La 17 ani, sportivul antrenat de Mihaela Melinte visează cu ochii deschiși la Campionatul Mondial Under 20 ce va avea loc în vară, în Statele Unite ale Americii. Nu-l trag în jos nici lipsa echipamentului și a banilor, nici sacrificiile sale și ale familiei pe care a lăsat-o la Medgidia și nici indiferența cu care este tratată la nivel local și național marea performanță. Toate acestea nu fac decât să-l călească, deși, la drept vorbind, s-ar lipsi bucuros de un asemenea tratament fortifiant. Îi ajunge cât muncește la antrenamente cu bila de șase kilograme
Visul
Povestea poate fi una de succes. Și despre succes. Dar, înainte de toate, e o poveste despre talent, muncă și ambiție. Și despre sacrificii, multe sacrificii. Despre cum să-ți urmezi visul. Și despre cum este să nu te lași doborât de greutăți, indiferent cât de mult ți-ar apăsa acestea umerii și sufletul. Concret, povestea lui Raul Andrei Filimon, aruncătorul de greutate în vârstă de 17 ani legitimat la SCM Bacău care, weekendul trecut, a reușit la etapa a doua a Naționalelor de la București un rezultat de 18,62 metri, echivalent nu doar cu un record personal, ci și cu calificarea la Campionatele Mondiale Under 20 programate în vară, la Eugene, Oregon, în Statele Unite ale Americii, în condițiile în care baremul de participare este de „numai” 18,30. „Mă așteptam ca bila de șase kilograme să se ducă undeva spre 18,40-18.50. Acum, după ce am dat 18,62, realizez că se putea chiar și mai bine. Și mai realizez că acest rezultat reprezintă cea mai mare bucurie pe care o trăiesc ca sportiv deoarece îmi permite să privesc către Mondialele U20 din America. Iar visul meu acesta este: să devin campion mondial. Dar nu de juniori, ci de Seniori”, spune Raul, atletul care știe foarte bine ce vrea. Altfel nici nu ar fi părăsit Medgidia natală la 14 ani alegând Bacăul pentru a se pregăti cum se cuvine sub îndrumarea unei foste campioane europene și mondiale de talia Mihaela Melinte.
Începutul
Firește, povestea începe cu „a fost odată”. Începe la Medgidia. Acolo unde Raul Filimon s-a născut pe data de 25 septembrie 2008, Și acolo unde viitorul potențial campion mondial a făcut primii pași în sport. „Mai întâi am ales probe combinate. Cum am făcut trecerea către aruncarea greutății? Păi, la un concurs am aruncat 11 metri cu bila de 4 kile. Cred că de acolo a început totul”, spune Raul, a cărui mamă practicase, la rândul său, această probă, având în palmares și un titlu de vice-campioană balcanică. „Ambii părinți au făcut sport. Tata- lupte, mama- aruncarea greutății. Problema era că la Medgidia nu găseam pe cineva care să mă antreneze la aruncarea greutății. Țin minte că pregătindu-mă fără niciun ajutor, doar așa, de capul meu și în condiții improprii deoarece stadionul din Medgidia are un cerc pentru aruncare ca vai de lume, am câștigat un concurs la Constanța. Ulterior, însă, am vrut să mă retrag, cu toate că-mi plăcea mult ce făceam. Din păcate, nu evoluam deloc, chiar dacă îmi dădeam seama că am talent și chemare spre așa ceva. Numai că talentul meu nu era activat. Ajunsesem la Juniori 3 și nu vedeam nicio soluție pentru viitor”, rememorează Raul Filimon.
Soluția
Soluția a văzut-o mama lui Raul. Care, în 2023, atunci când Raul se afla în ultimul său an la Juniori 3, a trimis următorul mesaj Mihaelei Melinte: „Știu că ești încărcată cu programul tău, dar te rog să mă ajuți, dacă poți, cu fiul meu. Aruncă 15-15.50 la greutate, iar noi aici nu avem profesioniști. Este păcat să se piardă, își dorește foarte mult să reușească”. Iar Mihaela Melinte, la rândul său suflet de mamă, și cu inimă de campioană a spus „da”: „Nu îmi era chiar ușor deoarece o antrenam pe Bianca Ghelber, care tocmai devenise campioană europeană la aruncarea ciocanului și pe Alex Novac la aruncarea suliței. Cu Raul deja mă duceam spre a treia probă diferită, cea de aruncare a greutății, însă văzând potențialul copilului, mi-am zis că ar fi păcat să nu încercăm”. La început, antrenamentele s-au derulat doar de la distanță. On-line. Chiar și așa însă, progresul s-a văzut instant. Iar când puștiul din Medgidia a aruncat într-un cantonament la Snagov 17,19 metri cu bila de 4 kilograme, decizia a fost luată. „Ai fi de acord să te rupi de familie și de orașul natal pentru a veni la Bacău ca să te pot antrena zilnic și pentru a face cu adevărat performanță?” a venit întrebarea din partea antrenoarei. „Să fac mare performanță este tot ce îmi doresc, indiferent de câte sacrificii ar fi nevoie”, a sunat răspunsul pe care Raul l-a dat „profei”.
Bila
Astfel, în 2023, Raul a venit la Bacău, unde a început cursurile Liceului cu Program Sportiv. Și, în egală măsură, antrenamentele sub comanda Mihaelei Melinte la SCM Bacău. Greu departe de familie? „Greu, mai ales că între Medgidia și Bacău e ceva distanță, astfel încât acasă am ajuns rar. Mult mai des, cam o dată la două săptămâni, au venit și continuă să vină ai mei la mine. Să mă vadă, să mă încurajeze, să-mi aducă mâncare. Stând cu chirie, am învățat să mă descurs singur, iar faptul că rezultatele sportive au fost pe măsura așteptărilor m-a ajutat enorm”. Au existat însă și momente în care Raul Filimon, „omul nostru de Mondiale” a fost pe punctul de a renunța. Motivul? „Lipsa de interes și de apreciere a celor din jur”, mărturisește campionul, care, deși are un acord modic cu SCM Bacău, nu primește în mod regulat toate ratele contractuale. Noroc cu faptul că este bursier olimpic și, mai presus de toate, noroc cu sprijinul familiei: „Ai mei mă susțin financiar în mod necondiționat pentru că altfel nu aș avea nicio șansă de a continua cu sportul. În afară de ceea ce am primit de la lot, restul echipamentului e pe cheltuiala mea. La fel și cu bila de 6 kilograme. Mi-au cumpărat-o părinții; e de calitate și costă peste 400 de euro. Mai aveam o bilă, una făcută în fabrică. Aia nu a costat mult, numai că era să mă coste prezența la Naționale, la Craiova, unde, când a fost cântărită, s-a descoperit că avea doar cinci kile și opt sute de grame. Ca să pot concura, am fost nevoit să împrumt o bilă de la adversari”.
Curaj
Toate aceste greutăți îl supără pe elevul de clasa a Xi-a, Raul Filimon, care, la cei 17 ani, gândește cu o maturitate de apreciat. Cum de apreciat este și curajul său de a spune lucrurilor pe nume: „Nu este corect să fim tratați așa. Până, la urmă, nici nu cerem cine știe ce. Doar strictul necesar. Și să fim respectați. Mi-e milă de noi! Eu muncesc enorm la antrenamente. Intru primul în sală și plec ultimul. Totul din dorința de a ajunge sus, cât mai sus”. Îl supără, dar nu-l doboară. Chiar dacă, în trecut, greutățile păreau să-l copleșească pe campionul plecat din Medgidia pentru a face performanță la SCM Bacău, acum nu ar renunța la visul său pentru nimic în lume: „Am avut șansa de a ajunge să lucrez cu o mare antrenoare precum doamna Melinte, profa, cum îi spun eu și voi trage cât pot de tare pentru ca să ajung și eu la performanțele dânsei. Și nimic nu mă va opri, mai ales că odată cu realizarea Athletic Park, condițiile de pregătire sunt la un nivel mult mai competitiv. Iubesc proba aceasta și, chiar dacă sunt convins că aș avea rezultate bune și la disc, și la suliță, nu mă văd făcând nimic altceva decât aruncarea greutății. Sper să fiu susținut de club, astfel încât visul meu de a deveni campion mondial de seniori să devină realitate”. Povestea continuă. Povestea despre aruncarea greutății și despre suportarea greutăților. Povestea lui Raul Andrei Filimon. O poveste ce merită să fie de succes.
Dan Sion
