joi, 25 decembrie 2025
type here...
Acasă Blog Pagina 1935

Sancțiuni aplicate de jandarmi în ultimele zile

    de
    Comunicat de presa
    -

    Nerespectarea prevederilor legale în domeniul silvic, al pescuitului și al fumatului, tulburarea liniștii publice, provocarea de scandal, comerțul ilegal, lăsarea în libertate fără supraveghere a animalelor sau consum de alcool în locuri publice sunt fapte pentru care jandarmii au aplicat cele mai multe sancțiuni contravenționale în ultimele zile.

    Pe timpul misiunilor au fost aplicate 32 de sancțiuni contravenționale în valoare totală de 8000 lei și au fost confiscați 2 mc de lemn de fag.

    În acest week-end jandarmii au constatat două infracțiuni în cooperare cu Poliția.

    În perioada următoare jandarmii băcăuani vor continua acțiunile pentru prevenirea fenomenului contravențional și infracțional, recomandând cetățenilor să se adreseze celei mai apropiate patrule de ordine şi siguranţă publică când situația impune, iar în caz de urgenţă să apeleze numărul unic 112.

    Amânări peste amânări în proiectele de infrastructură

    de
    Răzvan Bibire
    -

    Circa 330 km de drum de mare viteză pe relația Ploiești-Buzău-Focșani-Bacău-Pașcani sunt în prezent în etapa de elaborare studiu de fezabilitate și proiect tehnic, etapă în care va fi luată și decizia dacă va fi construit ca drum expres sau direct ca autostradă.

    Contractele ar trebui să fie gata la final de 2020 sau început de 2021, dar toate vor fi amânate chiar și cu jumătate de an.

    „Posibil din trimestru I 2022 să avem desemnați câștigători la A7”, transmite Asociația Moldova vrea Autostradă.

    Conform Hotnews, Asociația Moldova vrea Autostradă scrie că toate contractele au fost prelungite prin act adițional, trei dintre ele din cauza „nefinalizării și validării Modelului Național de Transport „.

    Modelul Național de Transport a fost realizat odată cu Master Planul General de Transport și „constituie o reprezentare computerizată a circulaţiei persoanelor, mărfurilor (deplasări) şi a vehiculelor în cadrului sistemului de transport”.

    Totuși, Modelul Național de Transport a fost realizat cu cifre și date la nivelul anului de referință 2010, bazându-se doar pe prognoze pentru anii ulteriori.

    Între timp, noi date oficiale de trafic au fost centralizate și cade în sarcina autorităților de la drumuri să actualizeze Modelul Național de Transport.

    Fostul ministru al transporturilor, Lucian Șova, spune că „inerția administrativă și birocrația au pus stăpânire pe Guvernul PNL, sufocând principalele proiecte de infrastructură pe zona Moldovei și aruncându-le în timp până hăt în 2022”.

    Șova spune ca acest lucru este firesc, atâta vreme cât vorbim de un guvern care în loc să „împingă” de la spate aceste proiecte, cum am făcut noi cu centura Bacăului în „reaua” guvernare PSD, se ocupă de alegeri anticipate și de alte chițibușerii politicianiste.

    „Să nu se uite că noi, cei de la PSD, am luat centura Bacăului de la ZERO, am făcut proiect, am organizat licitație și în 8 luni – martie-octombrie 2019 – am dus-o la aproape 50% grad de realizare a lucrărilor. Asta să facă și domnii din Guvernul lui Sf. Așteaptă! Să guverneze, să livreze!

    Atrag atenția că tronsoanele Focșani – Bacău și Bacău – Pașcani din A7 totalizează 180 km, având ponderea cea mai mare în lungimea acestei autostrăzi. Cu alte cuvinte, băcăuanii au nevoie de acest proiect și au nevoie ca acest proiect de infrastructură să înceapă cât mai repede, nu peste 3-4 ani”, a spus Lucian Șova.

    „În concluzii, în linii mari, în perioada aprilie-august 2021 ar trebui să avem cei circa 318 km de autostrada/drum expres pe relația Ploiești-Bacău-Pașcani finalizați la nivel de proiectare tehnică! Cu alte cuvinte, din trim II/III al anului 2021, avem posibilitatea de a licita lucrări de EXECUȚIE la autostrada Moldovei/A7.

    Și posibil din trim I 2022 să avem desemnați câștigători la A7 iar din trim IV 2023/ trim I 2024 să putem circulă pe primii kilometri de autostrada din A7 (fără a lua în calcul centură Bacăului), spune dr. geogr. Adrian Covăsnianu, vicepreședintele Asociației „Moldova Vrea Autostradă”.

    Nu e egoism să ne iubim pe noi înșine!

    de
    Comunicat de presa
    -

    Totul a început când cineva ne-a spus că iubirea de sine este egoistă. Chiar dacă poate am argumentat împotriva acestui gând sau nu, el oricum şi-a găsit calea profundă către subconştientul nostru.

    Probabil sunt multe momente în care ne-am simţit vinovați în legătură cu faptul că ne iubim pe noi înșine, ca mai apoi să creștem într-o ruşine toxică. Am încetat să ne mai vedem ca pe un prieten, nu am putut să ne iertăm greşelile. Ne-am învinovăţit şi ne-am criticat, am petrecut ore în şir judecându-ne şi analizându-ne toate greşelile. Ne-am pierdut empatia pentru noi înșine și, undeva pe parcursul drumului, chiar am depăşit limita, și așa au apărut pedepsele pe care ni le aplicăm singuri.

    “Poate că nu este vorba despre tine. Poate fi vorba despre o altă persoană pe care o ştii şi care trece prin asta. Iar tu nu ştii cum să ajuţi. Putem ajuta la pansarea rănilor a doi oameni diferiţi, dar nu le putem arăta cum să facă asta de unii singuri. Din cauza acestei vine pe care o purtăm în minţile noastre – mitul că iubirea de sine este iubire egoistă”, explică psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

     

    Cum să ne iubim din nou pe noi înșine?

    Psihologul Angela Nuțu afirmă că nu trebuie să fim narcisiști ca să învățăm să ne iubim pe noi înșine, trebuie doar să trecem peste ruşinea primordială, cea care a fost impusă direct sau indirect de cutumele societății. Şi este un lucru foarte uşor de făcut dacă urmăm aceşti 3 paşi:

    1. Acceptare. “În primul rând, dă-ţi seama că, fiind fiinţe umane, avem atât puncte slabe cât şi puncte forte. Ești Om, deci vei face întotdeauna greşeli. Ca toţi ceilalţi, vor fi întotdeauna lucruri în viaţa ta de care să nu fii mândru. La un moment dat în vieţile noastre, cu toţii ezităm şi eşuăm. Să accepţi acest adevăr universal este primul tău pas. Ai putea practica mindfulness pentru a construi această atitudine de acceptare”, explică psihologul.

    2. Perfecţionismul. “În al doilea rând, trebuie să ştii că este un exerciţiu fără sens să încercăm să ne construim pe noi înşine ca persoane perfecte. Perfecţionismul nu reuşeşte niciodată, nu ne iese pentru că nu se termină niciodată. Însă nici nu ne permite să ne bucurăm de niciuna dintre realizările noastre. Ştiai că perfecţionismul poate duce, de fapt, la procrastinare? Aşadar renunţă la perfecţionism. Spune-ţi “Opreşte-te” şi treci la următorul lucru important”, este de părere psihologul Angela Nuțu.

    3. Autocompasiunea. “În cel de-al treilea rând, deschide-ţi inima şi permite-ţi să fii binevoitor cu propriul tău sine. Tratează-te cu compasiune. Autocompasiunea înseamnă să fii binevoitor cu tine însuţi în faţa situaţiilor dificile şi a eşecurilor personale. Autocompasiunea înseamnă, în fapt, să-ţi pese şi să îi înţelegi pe ceilalţi, să nu te judeci sau să te pedepseşti și nici să ascunzi, dar nici să fii deprimat în fața emoţiilor dificile. Oamenii cu auto-compasiune au parte de mai multă fericire, optimism şi satisfacţie în vieţile lor. De asemenea, ies pe primul loc în ceea ce priveşte inteligenţa, înţelepciunea şi curajul în faţa sorţii. Aşadar, în loc să fii unul dintre cei care se critică pe ei înşişi, fii unul dintre cei care sunt binevoitori cu ei înşişi. Cu cât te iubeşti mai mult, cu atât mai bune devin încrederea, capacităţile romantice şi şansele de supravieţuire. Oamenii care se iubesc pe ei înşişi îşi creează obiceiuri bune şi activităţi sănătoase. Fac mişcare fizică în fiecare zi, dorm bine şi au conexiuni sociale minunate”, explică Angela Nuțu.

     

    Ce să ne spunem atunci când nu ne mai iubim pe noi înșine?

    Psihologul este de părere că sunt foarte multe persoane care afirmă că dacă ele nu se iubesc, atunci cine să o facă? În schimb, sunt câteva lucruri pe care am putea să ni le spunem nouă înșine pentru a crea o scurtătură printre paşii de mai sus, pentru iubirea de sine:

    Sunt doar om. Oamenii fac greşeli. Este ok.

    Deja am încercat să-i ofer o formă rezonabilă. Nu ar trebui acum să încerc s-o fac perfectă.

    Ţin la mine. Asta nu înseamnă că sunt egoist pentru că ţin şi la ceilalţi.

    Este corect să mă iubesc pe mine însumi pentru că mă ajută să empatizez şi să creez o legătură mai puternică cu partenerul meu.

    Pot sta cu sinele meu emoţional în iubire şi în grijă, aşa cum aş face-o cu cel mai bun prieten.

    Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP, Trainer acreditat Metoda Terapia Subliminală, Psihoterapeut.

    Copiii cu boli incurabile vor intra într-o realitate virtuală, grație Asociației „Lumina”

      de
      Florentin Radu
      -

      Un alt proiect a fost demarat de Asociația „Lumina” din Comănești care să vină în ajutorarea copiilor suferinzi de boli incurabile. Astfel, prin „Terapie emoțională în îngrijirea paliativă”, finanțat cu 57.429 de lei prin Programul Mol pentru sănătatea copiilor, 50 de copii de la Hospice „Lumina”, cu boli incurabile în stadii avansate și terminale, vor beneficia de terapia prin realitate virtuală asistată de computer.


      Se dorește, astfel, îmbunătățirea vieții micuților pacienți, prin reducerea suferinței fizice și a celei emoționale. Pentru aceasta, Asociația a achiziționat un computer performant și o pereche de ochelari de realitate virtuală. „Astfel, copiii care nu văd decât spațiul medical, spațiul cel mai neprietenos pentru ei, intrând în realitatea virtuală, vor vedea ceea ce nu pot observa în viața de zi cu zi, din cauza imposibilității de a se deplasa. Vor intra, virtual, într-un carusel, vor călători în lumea largă prin «Google Earth», și vor vedea minunățiile lumii”, a declarat Mihaela Dumitrache, reprezentanta Asociației „Lumina”.

      Încă un pas pentru modernizarea iluminatului stradal

        de
        Răzvan Bibire
        -

        Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare a publicat pe platforma sa anunțul de intenție pentru achizițiile ce urmează să fie lansate în cadrul proiectului de modernizare a iluminatului public al Bacăului. Va urma și publicarea anunțului de licitație după ce se va primi acceptul de la BERD pe documentația de atribuire. Este vorba despre un program în valoare de 11 milioane de euro, bani cu care se vor moderniza 44 de kilometri de rețea de iluminat public în municipiul Bacău. Primarul Cosmin Necula spune că în cadrul acestui proiect se vor înlocui peste 9.000 de corpuri de iluminat și se va realiza un sistem de telegestiune.

        „Acest sistem ne va da posibilitatea să reglăm intensitatea fluxului luminos la fiecare lampă, să putem alimenta și alți consumatori cum ar fi un semafor, o cameră de supraveghere, un panou publicitar. Toate corpurile de iluminat vor putea fi comandate de la distanță.”
        Cosmin Necula, primarul Bacăului

        Patru spitale din județul nostru vor pregăti medici rezidenți. Care sunt acestea?

        de
        Roxana Neagu
        -

        Ministerul Sănătăți a acreditat, săptămâna trecută, 44 de noi spitale pentru rezidențiat. Printre acestea sunt și patru spitale din județul nostru, respectiv: Spitalul Județean de Urgență Bacău, Spitalul Municipal de Urgență Moinești, Spitalul Municipal „Sf. Ierarh dr. Luca” Onești și Spitalul Orășenesc „Prof. dr. Eduard Apetrei” Buhuși. Imediat după aflarea acestei vești, directorul spitalului din Buhuși ne-a declarat: „Intrăm și noi în lumea bună! Suntem singurul spital orășenesc din țară acreditat ca formatori de rezidenți”, a spus Constantin Poiană, managerul Spitalului Buhuși.

        Conform unui comunicat remis presei de Ministerul Sănătății, lista unităților medicale nou acreditate și a specialităților pentru fiecare unitate cuprinde 13 spitale private și 31 publice, din care 8 spitale militare, 14 județene, 5 spitale municipale și orășenești și 4 spitale monospecialitate.

        Spitalele publice, județene și militare, au avut termen pentru depunerea documentației până în 11 ianuarie 2020, în timp ce spitalele private pot derula programe de rezidențiat în 2020 pe baza unei declarații pe propria răspundere, depuse până la 31 decembrie 2019 de un reprezentant legal, în care trebuia menționat că unitatea medicală întrunește cumulativ toate criteriile generale impuse de minister.

        Specialități pentru care s-a acreditat rezidențiatul:
        • Spitalul Județean de Urgență Bacău: anestezie și terapie intensivă, boli infecțioase, cardiologie, chirurgie generală, chirurgie pediatrică, chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, medicină de urgență, medicină internă, neonatologie, neurologie, oncologie medicală, ortopedie și traumatologie, psihiatrie, urologie.
        • Spitalul Municipal de Urgență Moinești: anestezie și terapie intensivă.
        • Spitalul Municipal „Sf. Ierarh dr. Luca” Onești: cardiologie, medicină internă, pediatrie, radiologie-imagistică medicală.
        • Spitalul Orășenesc Buhuși: boli infecțioase și medicină internă.

        Liberi la credite, codași la achitarea facturilor

        de
        Petru Done
        -

        Europa Comunitară stă cu ochii pe noi și atunci când ne plătim sau nu facturile. O face în diverse moduri, inclusiv prin instituții și companii de studiere a bunăstării financiare. Una dintre acestea este compania suedeză Intrum, considerată cea mai importantă companie de colectare a datoriilor și de gestionare a creditelor bancare din lume, cu o istorie de peste 100 de ani. De trei ani, Intrum realizează „Barometrul bunăstării financiare”, cu date colectate din 24 de țări, inclusiv din România.

        Cel mai recent Barometru Intrum este cel din 2019 și vizează patru indicatori. În el, România ocupă locul al 21-lea la capacitatea de a plăti la timp facturile, locul al 6-lea la libertatea de credit, locul al 23-lea la economisirea pentru viitor, dar și locul al 13-lea la alfabetizarea financiară. Bunăstarea financiară per total ne plasează, astfel, pe locul al 19-lea.

        Așadar, libertatea de credit ne plasează în lotul fruntaș, dar la capacitatea de a plăti la timp facturile suntem la coadă. La noi- arată barometrul -, 85% dintre consumatori au încredere că vor plăti facturile lunare în termenul scadent, pe când media Europei este de 77%. Și chiar dacă după achitarea facturilor, majoritatea consumatorilor rămân cu peste 50% din salariu pentru alte cheltuieli, România se clasează pe locul 21 atunci când este calculat indicatorul referitor la capacitatea de a plăti la timp facturile. Și, deși încrederea este mare, 43% dintre respondenți au întârziat cel puțin o dată în ultimele 12 luni cu plata facturilor, iar 72% dintre aceștia au declarat această întârziere ca un eveniment izolat.

        După români, numai letonii, portughezii și grecii stau mai rău.
        În schimb, românii se împrumută mai abitir decât majoritatea europenilor, iar numărul lor e mai mare cu 3% decât media din cele 24 de țări.

        Despre falsa ecologie

        de
        Răzvan Bibire
        -

        Există o discuție deschisă la Parlamentul European cum că ar trebui descurajat consumul de carne în Uniunea Europeană prin impunerea unei suprataxe. Chipurile, actualul sistem zootehnic trebuie ajustat pentru ca UE să își atingă obiectivul de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic.

        Pentru o țară ca România, taxa care se dorește a fi impusă ar dubla, practic, prețul cărnii de vită și de porc. Să ne gândim că, și-așa, există milioane de români care nu-și permit să mănânce carne mai mult de o dată sau de două ori pe săptămână, în condițiile în care alte alimente costă mult mai mult, cel puțin în sezonul rece.

        Discuția e lungă, nu e cazul să insistăm, nu aceasta este ideea acum. Această taxă e doar una dintre inițiativele așa-zis pro-ecologice care încep să se ia pe bandă rulantă și nu trebuie să fii prea isteț ca să vezi că totul este o punere în scenă foarte bine regizată. Ecologia este noua ideologie care ne este băgată pe gât; nu că nu ar fi corectă ideea că trebuie să trăim în armonie cu natura și să avem grijă ce facem cu poluarea, managementul resurselor și așa mai departe.

        Modul în care ni se modelează comportamentul, maniera în care suntem manipulați ne dă, însă, dreptul să susținem că e ceva putred în Danemarca.

        Mai țineți minte când s-au interzis becurile incandescente pe motive ecologice? S-a spus că noile becuri ar contribui la scăderea consumului de energie. Alea vechi costau un leu, astea noi erau cam zece lei bucata. Pe urmă s-au interzis termometrele cu mercur, tot pe motive de siguranță și ecologie. Dar, ce să vezi, becurile alea ecologice care ne-au fost băgate pe gât conțineau metale grele, între care și mercur!

        Ni se bagă pe gât mașinile electrice, dar ia să vedem cât costă una! În cel mai bun caz de numai cinci ori mai mult decât una cu motor cu ardere internă și trebuie să-i schimbi bateria la fiecare patru ani! Iar o baterie de 40 kWh costă 11.000 de euro, cât o mașină pe benzină. O baterie de 62 kWh costă 20.000 de euro.

        În plus, toată lumea e chitită pe micii consumatori, nimeni nu vorbește de giganții energivori. Stăm să socotim cât poluează un autoturism, dar evităm să calculăm poluarea produsă de un avion de pasageri, de un TIR de marfă, de un vapor sau, de ce nu, de un pluton de tancuri trimise să impună democrația într-o țară bananieră.

        A calculat cineva câtă poluare a produs războiul din Siria? Conflictul din Afganistan, din Yemen, Irak? Și, în încheiere, pentru cei entuziasmați că există energii alternative: știați că palele turbinelor eoliene nu pot fi reciclate?

        Coperta

          de
          Deșteptarea
          -

          Delia și-a aniversat ziua de naștere la filmările celui de-al optulea sezon ”iUmor”

          de
          Comunicat de presa
          -

          Ultima zi de audiții din cel de-al optulea sezon iUmor, care va fi difuzat începând cu 22 februarie, de la ora 20:00, la Antena 1, a coincis cu ziua de naștere a Deliei, care a vrut însã ca această zi să nu aibă nimic special, să fie o zi ca oricare alta.

          Pasionată de călătorii și ținute extravagante, jurata de la iUmor nu și-a dorit nimic special de ziua ei și a ținut să se bucure de lucrurile pe care le face în mod normal în orice zi din an: “Nici nu mai știu de câte ori mi-am sărbătorit ziua pe platourile de la iUmor, cred că cel puțin de 3 ori. Nu îmi place să fiu în centrul atenției în felul acesta, nici nu știu cum să mulțumesc. Ziua de naștere ar trebui să fie o zi ca oricare alta, doar să fii vesel, să te bucuri de lucrurile mici cu oamenii apropiați”.

          Pe lângă flori sau dulciuri, Delia a primit și un cadou special, pe care și-l dorea pentru că o duce cu gândul la copilărie: “Am primit niște cărți ale copilăriei mele pe care mi le doream foarte mult, Hansel și Gretel și Alice în Țara Minunilor”.

          Dacă în urmă cu patru sezoane Delia și Mihai Bendeac calculau câte restanțe au în ceea ce privește cadourile, juratul fiind dator artistei cu nu mai puțin de 42 de cadouri atunci, până la această aniversare a Deliei s-a pierdut deja șirul. Jurata iUmor nu a mai ținut să primească niciun cadou din partea colegilor, oricât de mic ar fi, tocmai pentru a încerca să trateze ziua ei ca pe o zi normală din an: “I-am rugat să ne comportăm ca și cum nu este ziua mea și mi-au îndeplinit această dorință”.

          Delia, Cheloo și Mihai Bendeac continuă în cel de-al optulea sezon ”iUmor”, care va avea marea premieră sâmbătă, 22 februarie, de la ora 20:00, la Antena 1, căutarea celor mai amuzante numere de stand up, magie, mimă sau improvizație. Concurenții care primesc minimum două ”Thumbs up” vor putea fi apoi votaţi de către telespectatori cu ajutorul aplicaţiei gratuite iUmor, creată special de Antena 1, votul începând în timpul ediţiei respective şi terminându-se a doua zi la ora 16:00. Astfel, câştigătorul fiecărei ediții se va califica direct în finală!

          Răzvan Burleanu, lector la Masterul foștilor internaționali organizat de UEFA

          de
          Comunicat de presa
          -

          Forul continental l-a invitat pe președintele FRF, Răzvan Burleanu, să susțină o prezentare în cadrul cursurilor Executive Master for International Players (MIP), program educațional UEFA adresat foștilor jucători internaționali din întreaga lume. Președintele FRF a fost prezent și la primele două ediții MIP.

          În actuala promoție, cea de-a treia de la inaugurarea programului de master, sunt 30 de participanți din 25 de țări, printre care mai mulți foști câștigători de turnee și competiții continentale și mondiale, cu un total de 147 de titluri și cupe naționale în palmares și 1940 de meciuri jucate pentru echipele lor naționale.

          Printre cei mai cunoscuți participanți la actuala ediție se numără Ricardo ‘Kaká’ Leite (Brazilia), Florent Malouda (Franța), John O’Shea (Irlanda), Andrey Arshavin (Rusia), Emile Heskey (Anglia), Didier Drogba (Coasta de Fildeș), Júlio César (Brazilia). La master participă și 3 foste jucătoare la nivel internațional: Xiaojie Weng (China, 80 selecții), Lise Klaveness (Norvegia, 73 selecții), Janne Madsen (Danemarca, 61 selecții).

          În cadrul întâlnirii ce a avut loc la Paris, Răzvan Burleanu le-a vorbit participanților despre importanța planificării strategice pentru dezvoltarea fotbalului și le-a prezentat acestora inclusiv proiectele implementate de Federația Română de Fotbal pentru creșterea numărului de jucători la nivel de grassroots, precum și competițiile de juniori create în ultimii ani, dar și rezultatele obținute în atragerea de fonduri din mediul de business.

          La finalul cursurilor, participanții și lectorii și-au dat întâlnire pe teren la un meci de fotbal în sală. Partida s-a disputat la baza sportivă a Federației Franceze de Handbal.

          Programul UEFA dorește să le asigure foștilor fotbaliști care au evoluat la cel mai înalt nivel suportul și informațiile necesare unei tranziții spre o carieră în administrație.

          Printre absolvenții primelor două ediții se numără foști jucători precum: Eric Abidal (Franța), Nuno Gomes (Portugalia), Christian Karembeu (Franța), Mbo Mpenza (Belgia), Juninho Pernambucano (Brazilia) – 2017; Gaizka Mendieta (Spania), Gilberto Silva (Brazilia), Youri Djorkaeff (Franța), Kolo Toure (Coasta de Fildeș), Patrick Mboma (Camerun) – 2019.

          Înfrângere la Târgoviște

          de
          Dan Sion
          -

          Știința Bacău a pierdut cu 3-1 (-28, 16,10,15) partida susținută sâmbătă, în deplasare, cu CSM Târgoviște, în etapa a 17-a a Diviziei A1. Deși s-au impus în parțialul inaugural cu 30-28, studentele nu au reușit să păstreze ritmul, cedând următoarele trei seturi la diferențe consistente. În urma acestui rezultat, CSM Târgoviște își consolidează poziția a treia în clasament, distanțându-se la patru puncte de Știința, care are un meci în minus.

          La Târgoviște, Florin Grapă a utilizat formula de echipă: Kapelovies (Ciocian, Dițu), Rogojinaru 22 puncte, Koleva 18, Grudina 6 (Pihlajamaki 1), Faleș 5, Rueda 1 (Stoian), Sain- libero. Celelalte rezultate: FC Argeș- „U” NTT Data Cluj 3-2, Alba Blaj- Rapid București 3-0, Belor Galați- CSO Voluntari 3-0, CSM Lugoj- Dinamo București 0-3. CS Medgidia a stat. Clasament: 1) Alba Blaj 43p., 2) Dinamo 42p., 3) CSM Târgoviște 37p., 4) Știința 33p., 5) CSM Lugoj 28p., 6) Belor Galați 26p., 7) FC Argeș 14p., 8-9) CS Medgidia și „U” NTT Data Cluj- câte 12p., 10) Rapid 6p., 11) CSO Voluntari 2p. Etapa următoare (miercuri, 12 februarie): Știinta- CSM Lugoj, Dinamo- Belor, Alba Blaj- CSO Voluntari, Rapid- FC Argeș, „U” NTT Data Cluj- CS Medgidia. CSM Târgoviște stă.

          Gala voluntarilor Valoare Plus 2020, ediția a IV-a

          de
          Roxana Neagu
          -

          Asociația Valoare Plus a organizat, sâmbătă, 8 februarie, Gala Anuală a Voluntarilor asociației, ajunsă la a IV-a ediție, găzduită de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. Evenimentul a fost dedicat tuturor celor care au sprijinit asociația prin acțiuni de voluntariat în anul 2019.

          Manifestarea a fost prilejul de a oferi diplome de recunoștință pentru meritele celor mai implicați voluntari ai Asociației Valoare Plus, dar și a partenerilor săi, respectiv C.S. Phoenix, Federația Tinerilor din Bacău, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Ziarul Deșteptarea, Club Sportiv Adamas, Asociația Happy Life, Palatul Copiilor, Hobby Club Bacău, Inspectoratul Școlar Județean Bacău, Di livio, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Bacău, Radio „Vocea Speranței” Bacău, Amy Grace, De Bacău, Asociația Favor, Mesagerul FM, Perla Moldovei, Școala „Mihai Drăgan” Bacău, Pensiunea Ellero, Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău, Școala Gimnazială „Alexandru Piru” din Mărgineni, C&C Residence Hotel, Podu’ cu Lanțuri, Hotel Helen, Hotel Dumbrava.
          Gala am avut și un invitat special, în persoana lui Adrian Bogdan Iordache, directorul Parcului Industrial Hemeiuș și vicepreședinte al Asociației „Hai să facem!”, care s-a adresat voluntarilor și le-a vorbit despre importanța voluntariatului și cum le poate acesta influența viața.

          „Voluntarii Asociației Valoare Plus nu sunt voluntari pentru că au timp, ei sunt voluntari pentru că au inimă! Mulțumim din suflet voluntarilor, pentru că dau valoare proiectelor Valoare Plus și comunității noastre. Privim cu recunoștință spre trecut, dar cu încredere spre viitor. Asociația Valoare Plus își propune să continue proiectele începute, să dezvolte altele noi, să aducă un plus de valoare comunității locale și regiunii din care face parte. Cei mai buni de acum urmează.”
          Marian Pădureț,
          președintele Asociației Valoare Plus


          Voluntarii cei mai implicați au primit din partea Asociației diplome de recunoștință, cărți, vouchere la film și vouchere la un restaurant select din Bacău. De asemenea, membrii echipei Asociației Valoare Plus au transmis și ei câteva gânduri voluntarilor.

          „Sunt profund recunoscătoare voluntarilor Asociației Valoare Plus pentru implicarea lor în proiecte. Ei dau culoare și vin cu o energie extraordinară în fiecare activitate în care se implică.”
          Florina Fabian, trainer Asociația Valoare Plus

          „Gala Voluntarilor Asociației Valoare Plus reprezintă un prilej foarte bun de a fi recunoscători voluntarilor implicați în proiectele asociației și partenerilor «Valoare Plus»”.
          Daniel-Claudiu Abortulesei, trainer Asociația Valoare Plus

          „Niciodată nu vor ajunge vorbele pentru a exprima îndeajuns implicațiile voluntariatului ca impact în societate și ca transformare a voluntarului implicat. Una dintre bucuriile speciale de care putem avea parte în munca noastră la Asociația Valoare Plus este atunci când vedem un tânăr care a fost beneficiar în unul dintre proiectele noastre, s-a înscris ca voluntar alături de noi, pentru ca apoi să ajungă să se descurce pe cont propriu ca angajat. Este minunat să poți influența oamenii spre măreția lor și să crezi în ei atunci când încă nu sunt siguri care e valoarea lor adevărată.” Alexandru-Rareș Blănaru, trainer Asociația Valoare Plus

          Boxul băcăuan, în continuare number 1

          de
          Dan Sion
          -

          La Campionatul Național de Seniori desfășurat la Iași, lotul SCM- CSM antrenat de Relu Auraș a cucerit două titluri naționale, două medalii de argint și una de bronz. La aceste succese s-a adăugat și clasarea pe primul loc în întrecerea pe echipe.

          Campioni au fost, campioni vor fi! Boxul băcăuan nu lasă nicio clipă garda jos. Și, după succesele repurtate anul trecut la juniori si tineret, lovește tare și în 2020. De data aceasta, la seniori. O demonstrează bilanțul înregistrat de SCM- CSM Bacău la Campionatul Național de Seniori desfășurat săptămâna trecută, la Iași: cinci medalii, dintre care două de aur (Eric Tudor la 69 kg și Dumitru Vicol la 75 kg), două de argint (Vasile Suciu la 63 kg și Vlăduț Preda la 81 kg) și una de bronz (Marcel Jipeanu la 57 kg). Mai mult, lotul antrenat de Relu Auraș a triumfat și în întrecerea pe echipe, fiind desemnat number 1. „Este o mare reușită și, evident, o mare satisfacție. Deși galele s-au terminat, mă simt sleit de parcă aș fi boxat eu. A fost un consum psihic și nervos extraordinar, în condițiile în care această ediție a Naționalelor a fost una dintre cele mai puternice”, a declarat, pentru Deșteptarea, antrenorul băcăuan Relu Auraș, care a adăugat: „Faptul că am ieșit pe locul 1 la echipe și că am avut patru boxeri în finale, doi dintre ei câștigând duelurile cu sportivi de la Dinamo și Steaua, vorbește de la sine”.

          Într-adevăr, în finalele de sâmbătă, Bacăul a demonstrat că rămâne un rival redutabil pentru Dinamo și Steaua. La 69 kg, Eric Tudor și-a încheiat parcursul de senzație, trecând în meciul pentru aur de stelistul Marian Pița, multiplu laureat al Centurii de Aur. Iar la 75 kg, noua achiziție a băcăuanilor, Dumitru Vicol, a câștigat meciul decisiv pentru titlul național cu Sorin Calinic (Dinamo). Ca să încheiem cu ceea ce s-a întâmplat în finale, să notăm că la 63 kg, Vasile Suciu a fost învins de ploieșteanul Gheorghe Dumitrescu, în timp ce la 81 kg, Vlăduț Preda a fost nevoit să recunoască supremația dinamovistului Andrei Arădoaie. „Punem o cărămidă peste alta pentru a reconstrui boxul românesc. Am mai spus-o și o repet: ținta noastră rămâne Olimpiada din 2024 pe care o vom ataca cu această nouă generație”, a punctat coordonatorul lotului olimpic al României, Relu Auraș.

          Până la Paris 2024, „tricolorii” nu și-au luat însă cu totul gândul de la Tokyo 2020. Astfel, cel mai tehnic boxer al Naționalelor de la Iași, „scrimerul” Eric Tudor va reprezenta România la turneul olimpic de calificare ce se va desfășura luna viitoare, în Franța. Iar pentru runda următoare de calificări, cea programată în mai, în Anglia, în ring ar putea păși un alt reprezentant al Bacăului, Dumitru Vicol. Campioni au fost, campioni vor fi!

          Dincolo de sclipiciul paietelor

          de
          Carmen Mihalache
          -

          Incă am în fața ochilor silueta extrem de fragilă a lui Renée, arcuirea maladivă a trupului ei, gestica agitată, echilibrul instabil, nervozitatea, expresia dureroasă a chipului actriței care s-a identificat („la moleculă aproape”) cu legendara Judy Garland. Desigur, mă gândesc la Renée Zellweger și la performanța ei din drama „Judy”, inspirată din ultimul an de viață al superstarului american rămas în amintirea multor generații după iconica interpretare a lui Dorothy din „Vrăjitorul din Oz”. Tema a ceea ce se află dincolo de strălucirea paietelor, în culisele vieții unei mari vedete, prețul plătit de aceasta pentru glorie, nu este nouă. Contează doar felul în care este făcut un asemenea film și autenticitatea jocului actoricesc, empatia față de modelul originar. Iar dacă biografia cinematografică despre care vorbesc nu este una ieșită din comun ca realizare, Zellweger chiar face o veritabilă creație, deja încununată cu premii importante, ea fiind acum și principala favorită la Oscar. Mai are unul pentru rolul din „Cold Mountain”, alte mari succese obținându-le cu prestațiile ei remarcabile din „Jerry Maguire”, „Chicago” și cu seria „Bridget Jones”.

          Și când te gândești că drăgălașa Renée se consideră un „jurnalist ratat”, pentru că ea își dorise enorm, în perioada adolescenței, să scrie și să facă o carieră în presă. În fine, destinul a vrut altfel și ea a ajuns o actriță faimoasă, dar cu o viață destul de agitată, aici întâlnindu-se cu eroina ei din film, cu Judy. Cea care, aflată la medic, după o cădere nervoasă, îi spune acestuia, cu un umor negru, că pricina depresiilor ei sunt cei cinci soți și mariajele eșuate. Lucrurile erau însă mult mai complicate, venind de departe, dintr-o copilărie nefericită, din tratamentul despotic suportat la Studiourile lui Louis B. Mayer, unde era înfometată, impunându-i-se un regim draconic de viață, de muncă. Făcea film după film, într-un ritm absolut infernal, având o sănătate din ce în ce mai șubredă, ajungând mai târziu, din disperare, la abuz de medicamente, la dependență de alcool și la tentative de suicid. Îi lipsea totalmente încrederea în ea și suferea de „sindromul impostorului”. Complicată treabă, cumplit de tristă!

          Și Renée a traversat un infern atunci când a atins maximum de epuizare profesională, și ea a trecut prin modificări extreme ale siluetei, cerute de partiturile interpretate, prin operații estetice menite să țină timpul în loc, la care se adaugă lunga listă de ratări din viața sentimentală. Dar, față de Judy, care a murit la numai 49 de ani, după o supradoză de barbiturice amestecate cu alcool, ea a știut să se oprească. S-a retras pentru câțiva ani de pe platouri, timp în care a scris poezie și proză, a compus muzică, în fine, și-a recăpătat echilibrul pierdut. A făcut o mișcare inteligentă, acordându-și prioritate, înțelegând că, dincolo de sclipiciul paietelor, se poate ascunde abisul. Și-a luat o necesară pauză de la actorie, pentru a reveni acum spectaculos, cu un rol de Oscar, după toate pronosticurile. Un rol în care ea strălucește, probând și calități vocale de excepție, Judy a ei, readusă în memoria publicului de cinema, trezind în acesta o mare emoție. Și o mare dragoste, care amintește de spusele Vrăjitorului din Oz, un înțelept care știa că o inimă nu este judecată după cât iubești, ci după cât te iubesc alții. Un adevăr frumos, sensibil, pe care îl uităm adesea.

          O minune pentru copii

          de
          Deșteptarea
          -

          Ce înseamnă pentru voi o minune? V-ați gândit vreodată că poate vi s-a întâmplat deja? În luna decembrie 2019, Colegiul Național ,,Ferdinand I” a organizat o campanie de strângere de haine, jucării și încălțăminte pentru a fi donate copiilor nevoiași din comuna Roșiori, județul Bacău. Elevii din cadrul școlii au răspuns pozitiv la această acțiune, fiind adunate foarte multe daruri.

          La finalul semestrului I, într-o zi de sâmbătă, am participat în calitate de voluntar, împreună cu doamna profesoară de religie, trei colege și doi preoți, la împărțirea lucrurilor strânse. Ajunși în comuna Roșiori, am mers la mai multe case unde locuiau familii sărmane. Casele erau mici și dărăpănate, iar înăuntru nu aveau căldură și nu era prea curat. Toate familiile aveau mulți copii care nu aveau ghetuțe în picioare, nu aveau haine groase și spuneau că nu au mâncat nimic.

          Am împărțit toate lucrurile aduse și am realizat că sunt norocoasă să am o familie care are posibilitatea să îmi ofere tot ceea ce vreau și tot ce am nevoie. Am vorbit cu părinții mei acasă, care mi-au spus că este frumos dăruiești din puținul pe care îl ai și celor care nu au. În urma acestei experiențe, după ce am văzut bucuria copiilor la primirea cadourilor, mi-am propus ca și pe viitor să particip la astfel de evenimente. Vă mai întreb o dată: ce înseamnă pentru voi o minune? V-ați gândit vreodată că poate vi s-a întâmplat deja?

          Alessia – Elena Țaga, clasa a IV-a, elevă la Colegiul Național ”Ferdinand I” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

          Amintiri din copilărie și nu numai… cu Vasile Zaharia, primarul orașului Buhuși

          de
          Florin Ștefănescu
          -

          De foarte multe ori ne facem idei greșite despre unii oameni. Dacă sunt într-o anumită funcție credem că oamenii aceia sunt diferiți de noi. Astăzi încercăm să-l coborâm de pe piedestalul de primar al orașului Buhuși pe inginerul Vasile Zaharia și să-l cunoaștem ca om. Așa că l-am invitat la o cafea, unde ne-a dezvăluit povestea vieții sale pe care o aducem cititorilor chiar acum:

           

          -Să începem cu o autodescriere în doar câteva cuvinte.

          -Sunt un om disciplinat și mă încadrez în toate normele, sociale, legale…pentru că așa am fost educat. Sunt un om bine intenționat și nu vreau să fac rău nimănui, dacă cei cu care interacționez se comportă corect din toate punctele de vedere.

           

          -Să facem o incursiune în copilăria dumneavoastră.

          -M-am născut la Prăjești, pe malul Siretului și am avut o copilărie obișnuită. Mai am un frate mai mic și o soră mai mare. Educația mea se datorează, și asta o spun și cu recunoștință față de cei care au contribuit la educația mea și la formarea mea ca om, se datorează mamei mele care a vrut să învăț carte. Mă ducea cu ea la C.A.P.(Cooperativa Agricolă de Producții-n.r.) și am prășit din clasa I… Părinții mei au fost oameni simpli din punct de vedere social, tata a fost magazioner la Teleconstrucția și brigadier la începutul cooperativizării iar mama a fost membră de C.A.P. Am spus că datorez mamei mele dorința de a învăța, dar probabil așa a fost gena pentră că la toți frații ne-a plăcut să învățăm. Viața a făcut să fiu vecin cu profesorul Paul Țarălungă din Prăjești care e cunoscut prin faptul că a construit muzeul și grădina botanică. Școala era la doi kilometri distanță și mă duceam și veneam de la școală cu dumnealui și pe drum ne spunea tot felul de povestiri. Din clasa a III-a mă chema la dumnealui și îmi dădea tot felul de cărți.

           

          -Ce titluri vă atrăgeau?

          -Îmi plăceau cărțile de aventuri, cele de istorice cu domnitori și fapte de vitejie. Așa cred că mi-am format și spiritul patriotic și de respect față de înaintași. Așa era atunci literatura și cred că nu era rău.

          -Să înțelegem că istoria era materia dumneavoastră favorită?

          -Nu. Dar era printre astea…Eu citeam înainte din manuale că îmi plăcea, iar când ne preda la școală eu știam dinainte și profesoarei nu-i prea convenea că eu știam deja. Nu am fost un copil prea cuminte la școală, și nici acasă. Până în clasa I luam bătaie în fiecare zi.

           

          -Ce fel de pozne făceați?

          -Obișnuite. Dar aveam responsabilități. Părinții erau la treabă. Trebuia să dau de mâncare la vacă, la vițel, la pui, ai grijă de rațe, plivit straturi…lucruri pe care copii la țară le făceau din fragedă pruncie. Și când nu mă achitam de responsabilități sau făceam pozne mai luam bătaie. Uitam poarta deschisă și intrau găinile și rațele în grădina de legume. Odată, când mama era plecată la târg să vândă o scroafă care mânca până și sticlă, am scăpat un vițel în grădină și nu a stricat cât a putut el pe cât l-am fugărit și a pus totul la pământ. De prin clasa I mă duceam cu vaca și îmi făceam temele pe coastă apoi mă duceam la școală. Am muncit de mic.

           

          -Aveți o amintire de suflet din copilărie?

          -Un eveniment extraordinar era perioada sărbătorilor de iarnă. Mersul cu Plugușorul, cu Capra, cu Steaua deși nu era voie pe atunci că era de Crăciun… Începeam să ne pregătim încă de la sfârșitul lui octombrie. Până la sfârșitul anului terminam toată cânepa pentru bice, rupeam două dobe, fluiere… Am rămas așa, cu o încărcătură, iar această nostalgie imi este transmisă și astăzi în perioada sărbătorilor de iarnă. Aștept de fiecare dată sărbătorile cu aceleași emoții ca în copilărie. Am mai multe amintiri… Iar din clasa I n-am mai luat bătaie că am început să învăț.

           

          -Acolo a fost un prag…

          -Da, un prag pentru că trebuie să învăț. Am avut premiul I din clasa I până într-a VIII-a, am participat la tot felul de olimpiade…

           

          -Totuși nu ne-ați spus care a fost materia dumneavoastră favorită.

          -N-am avut o materie favorită. Am învățat la toate. Mai târziu mi-a plăcut de la matematică partea de geometrie. Geometria plană și în spațiu m-au fascinat. Eu am făcut liceul la Construcții (Liceul Industrial Nr. 5, actualul Liceu Tehnologic „Anghel Saligny”, n.r.), iar prin anul III, IV, m-a chemat profesorul de matematică, domnul Băbuțanu, la el acasă și îmi dădea să lucrez. Lucru pe care îl apreciez că nu lua bani la elevi pentru pregătire pentru bacalaureat sau examen de admitere. Am făcut pregătire. Niciun profesor nu lua bani și făceam pregătire cu toată clasa, cu cei care voiau să se pregătească. Am avut dascăli extraordinari.

          -Revenind puțin în copilărie, ce vă doreați să vă faceți când o să ajungeți mare?

          -Mie îmi place să lucrez, cum se spune, cu mâna. Tata avea un atelier de tâmplărie, bunicul sculpta catapetesme la biserici, făcea butoaie. Era meseriaș renumit. Eu am crescut cu munca asta, pe care o făcea tata și mi-a dat de mic copil să lucrez cu mâna. Să dau la rindea, să tai cu fierăstrăul, să bat cuie… și îmi plăcea activitatea în aer liber. Așa am ales liceul de construcții. În minte mea, atunci, credeam că munca într-o uzină sau fabrică înseamnă un blocaj, undeva închis, în care nu mă puteam exprima. Țintă am ales „construcții”, să lucrez pe șantier, în aer liber. La liceu am fost printre primii tot timpul, cu toate că eram obrăznicuț. Mi-aduc aminte și primele note de la liceu. Am luat un 8 la fizică, un 5 tot la ceva tehnic și un 3 la franceză. Asta s-a întâmplat în prima lună din anul I. M-am așezat în ultima bancă, eu eram copil de la țară… Mă uitam la ceilalți care erau dezinvolți, vorbeau, se cunoșteau între ei… Mi-aduc aminte că m-am dus la tata, care făcea naveta la autogară, eu stăteam la cămin, și i-am zis să mă ia și să mă ducă la o profesională. Cred că i-am rupt inima tatei atunci și mi-a spus să mai stau o lună-două, să vedem cum vor evolua lucrurile. Am plecat și nu am mai ieșit din cămin, la nicio învoire, până la sfârșitul trimestrului, când am terminat al doilea în clasă. A fost ca o descătușare. Apoi am fost în zona premianților.

           

          -Asta înseamnă că ați fost în elita liceului.

          -Poate e cam mult spus. Dar, în 1977, am făcut parte dintr-o echipă formată din opt elevi și trei cadre didactice care am mers într-un schimb de experiență la un liceu din Tallin, din Estonia (pe atunci în U.R.S.S.-n.r.). Am stat două săptămâni acolo. Am amintiri foarte plăcute de acolo. Am plecat din România cu niște decorațiuni din ipsos cu care le-am decorat o sală de sport. Am început dimineță la ora 7.00 și până a doua zi dimineață, la ora 5.00, era gata. Au fost foarte surprinși.

          -La Tallin sunt foarte multe fete frumoase…

          -Acolo am văzut și marea pentru prima dată. Da. Am cunoscut câteva estonience foarte frumoase. Mi-aduc aminte că atunci când am plecat din Tallin m-am îndrăgostit de o blondă cu ochi albaștri, Leila o chema… Ne-au condus la gară, trenul pleca iar eu am sărit din el să mă duc să o mai pup odată pe Leila. Am prins trenul, ultimul vagon, în ultima secundă, timp în care toți colegii strigau după mine… Atunci când am fost la Tallin am făcut și o excursie la Leningrad (Sankt Petersburg-n.r.), unde am vizitat foarte multe obiective și am rămas foarte impresionat. Acolo am prins și binecunoscutele „nopți albe”… a fost frumos, am avut o viață intensă în liceu.

           

          -Ce ne puteți povesti despre asta?

          -Păi am participat la montaje cultural-artistice, la cor, la formația de dansuri populare, la concursurile pe meserii și multe altele.

           

          -Ați pomenit de anul 1977, vă amintiți cum a fost la cutremur?

          -Da. Eram în anul IV, singurul în care am stat în gazdă. Locuiam pe strada Alexandru Ioan Cuza, la mansarda unei case. Eram patru elevi în două camere. Țin minte că la ora aceea citeam și un băiat a deschis ușa strigând că e cutremur. Toți erau deja pe scări iar eu am sărit peste balustradă și am ajuns jos înaintea lor. Apoi cred că am mai stat o oră pe afară. Oricum, ne-am speriat tare. Dar, din fericire, nu s-a întâmplat nimic grav.

          -După ce ați terminat liceul ați plecat în armată sau…

          -După ce am terminat liceul am dat examen la Facultatea de Construcții din Iași. Am luat din prima după care am făcut armata la „TR”-iști (termen redus-n.r.), la Rădăuți, la grăniceri. Practic era armată cu program de infanterie, șapte luni am făcut instrucție zi de zi, iar ultimile două am făcut în frontieră. A fost greu. Am făcut instrucție ca în filmele de comando, dar cred că ne-a prins bine. Am avut un comandant de pluton care ne-a învățat să fim uniți. Dar ca să vă povestesc tot ce am făcut în armată trebuie să mai umplem câteva pagini de ziar.

           

          -După nouă luni de armată ați mers la facultate.

          -Da. La Iași, la secția Construcții Civile, Industriale și Agro-Tehnice de la Facultatea de Politehnică. Și acolo am început tot timid, și tot la cămin am stat, cinci ani. Oricum, a fost bine. Eram prieten cu un șef de cămin și locuiam la un apartament unde puteam face și petreceri. Eram tineri, făceam față la tot felul de provocări, făceam proiecte pentru studenții arabi să fac rost de bani… Am avut bursă, dar o sută, două de lei nu se cunoștea, la cât voiam…

           

          -Cum ați cunoscut-o pe soția dumneavoastră?

          -Păi ne-am cunoscut la facultate. Ea era „textilistă” și ne-am cunoscut la cantina din Tudor Vladimirescu. Apoi am făcut niște petreceri prin cămin, băieții aveau nevoie de fete… Între anul IV și V ne-am căsătorit, și pe urmă am avut un copil. Apoi am fost un pic mai necăjiți, în sensul că eu am primit repartiție la Buhuși, ca să fiu în județul Bacău, mai aproape de părinți, deși am avut post în cercetare că am avut medie foarte mare, 9.77. Așa că, un an eu am fost la Buhuși iar soția la Iași, pe urmă ea a fost la Târgu Frumos. A născut fetița, care a rămas la socri la Vișeul de Sus, Maramureș, până la cinci ani. Cu greu am primit o repartiție de apartament aici în Buhuși și i-am găsit soției un loc de muncă aici și ne-am adunat toată familia.

           

          -Aveți doar o fiică?

          -Da. Ce nu v-am spus…În timpul liceului am urmat și cursurile Școlii Populare de Arte din Bacău unde am lucrat cu Ilie Boca, cu Crăiță Vasile Mândră… Da, am făcut la pictură. Chiar am reușit să iau cu o lucrare locul III pe țară la Cântarea României. Am continuat cu pictura puțin și în facultate, după care…n-am mai lucrat. Probabil când voi avea timp am să mă apuc din nou pentru că simt că încă am în mine pictura.

           

          -Acum aveți vreun hobby?

          -Nu. Pentru că am foarte puțin timp. Îmi place foarte mult să mă ocup de curtea pe care o am. Am pomi, am zmeură, dar nu e un hobby, e o ocupație care mă destinde. La început am stat la bloc, dar eu mi-am dorit la casă. Am cumpărat o bucățică de teren, am făcut casa, avem grădină, un cățel, o pisică…

           

          -Fiica am înțeles că e plecată din țară.

          -Da. Ea a făcut I.S.E.-ul la Iași după care a lucrat în București câțiva ani iar apoi a plecat în Anglia. Are aproape 9 ani de când e plecată. A avut o tentativă să se întoarcă acasă, dar, a spus că nu se regăsește aici.

           

          -Ce v-a determinat să intrați în politică /administrație?

          –Eu nu sunt un politician aprig, dar nu mi-a plăcut niciodată să stau și să privesc. Mie mi-a plăcut să mă implic. Aici nu mă pot limita doar la dute la servici și acasă. Eu am venit în Buhuși pe 17 septembrie 1984, cu o valiză, și nu prea aveam pe unde să stau. Am stat pe la camera de oaspeți la fabrică, apoi la căsuțe pe la lac până a venit frigul. Mi-au dat o garsonieră…era urât. Nici nu-mi venea să mă duc acasă. Atunci am cunoscut niște oameni și unul mi-a zis într-o zi: Vasile, eu te văd pe tine primar. Nu știu dacă a fost o premoniție, dar pe atunci nici nu mă gândeam la așa ceva. Pe atunci erau secretarii de partid… Am fost pus șef la U.T.C. la cooperativă, că așa erau vremurile, dar nu cred că acela a fost startul meu în politică. Oricum, eu m-am implicat că așa mi-e felul și nu sunt încrâncenat. Dacă este să facem ceva bine, atunci să o facem, indiferent din partea cui vine ideea. Hai să facem ceva pentru țară, pentru localitate. Cred că așa m-au cunoscut oamenii, ca o persoană care se implică. Așa că, în 1992 am fost chemat de profesorul Botezatu care era președintele F.S.N. cum era atunci. Atunci m-am dus, fără pretenții la funcții. Am crescut și m-am implicat, apoi am fost o legislatură consilier local după care am fost 12 ani viceprimar.

           

          -În toți acești ani ați avut idei și planuri. Unele terminate, altele nu. Ne puteți spune o realizare dar și un lucru pe care nu ați reușit să îl concretizați?

          -În ultima perioadă, ca primar, am imagini foarte frumoase despre orașul Buhuși pe care cred că aș putea să le duc, măcar jumătate din ele, să le implimentez într-un viitor mandat. Dacă va fi. Dacă nu, o să continue cei care vin după mine. Îmi doresc un oraș curat, oameni disciplinați și civilizați. Mi-ar plăcea, după ce termin toate străzile care sunt în lucru, să văd oamenii mergând pe o stradă asfaltată, cu flori pe margine, cu trotuare curate, cu bănci pe care să stea oamenii liniștiți și în siguranță. Îmi doresc lucruri foarte comune de fapt. Oamenii să se simtă acasă la ei, protejați și respectați. Nu-mi fac vise prea mari vizavi de implementarea unor proiecte sau realizări prea mărețe pentru că am deja în spate o experiență mare și văd că lucrurile nu merg chiar cum ne dorim noi. Așa că ne batem cu realitatea să facem cât de mult putem.

           

          Duminica vameşului şi a fariseului

          de
          Deșteptarea
          -

          Duminica vameşului şi a fariseului – denumită astfel după Evanghelia rânduită a se citi la Sfânta şi Dumnezeiască Liturghie, deschide perioada Triodului. Denumirea acestei perioade provine de la cartea de cult numită Triod, folosită cu preponderență în acest interval, care conține unele canoane alcătuite din 3 cântări (ode). Perioada Triodului este un timp de rugăciune mai intens, de ascultare mai atentă a Sfintei Scripturi, o perioadă de pocăință, de spovedanie, de împărtăşire mai deasă.

          Evanghelia vameşului şi fariseului este, înainte de toate, un îndemn la rugăciune smerită. Prin pilda relatată, Domnul Iisus Hristos ne învață că nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită. Din Sfânta Evanghelie se vede că fariseul este un om drept dar mândru, în timp ce vameşul este un om păcătos, dar smerit. Prima concluzie pe care o putem trage din ascultarea acestei Evanghelii este aceea că Dumnezeu preferă un păcătos smerit si nu un drept mândru. Dar, atenție, preferința lui Dumnezeu pentru smerenia vameşului nu înseamnă aprobarea păcatelor vameşului, nici nesocotirea faptelor bune ale farişeului. Să înțelegem: Evanghelia ne îndeamnă, în acelaşi timp, la fapte bune şi la modestie.

          Când omul se smereşte, adică se goleşte de sinele egoist, de părerile prea bune despre persoana şi activitatea sa, atunci se umple de prezența smerită, iubitoare şi sfințitoare a lui Dumnezeu. Când omul este plin de sine, nu mai este loc pentru prezența iubitoare a lui Dumnezeu. De aceea Evanghelia ne învață că oricine se înalță pe sine se va smeri, adică omul mândru va fi umilit, va cădea, va decade şi diminua spiritual. Uneori, omul mândru poate fi smerit sau umilit chiar de către alți oameni mândri, care îl înfruntă, îl pedepsesc tocmai din cauza conflictului între orgolii diferite. Alteori umilirea vine din eşec, înfrângere, pagubă sau boală. Cine se iubeşte pe sine în mod pătimaş şi exclusivist, nu-l poate iubi cu adevărat nici pe Dumnezeu, nici pe semenii săi. Omul smerit, prin rugăciune sinceră, stăruitoare, se luminează, se leapădă de iubirea egoistă de sine, iar sufletul său se umple de iubirea sau harul lui Dumnezeu cel milostiv şi smerit. Omul cu adevărat smerit, nu se roagă numai pentru sine, ci şi pentru alții, pentru membrii familiei sale, pentru toți din comunitatea în care trăieşte, pentru întreaga Biserică şi pentru toți oamenii aflați în suferință din lumea întreagă.

          Rugăciunea smerită este, aşadar, temelia iubirii duhovniceşti adevărate. Nimeni nu poate iubi cu adevărat pe semenii săi dacă iubirea sa este egoistă şi mândră, disprețuitoare şi judecătoare a altora, deoarece adevărata iubire este milostivă, binevoitoare, nu urăşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

          Pr. Radu Grigoraș, Parohia Măgura, Bacău

          DUMINICA a V-a de peste an

          de
          Deșteptarea
          -

          Creștinii sunt pentru întreaga lume sare ce dă gust şi lumină ce luminează, așa cum Cristos ne spune în evanghelia sa. Folosind aceste metafore Isus Cristos a găsit o modalitate foarte potrivită de a exprima ceea ce sunt creştinii, sau ar trebui să fie în mijlocul lumii: purtători de speranţă, de iubire şi de pace. Iar acest mesaj al lor nu le este propriu, nu se datorează capacităţilor şi înţelepciunii lor omeneşti, dar Aceluia care îi întăreşte şi îi ajută prin harul său să vestească Evanghelia şi să dea mărturie despre ea în faţa lumii.

          Prin botez, noi am devenit o singură realitate cu Cristos. Noi toţi trebuie să putem spune împreună cu Paul: „Nu mai trăiesc eu, dar Cristos trăieşte în mine” (Gal 2,20). Şi acesta este darul şi angajamentul care se reînnoieşte şi se aprofundează ori de câte ori primim Trupul lui Cristos în sfânta Împărtăşanie. Prin urmare, toţi ar trebui să devenim „o evanghelie vie” şi să facem să iasă în evidenţă Isus Cristos prin cuvintele şi acţiunile noastre.

          Întreaga viaţă creştină trebuie să se alimenteze neîncetat din contemplarea morţii şi învierii lui Cristos. Tocmai datorită acestei ascultări desăvârşite a lui Cristos faţă de voinţa Tatălui, noi am fost răscumpăraţi şi am primit Duhul cel Sfânt, cel care ne ajută să trăim urmând calea trasată nouă de Cristos. Credinţa înseamnă moartea pentru păcat prin botez şi învierea la o viaţă nouă: viaţa în Isus Cristos. Întreaga asceză creştină, întregul efort al creştinului de a merge pe această cale, nu se bazează pe forţele proprii, ci pe puterea harului divin. Să-i cerem lui Dumnezeu această putere de a umbla mereu în lumina pe care ne-a adus-o Fiul său, pentru ca la rândul nostru să putem fi adevărate lumini călăuzitoare pentru cei din jur. Astfel, vom putea deveni şi adevărată sare, care să dea gust la tot ceea ce facem.

          Să ne încredinţăm lui Dumnezeu cu încredere filială şi să-l rugăm să ne dea putere pentru a nu trăda niciodată misiunea pe care ne-a încredinţat-o, aceea de a fi sare şi lumină: „Dumnezeule, Tatăl nostru, noi care suntem copiii tăi ne punem toată speranţa în harul tău; te rugăm rămâi mereu alături de noi şi ocroteşte-ne în orice primejdie”.

          Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău

          Ion Balcan a demisionat din funcția de inspector școlar general adjunct

            de
            Răzvan Bibire
            -

            Numit în urmă cu doar câteva zile, inspectorul școlar general adjunct Ion Balcan a anunțat că demisionează după ce europarlamentarul Dragoș Benea a dezvăluit că acesta ar avea o condamnare definitivă pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice.

            „În urma unor atacuri apărute în spațiul public la adresa mea, care ar putea avea efecte negative asupra colegilor din Partidul Național Liberal, îmi anunț demisia din postul de inspector general adjunct al Inspectoratului Școlar Județean, Bacău, începând cu data de 10 februarie a.c.

            Precizez că decizia pe care am luat-o nu are la bază chestiuni de ordin legal, demisia fiind motivată exclusiv din rațiuni morale. Nu doresc ca Partidul Național Liberal Bacău să devină, prin mine, ținta unor atacuri politice nejustificate, mai ales acum, când tensiunile pe scena politică sunt din ce în ce mai evidente”, a declarat Ion Balcan.

            „Îi asigur pe colegii mei că rămân același om integru, de echipă, dar nutresc sentimente de regret că nu am precizat, la data numirii mele în funcție, potențialele mele vulnerabilități, speculate acum de adversarii de la PSD”.

            Prof. Ion Balcan

            1...1.9341.9351.936...5.785Pagina 1.935 din 5.785

            		 ziare & stiri
            © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.