sâmbătă, 27 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2651

VIDEO: Cum se produce salamul de Sibiu la Agricola

    O echipă Discovery Channel a vizitat Agricola pentru a afla cum se prepară salamul de Sibiu.

    În Bacău, opririle controlate la apă se vor face doar noaptea

      – CRAB oprește din nou apa în noaptea de luni spre marți – de această dată vor fi afectați de sistarea apei consumatorii din zona de sud a orașului – aeroportul se racordează la rețeaua de apă

      Extinderea Aeroportului Internațional “George Enescu” implică totodată și racordarea spațiilor amenajate la rețeaua de distribuție a apei. În acest sens, reprezentanții aeroportului au făcut o adresă către conducerea Companiei Regionale de Apă Bacău în care solicită branșarea noilor instalații la rețeaua de alimentare cu apă a orașului. Cum lucrările nu pot fi executate decât cu golirea instalațiilor, Ioan Bejan, directorul CRAB a decis ca branșamentul să se facă pe timp de noapte, pentru a nu-i afecta pe restul consumatorilor.

      “Am regândit sistemul de lucru și am pus consumatorii pe primul loc. În cazul lucrărilor de mentenanță efectuate pe strada Abatorului, am întrerupt apa tot pe timp de noapte și s-a lucrat fără probleme. Acum, la aeroport, echipele de intervenție vor lucra lucra tot noaptea, pentru a nu crea disconfort consumatorilor”, declară Ioan Bejan, director general CRAB

      Cu toate acestea, este de preferat ca băcăuanii care locuiesc în zona de sud a orașului să-și facă o rezervă de apă pentru noapte sau pentru dimineață. Apa se oprește pe 9 octombrie la ora 23.00, iar programul de furnizare va fi reluat pe 10 octombrie, la ora 8.00. Branșarea Aeroportului Internațional “George Enescu” la sursa de apă îi va afecta cu precădere pe consumatorii la locuiesc pe străzile Republicii (pod Narcisa) – Narciselor – Victor Babeș – Condorilor – Republicii – Chimiei – Bicaz, precum și pe băcăuanii de pe Calea Republicii (inclusiv str. Agudului). Apa la robinet va curge cu presiune scăzută și în casele băcăuanilor care locuiesc pe străzile Garofiței – Tolstoi – Calea Mărășești (cartier Cornișa 1), Calea Mărășești – Erou Ciprian Pintea – Cornișa Bistriței – Milcov (cartier Cornișa 2), dar și la cei din cartierele Tache și Letea.

      Adulţii din Bacău au învăţat despre meseria de părinte la Şcoala «Mihail Sadoveanu»

        Mai bine de 100 de parinţi şi cadre didactice de la Şcoala Gimnazială “Mihail Sadoveanu” din Bacău au aflat cum relaţiile din familie pot afecta viitorul copiilor şi elevilor lor.

        Totul într o conferinţă cu titlul “Educaţie in familie şi şcoală”, susţinută vineri, 6 octombrie, de către Lector Univ. dr. Oana Moşoiu, de la Universitatea din Bucureşti.

        Evenimentul care a avut loc la finalul saptămânii este primul, într+un şir de conferinţe care vor avea loc în cadrul unui Programului de formare intitulat “Şcoala familiei”.

        “Relaţia dintre copii şi părinţi este perturbată de numeroşi factori incluzînd un program încărcat, lipsa timpului, stres, suprastimulare, creşterea sentimentului de neîmplinire şi frustrare , scăderea motivaţiei şi creşterea nevoii de evadare şi relaxare”, a afirmat lectorul Oana Moşoiu.

        Organizatorii evenimentului de la Şcoala “Mihail Sadoveanu”au fost mediatorul şcolar Maricica Ciobanu, prof. de religie Carmen Busuioc şi directorul Şcolii “Mihail Sadoveanu”, prof. Iustin Antonie.

        De Ziua Educației, la Odobeşti

          De Ziua Educației, în şcolile din comuna Odobești au avut loc activități specifice, pentru sărbătorirea cum se cuvine a acestui eveniment.

          Alături de profesori, învățători şi educatori, elevii au participat la ateliere de lucru, concursuri de poezii şi desene, dar şi dezbateri cu privire la rolul educației în dezvoltarea lor ulterioară.

          Toate activitățile au fost sprijinite de directorului unității, prof. Scorțanu Gabriela, precum şi de cadrele didactice din şcoli, Simionescu Silviu, Alixandroaea Maria, Liche Mihai, Năcuță Constantin, Rapăilă Elena, Frăsinescu Maria, Chirilă Codrina, Jataru Elena, Aştefanoaie Gina, Năcuță Csilla, Moise Liliana, Ancuța Belatris, Costraş Ioana, Ghiorghieş Ancuța, Juncu Anda.

          Atelier de iconografie la Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu” din municipiul Bacău

          Iconari din Iași, Roman și Bacău vor fi prezenți la Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu” din municipiul Bacău, începând de luni, 9 octombrie, și până vineri, 13 octombrie, în cadrul proiectului ”Atelier de iconografie”.

          Organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, acest atelier va oferi băcăuanilor oportunitatea de a vedea modul în care sunt pictate sau realizate icoane în felurite tehnici artistice: fresco, grafică, mozaic sau tehnică mixtă.

          Între participanții la acest eveniment amintim pe ieromonahul Antipa Burghelea (Mănăstirea Antim- București), Marius Ciprian Ghinescu (Iași), Monahia Irina Nedelcu (Mănăstirea Diaconești- Bacău), Prisecaru Cristinel Ionel (Roman), Cristian Bandi (Bacău), Monahia Mariami Crăciun (Mănăstirea ”Buna Vestire”- Tisa Silvestri) și alții.

          Atelierul va fi deschis publicului larg până vineri, 13 octombrie, între orele 9 – 12 și 13 – 18.

          Codrin Pop a lăsat jurnalismul pentru arbitrajul în Regatul Unit al Marii Britanii

          Codrin Pop, cunoscut jurnalist băcăuan, format în marea familie a cotidianului „Deșteptarea”, întregește rândurile tinerilor care și-au făcut un rost în Marea Britanie. În urmă cu șapte ani, a decis împreună cu soția lui că este timpul să facă/să încerce altceva. Se pare că Marea Britanie a fost alegerea potrivită, fiind amândoi vorbitori de limbă engleză. Spre surprinderea multora, Codrin a ajuns arbitru în UK și are propria lui afacere. Anul acesta a devenit tătic, iar această nouă provocare este imboldul de care cei doi părinți aveau nevoie. Le place traiul în străinătate, s-au adaptat, iar casa lor a devenit „acasă”. Rămâne dorul de părinți, de rude, de prieteni, însă viața presupune alegeri, iar alegerile înseamnă și sacrificii. Mica lui afacere îi ocupă aproape tot timpul, iar arbitrajul rămâne o mare pasiune, pe care o va lăsa doar când nu va mai putea să alerge.

          R: Care a fost momentul decisiv ce v-a determinat să curtați străinătatea?

          C.P.: În anul 2010, după 13 ani de jurnalism și salarii mici în țară, am decis împreună cu soția mea, Alina, că era timpul să ne oferim o nouă șansă și să încercăm să plecăm în altă țară. Nu eram disperați, ci doar sătui de o țară care nu ne oferea cine știe ce și de un sistem bolnav. Aveam un apartament și o mașină, dar pentru noi viața nu înseamnă doar patru pereți și patru roți. Simțeam nevoia să trăim într-un loc în care calitatea vieții și respectul față de cetățean să fie la alt nivel. N-a fost ușor să lăsăm acasă părinți și prieteni. Prima opțiune analizată a fost Canada, deoarece mă încurajase doamna Magdalena Manea, care conducea un ziar românesc în Montreal, publicație la care eram colaborator de la distanță. Însă distanța ne-a făcut să ne răzgândim și până la urmă am ales Anglia, pentru că amândoi vorbeam engleză fluent și este la doar trei ore de zbor de România.

          R: Cum a fost începutul într-o țară străină?

          C.P.: Am găsit oferte de locuri de muncă pe internet, iar în octombrie 2010 am decolat de pe Băneasa și am plecat în necunoscut, lăsând în România și pisica, pe care aveam să o „recuperăm” abia după mai bine de patru ani. Cum socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea … din Insulă, primele luni au fost o adevărată aventură, dar faptul că eram împreună și deciși să reușim a fost hotărâtor. La nici șapte ani distanță, avem o casă, o familie în creștere și o viață normală, confortabilă, într-o țară care ne-a oferit în șase ani și jumătate mult mai multe șanse, respect și satisfacții decât a făcut-o România în mai bine de 30 de ani. Locuim într-un oraș mic și liniștit, la 45 de minute distanță (cu trenul sau mașina) de Londra.

          R: Cum a încolțit ideea propriei afaceri?

          C.P.: După mai multe joburi mai mult sau mai puțin dificile în diverse domenii, de câțiva ani am o mică afacere cu produse electronice, lucrez pe cont propriu și mă ajută foarte mult și soția, când are timp, deoarece nu am ajuns deocamdată în faza în care să pot să am angajați. Faptul că sunt propriul meu stăpân (sau propriul meu angajat) îmi oferă libertatea de care am nevoie ca să arbitrez 2-3 meciuri de fotbal (adulți) în fiecare săptămână, iar vara (și nu numai), să particip, ca arbitru, la turnee internaționale de tineret.

          R: Ai dus pasiunea pentru fotbal la alt nivel. Cum ai izbutit să ajungi arbitru în UK?

          C.P.: Am devenit arbitru în anul 2012, pentru că îmi lipsea legătura cu fotbalul, pe care am avut-o din copilărie până m-am mutat în Anglia. Cum îmi era clar de mult timp că nu voi ajunge noul Duckadam, și nici secretul tinereții veșnice nu-l descoperisem, am pus punct carierei de jucător și m-am înscris la cursurile de arbitraj ale „The FA” (The Football Association – Federația Engleză de Fotbal). În 2012 am arbitrat primele meciuri și am început cariera la nivelul cel mai de jos, într-o ligă locală numită Leighton & District Sunday League, care are patru divizii și în care activează echipe de amatori din „județul” (county) în care locuiesc, Bedfordshire.

          R: Mai ții minte primul meci?

          C.P.: Primul meci a fost un amical între două echipe locale, în care am „strălucit” prin decizia de a refuza inițial un penalty și apoi a-l acorda, pentru că jucătorul care nu-l văzusem că faultase a ținut să-mi spună că, de fapt, faultase. S-a terminat totul cu bine. De atunci, am promovat de două ori, de la nivelul 7 („junior referee”) la nivelul 5 („senior county referee”), iar în prezent arbitrez în ligi regionale, în care participă echipe din 4-5 „counties” și suburbiile Londrei. Oficiez meciurile și din postura de „central”, dar și ca arbitru asistent, în funcție de nevoile ligilor în care arbitrez.

          R: Care sunt cele mai importante competiții în care ai arbitrat?

          C.P.: M-a bucurat enorm momentul în care am fost delegat, ca arbitru asistent, la meciuri din tururile preliminare ale FA Cup, cea mai veche competiție de fotbal din lume. Chiar și cluburile de amatori care trebuie să treacă de tururile preliminare iau fiecare meci în serios, iar orice partidă de FA Cup este o sărbătoare pentru întreaga comunitate locală. Până acum, FA Cup și FA Vase (a doua competiție knock-out a Angliei) sunt cele mai importante competiții în care am arbitrat, deja am câteva meciuri la activ. Sunt sigur că voi arbitra și meciuri la centru în FA Cup, cât de curând, pentru că în fiecare an progresez și devin un arbitru mai bun.

          R: Cum descrii perioada de început în arbitraj?

          C.P.: Ca orice început, primii pași în arbitrajul de aici mi s-au părut dificili. Chiar dacă vorbeam engleza fluent, mi-a luat aproape un an să mă obișnuiesc cu jargonul fotbalistic al englezilor, diferit de al nostru, și să vorbesc cu jucătorii și oficialii cluburilor „pe limba lor”. M-am simțit sprijinit de colegi și nu am fost privit într-un mod diferit, probabil și pentru că nu eram singurul străin care arbitrează la acest nivel. În fotbalul britanic „mic” ai ocazia să lucrezi cu arbitri de toate naționalitățile, nu doar englezi: români, scoțieni, italieni, sârbi, irlandezi, maghiari, turci, polonezi, ucrainieni. Suntem destul de aproape de Londra, care e un oraș multinațional.

          R: Câtă pregătire necesită un arbitru?

          C.P.: Arbitrajul – la orice nivel – necesită foarte multă putere psihică, o bună capacitate de comunicare dar și o pregătire fizică bună, pe lângă cunoașterea cât mai aproape de perfecțiune a Legilor Jocului de Fotbal. Cu cât avansezi în ierarhie, cu atât mai dificile sunt meciurile dar și probele pentru examenele de promovare. Nu există nicio probă fizică pentru a deveni arbitru de nivel 7 („junior referee”), dar testarea fizică este obligatorie dacă vrei să arbitrezi fotbal de un standard mai bun. În arbitrajul englez nu există limită de vârstă. Mi s-a întâmplat să fiu arbitru de centru la meciuri din fotbalul local, iar asistenții mei să aibă 60-65 de ani. Este o experiență deosebită să auzi direct „de la sursă” cum era fotbalul în Anglia în urmă cu 40 de ani. Sau să fii coleg de echipă cu arbitri care au oficiat cu ani în urmă pe Wembley sau în Liga a doua ori a treia (care nu se compară cu Liga a doua sau a treia din România, să fie clar!).

          R: Cât de bine organizat este sistemul în UK?

          C.P.: Fotbalul englez, chiar și la nivel local sau regional, este foarte bine organizat, delegările la meciuri se fac în general cu o lună înainte. Pentru ligile locale primesc delegările de la Bedfordshire FA, iar pentru meciuri din FA Cup sau FA Vase le primesc în sistemul centralizat al The FA, de la sediul central al federației. Există, evident, un sistem online de comunicare a rapoartelor de arbitraj, sancțiunilor disciplinare, etc. În general totul este conceput să fie cât mai simplu, rapid și ușor de folosit, inclusiv regulamentele de organizare a competițiilor în care arbitrez. În opinia mea (ca fost jucător în ligi inferioare de la noi), este mult mai mult fair-play decât la nivelul similar din România. De cele mai multe ori contradicțiile cu privire la o decizie de arbitraj se rezolvă după meci în barul clubului, la un ceai sau o bere. Dacă managerul (ori suporterul, ori jucătorul, ori antrenorul) și arbitrul chiar nu se pot pune de acord și văd faza diferit, de regulă concluzia este „Let’s agree to disagree”, urmată de o strângere de mână și o despărțire civilizată. Există, evident, și situații tensionate, și acte de indisciplină, dar și sancțiuni extrem de dure prevăzute de Legile Jocului și regulamentele ligilor.

          R: Poți duce un trai decent doar din arbitraj?

          C.P.: Da, poți, dacă activezi în Premier League sau măcar The Championship (liga secundă). Altfel, nici nu poate fi vorba, ai nevoie de un loc de muncă sau o afacere, pentru că din arbitrajul la nivel amator, local/regional, abia îți plătești facturile. Însă arbitru nu am devenit pentru bani, ci din dragoste pentru fotbal. Am descoperit și turneele internaționale de tineret, am devenit membru REFEX (o organizație daneză dedicată arbitrilor din toată lumea) și particip în fiecare an la 3-4 turnee în Europa și nu numai. Anul acesta am făcut o excepție și voi avea doar două turnee (Norway Cup – Oslo și Singa Cup – Singapore), pentru că eu și Alina am devenit părinți. În aprilie 2017 s-a născut micuța Mia. Din nou, faptul că nu lucrez pentru altcineva îmi permite ca pe lângă concediile cu soția și vacanțele în România, să călătoresc destul de mult și din dragoste pentru fotbal. Până acum am participat la competiții de tineret în Danemarca, Norvegia, Singapore, Franța, Cipru, Grecia. Contactul cu oficialii și fotbaliștii din alte țări mă ajută să cresc ca arbitru și să îmi fac prieteni noi în toată lumea.

          R: Cât de înțelegătoare este soția cu un soț plecat atât de mult de acasă?

          C.P.: Evident, 3-4 turnee pe an în alte țări înseamnă că am o soție extrem de înțelegătoare, care mă susține în ceea ce fac. Încerc ca pasiunea mea să nu ne afecteze concediile, iar până acum am reușit să ajungem împreună în Spania, Portugalia, Franța, Cehia și, evident, România. Ne plac țările calde și orașele frumoase. Planurile de viitor includ New York (orașul ei preferat) și Maldive, dar încerc să o conving să dea o șansă și dragului meu Singapore, un loc care m-a fermecat. Ne atrag aglomerațiile urbane, cât mai pline de viață. În Singapore m-au impresionat arhitectura, diversitatea (China Town și Little India sunt pline de culoare și arome), mâncarea, curățenia și oamenii, nu neapărat în această ordine.

          R: Poate fi asociat visul american cu visul englezesc?

          C.P.: Acum serios, munca în Anglia (și în alte țări) nu este pentru cei care visează la îmbogățirea rapidă. Sau la îmbogățire. Este pentru cei dispuși să muncească din greu și să facă sacrificii, pentru a avea o viață decentă, într-o țară care nu își bate joc de ei. Dar dacă vreți să ajungeți milionari, e greu de crezut că veți reuși muncind în străinătate. Eu n-am ajuns (și nu îmi pare rău!). Încă.

          R: Despre jurnalism și alte capitole închise?

          C.P.: După experiența căpătată la „Deșteptarea“, am fost câteva luni editorialist (voluntar) al ziarului Anunțul de UK din Londra (transformat apoi în Anunțul Românesc), însă recent publicația și-a încetat existența, din motive de ordin financiar. Jurnalismul este acum un capitol încheiat, însă un capitol care mi-a fost foarte drag și mi-a oferit multă experiență de viață și cunoștințe utile într-o mulțime de domenii. Și România îmi este foarte dragă, e țara în care m-am născut și am primit o educație bună, dar nu intenționăm să ne întoarcem. Fetița noastră s-a născut în Anglia și are mai multe șanse la o viață normală și plăcută aici, decât ar avea în România. Când ne vom pensiona, vom mai vedea, dar până atunci prefer să nu ne gândim la întoarcerea în România. Oricum, „never say never”…

          R: Cum se vede „Deșteptarea” din Regat?

          C.P. : „Deșteptarea”… Din motive de ordin practic citesc presa din România tot mai rar, însă atunci când caut noutăți legate de Bacău, deschid site-ul Deșteptării. De ce? Dintr-un singur motiv: oamenii care lucrează acolo. Pe mulți îi cunosc, am lucrat cu ei și știu că sunt jurnaliști de calitate, care își dedică aproape tot timpul unei munci dificile și frumoase, dar mai ales celor care le citesc articolele. Iar pentru asta le mulțumesc. Așadar, cotidianul „Deșteptarea” se vede de la Londra rar, dar cu drag și cu încredere în profesionalismul angajaților.

          R: Cum privește românul fenomenul Brexit? Te afectează?

          C.P.: Ehei, am putea vorbi zile întregi despre Brexit, dar mă tem că nu am ajunge nicăieri. Nu pot spune cum mă va afecta Brexit. Dar asta nu e grav. Grav e ca nici premierul Theresa May nu poate spune concret ce înseamnă Brexit și cum ne va afecta. Pe scurt, o decizie proastă pentru toata lumea, în opinia mea. Vom vedea. Până la urmă, pe pașaportul meu scrie „România” și „Uniunea Europeană”, și intenționez să îl păstrez până la sfârșitul vieții, să pot continua să călătoresc fără viză prin Europa. Nu mi-a fost niciodată rușine că sunt român, cel mult un pic jenă când aflu de conaționali care se fac de râs prin Europa. Așa că…„Brexit means Brexit”. Dar orice-ar fi, vorba poetului, bucuroși le-om duce toate!

          9 octombrie 2017

            Cărți rare și icoane vechi expuse, în premieră, la Bacău

            La împlinirea a 8 ani de la ridicarea în rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Romanului și Bacăului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Protopopiatul Bacău organizează, în perioada 13 – 20 octombrie, la Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu” in municipiul Bacău o expoziție de icoană și carte veche bisericească intitulată ”Cultul Sfintei Cuvioase Parascheva în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului”.

            Cu acest prilej, în instituția culturală vor fi expuse icoane de patrimoniu din secolele XVI-XIX, obiecte de cult și cărți rare, precum ”Cazania lui Varlaam” – 1643, ”Viața și petrecerea sfinților” – Mitropolitul Dosoftei – 1682- 1686, ”Psaltirea în versuri” – Mitropolitul Dosoftei – 1673. Tot la Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu”, la orele 17.00, băcăuanii vor fi așteptați să ia parte la conferința ”Icoană, imagine, cuvânt” ce va fi susținută de preot conf. unv. dr. Ilie Melniciuc de la Facultatea de Teologie ”Dumitru Stăniloae” – Iași, și prof.univ. dr. Nicoleta Melniciuc Puică, de la Catedra de Artă Sacră a aceleași facultăți.

            Vești bune în „Săptămâna educației”: O renovare la Podu Turcului și burse pentru 30 de liceeni

              Un nou parteneriat a fost încheiat între Fundația de Sprijin Comunitar (FSC) și Kaufland România prin care vor fi susținute două proiecte educaționale majore: acordarea de burse sociale și asistență școlară pentru 30 de liceeni care provin din mediul rural și au posibilități financiare reduse și dezvoltarea serviciilor educaționale adresate copiilor din Podu Turcului, prin renovarea spațiilor care găzduiesc activitățile „Clubului cu Lipici”.

              „Mulțumim Kaufland România pentru un parteneriat continuu de 10 ani, care ne-a ajutat să oferim servicii educative și soluții pentru depășirea obstacolelor care stau în calea accesului copiilor săraci la educație. Putem vorbi de două generații de tineri din mediul rural care au putut termina liceul grație sprijinului oferit de Kaufland România”, a declarat Gabriela Achihăi, președinta FSC.

              Compania este unul dintre partenerii esențiali ai organizației, partener care a înțeles atât însemnătatea majoră a investiției în educație, ci și faptul că e important ca investiția să fie constantă și pe termen lung, mai arată Gabriela Achihăi.
              „De zece ani susținem proiectele educaționale ale FSC, considerând că numai în acest fel prevenim abandonul școlar și suntem cu adevărat alături de elevii care doresc să învețe, dar nu au suficiente resurse financiare. Educația reprezintă unul dintre pilonii cheie ai strategiei de CSR Kaufland România și o investiție în viitor”, declară Anna-Katharina Scheidereiter, manager CSR Kaufland România.

              Prin programul „Adoptă un liceean”, Kaufland le va oferi burse lunare în valoare de 250 de lei/lună pentru acoperirea unui procent semnificativ din cheltuielile cu cazarea și masa în Bacău. Pe lângă sprijinul financiar, tinerii vor beneficia și de consiliere și asistență specializată din partea unui asistent social și a unui psiholog FSC, pentru o bună integrare socială și școlară și pentru depășirea dificultăților de orice natură, care le-ar putea afecta parcursul școlar.

              În afară de cei 30 de tineri cuprinși din acest program, încă 20 vor primi sprijin din partea altor sponsori și donatori locali, naționali și internaționali, printre care se numără și Agricola Bacău.

              La Podul Turcului, Kaufland va investi aproximativ 50.000 de euro în renovarea și reabilitarea spațiilor în care își desfășoară activitatea „Clubul cu Lipici”. Este vorba de amenajarea curții centrului educațional și a locului de joacă aferent, aflat într-o stare accentuată de degradare, renovarea exterioară și interioară a clădirii, precum și amenajarea unei anexe din curtea centrului, care va deveni sală de activități.

              Pentru cei 80 de copii din comuna Podu Turcului, „Clubul cu Lipici” reprezintă singurul loc în care își trăiesc cu adevărat copilăria. Aici, copiii își fac temele și desfășoară o serie de activități și programe de tip after school, învățând lucruri noi și jucându-se în condiții decente.

              „Renovarea clădirii care adăpostește centrul educațional și reabilitarea unei anexe de lângă acesta, în vederea transformării în sală de activități, este singura soluție pentru a oferi copiilor condiții mai bune și a atrage un număr și mai mare de copii din comună către activitățile educative extrașcolare. În plus, curtea «Clubului cu Lipici» oferă un spațiu generos pentru joacă și activități in aer liber. Amenajarea curții, reabilitarea locului de joacă cu module noi și materiale prietenoase și sigure i-ar atrage și mai mult către mișcare în aer liber și sport, ceea ce le va fi benefic pentru a crește sănătoși și a-și ocupa timpul liber cu activități folositoare”, afirmă Gabriela Achihăi.

              În top 10 la cel mai mare târg de investiții din Europa

                Târgul de investiții ExpoReal München a adunat un număr record de 41.500 de vizitatori și peste.1 500 de firme expozante.

                În topul participării, România a ocupat un onorabil loc 6, după Austria și Elveția, dar înaintea altor țări ca Franța sau Italia.

                Anul acesta, din delegația care a reprezentat România a făcut parte și Consiliul Județean (CJ) Bacău, alături de alte consilii județene din Moldova și Transilvania. În cele trei zile ale ediției 2017 a ExpoReal, delegația bacăuană a avut contacte cu companiile din sectoarele de investiții în infrastructură, construcții și imobiliare, obiectivele principale fiind promovarea portofoliului de proiecte al județului și atragerea de investitori.

                „A fost o experiență foarte utilă mai ales că pentru Consiliul Județean Bacău a fost prima participare la un târg de o asemenea ținută. Ne-am bucurat să fim împreună cu președinți ai consiliilor județene din Regiunea Nord Est și am stabilit contacte multiple cu potențiali parteneri din Europa. Dorim să fructificăm oportunitățile acestui moment”, a declarat Sorin Brașoveanu, președintele CJ Bacău.

                Numele unui băcăuan apare într-o anchetă de mită în legătură cu vânzarea avioanelor militare Eurofighter către Austria

                  Numele unui băcăuan apare într-o investigaţie realizat de publicația germană „Der Spiegel” care vizează un scandal de corupţie în care se vorbeşte o mită de cinci milioane de dolari pentru intermedierea vânzării unor avioane militare Eurofighter către Austria.

                  În urmă cercetărilor, procurorii ar fi descoperit că în conturile firmei din Dubai a lui Constantin S., din Bacău, ar fi intrat cinci milioane de euro. În timpul audierilor, romanul a negat că ar fi intrat în posesia acestei sume.

                  O investigaţie realizată de Mediapart şi Der Spiegel sugerează că şeful german al companiei Airbus ar avea mari dureri de cap din cauza Eurofighterului austriac şi a unei companii britanice numită Vector, care a fost investigată de procurorii din Austria şi Germania în ultimii cinci ani şi care implică şi un intermediar român.

                  „Aici [în Bacău, n.n.] locuieşte un cetăţean român pe nume Constantin S. Un contabil la un liceu care deţine un apartament de 30.000 de euro şi are un credit pentru cumpărarea unei Dacia Duster. În mod evident, el nu este bogat, totuşi ar trebui să fi primit cinci milioane de euro de la Vector” scrie „Der Spiegel” citat de theblacksea.eu.

                  „Când a fost interogat de un procuror, Constantin S. a spus că între 1997 şi 2009 a locuit în Dubai, în Emiratele Arabe Unite, unde a lucrat într-o şcoală. Romanul s-a întâlnit cu un nepot al unui şeic local şi s-a apropiat de familia conducătoare. În 2004, el a devenit familiar cu un bărbat interesat de cunoştinţele sale înalte: Manfred Wolff, unul dintre cei doi germani care au fost luaţi de la EADS Internaţional la Paris pentru a conduce Vector.

                  Potrivit lui Constantin S., Wolff caută să vândă aeronave civile Airbus în Emiratele Arabe Unite.

                  «Ceea ce am înţeles a fost că Airbus era în competiţie cu Boeing şi că dorea să câştige un contract», a declarat el procurorului. Constantin S. a promis că va lasă pe Wolff să întâlnească un om care ar putea fi decisiv în încheierea vânzării. În schimb, romanul a spus că Wolff i-a dat 40.000 USD în numerar şi a promis aceeaşi suma pentru fiecare avion vândut. Interogat de procurorul din Munchen, Manfred Wolff a negat acest lucru. El a spus că nu-l cunoştea pe Constantin S. şi nu a lucrat niciodată pentru afacerea aeronautică civilă Airbus”, mai scriu jurmalistii.

                  „Cu toate acestea, Wolff a ordonat plăţile către Constantin S. prin e-mail” – scrie publicaţia citată. „La 31 martie 2005, romanul trimite o factură de 5 milioane de euro către Vector. Oficial, romanul e plătit pentru că a convins Airbus să semneze un contract cu un furnizor austriac, în cadrul contractului Eurofighter. Aceasta este o factură falsă, se pare, deoarece Constantin S. nu a fost implicat niciodată în această afacere. Vector plăteşte o primă tranşă de două milioane de euro. Dar banii sunt returnaţi la Vector, din motive necunoscute.

                  Plata a cinci milioane de euro se face trei luni mai târziu. Dar schema s-a schimbat. Vector plăteşte banii prin Columbus, o companie înregistrată pe Insula Man. Beneficiarul a devenit o companie din Dubai numită ICT Business, care aparţine lui Constantin S”.

                  Der Spiegel scrie că băcăuanul neagă ca ar fi primit cele cinci milioane de euro și spune că nu a auzit nici de compania Columbus. Nici de o firmă înființata pe numele său în Dubai nu știe nimic, dar recunoaşte că a dat o copie a paşaportului sau lui Manfred Wolff.

                  Publicația mai spune și că un consultant fiscal britanic a dat aceleaşi mărturii anchetatorilor. El acţiona pentru o companie înregistrată la Londra, City Chambers, care a primit şi bani de la Vector. El a spus că a înregistrat compania în numele unui client. Curând după aceea, el a plecat la Paris pentru a semna un contract cu EADS, în prezenţa lui Klaus-Dieter Bergner şi a lui Manfred Wolff. EADS a transferat apoi un milion de euro clientului, un bancher austriac influent.

                  „Dar consultantul fiscal britanic a spus anchetatorilor că nu a procesat niciodată plăţile de la Columbus. Există totuşi semnătura sa pe documente, dar el jură că nu a semnat nimic. El subliniază că numele sau a fost greşit scris pe unul dintre acte. Alt document a fost scris într-o engleză atât de proastă încât l-a șocat pe britanic”

                  Deşteptarea.ro l-a contactat pe Constantin S. pentru a-i obţine opinia, însă acesta nu a răspuns apelurilor noastre.

                  Textul integral se găseşte aici.

                  Volumul Moldova bisericilor de lemn va fi prezentat publicului băcăuan

                  Marți, 10 octombrie, de la ora 17.00, la Arhivele Naționale Bacău, va avea loc lansarea volumului Moldova bisericilor de lemn. Album de reportaj, semnat de Otilia Bălinișteanu. Încadratura volumului va fi făcută de pr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal, directorul publicațiilor LUMINA și de istoricul Vilică Munteanu, arhivist, președintele Asociației Arhiviștilor Bacău. Evenimentul va fi moderat de Mihaela Chelaru, directorul Arhivelor Naționale Bacău.

                  Lucrarea, prefațată de etnologul Emilia Pavel, a fost publicată la Editura TRINITAS a Patriarhiei Române și este singulară sub aspect editorial. Volumul reunește, într-o prezentare inedită, sub forma reportajului clasic, 185 de biserici de lemn monument istoric din județele Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău și Vaslui, cele mai multe aproape necunoscute publicului larg. Cartea este, de altfel, rodul unei serii de reportaj inițiată și realizată de Otilia Bălinișteanu în perioada 2012-2015, multe dintre reportaje fiind publicate în „Ziarul Lumina”.

                  Potrivit autoarei, cartea reprezintă ”o privire pătrunzătoare, care trece subtil de arealul bisericuțelor de lemn, capitol esențial al patrimoniului nostru cultural, conturând profilul Moldovei întregi, cu frumusețile risipite cu atâta generozitate de natură și cu neputința de a-și depăși, din punctul de vedere al infrastructurii și al (auto)administrării, condiția de regiune rămasă atât de mult în urmă. E, totodată, un semnal apăsat că aceste biserici de lemn, păstrătoare ale istoriei și identității comunităților în care au fost construite, nu trebuie și nu pot fi lăsate să dispară. De aceea, volumul poate fi considerat un instrument util atât pentru jurnaliști, cât și pentru cei implicați în cercetarea, protejarea și promovarea patrimoniului ecleziastic autentic”.

                  Volumul a fost deja prezentat public, la Iași, pe 13 septembrie, dar și la Fălticeni, pe 22 septembrie, în cadrul unei serii de lansări ce vor fi organizate în perioada următoare în mai multe orașe din Moldova.

                  Otilia Bălinișteanu este redactor la „Ziarul Lumina” și are o experiență de 13 ani în presa scrisă. Este autoarea volumului de interviuri Taifasuri cu tâlc, Editura Trinitas (2014) și a volumului Florin Zamfirescu făcătorul de gazete, Editura Trinitas (2015). Din 2015 este și cadru didactic asociat la Catedra de Jurnalism și științe ale comunicării a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

                  Liceenii de la Colegiul de Artă, în spectacol la Arena Mall

                    Elevii Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău au susținut astăzi începând cu ora 11, în Arena Mall un mini-spectacol din seria spectacolelor de muzică și coregrafie, din această toamnă.

                    Seria evenimentelor poartă titlul Arta pentru toți, un proiect finanțat de Consiliul Local Bacău. În fața celor prezenți au interpretat elevi de la mai multe specialități: la pian Maria Săilă cl a II-a, Eduard Botez cl a III-a, Mihnea Berilă cl a VI-a, Darius Zorilă cl a III-a, de la clasa doamnei prof. Cornelia Zurita Villafranca, Ansamblul coregrafic al Colegiului Național de Artă – prof. Simona-Ana Simon Baicu.

                    De la secția de Canto muzică ușoară: Ioana Mîrți cl a X-a și Ioana Micu cl a X-a– clasa prof. Andra Lungu, Olivia Vizitiu cl. a X-a și Carla Iliași cl a XII-a – clasa prof. Ionuț Gheorgheș, Canto muzică populară Lucaci Carla, Băcăuanu Laurențiu, Farcaș Baba Denisa cl a X-a, Vezeteu Iustin clasa prof. Florin Blaj.

                    Provocarea a fost lansată la sfârșitul primăverii acestui an de către Asociația Pentru Artă și Educație George Apostu, ONG partener al Colegiului și care și-a propus ca printr-un proiect aplicat pe legea 350, să promoveze tinerele talente ale școlii de artă băcăuane.

                    Evenimentul de astăzi nu este unul singular, el face parte din seria începută în septembrie și care continuă mâine, ora 12, la Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Șerbănești.

                    Unul dintre obiectivele proiectului și al parteneriatului, practic, este cel de a ne scoate elevii în fața publicului băcăuan, pentru ca acesta să devină mai receptiv la valorile pe care le avem, pentru a le susține și pentru a le cunoaște.

                    Proiectul Arta pentru toți reprezintă o rampă de lansare a tinerelor talente către alte spectacole și concursuri naționale, iar pentru cadrele didactice un adevărată și valoroasă evidențiere a activității pe care o desfășoară în clasă.

                    Stația de transformare a energiei electrice Gutinaș a împlinit 50 de ani

                      Stația de transformare a energiei electrice Gutinaș, una dintre cele mai importante stații din România, care asigură alimentarea cu energie electrică a întregii zone de nord-est a țării, a împlinit 50 de ani. Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica a marcat evenimentul printr-o festivitate în care președinta companiei, Corina Popescu, i-a premiat pe foștii și actualii angajați ai stației.

                      Stația de 400/220/110 kV Gutinaș, amplasată în partea de sud a municipiului Onești, în comuna Ștefan cel Mare, reprezintă unul dintre cele mai importante noduri energetice din Sistemul Energetic Național și este principala „poartă energetică” a Moldovei. Stația a fost pusă în funcțiune pe 26 septembrie 1967, la tensiunea de 220 kV.
                      În anul 2005, Stația Gutinaș a intrat într-un proces amplu de retehnologizare, prin care s-au înlocuit echipamentul primar și secundar și s-a modificat și schema de funcționare. De asemenea, a fost realizat sistemul SCADA pentru teleconducerea întregii stații, atât de la nivel local, cât și de la nivel DET, DEN și Centru de Telecomanda si Supraveghere Instalații (CTSI) Bacău prin intermediul sistemelor de comanda control MICROSCADA și PACIS.

                      În anul 2007 a început retehnologizarea stației 110 kV Gutinaș cu modernizarea celor două celule 110 kV AT3 și AT4, iar în 2008 a fost retras din exploatare o parte din substația 110 kV A și a fost eliberat terenul adiacent prin demolarea echipamentelor vechi aferente stației 220 kV. Schema primară a stației 110 kV a fost simplificată, astfel încât cele două semistații vechi au devenit o singură stație cu o bară colectoare simplă secționată printr-o cuplă longitudinală. Datorită noii sale poziții, legătura dintre celulele retehnologizate 110 kV și autotransformatoarele AT3 și AT4 și stâlpii terminali ai LEA 110 kV s-a făcut prin cablu de 110 kV, cu excepția LEA 110 kV Chimic T1.

                      Întregul proces de retehnologizare s-a încheiat în anul 2010, toate instalațiile aferente stației fiind modernizate și pot fi integral teleconduse.

                      „Stația Gutinaș este reprezentativă în România și este vitală pentru alimentarea cu energie electrică a Moldovei, implicit pentru funcționarea Sistemului Energetic Național. În același timp, Stația Gutinaș reprezintă o lecție de tehnologie și istorie a energeticii, fiind modernizată și retehnologizată în mai multe etape în ultimii zece ani. Le mulțumim angajaților stației pentru profesionalismul și devotamentul de care dau dovadă în fiecare zi pentru a păstra standardele ridicate!”. – a declarat Corina Popescu, președitele Transelectrica

                      Hublou / Privind înapoi fără nostalgie (II)

                      Carmen Mihalache
                      Carmen Mihalache

                      Vizitam catedrala de la Sacré Coeur într-o zi aurie de octombrie, cum sunt cele de acum, după care mi se face subit poftă de lucruri cât se poate de laice, de pământești, de o baie în cotidian. Așa că intru într-un boutique din împrejurimi în care văzusem, prin vitrină, un soi de țesături decorative care-mi luaseră ochii: catifeluri, brocarturi, moaruri, etc.

                      Intru, și îl rog pe vânzător să-mi arate un material. Se uită la mine atent și mă întreabă dacă sunt italiancă. Asta mă amuză, pentru că, în urmă cu o zi, tot într-un magazin, o fetiță m-a întrebat dacă-s spaniolă. Poate pentru că aveam o fustă lungă, neagră, cu volane, stil flamenco, și niște verigi mari de argint vechi în urechi. Nu, sunt româncă, îi răspund domnului.

                      A, din România, pac-pac, revoluție, exclamă încântat tipul. Bravo, ați scăpat de dictatură, ați ridicat, în sfârșit, capul. În semn de simpatie îmi face o reducere frumușică de preț la materialul pe care mi l-am ales (o catifea superbă, ca o veche tapiserie, cu inserturi de bronz auriu patinat), la care adaugă și un mic cadou, o mostră de parfum și o panglică de mătase. Ies radioasă din boutique, cu pachetul în brațe, ca o premiantă.

                      Din păcate, a doua oară când am fost în Franța, după mineriade, n-am mai avut parte de aceeași admirație, peste tot unde mergeam primind și întrebări destul de incomode, deloc plăcute. De altfel, au fost și alte lucruri care mi-au umbrit plecările în Franța, din anii următori, cea mai minunată excursie rămânând prima, din 1990. Când savuram totul, cu o foame și o sete nebune, scăpați din fostul lagăr comunist. Am vizitat o mulțime de locuri, gazdele noastre fiind extrem de prietenoase, acompaniindu-ne în peregrinările noastre prin diverse locuri, prin muzee: la Saint-Etienne, Dijon, Autun, Beaune, Ornans, etc. Din toate călătoriile mele țin minte câte ceva foarte particular.

                      Extrag din acel puzzle al amintirilor un colțișor anume, o stare, un gest, o mireasmă, un nou fruct descoperit cu mari delicii, o imagine fulgurantă, un sunet, un gust anume, o culoare. Asocieri neașteptate, învăluitoare sinestezii. De pildă, în Franța, am mâncat pentru prima oară un kiwi, atât de modest, de urâțel în exterior, și atât de frumos colorat înăuntru, iar la Chișinău, într-un sfârșit de mai în care după-amiezile aveau o culoare de chihlimbar, am descoperit în piață, pe tarabele asiaticilor, rodiile. Ce fruct extraordinar e rodia! Se spune că, în mod invariabil, are o sută de semincioare în cămăruțele ei.

                      Dar n-am avut niciodată răbdare să verific asta. De la Chișinău, într-o zi, am dat o fugă la Odessa. Țin minte de acolo piața imensă unde a filmat Einstein câteva scene din „Crucișătorul Potemkin”, scările de pe care se rostogolea căruciorul de copil din celebra secvență. Apoi, briza aspră și mirosul mării. În fine, ar fi atâtea și atâtea prilejuri de nostalgie, dar nu vreau să mă las pradă ei. Privesc înapoi, cu luciditate, doar la lucrurile frumoase, ele mă hrănesc, îmi întrețin o stare de bine, de confort interior. Și îmi proiectez alte călătorii, în viitor, plăcându-mi să fiu însoțită de cineva drag, foarte apropiat. Plec cu băieții mei uneori, care au grijă, și atunci când nu suntem împreună, să-mi povestească și să-mi transmită vești și imagini de pe unde sunt.

                      Acum câteva zile, fiul meu cel mic era la Roma, și era atât de entuziasmat de tot ce vedea încât îmi mitralia, pe WhatsApp, poze de peste tot. Am fost încântată că se gândea la mine, că voia să-i împărtășeasc starea euforică. Mă bucur că le-am transmis copiilor mei gustul călătoriilor, al descoperirii unor alte lumi, și că nu se arată prea interesați de bunuri materiale, mulțumindu-se cu strictul necesar. Sunt alte valori mult mai de preț în viața noastră, și de asta vreau să fie conștienți clipă de clipă. De pildă, frumusețea și compasiunea. Nu știu dacă ele chiar ar putea salva lumea, dar sunt convinsă că îi pot face pe oameni mai buni.

                      Luna Pălăriei șarpelui la Muzeul de Științele Naturii

                      Pălăria șarpelui la Muzeu

                      Începând cu această săptămână, pe tot parcursul lui octombrie, băcăuanii sunt „ademeniți” la Muzeul de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal „Ion Borcea” cu… Pălăria șarpeului, specie de ciupercă declarată „exponatul lunii”.

                      Despre Pălăria șarpelui sau Macrolepiota procera în denumirea științifică, specialiștii ne spun că, în ciuda controverselor, este o ciupercă din categoria celor cu comestiabilitate „excelentă”, de la care se consumă însă, doar pălăria, piciorul fiind fibros.

                      „Pălăria este iniţial globuloasă apoi larg convexă, în formă de umbrelă şi în final aplatizată, central mamelonată, de culoare brună, cu diametru de 10-30 cm, acoperită cu scvame de culoare brună.

                      Piciorul este cilindric, cenuşiu, de 15-40 x 1-3 cm, fibros, fistulos, bulbos la bază, acoperit de scvame fine dispuse în zig-zag, de culoare brună, luând aspectul de piele de şarpe; prezintă un inel mare, mobil, gros. Lamele sunt dese, de culoare alb-crem. Carnea pălăriei este moale şi elastică, cu miros plăcut şi gust de miez de nucă”, explică specialiștii de la „Ion Borcea”.

                      De asemenea, aflăm despre Pălăria șarpelui că este o specie frecventă care „creşte pe sol, izolată sau în grupuri, prin păduri, pajişti, locuri înierbate, de la câmpie la munte, din iulie până în octombrie”. Atenție mare însă, la ciupercile care îi seamănă, sunt otrăvitoare și pot fi confundate cu Pălăria șarpelui dacă cel care dorește să le culeagă nu are cunoștințe corespunzătoare.

                      Pentru a înlătura dubiile, cel mai bine întrebați specialiștii. Îi găsiți și la Muzeul de Științele Naturii din Bacău unde, din această lună, expozițiile pot fi vizitate de marți până duminică inclusiv, între orele 8.00 – 16.oo

                      Interviu cu Eugen Ionescu

                      „Am văzut actori fără studii care jucau păpușa nemaipomenit, de uitam să intru în scenă.”

                      Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…

                      Eugen Ionescu: Teatrul „Bacovia” pentru mine este o scenă și un colectiv în care m-am simțit bine.

                      I.L.: Povestiți-ne puțin despre sosirea dumneavoastră în acest teatru. Cum a fost începutul?

                      E.I.: În primul rând, vreau să pornesc de la ideea că eu sunt absolvent de Arte plastice (design – sculptură metal), iar întâlnirea cu Teatrul de Animație a fost un destin. Când eram prin clasa a V-a, profesoara de Lb. română, doamna Isăcescu ne programase întâlnirea viitoare la Teatrul de Animație. Ziua respectivă s-a dovedit a fi o zi ploioasă, dar eu stând vis-à-vis de Teatru m-am dus ca să văd cum se fac păpușile (niciunul dintre colegii mei nu venise). La un pahar de vorbă era și un ziarist care încerca să își facă treabă. M-a întrebat ce vreau să devin atunci când am să ajung mare. I-am spus că doctor. După trei zile a apărut articol în ziar – Cel mai tânăr păpușar. După ani și ani, eu practicând altă meserie, m-au rugat cei de la Sindicatul Învățământului să le fac scenografia pentru echipa lor de teatru, care colabora la imprimări cu Teatrul de Animație. Domnul Calistrat Costin se supărase pe un actor care voia să plece și vine la mine, eu care nu aveam nicio legătură cu teatrul de păpuși și îmi zice: „Bă, vrei să fii actor la noi?”, la care eu: „Cum să fiu actor? Eu trebuie să mă bazez pe ce știu eu, pe diploma mea de Arte plastice.” Bun, eu sunt designer, iar asta se apropie mai mult de scenografie și de construcția de păpuși, decât de actorie. (râde)

                      I.L.: Care a fost cel mai nesuferit/drag rol pe care l-ați jucat în cariera dumneavoastră actoricească?

                      E.I.: Eu zic că am făcut față cu brio la toate rolurile pe care le-am avut. Am jucat în toate montările Shakespeare, deoarece nu erau actori, iar la Shakespeare distribuțiile sunt numeroase. (râde) Bineînțeles, eu nu le aveam cu rolurile mari și deodată, iar săracii regizori tot mai tăiau câte-o replică, dar la premieră spuneam tot textul. Mai venea pe la mine pe la atelier regizorul Dumitru Lazăr Fulga. Se învârtea el pe acolo, voia să pună o piesă, nici nu știam despre ce-i vorba și îmi zice: „Băi, Eugen, băi, moșule, hai ajută-mă într-o problemă. Nu găsesc actor pentru un rol.” Eu îl întreb: „Da’ ce vrei să pui?” El zice: „Titanic vals”. I-am spus că nu mă pricep, dar el a venit cu următoarea completare: „Trebuie să fie așa cum ești tu!”. Ei și am zis că hai să o facem și pe asta. Voiam să îl ajut. Deși îmi place mai mult să joc la păpuși, deoarece le dai viață și am văzut actori fără studii care jucau păpușa nemaipomenit de uitam să intru în scenă.

                      Ivona Lucan,
                      Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

                      Bacău șase secole, o zi de ,,naștere” altfel a orașului

                        Ziua de 6 octombrie este o zi de mare însemnătate pentru băcăuani căci acum 609 ani de la prima atestare documentare a Bacăului. Astfel, Casa Corpului Didactic, Primăria Municipului Bacău și Colegiul „Ferdinand I” au ales să așeze sărbătoarea în cadrul manifestațiilor prilejduite de Ziua Educației.

                        Evenimentul cultural a avut trei părți: un memento prezentat de Alin Popa, profesor al Colegiului Tehnic de Comunicații „N.V.Karpen” din Bacău. Acesta a pregătit un memento intitulat: „Bacăul, în tranziția de la târg la oraș (1821-1983)”.

                        Cea de a doua intervenție a fost a profesorului universitar Alexandru Florin Platon, prin conferința „Istoria și învățământul istoric în România contemporană: teme, direcți, controverse, polemici”.

                        „Pretextul acestei discuții despre istorie și rolul istoriei în lumea noastră de astăzi pornește de la formulare interogativă acestui considerent: mai este istoria cartea de căpăpâi a unei nații? Și legat de acestă intervenție, acestă discuție despre istorie, despre trecut, despre cum se schimbă percepția asupra trecutului și interpretarea sa, vor fi prezentate și două cărți de istorie care se adresează, specialiștilor cât și unui public foarte larg”.

                        – Alexandru Florin Platon, profesor universitar, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași

                        Cea de a trea parte a fost constituită din o dublă lansare de carte. Profesorul Alexandru Florin Platon a lansat „Corpul politic în cultura europeană. Din Evul Mediu până în epoca moderă” iar Corneliul Stoica, istoric, profesor și scriitor a lansat cartea: „Zile de foc la porțile orașului Tg. Ocna” și „Valea Trotușului Enciclopedia”.

                        Evenimentul a început de la ora 13.00 în Aula Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău la care au fost prezenți Ilie Bîrzu, consiler local, prof. univ. dr. Gabriel Leahu, directorul Casei Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău și alți profesori din liceele băcăuane dar și numeroși elevi. (Ioana Bour)

                        „Discuția de astăzi este un bun prilej de reflecție pentru a vedea dacă cercetarea trecutului și dacă interesul pentru trecut sunt încă de actualitate iar convingerea mea fermă este că sigur trecutul rămâne întotdeauna un loc extrem de important, un element identitar pentru noi toți și el trebuie cunoscut și interpretat” a declarat – Alexandru Florin Platon, profesor universitar, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași

                        Nu orice se numără

                        Un, o şi cam atât…

                        Din şcoală ştim că există câteva cuvinte încremenite în forma de singular (sânge, foame, sete, dreptate etc.), dar după 1989 aproape că nu mai avem substantive defective de plural. Cel mai la îndemână exemplu este „bătăi de cap”, nerecunoscut vreodată: DEX 2016 consemnează doar singularul „bătaie de cap”, pe care îl echivalează cu „trudă”. Aşa cum pare ciudat pluralul „trude”, tot aşa va trebui să-l acceptăm doar pe „bătaie de cap”, cu sensul de „frământare a minţii”.

                        Greu cu pluralul

                        Construcţia fonetică e dificilă, căci avem de rostit două consoane lichide (l şi r), lipsite de vreo punte de odihnă. Până şi autorilor DEX-ului le-a venit greu să-l scrie: „înaintea plurarului «mii»” (ediţia 2016, p. 297, col. dr., rândul 12 de jos; *plurar, în loc de plural).

                        Pluralul… pluralului

                        Nici aici nu e uşor. Dacă ne întreabă cineva care e pluralul acestui cuvânt, suntem tentaţi să spunem „*pluraluri”, când corect e, dintotdeauna, „plurale”.

                        Alte aparente ciudăţenii

                        Probabil sub model mioritic („În dosul stânii,/Să-mi aud cânii”), ne vine greu să folosim pluralul corect „stâne” şi de aici genitiv-dativul „stânei”. („De la stâne se aduceau caş şi urdă proaspete” – presa regională, 6 aug. 1967). De neacceptat este perechea „cireşi/cireşe”, pentru singularul „cireaşă” (DOOM, 2005). „Am mâncat trei cireşi” e de tot hazul, deşi în faţa Academiei Române nu am greşit. Am fost întrebaţi de ce pentru ruda apropiată a pomului fructifer a rămas o singură recomandare: „vişină, vişine” şi am avansat bănuiala că la o nouă ediţie a DOOM-ului se va renunţa la „cireşi”, care desemnează şi fructul, şi pomul. Să nu fie invers!…

                        Plurale expresive…

                        Aici se încadrează, cu îngăduinţă, forma discutată de la început: „Bătăi de cap” (careu, în „Rebus” 8/2017) sau „Aceasta le dă şi cel mai mult bătăi de cap” (presa, 2017; nu e departe ispita de a face acordul: „*cele mai multe bătăi de cap”).

                        … şi plurale stilistice

                        Părăsirea singularului aduce beneficii de receptare literaţilor: „Planete”, „Laşităţi, droguri”, „Cicluri-cicluri”, de Liviu-Ioan Stoicu (în „Ateneu”, 2005).

                        Inventăm plurale…

                        Există un fel de dictatură a domeniilor. De pildă, cei ce lucrează într-un laborator de analize medicale vor forţa pluralul *sângeuri, în loc de „probe de sânge”. Substantivul e de genul neutru, pe când meninge, tot neutru, are pluralul identic cu singularul. Bieţii de noi! Ce-ar fi fost să ni se permită relaţia „un sânge” – „două sânge”?

                        … sau le folosim greşit în contexte

                        În exemplele următoare (marcate cu *) trebuia utilizat singularul: „După ce noii miniştri au depus *jurămintele” (TV, 29. 06. 2017); „Asociaţia aduce viile sale mulţumiri *organizatorilor – Federaţia Italiană de pescuit Sportiv.” („Vânătorul şi pescarul sportiv”, dec. 1962).

                        Curiozităţi etimologice

                        „Sorţ” are pluralul „sorţi”, din expresia „a trage la sorţi” ş.a. Puţini ştim că la origine se află singularul „soartă”; aşadar, „o soartă-două sorţi”, cu noul singular „sorţ”. Ceea ce urmează e fals: „O invit în scenă pe XY, pe care vă rog să o primiţi cu un aplauz” (RRC, mai 2017).

                        Pluralul obligatoriu (*)…

                        … logic: „Conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii, nu se despart prin *virgulă” (ÎOOP, p. 67); „*Punctul 13 şi 15, se va completa…” (1975; în plus, virgulă rea şi dezacord); „*cifra 17” (DEX, la şaptesprezece) sau funcţional: „Celălalt tânăr a fost condus la sediul Poliţiei pentru a da *explicaţie” (TV, 20.01.2017). Formele corecte:virgule, punctele, cifrele/numărul, explicaţii.

                        Grădina zoologică de pe masa prefectului

                          Prefectul de Bacău, Maricica Luminița Coșa, a schimbat fața instituției în perioada care a trecut de la instalarea în funcție.

                          „Sunt de părere că locul de muncă te definește și te reprezintă în ochii tuturor. Am început cu sala de ședințe pentru că acolo ne ducem toți invitații, apoi au urmat biroul prefectului și al subprefectului”, a declarat Maricica Luminița Coșa. În același timp, a făcut demersuri la minister pentru a obține fondurile necesare înlocuirii ferestrelor de la mansarda clădirii, a căror stare proastă a atras criticile băcăuanilor în ultimii trei-patru ani.

                          „Conform legii, putem să introducem pe reparații curente înlocuirea geamurilor și renovarea scării de la intrare, care este degradată, a precizat ea. Din punctul meu de vedere, ferestrele de la ultimul nivel chiar reprezintă un pericol pentru cetățenii care circulă pe trotuarul din fața clădirii.”

                          Biroul prefectului a fost mobilat în stil minimalist, „în funcție de buget”, și pare mai luminos, mai aerisit. „Nu e niciun lux, e doar o simplă renovare”, a precizat prefectul. Nu lipsește, de pe masa de lucru, ursulețul care a însoțit-o pe Maricica Luminița Coșa și pe vremea când era vicepreședinte al Consiliului Județean.

                          „E adevărat, are vechime în administrație și este practic un barometru. El exprimă starea mea de spirit. Când e așezat cu spatele spre ușă înseamnă că în acea zi sunt supărată sau mai puțin mulțumită de rezultate.”

                          Pe birou a apărut, de câteva zile, și un porcușor de pluș. „Da, porcușorul e, așa, un new entry. Mi l-am dorit foarte mult pentru că e un alint al meu, de familie, un simbol al relației speciale pe care am avut-o cu mama”, a mărturisit Maricica Luminița Coșa, în final.