Renumite la nivel mondial, Conferintele „Model United Nations”, proiect adresat tinerilor care le permite acestora sa se familiarizeze cu modul de functionare a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.), vor fi, din acest an, organizate si in Bacau. Proiectul, la nivel local, a fost asumat de organizatia non-profit „Eminenta ProVranceanu”, la initiativa a opt adolescenti curajosi si implicati, elevi eminenti ai Colegiului National „Gheorghe Vranceanu” din Bacau.

Ideea ca un asemenea proiect precum Conferintele Model United Nations poate deveni si al comunitatii bacauane s-a nascut intr-o dupa-amiaza de noiembrie 2014, intr-o pizzerie oarecare din Iasi. Adunati in jurul mesei, cu câte un suc si o felie de pizza, opt liceeni de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” din Bacau, dezbateau cu entuziasm ceea ce tocmai li se intâmplase: Conferintele M.U.N Iasi. Participasera la eveniment la recomandarea unui cadru didactic inimos, iar experienta traita in cadrul conferintelor nu putea sa se lase decât cu o „dezbatere” imediat dupa. Si cu nasterea visului ca un astfel de proiect trebuie si poate sa fie si al Bacaului.

Cei opt adolescenti „vranceni” sunt Ana Popovici, Vlad Chiriac, Vlad Dorneanu (foto), Olga Popescu, Petruta Balint, Iulia Apetrei, Tudor Botezatu si Eduard Haivas, iar cadrul didactic inimos este „profa” de engleza Diana Popa de la Colegiul National „Gh. Vranceanu”, devenita totodata, coordonator al proiectului Bacau M. U. N.

„Eram in clasa a IX-a, eram liceean boboc, iar intr-o zi, doamna profesoara de engleza mi-a spus ca la Iasi are loc o conferinta, ca mi s-ar potrivi si daca nu vreau sa merg. M-am informat putin, am aflat despre ce-i vorba si, impreuna cu un coleg am decis sa mergem. Asa am intrat prima data in contact cu ceea ce inseamna Conferintele M.U.N; am fost la Iasi unde am reprezentat Grecia”, povesteste Vlad Dorneanu. In urmatorul an scolar, la insistentele lui Vlad, Bacaul a fost prezent tot la Iasi, la Conferinte, prin Vlad si ceilalti sapte prieteni si colegi totodata. „Ne-a placut foarte mult, iar dupa conferinte, am iesit la o pizza unde, din discutie in discutie, am concluzionat ca putem face si noi, in Bacau, aceste Conferinte M.U.N., poate chiar mai bine!”, a spus si Vlad Chiriac, completat imediat de colega sa Ana Popovici, „ca e nevoie de un astfel de eveniment pentru tineri, ca-ti deschide perspective, ca intreaga comunitate bacauana are nevoie de asta si numai pentru ca, printr-un instrument comun de relationare a tinerilor – limba engleza – el poate duce la dezvoltarea acestei comunitati”.

Si s-au pus pe treaba!

Cei opt „vranceni”, sub coordonarea profesoarei Diana Popa, odata luata decizia de a aduce Conferintele Model United Nations si in Bacau, s-au pus, efectiv, pe treaba. Pas cu pas, asa cum treaba buna se face: constructia site-ului (www.bacaumun.org), crearea unei pagini de Facebook „Bacau MUN”, stabilirea etapelor in procesul de organizare a Conferintelor care vor avea loc pe 16-17-18 octombrie 2015, la Colegiul Tehnic de Comunicatii „N.V. Karpen” din municipiul Bacau.

„M.U.N. reprezinta o conferinta adresata tinerilor din clasele IX – XII, in cadrul careia, exclusiv in limba engleza, delegatii reuniti in patru comitete, care reprezinta fiecare tara membra ONU – „Human Rights”, „Ecosoc”(Economic, Social), „Political” si o surpriza! – vor dezbate probleme specifice dupa formatul „Parlamentary” pe cel putin doua teme”, au explicat fondatorii Bacau MUN.

Pâna la Conferintele propriu-zise, din octombrie, echipa Bacau M.U.N. trebuie sa se mobilizeze pentru parcurgerea unor etape specifice precum: recrutarea, din rândul colegilor lor din toate liceele, a unei echipe de organizatori (departamentele mass-media, juratii si administrativul), urmând ca, odata aceasta stabilita, sa se intre in etapa cunoasterii si comunicarii. „Aceasta etapa – a spus Vlad Dorneanu – presupune intâlnirea si organizarea de evenimente in diferite spatii, precum ateliere de dezvoltare personala, teambuliding etc. care se vor desfasura in perioada iunie – august”.
Urmatoarea etapa, au explicat tinerii bacauani M.U.N, este cuprinsa intre sfârsitul lui august – inceputul lui septembrie si consta in stabilirea temelor pentru dezbatere in cadrul Conferintelor pentru fiecare comitet si, totodata, recrutarea participantilor la Conferinte, respectiv delegatii comitetelor.

Apoi, in zilele de 16, 17 si 18 ocotmbrie, vor avea loc Conferintele Bacau M.U.N., trei zile pline de reuniri pe comitete, aliante, dezbateri, rezolutii si premieri ale celor mai buni delegati. Astfel, in prima zi a Conferintelor, comitetele se vor reuni separat, vor forma aliante strategice si vor compune rezolutii. A doua zi, rezolutiile vor fi discutate, urmând ca, din cadrul fiecarui comitet de delegati sa treaca maxim doua-trei. In final, se decide ce rezolutie ramâne, iar aceasta se va dezbate in a treia zi a Conferintelor in cadrul Adunarii Generale unde vor fi reunite toate comitetele. Punctul final al Conferintelor va fi premierea delegatilor care s-au remarcat.
De mentionat ca toate etapele proiectului se deruleaza prin instrumentul comun de comunicare limba engleza.

Conferintele Bacau M.U.N., laprima editie, deja o traditie

Nascuta intr-o pizzerie oarecare din Iasi la finele anului 2014, ideea Conferintelor Bacau M.U.N. a devenit un proiect in sine, frumos si curajos, prin desfasurarea, efectiv, a acestora la finele lui 2015. Prima editie. Liceenii bacauani nu vor, insa, sa se opreasca aici. „Ne dorim ca acest proiect sa devina o traditie pentru Bacau”, au spus ei, foarte hotarâti. Iar tot ceea ce au gândit si au intreprins a convins deja parte din comunitatea bacauana, primele Conferinte Bacau M.U.N. bucurându-se si de sprijinul Dedeman si al altor institutii de inva’amânt, autoritati etc.

In fiecare an, de 24 iunie, la imediata apropiere a solstitiului de vara, calendarul obiceiurilor traditionale si calendarul crestin ortodox consemneaza doua evenimente importante: Sânzienele si Nasterea lui Ioan Botezatorul.

Sânzienele sau Dragaica cum i se mai spune in Muntenia si Dobrogea, pot fi puse in legatura cu vechile sarbatori solstitiale ale calendarului iulian: Timoteiu, Vartolomeiu, Onofreiu s.a. In traditia populara, Sânzienele sunt asemanatoare cu niste fete frumoase care umbla prin paduri, cu zeitele florilor, cu zânele sau cu fetele robite de zmei. Acestora oamenii din popor le-au atribuit o serie de puteri magice, cum ar fi: luarea mirosului si puterea florilor; arderea semanaturilor. Incepând din aceasta zi toate plantele se opresc din crescut si nu mai sunt bune de cules pentru leacuri si descântece.

In aceasta zi se faceau o serie de practici de divinatie si prospectare magica a tot ce se va intâmpla. Gospodinele scot afara covoarele, laicerele si straiele si le expun la soare, crezând ca astfel le vor feri de molii. Se fac cununi din sânziene pe care le arunca peste casa si peste ocolul vitelor.
Fetele obisnuiau sa se scalde in roua florilor de câmp sau in apa râurilor curgatoare din apropiere in noaptea sau in zorii acestei zile, in speranta ca-si vor vedea in somn iubitul si ca vor deveni frumoase si curate ca apa neinceputa. Floarea de sânziene sau dragaica, mult indragita de catre fete, se purta in par, in sân, in buzunare, se incingea peste mijloc si se punea sub perna pentru a visa peste noapte ursitul.

Ciobanii tin cât mai mult in aceasta zi oile in târla, pentru a nu se imbolnavi de „galbeaza”, boala specifica pentru oile de la stâna. Se crede ca ploaia care cade in ziua de Sânziene este infectata de glbeaza si de aceea oilor li se da fân cosit in aceasta dimineata.

Ca in majoritatea cazurilor sarbatorilor populare si despre Sânzienii s-a creat o legenda. Se spune ca Sânziana a fost o frumoasa fata fecioara care, ducându-se la câmp, a facut o cununa din niste flori galbene. Venind acasa, ea a aruncat cununa peste casa zicând: „Cununa de te vei opri pe casa, voi trai si voi avea viata lunga, iar de vei pica jos, voi muri.” Cununa a cazut si fata a murit. De aici a ramas obiceiul fetelor de a face cununa din sânzienie cu ocazia acestei sarbatori de vara.

In satele de veche traditie din sudul si estul tarii se desfasura in aceasta zi dansul ritual al Dragaicilor. Atestat pentru prima data in Moldova de catre domnitorul Dimitrie Cantemir la inceputul secolului al XVIII-lea, obiceiul s-a raspândit mai intâi in Moldova si apoi In Dobrogea si Muntenia. La acest joc participau 2 sau 4 fete numite Dragaicute, din care 1 sau 2 se imbracau baieteste. In timpul dansului ele fluturau naframi si uneori purtau un steag asemanator cu cel al calusarilor, având legata in vârf o cruce de lemn, usturoi, flori de dragaica, spice de grâu si hainute de copii.

Astfel, jocul Dragaicii a devenit un joc de ritual menit sa ajute la legatul grânelor in spic si coptul acestora, precum si la apararea copiilor impotriva bolilor. In satele muntenesti se fac asa numitele Tirguri de Dragaica care au pe lânga caracter economic de comert cu produse agricole, mestesugaresti, si petreceri tineresti cu jocuri specifice locului si cu muzica adecvata zonei etnografice in care are loc evenimentul respectiv.

Astazi aceste practici magice si ritualuri nu se mai intâlnesc, iar in credintele oamenilor de la tara au avut loc o serie de transformari inerente civilizatiei si progresului.

Prof. dr. Dorinel Ichim, cercetator

Mercado Central din Valencia este cuceritoare. Are stil. Cocheta, animata, foarte bine organizata si aprovizionata, are aerul unei fiinte care-ti zâmbeste minunat. Este un univers de culoare si arome in care igiena este impecabila. Peste tot este atât de curat, incât un ziarist iberic a scris ca aici, daca n-ar fi atât de aglomerat, ai putea mânca si pe podea… Cladirea, acoperita, o bijuterie arhitecturala (stil gotic), a fost construita intre 1915-1928 si ocupa o suprafata de 8.160 de metri patrati. Cupola centrala, cu un design care revolutioneaza estetica domeniului, depaseste 30 de metri inaltime. Piata reuneste aproape 400 de întreprinderi mici, mobilizeaza zilnic activitatea a 1.500 de oameni, are 1.238 de standuri. Este cel mai mare centru din Europa dedicat produselor proaspete. Aflata in apropiere de Plaza de Ayuntamiento, are intrari aflate pe strazi diferite. Un birou de informare turistica sporeste aerul… altfel al pietei.
Produsele de carne afumata si uscata, sirurile uriase de cârnati, salamurile subtiri sau dolofane, pulpele de prosciutto crud, numite jamon iberico (de 7-10 kg, care se vând si la 700 de euro bucata), atrag camerele de luat vederi ca un magnet. Capsunile, bananele din Insulele Canare, portocalele si lamâile locale, strugurii, perele si merele, ciresele proaspete te ademenesc prin varietate si calitate. Aricii de mare se vând alaturi de alge, icre, “degete de mare” si “gândacii de apa” (8 euro/kg…), crabi, creveti, scoici, caracatite, sepii, calamari… Buletinele de calitate aratau provenienta lor: Mediterana, Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific. Preturi pentru un sfert de kg: calamar proaspat, 3,5 euro; cozi de langustine, 6 euro; creveti proaspeti, 12 euro; crabi, 6 euro. Un kilogram de peste: 3-21 de euro, in functie de specie. Kilogramul de miez de nuca, 20 euro; celebrul caşcaval Pecarino, 59 euro/kg, capsunile, 6 euro/kg… Vinuri, uleiuri de masline, produse de patiserie, dulciuri, brânzeturi (o structura sortimentala aiuritoare!), preparate din carne (vânat, porc, pui, vita, curcan, iepure), fructe uscate condimente, cereale, orez, grâu, ciuperci, pâine, rosii, ardei, vinete, ceapa, usturoi, radacinoase…
Mercado Central, una dintre cele mai vechi piete acoperite din Europa, este un fel de muzeu. Interesul turistilor este maxim. Spectacolul aromelor, diversitatii, armoniilor, gusturilor este unul de exceptie. Se spune ca este una dintre pietele cele mai interesante din lume, chiar daca nu are nimic din fabulosul talmes-balmes ingenuu al unor piete orientale. Vânzatorii din Piata Centrala din Valencia, curtenitori, civilizati, au inaintat autoritatilor, anul trecut, o propunere interesanta: turistii care fac poze si nu cumpara nimic sa plateasca o taxa! Ei cred ca invazia turistilor, care vin, de cele mai multe ori aici ca la un muzeu, ii indeparteaza pe cumparatorii locali.
Mercat de Sant Josep de la Boqueria – sau mai simplu – La Boqueria – piata din Barcelona, este un punct… rival de atractie turistică. Aceasta celebra piata a fost supranumita “templu gastronomic”. In replica, valencienii spun despre piata lor ca este un “muzeu gastronomic”.
Atunci când am iesit din Mercado Central, pasii m-au purtat spre istorica Lonja de la Seda (La Lonja de Mercaderes)- bursa matasii, cea despre care se spune ca este cea mai bine conservata cladire de tip gotic târziu din Europa. Desi pasii ma purtau catre o aventura spirituala de exceptie, ma gândeam inca la civilizata Mercado Central. Ce-ar fi, mi-am zis, ca in România sa apara o asemenea piata in care curiozitatea de exceptie a turistilor de aiurea i-ar determina pe comercianti sa solicite impunerea unei taxe pe privit, pe fotografiat, pe admirat. Am zâmbit amar si m-am lasat cucerit de cealalta vraja spirituala: istoria fabuloasei La Lonja de Mercaderes…

Ion Fercu

Avem câteva voci puternice care tin la binele învatamântului românesc, într-un ton care nu mai poate fi molcom: Solomon Marcus, “Cu ochii pe scoala“, ne cheama pe hotnews-contributors sa luam atitudine ferma fata de încalcarea logicii in comunicarea didactica, Adrian Costache pune „Punctul pe i“ si reconsidera rolul profesorului (80% dintre elevi cer nu un profesor-voce, pe internet, ci unul viu, întreg – „Tribuna învatamântului“, 8 iun. 2015, p. 5), iar Alina Mungiu-Pippidi formuleaza nimic altceva decât un denunt la DNA in legatura cu subiectele la limba româna propuse pentru bacalaureat: programele par sa aspire a crea „un fel de filologi cretini si nu niste vorbitori si comunicatori de o inteligenta normala“. Potrivit unui studiu PISA, 2012, circa „40% dintre elevii români au dificultati sa citeasca si sa înteleaga un text; sunt, cu alte cuvinte, analfabeti functionali“.
Cum decurge însa la noi proba orala a bacalaureatului (careia eu i-as acorda aceeasi pondere ca pentru lucrarea scrisa)? Prima cerinta – lectura textului – este pur formala sau de-a dreptul eludata. I-am întrebat pe studentii filologi din anul I (cei mai multi, din promotia 2014) daca au fost pusi sa citeasca textul dat spre analiza. Îmbucurator: peste jumatate dintre ei au raspuns afirmativ. Urmatoarea întrebare: „Ati primit vreo remarca – pozitiva (lauda) sau negativa (dojana) – cu privire la calitatea lecturii?“ „Nu“ „Nimeni?“ Liniste. Realitatea era valabila pentru cel putin cinci judete, de unde provin absolventii de liceu. Era de prisos sa mai întreb daca au fost pusi sa repete lectura textului. Parca îmi vine sa zic ca e mai potrivit gestul celor care nu s-au obosit sa-i solicite pe tineri cu parcurgerea cu voce tare a fragmentului de pe biletul de examen. Ca în experimentul cu cobaiul pus sa strabata trei tunele: pe primele doua le parcurgea cu interes, pentru ca la capat îl astepta o bucata de cascaval sau, dimpotriva, o mica zgâltâiala, produsa de câtiva volti, dar pe al treilea îl ocolea pentru ca la capatul lui nu era nimic. Psihologic, avem aici întarirea – fie pozitiva, fie negativa.
Înca din ciclul primar, elevii au parte de examene la limba româna. Am gasit pe internet, dar am si vazut (anul acesta, la Liceul Teoretic „Sfântul Nicolae“ Gheorgheni, judetul Harghita) subiectele date sau propuse pentru clasele a II-a, a IV-a, a VIII-a ori pentru bacalaureat. Ciudat, dar vârstele mai mari au cerinte explicite („Citeste cu atentie textul care urmeaza“), pe când la clasele mici genericul este invariabil: „Se da textul“. Ce ar trebui sa contina raspunsul elevului? În opinia mea, a explica rolul unei virgule sau al unei cratime este aproape inutil câta vreme acelasi elev nu respecta pauza si intonatia – cele doua unitati suprasegmentale – marcate de virgula, iar pe v-a îl scrie mereu dezlegat. (Aflu de la radio ca Ministerul va introduce din toamna un optional dedicat educatiei teatrale, deocamdata doar pentru clasele mici. Tare ma tem ca în loc sa fie pusi sa intre în pielea unui personaj, modelându-si vocea pe baza unui text dialogat ori în regim de improvizatie, elevii vor asculta piese de teatru sau vor merge la spectacole.) Asadar, consider ca lectura cu voce tare (i-as zice lectura publica) si nu în gând (lectura intima), pe de o parte, si dictarea unui text sunt caile cele mai eficiente de a-l raporta pe elev/student/candidat la sistemul sau de achizitii intelectuale.

La un festival de teatru, unde criticii de specialitate, cronicarii sunt „invitati” de regula, dar ca sa lucreze, fiindca programul lor este foarte încarcat. Pe lânga spectacolele pe care trebuie sa le vada, pentru ca au de dat seama despre ele (în scris, în emisiuni de radio tv.), având obligatia de a participa la colocvii, lansari de carte, vernisaje de expoziţii, de a tine prelegeri, etc. Dar sunt si clipe de ragaz, când confratii stau de vorba, schimba pareri, ma rog, socializeaza, ca sa folosesc o expresie curenta. Ceea ce este cât se poate de normal, ca doar oameni suntem, nu numai „specialisti” în fenomen. Iar unele dintre aceste clipe sunt o adevărata încântare, când ai de-a face cu oameni de spirit. Aflata la Buzau, sapatamâna trecuta, la o alta editie a Galei VedeTeatru (la care ma duc de vreo zece ani, fiind si parteneri de presa), ma nimeresc, într-o zi, la masa, cu Alexandru Repan si cu câtiva colegi critici. Vorbim, de una de alta, de teatru, în primul rând, dar si de-ale vietii cotidiene. Si, vine vorba despre scaderea TVA la alimente, unii sustinând ca s-au ieftinit produsele, altii, ca, dimpotriva. La care, sugubat, Alexandru Repan, zice: numai fetitele de la „Ambasador” si de la „Scala” au aceleasi preturi. N-am ce face si-l întreb: da’ ce, ele sunt produse alimentare? Pai, da, îmi raspunde domnul Repan, din moment ce unora le lasa gura apa! N-am avut replica si am râs, normal, era prea bine gasita vorba de duh. Iar domnul Alexandru Repan este greu de întrecut în asta. E spiritual si acid, mereu pe faza, si se comporta total firesc, fara morga de vedeta, cucerindu-te prin naturaletea si modestia netrucata, pe care o au doar oamenii de mare valoare. În alta zi, tot la o pauza de prânz, sporovaiam despre lucruri simple, despre piata, fructe si flori de sezon. Vazusem, în piata buzoiana, o minunatie de crini imperiali, de gradina, si mi-am zis ca trebuie sa-mi iau câteva fire, sa le pun într-o vaza, în camera mea de hotel, pentru ca sunt florile mele preferate si voiam sa ma bucur de ele la timpul lor. Povestesc despre asta, la masa, la care, domnul Repan nu întârzie sa vina cu o anecdota din teatru. Cica o cabinera simpatica avea un sot pe care-l chema Crinu. Si ea zicea, cu mult umor: „Nu-i bine sa dormi noaptea cu crinu’, trebuie sa-l dai afara din casa”. Ce sa mai zici când auzi atâtea glume bune, spuse fara rautate, si care nu jignesc pe nimeni, încât toata lumea râde senin, cu pofta?
Dar clou-ul poantelor amicale schimbate între confrati, pentru o placuta petrecere a timpului liber, a fost urmatorul, purtând semnatura popularei actrite Draga Olteanu. Se spune ca, într-o buna zi, trecând prin piata, dupa cumparaturi, simpatica doamna, dotata din plin cu un umor verde, sanatos, vede lânga niste tarabe cu brânza de putina, mirosind puternic, întepator, si niste gingase zambile. Cum nepotrivirea era flagranta, stricând totul, ea exclama intrigata si plina de haz: Cine a-nfipt zambila-n brânza? Asa cum îmi vine si mie sa zic, deseori, când vad câte o juna lidera de partid, aratând gratioasa, pimpanta, pâna când deschide gura. Când se duce naibii, tot „parfumul”!

Carmen MIHALACHE