 37 de ani, care era angajată în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator şi marcaj rutier.

Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Bacău, unde a primit îngijiri medicale fără a fi necesară internarea.

Conducătoarea auto şi victima au fost testate cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Deputatul PSD Miron Smarandache interpelează ministrul Mediului pe tema proiectului Roșia Montană

ÎNTREBARE

Adresată: Domnului ministru Attila Korodi, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

De către: Deputat PSD de Bacău, Miron Smarandache.

Obiectul întrebării: Situația actuală a proiectului investițional de la Roșia Montană.

Stimate domnule ministru,

Directorul general al companiei care a inițiat proiectul investițional din Munții Apuseni a afirmat că speră ca în 2014 — 2015 să fie turnat primul lingou de aur la Roșia Montană. Între timp, după cum bine știți, investiția a fost blocată din motive procedurale, legate îndeosebi de neobținerea autorizațiilor solicitate de statul român privind respectarea normelor europene privind protecția mediului. Cu toate acestea, Roșia Montană continuă să fie în centrul atenției opiniei publice interne și internaționale, din cauza unor afirmații privind anumite despăgubiri care trebuie plătite de Guvern, pe de o parte, și pe de altă parte deoarece o serie de localnici din zonă trăiesc cu speranța revitalizării mineritului.

Vă întreb cu respect:

1. Care este situația actuală a proiectului investițional de la Roșia Montană din punctul de vedere al MMSC?

2. Când veți iniția o propunere de hotărâre de guvern pentru avizul de mediu al proiectului Roșia Montană?

3. Care sunt întrebările Ministerului dvs. pe marginea proiectului rămase încă fără răspuns din partea investitorului?

Solicit răspuns scris.

Deputat PSD de Bacău,

Miron SMARANDACHE

Un elicopter Puma Socat IAR 330 s-a prăbuşit în judeţul Sibiu în jurul orei 10.30, undeva între Stejeriş şi Mălâncrav, la limita dintre judeţele Sibiu şi Mureş.

Potrivit ministrului Apărării Mircea Duşa, opt persoane sunt decedate şi alte două – rănite grav.

„În momentul de față pot să precizez că erau opt militari în elicopter, am dispus o anchetă, am alertat și SMURD-ul și elicopterul nostru se deplasează spre zonă și, în același timp, am dispus și o anchetă tehnică și am sesizat Parchetul Militar”, a declarat Dușa, la B1 tv.

El a spus că a trimis o echipă tehnică în zona în care s-a prăbușit elicopterul pentru a vedea care este cauza căderii aparatului.

„Sper să ajungă foarte repede, a plecat și un elicopter de la SMURD, a mai plecat un elicopter de la armată, sper ca în zona unde s-a prăbușit să se și poată ateriza, adică condițiile meteo să permită aterizarea”, a spus Dușa.

Accidente în care au fost implicate elicoptere militare – cronologie

La 7 martie 2013, doi militari și-au pierdut viața, iar alți trei au fost răniți, după ce elicopterul IAR 330 PUMA SOCAT în care se aflau s-a prăbușit în jurul orei 16.00 în apropierea localității Berești-Bistrița, în timpul executării unui zbor în formație. Elicopterul aparținea Flotilei 95 a Forțelor Aeriene Române.

La 5 iulie 2012, un elicopter tip IAR-316 aparținând Școlii de aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” Boboc, cu patru persoane la bord, s-a prăbușit în zona Joița, comuna Ziduri, din județul Buzău, la 10 kilometri de drumul național 2. Toate cele patru persoane aflate la bord au murit după ce aparatul militar de antrenament s-a prăbușit într-un lan de porumb.

La 26 iulie 2010, un elicopter israelian de transport tip CH-53, care participa la exercițiul comun aerian româno-israelian Blue Sky 2010, s-a prăbușit în localitatea Fundata, județul Brașov. Potrivit specialiștilor, aparatul s-a izbit frontal de un perete stâncos, probabil din cauza ceții foarte dense. La bordul aparatului de zbor se aflau șase militari israelieni și unul român, iar Ministerul Apărării a anunțat că nu există supraviețuitori.

La 19 iunie 2008, un elicopter de tip IAR-316B Alouette al SRI a aterizat de urgență și a fost cuprins de flăcări la baza Grădiștea, în județul Giurgiu. La bordul elicopterului se aflau doi membri ai echipajului și un luptător antitero. Elicopterul executa un exercițiu de pregătire. Aterizarea forțată a fost cauzată de o defecțiune tehnică. Elicopterul a fost avariat în totalitate, după ce a fost cuprins de flăcări.

La 7 noiembrie 2007, un accident aviatic s-a produs în localitatea argeșeană Ungheni, în care a fost implicat un elicopter militar IAR 330 Puma Socat. Elicopterul decolase de la Baza 90 Otopeni și efectua un zbor de antrenament pe timp de noapte, fără muniție la bord. Au murit trei militari.

La 23 decembrie 2006, elicopterul EC 135 al SMURD Târgu Mureș, care avea la bord un pilot, un navigator și un echipaj medical, în drum spre o intervenție către Vatra Dornei, s-a prăbușit în județul Bistrița-Năsăud. Accidentul s-a soldat cu rănirea celor patru persoane aflate la bordul elicopterului. Raportul comisiei de anchetă a accidentului a relevat faptul că elicopterul a intrat într-o masă de aer cețos, care a redus vizibilitatea la zero în toate direcțiile, echipajul fiind obligat să ia altitudine, în încercarea de a depăși cea mai înaltă cotă din zonă. Elicopterul a aterizat forțat în zona Pasul Tihuța, județul Bistrița-Năsăud.

La 24 octombrie 2006, un accident aviatic s-a produs în Argeș, în timpul unui zbor de antrenament efectuat de un elicopter IAR 330 Puma de la Baza 90 Transport Aerian din București. Elicopterul efectua un zbor de instrucție și nu avea armament sau muniție la bord. Aparatul de zbor s-a prăbușit în lacul de acumulare Golești din județul Argeș. Trei persoane și-au pierdut viața.

La 9 ianuarie 2006, un elicopter tip Eurocopter EC 135, aparținând Unității Speciale de Aviație a MAI, s-a prăbușit la 1,5 km de Aeroportul Moldova din Iași, în timpul efectuării unui zbor de verificare. Elicopterul a pierdut legătura cu turnul de control imediat după decolare. Cele patru persoane aflate la bord — doi piloți, un medic și un asistent medical din cadrul SMURD Iași — și-au pierdut viața. Cei doi piloți au fost avansați post-mortem. Potrivit directorului Aeroportului Internațional Iași, Mitică Rebegea, în dimineața în care s-a prăbușit elicopterul EC 135 existau condiții bune de zbor, vizibilitatea era de 5.000 de metri, temperatura de—3 grade Celsius și vânt slab. Totuși, la 14 martie 2006, concluziile anchetei au stabilit că accidentul de la Iași a fost provocat de vremea nefavorabilă, respectiv de lipsa de vizibilitate cauzată de ceață. Acesta a fost primul accident produs pe teritoriul României cu un elicopter EC B5 al companiei Eurocopter Germania.

La 5 martie 2003, patru persoane, dintre care două cadre medicale SMURD și doi piloți, și-au pierdut viața după ce un elicopter de tip Alouette YAR 316 B, închiriat de SMURD Târgu Mureș, s-a prăbușit la scut timp după decolare, în apropiere de satul Moriști, arondat comunei Cojocna (județul Cluj). Elicopterul trebuia să transporte la Budapesta un copil nou-născut care necesita o operație pe cord.

AGERPRES

Curtea Constituțională a României a confirmat vineri, cu unanimitate, rezultatele alegerilor prezidențiale și a validat alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte, a anunțat șeful CCR, Augustin Zegrean.

„Am verificat documentele primite de la BEC. Nu s-au constatat impedimente în confirmarea rezultatului alegerilor. Deci, au fost confirmate rezultatele alegerilor și în a doua hotărâre domnul Klaus Iohannis a fost validat în funcția de președinte al României. Urmează ca la ora 12,00 să aibă loc ședința de înmânare a hotărârii președintelui ales al României”, a afirmat Zegrean.

El a precizat că i-a invitat pe cei doi președinți — cel ales și cel în funcție — la această ședință, dar și foști judecători de la CCR. „Cutuma este așa la toate ședințele de felul acesta”, a completat Zegrean.

Șeful CCR a subliniat că președintele nou ales intră în funcție după depunerea jurământului, dar a adăugat nu știe când va avea loc acest eveniment.

Zegrean a menționat că nu l-a invitat pe premierul Victor Ponta, ci doar pe președintele în funcție al României.

Președintele CCR a reiterat că nu au fost probleme în documentele analizate care să fie luate în considerare pentru eventuale modificări sau schimbări ale rezultatului.

„Sigur că este un moment special. Nu de multe ori în viață ai ocazia să verifici dosare prin care a fost ales președintele României. Nu este doar pentru mine (un moment special — n.r.), ci pentru toți colegii mei care au lucrat la aceste dosare”, a precizat Zegrean.

El a informat că o să ofere cuvântul ambilor președinți, dar va depinde de aceștia dacă vor face declarații.

„Nu am șampanie. Protocolul nu permite. Nu am bani pentru așa ceva”, a spus, glumind, șeful CCR.

Pe de altă parte, el a spus că preferă să nu discute despre votul din diaspora, adăugând că s-a vorbit foarte mult despre acest lucru.

„Noi nu am fost sesizați. Noi vorbim numai despre acele lucruri cu care suntem sesizați. Nimeni nu ne-a sesizat cu votul din diaspora”, a afirmat președintele CCR.

Candidatul ACL, Klaus Iohannis, a obținut 54,43% (6.288.769 voturi) în al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie, iar reprezentantul Alianței PSD-UNPR-PC, Victor Ponta, 45,56% (5.264.383 voturi), potrivit procesului-verbal final privind rezultatul votării, publicat pe site-ul Biroului Electoral Central.

Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne a fost de 11.719.344, adică 64,10%.

Numărul de alegători care s-au prezentat la urne înscriși în listele electorale permanente a fost de 10.042.721. Cei care au votat în altă secție de votare decât cea în care au fost arondați conform domiciliului — 1.569.668, iar numărul total al celor care au votat utilizând urna specială a fost de 106.955 persoane.

Din voturile exprimate, 1,41% au fost nule, adică 166.111.

Potrivit rezultatelor finale furnizate de BEC, numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne în străinătate a fost de 379.116.

AGERPRES

In ziua votului, unii se duc la biserica, altii la crâsma, si nu putini sunt cei care ramân in casa. Eram curios sa vad ce face, in aceasta zi, un pescar adevarat. Cerul era putin innorat si vântul batea ponderat.

Cel mai apropiat loc unde sa verific – Insula de Agrement. Nu aveam un termometru la mine, dar dupa cum ma imbracasem … simteam vreo sapte-opt grade. Ajung la jumatatea insulei, nici tipenie. Nu ma dau batut. Imi zic sa ajung macar pâna la podul de la insula mica. Dupa nici cinzeci de metri, vad in stuf, ceva rosiatic in miscare.

O lanseta se ridica in aer, gata de aruncare. Al meu e! si grabesc pasul. Cel mai firesc mod de a intra in vorba cu un pescar, dupa ce-i dai «buna ziua», este sa-l intrebi la ce da. Asa ca ma fac ca nu vad ditamai mamaliga, intinsa pe un servet, in iarba. Pescarul meu tocmai agata bobitele galbene, bine framântate, in cârligele monturii pentru crap. Imi dau seama ca nada e facuta dupa o reteta proprie, pentru ca nu se lipea de degete.

Majoritatea au votat cu mamaliga

Il intreb care-i reteta si ce ingrediente a pus in ea. „Apa si malai”, imi raspunde, simtind capcana. Fiecare pescar tine la secretul trucurilor lui. Il mai incerc. „Si cât ai fiert-o?” – „Ehee… o ora!” – „Ceva faina alba?” Da din cap in semn ca nu. O, nu. Atunci mai ce, ce? O fi batut-o de pragul usii, infasurata in tifon? Nu! Nu ma lasa totusi fara raspuns. „I-am mai pus niste zeama de usturoi, pisat.”

Bun atractant! Imi trecea prin minte ca, mamaliguta si usturoiul, se plimba prin cerul gurii, la brat cu bucati din peste, abia dupa ce acesta din urma este prins. Nu ca arunci in apa, mamaliga si usturoiul, sa le manânce el! Interlocutorul meu are simtul umorului, asa ca facem cunostinta. Adrian Podaru a implinit treizeci si cinci de ani la douazeci si opt mai. Este nascut in zodia gemenilor. Intrebarile curg de la sine.

„Am fost dimineata la vot, si ca sa nu pierd ziua, am venit la peste. Pescuiesc de când aveam sase ani, aici, la insula. Veneam cu prietenii din cartier. Stau aproape. Cu timpul, a devenit o pasiune. Pot sa spun ca e un sport, o placere, dar si un viciu, care mi-a intrat in sânge. Asta nu mai trece. Când vad ca mai apare ceva nou, cumpar.” Ma uit cu ce da si ce montura foloseste. Una simpla, pentru crap. In cârlige, numai mamaliga. E adeptul pescuitului stationar, dar nu-i plac boilessurile si momelile artificiale.

„Totdeauna dau la doua lansete si tin la rezerva, o varga. Ca sa am activitate când nu trage. Am scule, dar nu folosesc mai multe. Si apoi, ce farmec ar mai avea? Te incurci in ele. Am luat crap, si de douazeci si patru de kilograme, aici, alaturi la placi, in lac. Dar asta când aveam douazeci de ani. Acum se prinde mai putin. Sunt suparat ca se braconeaza mult. Dar anul asta n-a fost anul pestelui. Niciun crap. Am prins o zi buna in vara, la Racaciuni, când am scos sapte kile de platica, la bat, intr-o ora si jumatate. La râma. Atât.”

Platica si somnul au stampilat râma

Cel mai mare peste nu l-a prins aici. Ci undeva, in Italia. A fost plecat sapte ani. S-a intors acasa. Sotia si cei patru copii nu-i impartasesc aceasta pasiune, dar i-o accepta tacit. „Cea mai mare captura a mea a fost un sturion de douazeci si opt de kilograme. Cel mai frumos peste. Eram mai multi. Dupa ce terminam munca, in timpul liber, mergeam la pescuit. Aveam unde. Dadeam la viermisor, la râma, la coada de peste. Au fost partide frumoase. Dar a trecut ceva timp de atunci. Sturionul l-am prins lânga Torino. Mai mergeam, pentru ca aveam prieteni acolo, si la Milano.” Cu râma am aflat ca este o alta, intreaga poveste.

Adica nu orice râma care zboara, agatata in cârlig, se manânca… de o anumita categorie de peste. „Montura pentru râma difera, de la apa curgatoare la apa stationara. Si râma la fel. Nu le cumpar. Ori le gasesc eu si le aleg, ori mai bine nu. Am eu un loc… Aici merge râma de balegar. Cea de pamânt, de brazda cum se zice, merge pe Siret. La fel si aia de nisip. Important este sa simti ce vrea pestele. Sa tii cont si de vreme, de anotimp. Crapul poate sa nu manânce o saptamâna nimic. Apoi sa vina la boaba de porumb, apoi la mamaliga. Si daca vrea râma…? tre’ s-o ai. Si nu orice fel de râma!” Nu l-au tentat concursurile de pescuit. E drept ca nici nu s-au mai organizat in ultima vreme. Prefera linistea inteleapta a pescarului sportiv anonim si traieste cu nostalgia ca, in acelasi loc, in urma cu ani, mai prindea si peste. Dar Adrian pescuieste si iarna. „Merg la copca dar nu ma hazardez. Iarna trecuta a fost gheata subtire. N-am cazut niciodata in apa. Este bine sa fii precaut. Doamne fereste!

Au fost cazuri când unul a cazut si cel care s-a dus sa-l salveze, a cazut si el. S-au s-a rupt placa cu mai multi pescari odata. Trebuie sa fii oleaca mai dezghetat si fara alcool la bord.” Asteapta decolmatarea Insulei si repopularea ei cu peste. Sa fie intr-adevar de agrement si sa nu mai vada plasele braconierilor. „Acum câtiva ani, când a mai fost desecat lacul, a fost o nebunie. Sa vezi cum cautau oamenii pestii prin namol. Parca erau la razboi. Asa tipau si se agitau. Unul, mai lacom, a si murit.

A vazut un crap mare care se zbatea si a strigat la toti ca-i al lui. S-a aruncat ca fraierul peste el. L-a eviscerat pestele. Are crapul dorsala, când se apara, mai ascutita ca briciul.” Tocmai când vorbeam, clopotelul din vârful lansetei a inceput sa se tânguie. Adrian n-a schitat nicio miscare. Ma si pregateam sa fotografiez un dril in direct, dar n-a fost sa fie. Vântul, care se intetise intre timp, se juca cu un pet pe jumatate plin, plimbându-l pe apa. L-am intrebat cum se vede peste zece ani. Mi-a raspuns simplu. „Bunic. Si sa vin tot aici la pescuit.” Vazându-i optimismul celor treizeci si cinci de ani, am uitat de frigul care intrase prin tinuta mea de votant. I-am urat sa aiba firul intins si… macar nepotii sa-i mosteneasca pasiunea.

Bilant

Facând numaratoarea voturilor, am mai aflat ca: pastravii au optat pentru muste, obletii pentru viermisori si cleanul prevazator, pentru cireasa. Nu mai specific procentajul speciilor de rapitori (indiferent de arealul acvatic in care traiesc si culoarea cameleolica a crestei dorsale), care, programati genetic, s-au mancat intre ei. Totusi, cel care a iesit in evidenta prin lacomie, a fost … bibanul.

Curtea Spitalului Judetean de Urgenta Bacau, intrarea dinspre Parcul Cancicov, te intâmpina cu o imagine dezolanta: noroi, mormane de pamânt umed, balti, tevi, borduri sparte, copaci taiati, gunoaie. Un santier continuu.

Un santier care, insa, incomodeaza activitatea medicala intraspitaliceasca, mai ales ca sunt afectate aproape toate pavilioanele unitatii spitalicesti, in afara de blocul operator si Urgente. Lucrari sunt in fata Sectiei de Pediatrie, la Infectioase Copii si Adulti, apoi spre Psihiatrie, Oftalmologie, Farmacie, Pavilionul de Paliative, Maternitate.

Acum, cu vremea de afara ploioasa, intreg santierul s-a transformat in morcila. Bolnavii nu mai au cum sa iasa din saloane, asistentii care fac diferite servicii medicale intre sectii trebuie sa apeleze la cizmele de cauciuc, iar masinile care intra in curtea interioara a spitalului sunt obligate sa faca slalom printre borduri, tevi si gramezi de pietris.

Joi, chiar si pe ploaie, echipele de muncitori lucrau de zor la toata aceasta ampla investitie, care pare ca a prins pe picior gresit planurile conducerii, odata cu instalarea sezonului rece si ploios. Daca ajungi prin zona, nu ai cum sa nu intrebi: de ce acum? de ce nu asta vara? Mai ales ca se anunta chiar si ninsori!

„Intr-adevar este un disconfort pentru toata lumea. Si pentru salariatii spitalului, si pentru bolnavi, si pentru cei care vin in vizita la pacientii internati. Este o lucrare mai ampla, care a intrat in planul nostru strategic si pentru care am primit finantare de 8 milioane de lei. Se schimba tot ce inseamna canalizare, conducte, se realizeaza si inelul de incendiu, adica racordul la hidrantii de apa, pentru ca niciun pavilion nu dispunea de asa ceva, se refac aleile pietonale, se pun pavele si borduri noi, se asfalteaza si se largesc strazile interioare, se realizeaza parcari ecologice de 300 de locuri. Incercam sa terminam ce e de terminat acum, am prioritizat unele lucrari si o sa mai continuam in primavara.”
Adrian Popa, managerul Spitalului Judetean de Urgenta Bacau

Un angajat al Companiei Regionale de Apa Bacau (CRAB) si doi specialisti angajati pentru proiectul de reabilitare a statiei de tratare a apei Caraboaia au fost audiati in instanta in dosarul de trafic de influenta deschis pe numele a doi afaceristi din Galati din asocierea de firme care a câstigat proiectul.

Audierea lor s-a impus in contextul in care acuzatiile de trafic de influenta faceau referire si la persoane din conducerea CRAB. Mai concret, cei doi oameni de afaceri sunt cercetati pentru ca ar fi pretins si primit bani de la un partener de afaceri bacauan pentru a interveni, printre altele, pe lânga persoane cu functii in CRAB in vederea semnarii si derularii contractului.

`“Nu s-a pus problema rezilierii contractului incheiat intre CRAB si asocierea celor trei firme. Pe 16 ianuarie m-am intâlnit cu inculpatii, dar nu au oferit si nici nu le-am cerut vreo suma de bani. Nici alte persoane din CRAB nu le-au cerut bani, cel putin in prezenta mea. CRAB nu avea niciun interes sa nu deruleze acest proiect. Dimpotriva, se pierdea finantarea daca nu se derula”, a explicat managerul de proiect, Elena F.

Alti doi ingineri angajati pentru derularea proiectului au sustinut ca nu au cerut si nici nu li s-au oferit bani.

Intr-un apartament cu trei camere din cartierul Nord al Bacaului locuiesc si traiesc sase copii. Nu e neobisnuit ca pustii sunt sase ci faptul ca si „parintii” sunt multi: cinci. Angajatii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului le sunt „si mama, si tata, si asistent medical, si educator, si tot ce trebuie ca mica familie sa fie fericita” spune Ana Manole, manager de caz al acestor copii care sunt ocrotiti in reteaua „Casa Mea”.

Joi, cu prilejul evenimentului „Sa ne cunoastem”, am fost invitata, ca ziarist, sa vad ce lucruri frumoase pot face Laura, Radu, Claudia, Grafian, Robert si Dragos. Stau in jurul mesei, ciripesc si misca degetutele. Laura, 13 ani, picteaza o felicitare, iar Radu, 10 ani, lipeste margele pe globuri. Sunt frati. S-au nascut in Moinesti si au fost adusi aici in urma cu trei ani, dupa ce mama i-a parasit plecând in Cipru, iar tatal nu a reusit sa-si gaseasca un loc de munca.

„Nu aveau caldura, nu aveau lumina, erau ca vai de mama lor! Tata le cumpara câteodata mâncare, când avea bani, apoi zile intregi ciuguleau dintr-o pâine. Cu toate astea, Laura invata foarte bine. Si acum invata foarte bine, e premianta si are bursa de merit”, explica Ana Manole. Si Radu e premiant.

„Si e foarte inteligent. E in vârful vârfului! S-a speriat psihologul care l-a evaluat ce IQ are”, adauga ea. Laura vrea sa fie politist „Vreau sa ajung politist deoarece politistii sunt curajosi si respectati pentru curajul lor”, spune fetita. „Când eram mic si eu voiam sa ma fac politist, acum insa ma gândesc ca ar fi mai bine sa ajung arhitect”, marturiseste Radu. „Si are sanse, ma asigura Viorica Chitic, educator. E foarte bun la matematica si are talent la desen.”

„As vrea sa ajung fotbalist”

Le place sa vorbeasca despre viitor, dar ramân pe gânduri când e vorba despre dramele lor. Mai ales Dragos, Robert si Grafian, care au fost martorii unei intâmplari ingrozitoare. Psihologii au lucrat mult cu Dragos ca sa-l ajute sa scape de cosmarul care il bântuia. Robert si Grafian erau mici si au trecut mai usor peste tragedie.

„Mama a plecat din tara, nu se stie unde, si au ramas cu tatal lor. Dragos stia foarte bine toate bisericile, mergea la cersit si le aducea mâncare fratilor mai mici. Era foarte protector, se erija in parintele lor. Aici, se simte si el copil, s-a eliberat de povara”, povesteste Ana Manole. Acum, tatal e in detentie, pentru omor. Au locuit la marginea Bacaului, intr-o casa cu doua camere, cu bunicii si alte rude. Aici, in noua lor familie, cei trei pusti au descoperit ce inseamna un pat curat, o supa calda, sa fii iubit si sa ai vise.

„Imi place sa impletesc, dar si sportul imi place foarte mult. As vrea ajung fotbalist, simt ca am talent”, spune Dragos si dispare. Se intoarce cu un peretar de sfoara, impletit de el. Ma priveste lung, asteptând meritata lauda: „E foarte frumos.” Dupa asta, „mamicile” scot caietele de teme. Din nou, „foarte frumos!”

Visul secret: „Sa-mi vad mama!”

Si fratii sai, Robert si Grafian, sunt cuminti si buni. „Robert e mai timid, mai calm, dar Grafian e nazdravanul nazdravanilor, sarea si piperul familiei, te face sa râzi oricât de suparat ai fi”, sustine Ana. Claudia e din Parincea si a ajuns aici in urma cu noua ani, când mama a parasit-o. Fiind cioban, tatal era mai mult plecat. Intr-o zi, s-a intors si, suparat ca nu are de niciunele, a dat foc casei. In noua ani, nicio ruda nu a vizitat-o pe Claudia.

„Am incercat sa-l convingem pe un unchi, dar nu am reusit. Nu-i nimic, intr-o zi vom face noi o excursie la Parincea”, dezvaluie Ana. Claudia e foarte ambitioasa si foarte harnica. „Mi-ar placea sa ajung make-up artist, sa infrumusetez oamenii, dar ma mai gândesc. Deocamdata, vreau sa intru la liceu.” Claudia mai are o dorinta: „Nu mi-o amintesc prea bine, eram foarte mica, dar as vrea tare mult sa-mi vad mama!”

Obrajii i se inrosesc brusc. Nu poate opri lacrimile sa curga si se apleaca spre felicitarea la care lucreaza, incercând sa-si ascunda chipul. Atât de bine le este acum incât Laura, Radu, Dragos, Robert, Grafian si Claudia nu vor sa se intoarca acasa. „Acasa” e aici, in acest apartament, spun ei. Aproape au terminat felicitarile incepute, dar vor face si altele, caci vin sarbatorile, imi spune Coca Tataru, educator: „Seara, dupa ce terminam lectiile, ne adunam in fata televizorului si pictam, impletim, vorbim. Ca intr-o familie.”