„În faţa dumneavoastră se află un om născut, hăt, hăt…în 1934. Astăzi, 5 iulie, 2019, împlinesc 85 de ani. Am ieşit la pensie pe 8 mai, acum 30 de ani. În aceşti ani, m-am gândit că, deoarece nu beau, nu fumez, nu mă duc la jocuri de noroc, m-am gândit să fac ceva plăcut, util şi frumos, o expoziţie, pe care am denumit-o «EXPO Ţuţuianu», pe care o arăt publicului pentru prima dată. Expoziţia mea, pe care o vedeţi aici, se bazează pe mai multe concepte: Sănătate, Credinţă, Adevăr, Dreptate, Patriotism, Libertate. Ele pot fi luate în orice ordine vreţi, pot fi concentrate, însă toate la un loc presupun o viaţă în democraţie. Noi avem democraţie, însă cam bolnavă şi un capitalism cam sălbatec. Vă mulţumesc că aţi venit la sărbătorirea zilei mele de naştere şi vă invit să vizionaţi expoziţia.”
Un moment emoţionant pentru Aurel Ţuţuianu, colonel în rezervă, care locuieşte de foarte mulţi ani pe strada Bucovinei, în blocul 4. Îmbrăcat cu o ie, cu chimir, vesel, bucuros de oaspeţi, pe care i-a invitat în faţa garajului lui de lângă bloc, unde se mai află şi acum Dacia cumpărată în anii ’70, direct din fabrică, de culoare neagră, care avea, la început, un număr format din trei cifre. Pe o măsuţă improvizată, a aşezat diferite produse de cofetărie şi de la marketul de peste drum, o carafă cu vin alb, „din producţie proprie”, scoasă din beciul de sub garaj.
A dat un anunţ în ziarul „Deşteptarea”, să ştie lumea că pe Bucovinei se vernisează o expoziţie, a dat mai multe telefoane la cunoştinţe, a pus afişe. Pe mine m-a sunat la redacţie: „Să veniţi! Vă aştept cu aparatul de fotografiat şi cu cel de înregistrat. Am să vă spun multe.” Şi lumea a venit.
Aurel Ţuţuianu are suflet de artist şi poet
La ora 18.30, domnul Aurel Ţuţuianu deschide dulapul construit special pentru acest eveniment, pe un perete al blocului. A fost militar în Ministerul Apărării, după care a trecut, prin concurs, la Ministerul de Interne. A fost ajutor de şef de post, şef de post (singurul cu liceu, pe toată Valea Bistriţei), viaţa şi serviciul l-au purtat prin toată fosta regiune Bacău, la Taşca, Tg. Ocna, Oneşti, Adjud, apoi Bacău, unde s-a stabilit definitiv. „Mi-a plăcut meseria, am muncit cu drag, cu răspundere, am îndeplinit ordinele, am lucrat pentru cetăţean”, a spus Aurel Ţuţuianu vecinilor, rudelor, prietenilor veniţi să-l sărbătorească, să-l felicite pentru expoziţia lui. Mulţi dintre foştii colegi nu i-au mai răspuns la telefon: „S-or fi dus şi ei la odihnă!”, îi scuză dl Aurel.
Aurel Ţuţuianu nu este pictor, nu este sculptor, cu toate că lucrările lui au ceva şi din această artă. O arată cele peste 20 de lucrări, doar atâtea au încăput în expoziţia în aer liber, celelalte, unele de dimensiuni mai mari, au rămas în casă. Fiecare exponat este însoţit de un mesaj în versuri, de altfel, domnul Ţuţuianu este şi poet, prozator, scrie cu talent, cu ironie, cu dragoste, despre viaţă, credinţă, ţară, chiar şi despre politică. Îi place politica, dar cel mai mult l-a interesat istoria Ţării mari, ştie şi ţine să comunice parcursul adevărat al ţării pe care o iubeşte foarte mult. Este un patriot, se vede şi din conţinutul şi mesajul lucrărilor lui, fiecare are încrustat tricolorul, stema, hărţi, simboluri sacre ale istoriei României. Toate sunt executate cu migală, în multe ore de muncă, de nesomn („Se culcă doar pe la patru dimineaţa, îl aud cum stinge lumina şi se aşează în pat”, spune o vecină), cu mici fierăstraie, dălţi, foarfeci, şuruburi, şurubelniţe, lemn fin, carton, foi subţiri de tablă, becuri, toate, dar absolut toate conţin câte ceva din mesajele pe care le-am enunţat la început. „Sunt unicate, nu seamănă unul cu altul, nimeni nu a mai făcut aşa ceva. Multe, pe lângă mesajul vizual, idee, conţinut, realizare, conţin şi câte un mesaj scris, cu sfaturi, pilde, rugăciuni”, explică asistenţei artistul de pe Bucovinei 4.
„Noi ce soartă vom avea? Ne-am născut când trebuia”
Să luăm o lucrare, în care se vede un copilaş şi un bătrân. Copilul întreabă: „Noi ce soartă vom avea?/ Ne-am născut când trebuia?/ Care-i viitorul nostru?/ Tot la fel ca şi a-l vostru?” Bătrânul răspunde: „Viitor nu se mai poate/ Să ne ducem crucea-n spate/, Am avut şi noi o soartă/ Nu dorim să fie a voastră.”
Câteva lucrări au un profund şi sensibil mesaj creştin, cu transcrierea unor mici rugăciuni pentru copii. Emoţionant!
Un critic de artă ar putea denumi lucrările domnului Ţuţuianu „instalaţii”, altul, mai sever, le-ar putea denumi „joaca de-a arta”. Dar pe dumnealui nu-l interesează, lucrările lui sunt izvorâte din sufletul şi inima lui curate, pe care acum, când a împlit 85 de ani, le-a scos la lumină şi le-a dăruit celor dragi.
Un ministru îl felicită pe băcăuanul nostru
O lucrare foarte dragă a trimis-o în dar Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, de unde a primit un răspuns şi o mulţumire care i-au mers la suflet. Iată ce scrie ministrul: „Am primit cu mare bucurie lucrarea dvs. realizată din dragoste pentru România, dar, mai ales, pentru conaţionalii aflaţi departe de casă. Vă transmit sincera mea apreciere pentru că aţi reuşit să ne arătaţi într-un mod atât de ingenios pasiunea dvs. faţă de ceea ce ne reprezintă ca neam, respectiv Tricolorul, tradiţiile, obiceiurile şi cultura poporului român. Folosesc această cale să vă urez multă putere de muncă şi inspiraţie, pentru a putea crea pe mai departe lucrări la fel de frumoase.”
Semnează, Natalia Elean Intotero, ministru
Au urmat aplauze şi felicitări, participanţii fiind, şi ei, impresionanţi de reuşitele vecinului lor.
Aurel Ţuţuianu scrie şi aforisme, unele pline de înţelepciune, despre Viaţă, despre Moarte, scrie poezii patriotice de o mare frumuseţe, dar şi de dramatism. A citit, a recitat foarte sugestiv din poeziile lui, fiind din nou acoperit de laude. Poate, odată, le va publica, îmi spune, strângând la piept dosarul cu comorile lui.
Deodată se întristează. „Am trimis şi la Parlamentul European o lucrare, una foarte frumoasă, însă, după un timp a revenit acasă, cu specificaţia: «Adresa nu există». Cum să nu existe? Am pus adresa oficială. Şi nu înţeleg, un poştaş nu ştie unde este Parlamentul European? Nimeresc eu cu ochii închişi. Ba, a venit şi deteriorată!. Poate vrea vreun europarlamentar să vină pe la mine, să-i dau lucrarea, să o ducă el la locul de…destinaţie”, spune supărat Aurel Ţuţuianu.
A trimis lucrări la cămine pentru bătrâni, pentru copii. „Nu am lucrat pentru bani, ci pentru credinţă şi dragoste de ţară, dar dacă cineva doreşte o lucrare, sunt dispus să o vând. Puteţi da telefonul meu la ziar dacă vreţi”, îmi spune interlocutorul meu.
Sfaturi pentru europarlamentari
Dar civismul sărbătoritului nostru nu se opreşte aici. Cu ocazia alegerilor europarlamentare, a compus un mesaj cu sfaturi pentru cei care erau pe liste şi l-a distribuit la secţiile de votare. „Am vrut să afle de la popor ce se aşteaptă de la ei: muncă, dragoste de ţară, ajutor, înţelegere, respect pentru toate ţările, patriotism, credinţă”. Aşa a scris dl Ţuţuianu pe fluturaşi. Or fi ajuns la cine trebuie, îl întreb. „Eu am credinţa că da, cine a vrut să audă, a auzit”, vine răspunsul.
Se face târziu, dl Aurel, la rugămintea privitorilor, aprinde beculeţele de la lucrări. Îmi iau rămas bun de la Aurel Ţuţuianu, de la invitaţii lui, îi urez sănătate, putere de muncă şi să nu uite să ne invite şi la anul, la vernisarea unei alte expoziţii.
Cine doreşte să vadă expoziţia, poate suna la telefonul 0759.027. 115.
