marți, 23 decembrie 2025
type here...
Acasă Blog Pagina 4273

Hotii au lasat sase scari de bloc fara internet, TV si telefonie

    de
    Geta Panaite
    -

     

    S-a intâmplat in municipiul Bacau, pe strazile Prelungirea Bradului, Aprodu Purice si Calugareni. Locatarii celor sase scari de bloc au sunat insistent la societatea care le asigura internetul cablul Tv si telefonia fixa dupa ce au ramas fara semnal. Ajunse la fata locului, echipele de interventie au constatat ca nu era vorba despre o defectiune si ca hotii furasera echipamentele pentru amplificarea semnalului, ce erau montate pe scara blocului. Au anuntat Politia, suspectii fiind identificati si prinsi. Erau doi minori de la care s-a recuperat prejudiciul, in valoare de circa 7.000 de lei. Oamenii legii continua cercetarile pentru a stabili daca autorii mai au si alte fapte savârsite.

    Arestat pentru tentativa la omor

      de
      Geta Panaite
      -

      Un barbat, din Bacau, a fost arestat pentru 29 de zile, dupa ce a intrat cu un topor intr-un bar din oras si a lovit un client. Omul a fost dus la spital unde a primit ingrijiri medicale. Cazul a fost preluat de procurorii de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau care au inceput cercetarile pentru tentativa la omor si ultraj contra bunelor moravuri, ei fiind cei care au cerut judecatorilor arestarea lui Gabriel V.

      S-a spânzurat de gard

        de
        Geta Panaite
        -

        Un barbat din satul Ciobanus, comuna Asau, si-a pus capat zilelor in curtea locuintei sale. Omul era singur acasa, dupa ce sotia a plecat la munca in strainatate si a fost gasit spânzurat cu o curea din piele de gardul gospodariei. Asupra sa nu s-a gasit niciun bilet prin care sa-si motiveze gestul iar politistii au decis transportarea cadavrului la morga pentru efectuarea necropsiei si stabilirea cauzei exacte a mortii.

        Maria Vlad tinteste selectionarea in lotul României la tir cu arcul

        de
        Dan Sion
        -

        Un barem de pus in rama

        Sageti, pensule, condei
        Maria Vlad aminteste de Regele Midas. Transforma in aur tot ce atinge. Pe bune! La 15 ani, Maria este multipla campioana nationala de juniori la tir cu arcul, a publicat doua carti de poezie si are la activ sase expozitii personale de pictura. Saptamâna trecuta, eleva Colegiului National de Arta „George Apostu” a fost recompensata cu premiul l la pictura in cadrul Concursului National „Carmen Sylva” rezervat tinerelor talente si patronat de Casa Regala a României. „A fost o surpriza si pentru mine. E un premiu important; imi arata ca am talent si ca mi-am ales bine drumul”, marturiseste Maria, care a totalizat 47 de puncte din 50 posibile. Cele cinci lucrari cu care a concurat Maria au fost selectate de profesorul sau, Ion Lazureanu si vor fi expuse la Castelul Pelisor.

        O noua provocare
        In asteptarea expozitiei de la Pelisor, Maria Vlad se pregateste de o noua provocare. In acest week-end, sportiva legitimata la CSM 2010 Bacau va concura la etapa a doua a Campionatului National de tir cu arcul outdoor, care constituie un criteriu de selectie pentru lotul reprezentativ de juniori al României. Pentru a ajunge sub tricolor, Maria trebuie sa realizeze un barem minim de 1214 de puncte. „Deocamdata, la sedintele de pregatire desfasurate in conditii meteo improprii, cu vânt puternic, am totalizat 1198 de puncte. Sper ca la Bucuresti sa realizez baremul si, implicit, sa fiu cooptata la lotul reprezentativ. Realizarea baremului ar reprezenta o satisfactie comparabila cu premiul intâi la pictura”, a subliniat Maria Vlad.

        Spre China, via Ljubljana
        Selectionarea in echipa nationala de juniori a României i-ar permite Mariei Vlad sa participe luna viitoare la etapa de Cupa Europeana ce va avea loc in Slovenia, la Ljubljana. Iar daca rezultatele vor fi pe masura, in toamna, Maria ar putea lua startul la Mondialele de Juniori din China. „Deocamdata, China e departe. Toata atentia noastra se indreapta in acest moment spre Nationalele Outdoor de la Bucuresti si spre cooptarea in reprezentativa de juniori a României. Sper ca Maria sa aiba o evolutie buna si sa depaseasca baremul impus de Federatie”, a declarat antrenoarea de tir cu arcul si, totodata, artista plastica Geanina Ivu-Vlad, nimeni alta decât mama Mariei. In loc de Maria, era cât pe ce sa scriem Midas; oricum, n-ar fi fost nicio greseala!

        Handbal feminin/ Divizia A: Aproape de surpriza

        de
        Dan Sion
        -

        Stiinta Bacau a fost cât pe ce sa reuseasca surpriza etapei a 21- a Diviziei A la handbal feminin. Dupa victoria scontata de joi, contra penultimei clasate, NOVA Force Giurgiu, studentele au fost duminica foarte aproape de o remiza de lux pe terenul liderei Universitatea Neptun Constanta. Echipa antrenata de Ion Arsene si Costel Oprea a cedat cu 31-29 (17-13) o partida pe care au avut-o in mâna pe final. „Când mai erau patru minute de joc, noi aveam doua goluri avans. E adevarat, eram in cinci jucatoare, dar aveam atacul. Din pacate, am pierdut mingea, am ramas apoi in patru jucatoare deoarece a mai survenit o eliminare, iar Constanta a intors rezultatul. Chiar si in aceste conditii, puteam obtine un rezultat de egalitate daca in ultimul minut de joc, la 30-29 pentru adversare, nu ratam atacul. Pe contraatac, Constanta a fixat rezultatul final de 31-29. Ne bucura prestatia echipei, una buna, asezata, dar ne amaraste rezultatul”, a declarat antrenorul Stiintei, Ion Arsene.
        Stiinta: Bianca Anghelescu, Loredana Patrascu- Lacramioara Cilici (8 goluri), Ana Maria Ciuraru (6), Cornelia Tocu (4), Mireal Vâlcu (3), Cristina Tat (3), Madalina Rosu (3),Adina Cârligeanu (2), Paula Babei, Anca Manole, Maria Paval, Alexandra Ciorâta, Cornelia Vrabie.
        Rezultatele complete ale etapei a 21-a: ACS Bowling Bobowling Sf. Gheorghe – CSU Stiinta Bucuresti 25-25, HC Activ Plopeni – HCF Piatra Neamt 18-18, CSM Unirea Slobozia – Spartac Bucuresti 43-18, LPS Iasi – ACS Sc. 181 SSP Bucuresti 24-28, HM Buzau – Rapid CFR Bucuresti 40-34, Univ. Neptun Constanta – Stiinta Bacau 31-29, NOVA Force Giurgiu – Univ. Târgoviste 26-29.
        Programul etapei viitoare (13 aprilie): CSU Stiinta Bucuresti – NOVA Force Giurgiu, Univ. Târgoviste – Neptun Constanta, Stiinta Bacau – HM Buzau, Rapid CFR Bucuresti – LPS Iasi, ACS Sc. 181 SSP Bucuresti – Unirea Slobozia, Spartac Bucuresti – Activ Plopeni, HCF Piatra Neamt – ACS Bowling Bobowling Sf. Gheorghe.

        Practica obligatorie in scoala

          de
          Roxana Neagu
          -

          Ministrul Educatiei propune ca practica sa devina obligatorie in scoala. Remus Pricopie vrea sa transforme actuala adeverinta care atesta practica in scoli intr-o componenta obligatorie de formare, pentru inceput in invatamântul superior, coborând apoi spre licee si scoli, ceea ce ii va permite studentului sa aiba experienta inainte de angajare. Pentru acest lucru se intentioneaza colaborarea cu anumite companii de angajare, sub forma unui intership, tocmai pentru ca aceasta practica din timpul anilor de studii sa se poate transforma ulterior in experinta in domeniu ceruta de angajatori. Proiectul este abia in faza de discutii, insa se spera sa poata fi implementat de anul scolar viitor, macar in universitati.

          Concurs de promovare a obiceiurilor minoritatilor

            de
            Roxana Neagu
            -

            Inspectoratul Scolar Judetean Bacau, prin inspectorul pentru minoritati, profesor Anghel Nastase, a organizat o competitie inedita, intitulata „Diversitatea – o sansa in plus pentru fiecare”. Practic, este vorba despre un concurs de promovare a traditiilor minoritatilor, organizat de elevi pentru elevi, in care fiecare prezinta anumite elemente din etnia pe care o reprezinta prin diferite momente de dans, muzica, poezie si teatru. Aflat deja la a V-a editie, concursul este unul national, sub egida Ministerului Educatiei, care a decis, urmare a rezultatelor bune obtinute de echipele noastre in anii trecuti, ca faza pe tara sa se organizeze la noi, in Bacau, la inceputul verii. Pe 7 aprilie, in sala de festivitati de la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” s-a defasurat faza judeteana a concursului la care s-au inscris cinci echipaje din Bacau, Buhusi, Darmanesti, Comanesti si Poduri. Detalii de la acest spectacol, la Stirile TV Bacau si in cotidianul „Desteptarea”.

            Ziua Mondiala a Sanatatii

              de
              Silvia Patrascanu
              -

              Din 1950, in fiecare an, pe 7 aprilie este sarbatorita Ziua Mondiala a Sanatatii, cu o tema care evidentiaza un domeniu sau o problema de actualitate. Scopul ei este tocmai acela de a creste nivelul de cunostinte la nivel global si de a atrage atentia asupra unei zone prioritare de care sa se ocupe Organizatia Mondiala a Sanatatii. In acest an, tema a fost hipertensiunea arteriala, numita si ucigasul silentios deoarece este o boala fara simptome. Hipertensiunea arteriala este un factor de risc major pentru accidentele vasculare cerebrale sau atacurile ischemice tranzitorii, pentru angina, infarctul de miocard, insuficienta cardiaca, pentru afectiunile renale, dar si pentru diabetul zaharat. Deoarece Zia Mondiala a Sanatatii a fost, in acest an, duminica, unele institutii o marcheaza astazi. Printre acestea, se afla Biblioteca Judeteana care organizeaza, la sectia „Stefan cel Mare”, expozitia de carte „Minte sanatoasa in corp sanatos”.

              MARGARET THATCHER A MURIT la 87 de ani. „Doamna de Fier” nu va avea funeralii nationale

                de
                Deșteptarea
                -

                Fostul premier britanic Margaret Thatcher a murit în urma unui atac cerebral, informeaza BBC. Baroneasa Thatcher avea 87 de ani si a suferit un atac cerebral luni dimineata, a declarat purtatorul sau de cuvânt, lordul Bell.
                „Cu mare tristete, Mark si Carol Thatcher au anuntat luni dimineata ca mama lor, baroneasa Thatcher, a murit în urma unui atac cerebral”, a precizat purtatorul de cuvânt.
                Baroneasa Thatcher, supranumita „Doamna de Fier”, a fost premier în perioada 1979 – 1990. Este prima femeie care a detinut postul de premier al Marii Britanii.
                Margaret Thatcher nu va avea funeralii nationale
                Fostul premier britanic Margaret Thatcher, care a decedat luni la vârsta de 87 de ani, nu va avea funeralii nationale, ci doar o ceremonie care va fi organizata la catedrala St Paul, a anuntat Downing Street.
                „Downing Street este în masura sa anunte ca, prin consimtamântul reginei, Lady Thatcher va avea o ceremonie cu onoruri militare”, a anuntat un purtator de cuvânt, precizând ca aceasta va avea loc la catedrala St Paul din Londra si va fi urmata de o „incinerare privata”.
                Baroneasa Thatcher, nascuta cu numele Margaret Roberts, a devenit deputat conservator în circumscriptia Finchley (Londra) în 1959. S-a retras din Camera Comunelor în 1992.
                A detinut functia de ministru al Educatiei si a candidat împotriva premierului Edward Heath pentru postul de lider al Partidului Conservator în 1975. A câstigat alegerile generale în 1979, 1983 si 1987.

                Sursa: mediafax.ro

                Femeile cu dizabilitati, ajutate sa se angajeze!

                  de
                  Silvia Patrascanu
                  -

                  Minodora Cliveti, membra a Comisiei pentru munca si afaceri sociale din PE, a fost desemnata raportor privind „Femeile cu dizabilitati”. In lume sunt aproximativ 650 de milioane de oameni care traiesc cu o dizabilitate si se confrunta cu obstacole fizice si sociale. Femeile, insa, trebuie sa faca fata discriminarilor pe baza de rasa, vârsta, limba, etnie, religie sau dizabilitate. Persistenta unor bariere face ca femeile si fetele cu handicap sa fie victime ale discriminarii de doua ori: ca femei si ca persoane cu handicap. Potrivit ONU, doar 25 la suta dintre femeile cu handicap sunt integrate pe piata muncii. „Punerea in aplicare si executarea principiului non-discriminarii este necesara pentru a creste ocuparea fortei de munca a persoanelor cu handicap si a incluziunii sociale in toate statele membre. Trebuie sa abordam problema femeilor cu handicap, concentrându-ne mai mult pe capacitatea partiala de munca, mai degraba decât pe incapacitatea de munca a acestora”, a declarat Minodora Cliveti.

                  O „altfel” de declaratie de dragoste

                    de
                    Ion Fercu
                    -

                    Complexul de Servicii Comunitare Buhusi, in parteneriat cu Primaria Buhusi si Colegiul „Ion Borcea” Buhusi, au initiat proiectul „Pro natura” (aprilie-iunie), propunându-si sa sensibilizeze comunitatea si prin intermediul copiilor „altfel” (copiii cu dizabilitati) din Complex, cu privire la subiecte precum reciclarea obiectelor de plastic ( transformarea pet-urilor in lucruri utile) si ecologizarea spatiului verde. „PASTRATI CURATENIA era expresia care aparea pe toate cosurile de gunoi de pe strada. Se pastra? Nu. Intre timp, au aparut cosuri de gunoi mai mari, mult mai des amplasate, dar, tot…fara succes. Care ar fi totusi reteta pentru un oras mai curat? Poate o schimbare de mentalitate?…”, intreaba initiatorii.
                    Prima activitate a proiectului a cochetat cu intrebarea clasic-provocatoare: „Ce pot face doua mâini dibace?” Impreuna cu liceenii, copiii „altfel” au transformat multe pet-uri in cutii/suporturi pentru creioane, cosulete pentru flori, casute pentru papusi miniaturale etc. Cu obiectele astfel realizate a fost realizata o minunata expozitie care va fi admirata de parinti, colaboratori, de oaspetii institutiei. Roxana Mihai, Irina Serban, Elena Pughineanu, Camelia Tânculescu, Simona Scriitoru, Simona Maftei, Gabriela Sbârcea, coordonatoarele proiectului i-au sprijinit minunat, impreuna cu liceenii, pe copiii cu dizabilitati sa-si descopere abilitatile, sa se apropie de frumos si natura, sa-si dezvolte capacitatile de comunicare si sa simta faptul ca intr-o lume in care egoismul face legea ei pot darui ceva semenilor.

                    Concedieri colective la inca trei firme

                      de
                      Elena Țintaru
                      -

                      Daca sectorul constructiilor da semne de revigorare, firme care au un alt obiect de activitate se pregatesc sa-si inchida portile ori sa-si reduca partial numarul de personal. SC Amurco SA nu a depus inca vreun proiect de concediere colectiva nici la Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) Bacau, in schimb, alte societati au facut deja acest lucru. In ultima vreme trei firme din judetul Bacau au anuntat ca vor recurge la concedieri intr-un viitor apropiat ori mai indepartat. “La sfârsitul acestei luni, potrivit proiectului de concediere pe care l-a depus la noi mai demult si asupra caruia a revenit recent, firma Barlinek va disponibiliza 36 de salariati dintre cei 361, câti are. Si Termon CT Onesti a anuntat ca in perioada iunie-iulie va concedia 37 dintre cei 45 de angajati. Inca nu s-a hotarât când o va face, dar si New Cris Crin Accesorii intentioneaza sa renunte la 25 de salariati dintre cei 27”, ne-a spus Dan Buftea, purtatorul de cuvânt al ITM Bacau. Conform Codului Muncii, se considera concediere colectiva atunci când sunt disponibilizati intr-o perioada de 30 de zile cel putin 10 salariati din 20-100 existenti, 10 la suta din 101-300 sau macar 30 din minimum 301 de angajati. Dupa consultarea si negocierea cu sindicatele, angajatorul are obligatia sa depuna proiectul de concediere colectiva si la ITM, si la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, inainte cu 30 de zile de la emiterea deciziilor de disponibilizare. Daca unitatea isi reia activitatea, cei concediati au dreptul ca in termen de 45 de zile calendaristice de la data intrarii in somaj sa fie reangajati cu prioritate pe postul avut si reinfiintat. Ei trebuie sa fie anuntati in scris despre aceasta si sa-si exprime tot astfel consimtamântul, in termen de 5 zile calendaristice.

                      Valori psihologice – marca româneasca

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        Un obiect, o idee, un set de atitudini sau un tip de comportament devin valori, adica lucruri demne de pretuirea oamenilor, in masura in care raspund trebuintelor acestora in cadrul traiului laolalta. Când se intâmpla ca valorile respective sa poarte si o anumita „marca”, inseamna ca se disting prin calitatea lor de altele din aceeasi clasa, reprezentând caracterul particular al cuiva sau al ceva, fie acestea realitati de natura materiala sau ideala.
                        Am tinut sa precizez continutul celor doua notiuni, nu din pedanterie, ci din dorinta de-a oferi cititorului reperele necesare in evaluarea produselor psihologice de mai jos. Acelasi motiv m-a determinat sa mentionez si categoriile de subiecti ale caror marturii publicate in carti sau in presa au stat la baza articolului de fata: a) rezidenti straini in România si b) români repatriati dupa 1989, din mai multe tari europene dezvoltate si din S.U.A. In ambele cazuri, confesiunile persoanelor respective sunt rezultatul comparatiilor facute, explicit sau implicit, intre realitatile socio-umane din tarile de origine si cele straine in care au trait perioade semnificative de timp. Comparatii care, din fericire, ne sunt favorabile, din ambele parti, in privinta mai multor aspecte legate de felul nostru esential de a intelege viata, munca si modalitatile de a ne raporta la oamenii cu care relationam.
                        Un prim aspect, impartasit de toata lumea, il reprezinta caracterul aparte al stilului nostru de viata, comparativ cu cel existent in unele societati superdezvoltate. In raport cu acestea „…aici, in România, totul este mult mai uman, mai omenesc” remarca un om de afaceri strain rezident in Bucuresti. Aceasta opinie, deloc singulara in economia analizei intreprinse, consideram ca isi gaseste acoperire intr-o serie de insusiri ale românilor, cum ar fi: 1) naturaletea si spontaneitatea psiho-comportamentala a oamenilor, faptul ca ei isi afiseaza in relatiile interpersonale personalitatea reala, netrucata, felul de a fi care ii caracterizeaza cel mai profund si autentic; 2) stilul de viata non-rutinier, o existenta lipsita de monotonia traiului standard; o lume expresiva, caleidoscopica, plina de viata si dinamism, capabila sa surprinda si sa provoace in orice moment; 3) modul in care românii se raporteaza la semenii lor: cald, personal, particularizând relatia, adaptând-o la individualitatea interlocutorului, intr-un cuvânt, umanizând-o; 4) atitudinea filosofica in fata situatiilor si evenimentelor mai putin placute cu care ne confruntam, acceptarea vietii in chip realist, plus umorul care „oricând si oriunde salveaza sistematic cotidianul mioritic”, anulând efectele negative ce ne-ar putea tulbura echilibrul emotional si stapânirea de sine; 5) prietenia, ca proiectie a iubirii de sine asupra celor apropiati – Din aceasta perspectiva, atât strainii rezidenti la noi cât si românii repatriati au gasit, respectiv regasit, in spatiul cultural românesc ceea ce culturile societatilor apusene inhiba inca destul de energic: impulsurile deschise spre afectiune si apropiere de celalalt.Consider ca este principalul motiv pentru care multi dintre ei sustin ca „românii stiu sa fie buni prieteni”, ca farmecul si gustul vietii lor nu este „obtinerea unei colectii inutile de bunuri, ci trairea reala si nu mimata a prieteniei, dragostei, discutiilor si procesului informal de invatare”, ca in România poti trai fericit , intrucât „legaturile umane pe care le presupune o viata adevarata – familie, prieteni, colegi etc. – sunt aproape intotdeauna pline de substanta si de implicare reala”; 6) inclinatia noastra catre modul relaxat de munca, catre activitatile in care componentele utilitariste se imbina cu cele expresive, non-utilitariste, lucru vizibil in special, in maniera de organizare a relatiilor sociale din cadrul grupurilor de munca. Faptul ca acestea nu sunt strict functionale si impersonale, ca raspund nu doar finalitatilor sociale, ci si celor individuale, permite grupului profesional sa realizeze nu doar obiectivele pentru care a fost constituit, ci sa satisfaca si trebuintele de deficit ale individului uman – de atentie, afectiune, confesare, de stima si statut etc.
                        In masura in care ponderea componentelor expresive, nonfunctionale din economia activitatilor orientate spre scop nu stânjeneste atingerea finalitatilor sociale, munca astfel conceputa poate deveni si o alternativa agreabila la activitatea epuizanta a acelor aflati permanent in goana dupa bani, bunuri materiale, statut si celebritate.Astazi, deja sunt voci – sustinatorii miscarii „slow” si ai antiglobalizarii – care elogiaza lentoarea si sustin ca am putea trai mult mai bine daca am produce si am munci intr-un ritm mai rezonabil; 7) românii sunt vii, exuberanti , spirituali si preocupati permanent de calitatea hedonica a experientei lor curente de viata.Au, in acelasi timp, un „ce” anume, remarcat mai cu seama de straini, care ii face speciali si le confera farmec in relatiile interumane. „Multe sunt de spus asupra locuitorilor României, nota un calator francez prin tinuturile noastre in a doua jumatate a secolului al XIX-lea; dar daca-i iei de sus si pâna jos, de la cel mai mare boier pâna la taran si taranca, este ceva care nu li se poate tagadui: farmecul”.
                        Insusirile psiho-afective si caracteriale mentionate pâna aici sunt importante, in primul rând, pentru calitatea raporturilor noastre interpersonale din diversele contexte psihosociale in care traim si actionam in diferite perioade ale vietii.Ele ne fac vizibili in planul atitudinii fata de semeni si ne recomanda drept gazde primitoare, prieteni leali si de nadejde, oameni de omenie si companioni dezirabili pentru activitatile de timp liber. De dorit ar fi sa devenim la fel de vizibili si in privinta abilitatilor care necesita prioritar pentru constituirea si dezvoltarea lor, nu atât prezenta premiselor native, cât aplecarea catre educatie, invatare si exercitiu. Este calea cea mai sigura de-a generaliza, in timp, la nivelul unor segmente tot mai largi de populatie, atributele spiritului organizatoric, eficientei, rigurozitatii, competitivitatii si altor insusiri de aceeasi factura.
                        Sociolog Virgil Mocanu

                        Oferta de munca a inghetat

                          de
                          Elena Țintaru
                          -

                          Pentru saptamâna care urmeaza, oferta de angajare a somerilor va fi mai mare cu numai 9 locuri de munca. In momentul de fata, in evidenta Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Bacau sunt 116 posturi libere, in 27 de meserii. Dar si din cele peste 100 de locuri, 35 sunt de confectioner imbracaminte, 6 de confectioner incaltaminte, 14 de muncitor necalificat in confectii si alte câteva, tot in acelasi domeniu care de foarte multa vreme nu mai atrage niciun somer. Si in sfera serviciilor se mentine oferta din saptamânile anterioare. Aici sunt disponibile 2 locuri de agent comercial, 1-ajutor mecanic auto, 1-ajutor bucatar, 4-brutar, 2-bucatar, 2-camerista, 2-controlor bilete, 2-gestionar, 2-manipulant marfuri, 10-operator vânzari prin telefon, 2-ospatar si 4-specialist vânzari. In alte domenii de activitate sunt libere 7 locuri de tâmplar, 1-tehnician mecanic, 1-tehnician proiectant textile pielarie, 6-talpuitor, 2-tapiter, 1-manager achizitii, 1-inginer constructor, 1-economist si 1-contabil.

                          Atelier nonformal cu „Lider Academy”

                            de
                            Silvia Patrascanu
                            -

                            Asociatia Lider Academy este gazda evenimentului „Tehnici de comunicare urbana – Atelier nonformal”, organizat in cadrul programului „Scoala altfel”. „In cele cinci zile, sunt asteptati 150 de liceeni sa descopere secretele reusitei profesionale, arata Andra Oros, consultant PR. <> e un eveniment creat special pentru liceeni prin intermediul caruia acestia descopera intr-o maniera distractiva si relaxanta cum sa comunice mai eficient in echipa, cum sa abordeze cu optimism si incredere dilemele vietii.” In perioada 1-3 aprilie, atelierul s-a desfasurat la sediul Lider Academy, iar de astazi, 4 aprilie, se muta la Centrul de afaceri si expozitii „Mircea Cancicov”. La aceasta experienta participa elevii Liceului „J. M. Elias” Sascut si Colegiului „I. Ghica” Bacau. „Atelierul este un preambul al programului TEEN LIDER, un program de dezvoltare personala pentru tineri pe care Lider Academy il desfasoara si care se bucura de un foarte mare succes, declara Ioana Ilas, director educational Lider Academy. Prin TEEN LIDER ne dorim sa formam noi generatii de tineri care sa aiba curajul sa isi sustina propriile idei in public, care sa isi urmeze visele, care sa fie siguri pe ei. Ne dorim sa formam tineri capabili sa creeze relatii constructive cu cei din jur, care sa isi cunoasca drepturile si sa stie cum sa le apere. Care ar fi fost viata noastra daca am fi invatat la 15 sau la 20 de ani toate aceste lucruri?” Adolescentii interesati de acest program gasesc mai multe informatii pe www.lideracademy.ro.

                            ATENEU – editia martie – 2013

                              de
                              -

                              Revista ATENEU, editata de Consiliul Judetean Bacau, propune cititorilor, in editia din luna martie 2013, un sumar pe cât de bogat, pe atât de divers. Pe lânga rubricile permanente: Autori si carti, Cogito, Cronica traducerilor, Arte si Cinema, in paginile revistei descoperim o densa cronica literara semnata de criticul Adrian Jicu, “Muzeul (lui) Constantin Dram. Cherchez la femme”, in care este analizata si prezentata ultima aparitie editoriala a criticului Constantin Dram “Muzeul de imagini” (Iasi, Editura Alfa, 2012). “Ajuns la a zecea carte de critica, Constantin Dram si-a croit drum in hatisul studiilor de literatura comparata, pozitionându-se in categoria eseistilor subtiri, capabili de interpretari rafinate”, scrie in deschidere criticul Adrian Jicu. Seria cronicilor si comentariilor literare continua cu “Cioran – Cine urmeaza la jupuit?”, semnata de Natasa Maxim, aducând in atentia cititorilor o interesanta reconstituire a biografiei lui Emil Cioran, aparuta in 2012, la Editura Humanitas), cu titlul “Sugestii pentru o biografie imposibila”, apartinând Ilinei Gregori, cât si cu “O primavara araba”, material semnat de Dan Petrusca, al carui subiect este “Ultima cruciada” (Bucuresti, Curtea Veche, 2010), o interesanta si inedita carte despre “lumea islamica” a istoricului, criticului si profesorului american Michael A. Palmer, de la Universitatea Carolina de Est. Prestigiosul colaborator al revistei, C.D. Zeletin, revine cu o privire asupra istoricului Vasile Pârvan, in comparatie cu N. Iorga, cu trimiteri consistente la “Istoria…” lui G. Calinescu. Debuturi sau confirmari, citim, in pag. 8-9, poezii semnate de Dumitru Ichim si Raluca Blezniuc, iar la capitolul Proza, editia din martie a revistei publica fragmente din creatia Luciei Olaru Nenati: “Placinte cu mac sau Tratat despre calea sufletelor singure”. “Prospetime si vivacitate, marca TT”. Doua savuroase cronici teatrale, semnate de Carmen Mihalache, prezenta la doua spectacole ale Teatrului Tineretului din P. Neamt, aduce in atentia cititorilor starea sI situatia teatrelor din provincie. Va mai recomand o interesanta scrisoare a lui Viorel Savin catre prietenul sau Daniel Corbu, pescar la jumatatea vietii pe malul Marelui fluviu, dar si despre “…optimismul lui Eminescu”, in viziunea lui Vasile Gherasim. Continua seria “Avatarurile tragicului: o perspectiva comparatista (II), semnat de Gheorghe Iorga, “Prin subteranele dostoievskiene” (15), ale exegetului in opera merelui scriitor rus, Ion Fercu, iar in pag. 19, sunt prezentate câteva scrisori ale regretatului poet Mircea Dinutz, adresate profesorului si prietenului Constantin Calin.

                              Pledoarie pentru educatie timpurie

                                de
                                Deșteptarea
                                -

                                Dinamica prefacerilor social-economice contemporane, standardele tehnologice ridicate, informatiile noi care se succed intr-un ritm alert determina mai mult ca oricând o adaptare si constientizare a fiintei umane in scopul explorarii, atingerii si transmiterii principalelor tinte care sa asigure formarea de mentalitati si personalitati ale unor viitori buni cetateni generatori la rândul lor de progres in folosul comunitatii. Societatea aflata intr-o continua transformare are nevoie de cât mai multe modele care sa sustina aceasta trebuinta incontestabila a formarii omului nou care sa beneficieze de un nivel de trai din ce in ce mai bun atât el cât si semenii sai. Cercetarile ultimilor trei decenii evidentiaza faptul ca intre factorii de mediu si dezvoltarea umana exista, inca de la nastere o strânsa interdependenta iar stimulii selectivi-pozitivi aflati intr-un cadru bine structurat, sistematizat, aplicat, conduc negresit la realizarea idealului educational si, implicit, la reusite in plan social. Asadar, daca invatarea se face incepând de la nastere si se continua pe tot parcursul vietii intr-un mod judicios organizat se pot obtine salturi calitativ-superioare chiar la nivel macroeconomic. Intrucât perioada celor mai mari transformari si celor mai profunde achizitii fundamentale este cea a copilariei, anteprescolaritatea si prescolaritatea sunt etape cruciale pentru succesul de mai târziu al scolaritatii si a adaptarii la viata de zi cu zi a copilului si adultului. Interventia venita la timp si, mai cu seama, la vârsta potrivita inseama un câstig al copilului, dar si un câstig al societatii.

                                Americanul John Dewey promoveaza concepte precum ‚ „scoala este insasi viata”, copiii „sa invete facând”, „sa fie buni cetateni”, sa-si insuseasca valori si practici democratice. Teoria dezvoltarii constructive este completata de Erik Erikson care stabileste trei perioade: intre 0 – 6ani pâna la 1 an – etapa de incredere/neincredere, pâna la 3 ani – etapa de autonomie, independenta, indoiala, rusine, intre 3-6 ani – etapa de initiativa/ culpabilitate. In 1999 Gardner da valoare teoriei inteligentelor multiple reprezentate prin seturi de abilitati, talente, deprinderi mentale depistate cât mai timpuriu.

                                In concluzie, societatea are nevoie de noi tipuri de personalitati capabile sa influenteze pozitiv demersul firesc al comunitatii. In scopul integrarii sociale optime exista in prezent la nivelul tarii grupe de anteprescolari asimilate gradinitelor si orice cerere de inscriere a copiilor de sub 3 ani este aprobata. Legislatia care reglementeaza cadrul necesar de sustinere a acestui proiect convinge deocamdata la nivel teoretic. Resursele materiale, o locatie adecvata, mijloace de invatamânt, materiale distributive, precum si resursele umane sunt insa deficitare. De aceea afirm fara rezerve ca interesul actualei puteri politice trebuie sa fie mai mult axat pe elementele de baza ce pot genera dezvoltare, progres intr-un interval de timp scurt si anume formarea de personalitati capabile a fi cetateni dezvoltati interesului national.

                                Elena Vânau, educatoare, Scoala „Miron Costin” Bacau

                                Cartierul CFR: Viitorul are noroi la picioare!

                                  de
                                  Deșteptarea
                                  -

                                  Noi vrem asfalt!
                                  Una dintre batrânele cartiere ale Bacaului, alipite orasului cu multi ani in urma, a fost si mai este inca ignorat din planurile urbanistice de modernizare, cu toate ca, mai ales in campaniile electorale, candidatii la functia de primar al municipiului le-au promis locuitorilor ca vor intra, si ei, in rândul lumii civilizate. Caravana DESTEPTAREA a oprit aproape in fiecare an in acest cartier, consemnând de fiecare data, cu obiectivitate, impreuna cu cetatenii din cartier, diferentele dintre vorbe si fapte. Este adevarat ca, in ultimii 5-6 ani, fata cartierului s-a schimbat semnificativ, multe strazi au fost asfaltate, trotuarele refacute cu pavele, au fost inlocuite retelele de apa si canalizare. Oamenii au remarcat si apreciat efortul municipalitatii de a-i scoate la lumina. Inundatiile din ultimii ani, unele lucrari facute fara o documentatie tehnica riguroasa, cu unele deficiente de proiectare si executare, amânarea lunor lucrari de asfaltare, au creat si creaza inca destule nemultumiri in rândul unor locuitori, platitori, si ei, de taxe si impozite la nivelul celor din buricul târgului.
                                  Am luat cartierul la pas, am stat de vorba cu oamenii si, de fiecare data imi spuneau ca traiesc inca cu promisiuni si, pentru exemplificare, m-au indrumat sa bat si marginile cartierului, sa vad, sa filmez conditiile in care traiesc zeci de familii.brandusei
                                  Strada Tineretului strajuieste cartierul la Sud, una dintre cele mai lungi strazi, cu o circulatie intensa, deoarece la capatul de Nord functioneaza mai multe sociatati comerciale, a ramas neasfaltata. “Au uitat-o cred, nu o mai asfalteaza in veci nimeni. A trecut primul val, de acum asa ramânem, sa matahaim prin noroi. Când ploua, curge apa ca pe Bistrita. Este strada tineretului, nu mai vezi un tânar pe aici”, ne spune un locuitor cu domiciliul incert. Nici Dragos Voda, descalecatorul, nu are o soarta mai buna, balti, gropi, cu o retea de apa de 80 de ani, canalizarea infundata. Am ramas surprins ca oamenii de pe aceasta strada au refuzat sa-si decline identitatea, ba, unii, m-au amenintat cu pietre daca ii filmez si fotografiez. Civilizatia nu se importa, ea creste in propria gradina. Pacat. Cruce cu Tineretului si Independentei face strada…Gloriei, a carui istorie nu are nimic in comun cu denumirea, fiind trecuta de locuitorii ei la capitolul esec, infrângere. Daca ar fost sa iau de buna afirmatia de acum trei-patru ani a reprezentantilor administratiei locale, lista strazilor neasfaltate ar fi trebuit inchisa, insa…”Mergeti la celalalt capat al cartierului, acolo sa vedeti modernitate”, mi-a zis o femeie fara prea mult chef de vorba. Poetul taranimii, George Cosbuc, daca ar mai fi trait, ar avea subiecte pentru inca un volum de poezii, in care dominanta ar fi starea strazii care ii poarta numele, iar titlul ar fi “Noi vrem asfalt”. “S-au asfaltat strazile cu o circulatie mai slaba, cu mai putine case, iar cele cu trafic greu, dens, au ramas neasfaltate”, ne pune Maria Ioftea, de pe Brândusei, strada care pleaca din fata vilei domnului Marius Stanila. Nu stiti cine este domnul pe care l-am pomenit? Nu se poate! Pe Brândusei este jale, nu am mai vazut o asa strada in tot judetul. Ea pleaca de la pandurul Vladimirescu si sfârseste lamentabil in Abatorului. “Patru primari au trecut pe aici, toti au promis ca vor asfalta strada, ca putem avea incredere in cuvântul lor, sa le am votul. L-am dat la toti si noi am ramas cu lacul in poarta. Acum le-am spus ca daca nu o asfalteaza anul asta, o fac degeaba, ca eu plec, nu mai apuc asfalt in fata casei”, zice dulce-amar Gheorghe Untea, de 80 de ani. Ma intorc la baza incarcat de amaraciunea oamenilor, nu inainte de a-l vizita si pe B.P.Hasdeu, la fel de inglodat, cu inima rupta de suparare, ca atunci când a pierdut-o pe Iulia: capace de la canalizare lipsa, pericol de accidente la tot pasul, cu oameni a caror sperante au prins mucegai de atâta asteptare.
                                  Cartierul CFR nu mai este ca acum 4-5 ani, dar, spun locuitorii lui, mai are nevoie de vreo 10 pentru a fi la nivelul a ceea ce clameaza administratia locala: un cartier european.
                                  Lucrare de mântuiala pe strada Militari
                                  „Sa vina sa ne contrazica!”
                                  „Cei care conduc primaria municipiului au uitat de cartierul CFR. Si uita tot timpul. Se prezinta inainte de alegeri, fie la adunarile de la scoala, fie la adunarile de la biserica, ne prezinta fel de fel de programe si nu fac nimic. Iarna ii suni in fiecare zi ca sa deszapezeasca, vara, sa ridice gunoiul! Si-aduc aminte de noi numai inainte de alegeri,” sustine Nicolae Nechita, extrem de suparat. Au facut lucrari, dar le-au facut prost, acuza barbatul. Au turnat asfalt, dar „nu au mai turnat beton pe lânga canal.” Intri cu masina in gaura, s-a terminat! „Majoritatea strazilor asfaltate sunt asa! E un cartier uitat de edili municipiului Bacau. Nu au decât sa se supere, asta-i realitatea! Sa vina sa ne contrazica! Cum ne pot contrazice? Facând ceea ce au promis. Au promis, ca si ceilalti, din Gurvern, dar nu au facut nimic. Zero barat! Si-au rezolvat problemele personale si au ramas in functie.” Am descoperit, intr-adevar, câteva strazi asfaltate, intre care Militari si Doctor Istrate, pe care gurile de scurgere si caminele de vizitare erau sub nivelul strazii si isi indeplineau cu succes rolul de gropi. De pe strada Militari, au disparut si capacele: „Le fura pentru fier vechi, doar nu pentru altceva! Cei de la Comunale le inlocuiesc, apoi iar dispar”, arata Dumitru Vrabie. Ion Pradaes, care se considera batrân, e multumit ca strada Militari a fost asfaltata: „Poate altii, mai tineri, vor mai multe, dar noi suntem modesti.” Mai grav e ca reteaua este subdimensionata: „Conducta de colectare e la un metru adâncime, nu avem panta si nici nu face fata, afirma Ion Botezatu, de la nr. 58. Când ploua mai mult si creste pârâul, apa iese la mine in baie, prin WC.” De ce? „Pentru ca au facut o lucrare de mântuiala!”
                                  Pasajul subteran din Gara a ajuns o ruina insalubrapasaj

                                  Pasajul subteran din Gara Bacau a intrat deja in legendele tenebroase ale Bacaului. Locuitorii din Cartierul CFR prefera sa se aventureze peste liniile ferate si printre garniturile de tren, ca sa ajunga in oras, la serviciu, la cumparaturi sau la vreo farmacie, decât sa se riste in intunecimea de pestera muceda si mizerabila. Iar daca ziua poate doar vreun curajos ar putea razbi prin pasaj, noaptea nici nu poate fi vorba, fiindca e intuneric deplin. Chiar de la intrare se simte cum din adâncurile pasajului rabufneste un miros greu, de urina. Treptele si buna parte din pasaj sunt inundate de apa care patrunde prin tavan. Instalatiile electrice sunt distruse si atârna pâna la podea, peretii sunt murdari, iar tavanul coscovit, de pe care a cazut tencuiala pe mari portiuni, pare ca sta sa se prabuseasca. „Acest pasaj e o sursa de infectie si o rusine. Trecem cu greu peste linii, dar suntem atenti. Am auzit ca CFR-ul ne poate amenda cu 5.000 de lei daca trecem printre trenuri, dar nu avem alta cale. Pasajul acesta parca ar fi o lipsa de respect pentru aceasta populatie, care e destul de imbatrânita”, spune Vasile Chiriac. Si oamenii din Magura sau Margineni, care iau microbuzul chiar din fata pasajului, se plâng ca sunt obligati sa ocoleasca si sa-si riste viata trecând printr-un loc nepermis. „Noaptea nici nu poate fi vorba sa trecem prin pasaj, iar ziua am mai trecut rar, dar numai in grup, ca ne e frica. Am auzit ca un profesor a fost batut aici de i-au scos dintii”, spune Geta Spânu.Responsabili pentru intretinerea pasajului sunt CFR si Primaria Bacau, proprietarii de drept, care nici nu si-au facut treaba, dar nici nu au facut fata vandalilor care au distrus calea de acces.

                                  Trafic intens prin CFR

                                  Lucrarile de la podul Margineni au dus la inchiderea totala a circulatiei pe pasarela iar, acum, cine vrea sa ajunga din aceasta comuna sau dinspre Moinesti in Bacau si invers au la dispozitie strazile din cartierul CFR. Cea mai circulata artera este de departe strada Gheorghe Donici, unde masinile trec una dupa alta. Oamenii care locuiesc in zona au simtit cel mai bine cresterea valorilor de trafic, iar unii dintre ei ar vrea ca Politia sa impuna o restrictie de viteza, mai ales pentru autovehiculele de marfa. „Problema este ca trec si masini de tonaj mai mare, casa are aproape 100 de ani si se zdruncina. Daca s-ar putea sa intervina Politia, Primaria si sa faca restrictie la viteza, macar pentru portiunea de la abator pâna unde se termina casele. Locuintele sunt vechi si ne fac probleme. Dupa ora 21.00 nu mai e chiar asa aglomerat, dar de pe la ora 4.30 – 5.00 numai in presiune si viteza”, ne-a spus Corneliu Ursachi. Greu este si pentru pietoni. Acestia trebuie sa traverseze strada cu mai multa atentie si obligatoriu doar pe la trecererile de pietoni care, ce-i drept, nu sunt suficient de bine semnalizate. „Pietonii trebuie sa aiba mai multa grija acum, daca nu, cam te calca. Mai sunt si soferi grabiti, care apasa mai mult acceleratia pe varianta asta, care e cam ingusta. Trebuie sa traversezi numai pe trecere, ca sa nu ai probleme”, spunea si Ion Ioja.

                                  „Nu avem o crâsma!”
                                  Locuitorii din Cartierul CFR reclama aceleasi vechi probleme: nu au piata, farmacie, servicii. „Sa ne faca piata, sa ne aduca farmacie! Ne-au promis ani la rând, dar nimic. Suntem atâtia locuitori aici! Pentru o banala aspirina trebuie sa treci calea ferata”, reclama Olga Onea. Din vechea piata au ramas doar mesele, stâlpii si acoperisul. Spatiul de depozitare apartine unei firme care face stingatoare, iar vopseaua rosie le repugna locuitorilor: „Uitati cum arata piata, parca se omoara oameni, aici! Unde-i protectia mediului? Vin batrânii cu brânza si smântâna si ii alunga. Nu le da voie!”, povesteste femeia. Au aparut, insa, si probleme noi: „Sa ne faca o crâsma! Avem de toate, dar nu avem crâsma. Ca sa beau un coniac trebuie sa ma duc pâna la gara!”, se plânge Ion Smarandescu. „Asta ne mai trebuia, crâsme!”, spune Gheorghe Vulpe, revoltat. „Sa faca un atelier de cizmarie, un atelier de frizerie, o farmacie, nu crâsme!” Dar acestea sunt ateliere private, iar infiintarea lor nu intra in sarcina Primariei Bacau: „E adevarat. Nu este vânzare si toti fug. Degeaba ne suparam noi, nu avem dreptate. Asta e democratia. Iti place, bine, nu, tai-o!”
                                  Domnul Vrabie, morarul din cartierul CFRmoara

                                  N-o fi având cartierul CFR farmacie, piata sau o cârciuma unde oamenii din zona sa mai stea la o un rachiu si sa dezbata problemele actuale ale tarii, dar are moara. O moara micuta de furaje, in capatul strazii Tudor Vladimirescu, acolo unde se termina si asfaltul. Este inchis, dar pe o pancarta mare agatata de gratie este scris mare numarul de telefon al morarului. Nici nu apucam sa sunam ca domnul Vrabie isi face aparitia. Coboara din masina si se uita nedumerit. Nu vede sacii. Ce-o fi zis in mintea lui? |stia nu-s clienti. De fapt, clientii sunt tot mai putini. Oamenii nu mai tin animale, carutele nu au voie in zona in care locuieste dânsul pentru ca e la oras si mai are si ceva concurenta in zona. Chiar daca nu câstiga mare lucru, nu vrea sa renunte. Micuta afacere ii mai umple timpul. „Am deschis moara in anul 2002, când pe lânga serviciu am zis sa fac si asa ceva ca sa am ocupatie. Clientii erau foarte putini atunci, foarte putini sunt si acum. La inceput, pâna a aflat lumea, venea un om pe saptamâna. Vin cu caruciorul. Facem doar pentru animale. Furaje pentru prepelite, pentru pui. Daca are cineva purcei mai facem si pentru purcei. Ultima chitanta am taiat-o pe data de 1 aprilie. De atunci, nimic”, spune Nelu Vrabie. A cumparat utilajele la mâna a doua, constructia este facuta de mâinile lui, nu plateste chirie si, pentru ca ii place ceea ce face, vrea sa ramâna pe piata. „Nu o inchid. Nici macar n-am facut un calcul sa vad daca mi-am scos investitia. Cu asta simt ca fac ceva”, a mai spus morarul din CFR.
                                  Meserie pe cale de disparitie – legator de cartilegator carte

                                  „Sunt de loc din Horgesti, dar m-am casatorit in Bacau. E adevarat, de mic copil am fost fascinata de carti si mi-am dorit sa traiesc o viata in lumea lor. Asa ca in 1975 m-am inscris la Scoala profesionala de poligrafie de la Bucuresti pentru a ma specializa in aceasta meserie. A fost foarte greu. Sa pleci in Capitala, fata de la tara, dar am rezistat pentru ca mi-am dorit sa fac asta”, ne-a spus sincer. Dupa ani de lucru in tipografiile Bacaului, a devenit legatorul de carte al Bibliotecii „C.Strudza”. Atelierul este in cartierul CFR, unde primeste ajutor doar de la Daniela Nistor, fostul ei ucenic, acum cu o vechime de 10 ani in domeniu. In tot acest timp, 35 de ani, prin mâinile Mariei Ciorcila au trecut sute, mii de carti. Pe toate le-a reconditionat, le-a cusut si lipit cu migala, le-a mângâiat si le-a redat viata, pentru ca ii sunt dragi. „Sunt ca si copiii mei. Am grija de ele, le pun coperti noi, din carton de balacrom”, ne-a mai marturisit. Singurele ei ustensile sunt foarfecele, cutitele, ciocanul, acele, ata de macrame, cleiul si aracetul. Mai are si un papser vechi (masina de taiat hârtie si carton) si o presa greoaie – aparate cu care lucreaza de când se stie. „Cel mai mult ma doare când imi vin carti, foarte multe carti, lipite cu banda adeziva, cu scoch sau cu diferite lipiciuri moderne, care mai rau fac. Important este ca fiecare sa aiba grija de carte, dar daca o rupe, mai bine sa ne-o aduca asa, decât sa o … «omoare» de tot”, explica. Chiar daca ochii i-au obosit un pic si au nevoie de ochelari, chiar daca, intre timp, tâmplele i-au albit frumos. E implinita. Si mândra ca exercita o meserie rara, pe care nu o poate practica oricine. Dar Maria Ciorcila reuseste. Are o dorinta: sa nu dispara meseria ei.

                                  Vine, vine primavara!
                                  Soarele care mângâia cartierul, vineri dimineata, i-a scos pe oameni afara, in gradini, la greblat uscaturile. Pamântul e moale si prea multe nu se pot face, insa, nerabdatori, satui de iarna, se bucura sa priveasca florile mai timpurii si sa constate ca unele au boboci. Narcisele, lalele si mai ales zambilele sunt marisoare. Câteva, rasadite lânga un perete insorit, spre sud, la adapost de curenti, deja au flori albastre. In centrul cartierului, locuitorii au plante exotice, arbusti ornamentali, alei de piatra. „Gradini frumoase gasiti si pe Militari, pe Alba Iulia si Ion Creanga”, ma indruma o batrânica. Unii gospodari au curatat trandafirii, altii s-au temut de frigul noptii si i-au lasat inveliti in frunze sau in pelerinele de plastic, care i-au ocrotit asta iarna. E timpul sa apara, pe terase, jardinierele. „Urmeaza sa scot ghivecele din casa, marturiseste Elena Matasaru. Am muscate, petunii si primule. Aici, pe lânga alee, am trandafiri si crini, iar dincoace, vor creste zorele cu floarea mare, albastra. Pe mijloc, am portolac. ” Dupa ce se va zvânta un pic pamântul, va scoate uneltele din magazie si se va apuca lucru. „Nici nu stiti cât de nerabdatoare sunt sa le vad inflorite!”

                                  O lectie de gradinarit cu Mosu’gradinarit
                                  Pe Vasile Strepu, alias Mosu, cum ii spun cei apropiati, il vizitez de obicei pe la sfârsitul verii, când legumele lui dau in pârg. De data asta, am ajuns in fata casei lui intâmplator, fiind in cautarea unor frumoase gradini. Iar Vasile Sterpu a deschis fereastra, ne-a facut din mâna si ne-a invitat sa-i vedem rasadurile. „La <> se lucreaza, in celelate inca nu!” spune Mosu, si ne deschide usa. Are trei sere pe care le-a botezat cu numele nepotilor sai: Mariuca, George si Stefano. In prima, e cald de nu poti respira, dar rasadurilor asa le place. „Am facut focul asta noapte, dar s-a mentinut. Sunt in stadiul de repicat”, explica Vasile Sterpu, aratând cu mâna rasadurile. Si daca il tot sâcâim cu intrebari, ne explica tot procesul: „Am pregatit semintele, le-am dat deoparte pe cele bolnave, apoi am semanat in cutii. Au crescut pâna au ajuns in stadiul de repicare, când au aparut frunzele adevarate, primele doua fiind embrionare. Eu nu le pun in pahare, ci in cutii. Amestec pamânt cu mranita si cu nisip. Nu folosesc amestec de turba din cauza ca e acid.”
                                  „Inima de bou” si „Ureche de elefant”
                                  Din sera, ne duce, apoi, in depozitul de mranita si ne invata cum se da prin ciur, cât costa, cum se alege etc. Vasile Sterpu are, anul asta, 1800 de fire de ardei si rosii, din care va pastra doar 180. Celelalte sunt „pentru clienti”, niste clienti atât de vechi incât i-au devenit prieteni. Rosiile cu care se mândreste cel mai tare ajung la 1300 – 1500 g si sunt din soiul „Inima de Bou”, pe care l-a imbunatatit si l-a redenumit „Mariuca”. Mosu are, insa, si alte raritati: rosiile Tula, care sunt negre, foarte indicate in diabet, ardeii „Ureche de elefant” si niste ardei lungi, nu foarte iuti, numai buni pentru a acompania un gratar. De la cele care ne incânta gustul am trecut la cele destinate vazului: Floarea de Colt, in care Mosu este expert. Are zeci de ghivece si sute de plante pe care le ingrijeste cu pasiune si pe care le instraineaza greu. Totusi, mai face câte un dar daca vizitatorul nu poate fi recuperat altfel din starea de admiratie. In primavara asta, am aflat ceva: Mosu piseaza marmura si amesteca pulberea cu pamânt. Cica le face bine! Pâna la urma, usor, usor, ne apropiem de poarta. La plecare, un singur regret: ca inca nu au sosit rândunelele care isi au cuibul, de multi ani, la streasina casei Mosului.

                                  Cartierul exilatilor – lectie deschisa de istorie

                                  Cartierul CFR este o lectie de istorie. Intr-un spatiu relativ mic au fost “exilati”, la marginea Bacaului, barbati de seama ai istoriei si literaturii române, fara nicio noima, daca citim cu atentie placutele care definesc multe dintre strazile cartierului. Este bine pazit de Arcadie Septilici si Gheorghe Donici, iar in interior “locuiesc”, cu domiciliul fortat, Gheorghe Lazar, Dimitrie Cantemir, Gh. Asachi, Al. Golescu, George Cosbuc, Gheorghe Sincai, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Asachi, Pricopie Strat, Dragos Voda, A.D.Xenopol, Al. Vlahuta, Vasile Pârvan, Vasile Cârlova, dr. Istrati, gral Guse Stefan, B.P. Hasdeu. Nu stiu cine a fost “nasul” acestor strazi, insa aici se pot desfasura adevarate lectii de istorie. Pentru locuitorii acestui cartier, personalitatile care poarta numele strazilor nu mai inseamna mare lucru, ci doar un nume pe buletin, care le confera statutul de locuitor ai acestor strazi. Nu m-am hazardat sa pun intrebari a la Gaita: “Cine a fost Vasile Cârlova?” sau “Stiti ce opera fundamentala a scris Vasile Pârvan?”, si plec de la prezumtia ca celebrii poeti, istorici, ctitori de scoala, medici, eroi ai luptei pentru independenta tarii, sunt la inima celor care locuiesc in cartier. Se remarca concentrarea de militari, capitan Arcadie Septilici, comandantul unui excadron, din Regimentul 8 Calarasi, erou al Razboiului de Independenta, Gheorghe Donici, erou al Razboiului de Independnta, decorat cu Crucea Sf. Gheorghe, voluntar, la 67 de ani in Primul Razboi Mondial, cazut eroic, la 70 de ani, in luptele de la Robanesti, poate cel mai pilduitor exemplu de patriotism din instoria tarii. Consilier judetean, presedinte al CJ, deputat si senator, descendent al unor familii de boieri moldoveni, a trait la Valea Seaca si Tescani. In acelasi registru se nscrie si cpt. Procopie Strat, erou al Primului Razboi, a trecut Carpatii cu primul regiment al Aramatei Române, in 1918. Al. Golescu a luat parte la miscarea revolutionara de la 1848, in timpul domniei lui Al. Ioan Cuza a fost primul ministru al Cultelor, iar pe timpul lui Carol I a fost ministru al finantelor si apoi, pentru scurt timp (1870) prim ministru.
                                  Dragos este cunoscut din cronicile moldovenesti ca descalecator în Moldova si primul ei voievod. Cronicile spun ca voievodul român, Dragos, fiind la vânatoare si urmarind un zimbru, a venit din Maramures la apa Moldovei, si placându-i locul, s-a asezat acolo si a populat tara cu români din Maramures. Generalul Stefan Guse a trecut de la “criminal” la erou in doar câtiva ani, el având un rol important in Revolutia din 1989. Pentru a completa tabloul destul de pestrit al denumirii strazilor din acest cartier, mai amintesc inca tre strazi: Militari, Independentei si Gloriei. Despre celelalte personalitati, ale caror nume au fost atribuite unor strazi din Cartierul CFR, copiii invata (imi place sa cred) la scoala, in gimnaziu si liceu.

                                  “Investitia unei comunitati nu poate fi batjocorita”

                                  de
                                  Ovidiu Pauliuc
                                  -

                                  Un lung sir de dispute s-a iscat in ultimele saptamâni pe seama situatiei societatii Termon Onesti, cea care livreaza caldura si apa calda in orasul de pe Trotus. Societatea a adunat datorii de peste o suta de miliarde de lei vechi, iar conducerea Primariei, care o are in subordine, vrea sa o lichideze. De cealalta parte, conducerea societatii Termon refuza aceasta perspectiva si contraataca prin argumentul investitiei de 20 de milioane de euro facuta in instalatiile de productie si distributie a agentului termic, ceea ce a transformat sistemul centralizat din Onesti intr-un model pentru alti edili din tara. Am discutat despre toate aceste teme cu directorul Termon, Mircea Cetean, care explica unde s-a gresit in politica termoficarii din Onesti, de unde vine amenintarea insolventei si de ce sistemul termic este pe deplin viabil.

                                  Cum vorbim despre Termon acum? Ca despre o perspectiva incerta?

                                  Nu vorbim nici la trecut, nici ca despre ceva incert si sa va spun de ce: sunt unii care fac o confuzie majora. Termon CT SA este un operator. Operatorul preia sistemul de lucru de la Primarie, printr-un contract de delegare gestiune, in care se pun niste conditii valabile mai mult pentru Primarie – asta este, stapânul e stapân – iar noi, ca operator, nu facem decât sa producem, sa distribuim si sa vindem aceasta energie. De aici incolo intrevine relatia dintre pretul de cost real si posibilitatile pe care primaria le are pentru a subventiona gigacaloria, adica a acoperi diferenta dintre ceea ce poate achita populatia si costul real de productie.

                                  Cum se explica diferenta mare dintre pretul de productie si pretul la care este vânduta gigacaloria?

                                  Pretul gigacaloriei se stabileste in urma unor discutii cu Primaria si Consiliul Local. Noi am prezentat doua variante de pret ale gigacaloriei: pretul real pe productia estimata de noi din experienta anilor anteriori, si astfel am ajuns la 517 lei/gigacalorie. Am fost intrebat: dar o alta varianta mai fezabila pentru populatie nu gasiti? Ba da, in conditiile in care racordam la sistem institutiile publice. Si aici este o mare problema: racordarea mi se pare aberanta in conditiile in care este pusa abia acum. Capacitatea de productie a acestui Termon CT SA este imensa, de 108.000 gigacalorii, cu care as incalzi jumatate de Bacau fara nici o problema. Nu suntem noi de vina ca dupa ce s-au investit 20 de milioane de euro in modernizarea sistemului institutiile publice s-au dotat cu centrale proprii. Adica, in loc sa le dau eu agent termic, iar sistemul sa aiba randament bun, am intrat pe panta pierderilor accentuate. Pâna la urma, investitia nu era a mea, a lui Cetean, ci este a comunitatii. Au gresit când mi-au luat din clienti. Parerea mea este ca dotarea intitutiilor publice cu centrale termice proprii n-a facut decât sa reduca numarul de consumatori viabili din oras. Totusi, intitutiile publice din oras aduna la un loc un consum de 10.000 de gigacalorii, ceea ce ar fi dublat productia Termon. Eu vând gigacaloria cu 300 de lei, dar ea costa de fapt 517 lei. Se ridica o intrebare elementara, evident retorica: pot eu trai vânzând cu 200 de lei mai putin decât face? Vinovati de situatia in care s-a ajuns sunt toti cei care au luat decizii la nivelul muncipalitatii, cum ar fi aceea sa nu se furnizeze apa calda vara. Oamenii au dreptul la civilizatie, asa ca s-au revoltat si au plecat din sistem.

                                  Poate fi rentabil Termon?

                                  Nicaieri in tara acesti producatori de agent termic nu sunt rentabili. A discuta de profitabilitate la Termon, asa cum face muncipalitatea, inseamna ca nu se cunoaste sistemul, mai ales ca se poate face comparatie cu Focsani, Iasi sau alte orase. Actuala conducere a orasului face o greseala atunci când vorbeste tot timpul ca inchide Termonul si astfel discrediteaza, determina neincrederea populatiei in acest sistem, iar consecintele sunt grave. In realitate, Primaria are obligatia prin lege sa acopere diferenta dintre ceea ce poate plati populatia si pretul de productie, care ar putea fi redus de la an la an prin investitii din programe nationale. Dar nu se vrea!

                                  Care sunt avantajele sistemului centralizat?

                                  In acest sistem al Onestiului, despre care se spune cu atâta usurinta ca il inchidem, 2.100 de apartamente beneficiaza de distributie pe orizontala, care alaturi de contorizare confera proprietarului dreptul sa isi controleze consumul de energie cum vrea el. Pe lânga distributia pe orizontala, sistemul onestean mai are si alte avantaje importante: reteaua de distributie a orasului este nou-nouta, adica 6.200 km de retea de conducta subterana cu pierderi foarte mici, la care se poate racorda tot orasul. Fiindca unele capacitati de productie sunt prea mari, am mai facut o investitie in cazane de apa calda de capacitate mai mica, astfel ca sa furnizam apa calda pe timpul verii la un pret redus, dar sa asiguram si continuitatea functionarii, asa cum prevede legea. Obligatii care, insa, au fost incalcate de muncipalitate de ani si ani la rând, prin intreruperea apei calde pe timpul verii. Am mai montat si convertizoare de frecventa, pentru a deveni mai economici in functionare. Investitia am pus-o in functiune toamna trecuta.

                                  Primarul vorbeste despre investitii in centrale de apartament. Este aceasta o solutie?

                                  Intentia de a monta centrale individuale sau centrale de scara se poate face pe credite contractate de populatie. Dar despre ce populatie vorbim? Despre cea care intr-o iarna intreaga nu a reusit sa achite decât o treime din valoarea facturilor, si asa redusa cu 200 de lei/gigacalorie. La Bacau s-a aplicat o solutie tehnica optima, de a investi in centrale termice doar in anumite cazuri, unde câte un consumator mai ramasese izolat pe un tronson. In prealabil s-au analizat costurile si s-a concluzionat ca aceasta solutie este cea mai rentabila pentru sistemul centralizat. Insa ceea ce se vrea la Onesti, prin instalarea in masa de centrale, inseamna sa fie arunata la fier vechi intreaga investitie de 20 de milioane de euro realizata din 2006 incoace.

                                  Care este relatia Termon cu oamenii, cu asocialtiile de proprietari?

                                  Problema incasarilor este scapata de sub control, intrucât la un moment dat a intervenit facturarea individuala, unele societati s-au interpus intre noi si asociatii, iar legatura noastra directa cu populatia in aceasta chestiune s-a rupt.
                                  In perioada de când am preluat conducerea Termon, din februarie 2012, am primit vizitele conducerilor de operatori termici din trei orase, intre care Timisoara, care vrea sa introduca distributia pe orizontala si a vrut sa vada cum functioneaza sistemul la noi. Au venit si de la Medgidia, carora le-am pus sa nu cumva sa indeparteze asociatiile de proprietari.
                                  In general, relatia mea cu clientii este foarte buna. Dupa ce onestenii au ramas fara caldura in perioada foarte friguroasa din februarie si martie, am crezut ca o sa ma bata lumea pe strada. In discutiile din Consiliul Local au de la E.On am incercat sa fac tot ce mi-a stat in putinta pentru a arata cu ce probleme se confrunta populatia. Am reusit sa ma fac auzit pe alocuri, dar fara un sprijin nu este posibil sa reusesti. Bariera este la Primarie si in Consiliul Local. Peste ei nu se poate trece, sunt impenetrabili. Lumea s-a dus sa reclame la primarie ca nu se poate trai la o temperatura de 14 grade in locuinta, iar la Termon au venit foarte putini.

                                  De unde vine problema insolventei Termon?

                                  Problema este o datorie mai veche pe care o avem la Conef Gaz, de 32 de miliarde. In perioada mentionata Guvernul ar fi trebuit sa ne dea 17 miliarde. Era ajutorul legal pe care statul român trebuia sa ni-l dea pentru gaz. Dar nu l-a dat. In aceeasi perioada, Fiscul ne-a executat conturile cu 13 miliarde, exact in perioada de iarna, când trebuia sa platim facturile. O minima socoteala arata ca din acesti bani am fi putut achita datoria la Conef Gaz, dar fiindca nu s-a putut, probabil ca astfel vom intra in insolventa. Puteti sa imi spuneti si mie ce vina are Termon, ca operator, intr-o atare situatie, când statul nu-ti da, Fiscul itI ia, iar Primaria nu e in stare sa achite diferenta dintre ceea ce poate plati populatia sI pretul real de productie al agentului termic?
                                  Ar fi fost un lucru bun ca Primaria sa achite o parte din facturile restante, ca o garantie pentru furnizorul de gaz sa aratam ca Primaria si Termon sunt solidare in aceasta problema, iar populatia sa nu inghete in case. Am facut un memoriu la domnul Liviu Dragnea, ministrul Administratiei si Dezvoltarii Regionale, legat de aceasta problema, ca sa scapam cumva de perspectiva insolventei. Am explicat la minister ca situatia de la Onesti s-a acutizat si ca lumea a inghetat in case fiindca nu am avut bani pentru gaze.

                                  Cum se poate imbunatati randamentul actualului sistem centralizat?

                                  In mandatul trecut, când eram consilier, am propus un proiect de hotarâre legat de panourile solare, care a ajuns in etapa studiului de fezabilitate. Investitia ar fi de circa 13 miliarde de lei pentru un punct termic. Prin aceste panouri, Soarele ne da gratis apa calda, ne da aport la agentul termic. In conditiile in care gazul metan se scumpeste cu 216% in urmatorii trei ani, dupa cum arata prognoza E.On, panourile solare sunt o solutie excelenta, care de altfel se si implementeaza in intreaga Europa. Sa nu uitam ca ponderea pretului gazului in pretul de productie este de peste 70%, in timp ce energia solara este gratis. Avem program de dezvoltare, avem studiu de fezabilitate, iar noi inghetam in case si cerem inchiderea Termon, in loc sa aplicam solutii optime.
                                  Am propus solutia la Primarie, dar nu vor, desi este investitie cu contributie prin program national de investitii. Practic, din 13 miliarde, doar patru miliarde sunt din bugetul local. Astfel, in loc sa platesc in fiecare iarna 20-25 de miliarde pentru ca sa cumpar gaz, mai bine fac ceva pentru a reduce pretul gigacaloriei. Dar nu se vrea, fiindca exista anumite idei preconcepute peste care unii nu pot trece.
                                  Fara sa construiesti o alternativa nu vad cum sa vorbesti despre inchiderea unui sistem care poate functiona foarte bine. Se poate face un studiu pentru a se vedea exact ce poate actualul sistem, dar nici asta nu se vrea.

                                  Ce a fost si cum a ajuns Onestiul, dupa prabusirea platfomei industriale?

                                  Când Onestiul a ramas fara caldura si s-a mai pus si problema inchiderii Termon, i-am spus primarului ca are oglinda sociala a Onestiului pusa la punct mai bine decât oricine, dat fiind ca primeste oameni in audiente si stie nivelul incasarilor la bugetul local.
                                  Parerea mea personala este ca e pacat de atâta industrie câta a fost aici. In sistemul in care mergem, cred ca daca va scri din nou “comuna” pe Onesti nu ar fi nimic ciudat. Orasul se depopuleaza, populatia este imbatrânita, iar nivelul financiar se vede inclusiv la neplata facturii la agentul termic. Din pacate, a ajuns un oras fara perspective. Cei doi copii ai mei vin la mine in vizita, dar nu vor sa ramâna in Onesti. Altadata, zona centrala a orasului era plina de tineri, dar acum nu mai e asa.
                                  Ceea ce se intâmpla acum este un mecanism capitalist intâlnit in toate comunitatile, care la noi e mai exacerbat, fiindca noi pâna nu trecem de zece ori printr-o groapa a istoriei nu ne lasam. Insa potentialul zonei este mare. Zona industriala are absolute toate utilitatile si infrastructura pentru a functiona. Primaria poate contribui la renasterea zonei, prin anumite facilitati acordate eventualilor investitori. Problema este ca in perioada asta de criza lumea nu vine la noi, fiindca asteapta sa se ieftineasca sau chiar sa fie gratis. Dar sa nu descurajam, fiindca este un ciclu natural. Mi-as dori ca orasul sa redevina ceea ce a fost.

                                  Cum de ati ajuns sa locuiti la Onesti?

                                  Sunt la Onesti din 1987. In timpul studentiei am cunoscut-o pe actuala mea sotie casuneanca (din Casin – n.a.), m-am indragostit lulea si am hotarât sa ne stabilim aici. Eu sunt iesean, dar de dragul nevestei am plecat de acolo si am ajuns la Onesti, cu conditia sa imi mai faca un copil. Acum am doi, o fata care a terminat Stomatologia si e la Iasi, si un baiat care inca e student, la Mediu.
                                  Initial, mi-am zis ca Onestiul este un oras eminamente muncitoresc, dar m-am inselat, fiindca are componenta intelectuala de mare calitate. Mi-a placut orasul de la bun inceput. E un amestec de populatie venita din toata România. Am intâlnit aici oameni frumosi, mai incisivi, mai luptatori, mai energici.

                                  Traseul profesional?

                                  Sunt inginer mecanic, prima oara am lucrat la Combinatul de Utilaj Greu Iasi, dar m-am transferat din interes de dragoste fata de familie. Când am ajuns aici, prima oara am lucrat la Chimcomplex, la celebra sectie Cian. Apoi am fost inginer mecanic sef la Panimon, apoi director general la Termoserv Borzesti, iar de acolo am ajuns la Termon. Era un moment in care imi doream foarte mult o activitate organizata, pe care am gasit-o aici, alaturi insa de o multime de probleme. Sase luni nu am deschis calculatorul, de ajunsesera unii sa isi dea coate si sa râda ca nu stiu sa folosesc calculatorul. De fapt, nu am avut timp, intr-atât de multe lucruri erau de cunoscut si de facut.

                                  Cum stati cu politica?

                                  Sunt liberal convins, membru PNL din 1996, de altfel si singurul partid in care am activat. Doua mandate la rând am fost consilier local si am renuntat fiindca intram in conflict de intrese, Consiliul Local fiind actionar unic la Termon. Cert este ca indiferent de conjuncture politica, nimeni nu imi poate schimba convingerile sau sa imi ia ceea ce am dobândit in viata personala, profesional sau familial.

                                  Problemele Termon mai lasa loc si de timp liber?

                                  Termon este aproape obsesie, 24 din 24 sunt conectat la problemele sale. Asa ca este impropriu spus “timp liber”. Insa am o casa la tara, unde dupa ani si ani de dorinta am reusit sa imi amenajez o camera ca pe o biblioteca, in care imi tin cartile. Am vreo patru mii de titluri, iar aranjatul lor este momentan pasiunea de baza. Stau la calculator, imi fac inventarul cartilor, fac fise, ma mai uit in albume de pictura. Am si o colectie de monede, precum si o multime de albume de muzica clasica din care ascult. Imi plac si armele albe, pentru care am cumparat o panoplie de la Lisabona, dintr-un magazine de artizanat, unde am negociat pretul de la 250 la 100 de euro. Cele mai importante pasiuni ramân insa copiii, sotia, prietenii, din care am inca destul de multi. Cu ei mai merg la câte o manastire, in câte o excursie, mai jucam jocuri de societate, mai avem si discutii intelectuale. Am insa marea bucurie a vorbitului cu copiii, iar atunci când vorbim uit de toate problemele. Averea mea sunt copiii si cartile mele.

                                  Sa te temi de greci când iti sunt patroni

                                    de
                                    Elena Țintaru
                                    -

                                    Patronul firmei Apostolu 2004 isi bate joc de singurul angajat

                                    Barbatul, angajat ca paznic la firma din Darmanesti, nu si-a mai primit salariul din septembrie 2012. Patronul, cetatean grec, nu a mai fost vazut prin Darmanesti de peste un an. Angajatul se teme sa renunte la locul de munca, pentru a nu fi tras la raspundere, dar si deoarece ar pierde indemnizatia de somaj.

                                    Costel Stanulet, in vârsta de 45 de ani, casatorit, cu un copil in ultimul an la liceu, este disperat pentru ca SC Apostolu 2004 SRL nu i-a mai platit salariul de foarte multa vreme. „Eu asigur paza pe timp de noapte la aceasta societate, care are si un depozit. Nu am lipsit de la munca niciodata. Dar societatea nu mi-a mai platit salariul incepând cu luna septembrie 2012. Am incercat sa iau legatura cu patronul societatii, dar nu este de gasit. El se numeste Apostolu Dimitrios, este cetatean grec si am inteles ca a plecat in Grecia. Totusi, este o contabila din Darmanesti care a ramas sa se ocupe de treburile societatii”, ne-a sesizat Costel Stanulet.

                                    „Nu avem pe cine controla”

                                    Problema pe care o are cu SC Apostolu 2004 SRL i-a fost sesizata si Inspectoratului Teritorial de Munca (ITM) Bacau. In urma plângerii, inspectori ai ITM Bacau s-au deplasat la sediul societatii, dar si demersul lor a fost sortit esecului. „Din pacate, inspectorii nostri au gasit portile inchise la societatea reclamata. Este o situatie foarte complicata, deoarece nu avem pe cine controla si cui sa-i dam instiintare pentru ca patronul sa se prezinte la sediul ITM”, ne-a declarat Dan Buftea, purtatorul de cuvânt al ITM Bacau. Am incercat si noi sa-l contactam pe patron si sa aflam mai multe despre societatea incriminata, de pe internet. Ultima ei inregistrare la Agentia Nationala de Administrare Fiscala a fost facuta, conform unui site, in data de 2 noiembrie 2011. De aici s-ar deduce faptul ca societatea nu mai desfasoara nicio activitate de aproape un an si jumatate. Ciudat, insa, in aplicatia informatica REVISAL a Inspectiei Muncii, unde angajatorii sunt obligati sa depuna, in format electronic, registrul general de evidenta a salariatilor, societatea Apostolu 2004 apare ca fiind activa si in momentul de fata. „Pe REVISAL, firma nu este inchisa, mai spune reprezentantul ITM Bacau. Ea apare cu un singur angajat cu contract de munca si acesta este Stanulet Costel. Ultima modificare in registrul de evidenta a salariatilor a facut-o in data de 4 februarie 2013. Este vorba, inteleg, despre actualizarea salariului la cel minim pe economie in 2013.” Desi nu a mai primit niciun leu de atâta vreme, Costel Stanulet continua sa mearga noapte de noapte la lucru, de teama sa nu fie tras la raspundere ca si-a parasit locul de munca si din aceasta cauza au disparut cine stie ce bunuri din deposit, dar si pentru ca ar pierde ajutorul de somaj.

                                    1...4.2724.2734.274...5.783Pagina 4.273 din 5.783

                                    		 ziare & stiri
                                    © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.