La conferinta de presa, organizata cu ocazia anuntarii rezultatelor finale ale concursului pentru ocuparea postului de manager al Teatrului Municipal “Bacovia, câstigatoare fiind actrita Anca Sigartau, primarul Romeo Stavarache a anuntat ca, in curând, Teatrul de Vara “Radu Beligan” va intra sub jurisdictia Teatrului Municipal.

“Dupa ce se va finaliza receptia finala, ne gândim ca acest obiectiv sa fie integrat in structura Teatrului Bacovia. Acum se poate, pentru ca va intra în proprietatea definitiva a municipiului si cred ca poate fi un pas înainte si pentru organizarea de spectacole, cât si pentru sustinere financiara”, a spus edilul bacauan. Dar surprizele nu se opres aici, tot teatrului, spune Stavarache, ii va fi oferit si Amfiteatrul care se va construi pe Insula de Agrement.

Pentru a rezolva mult discutata problema a fatadei teatrului, o pata neagra pe fata orasului, se intentioneaza supunerea aprobarii Consiliului Local finantarea de catre primarie a lucrarilor de reparatii si modernizare, urmând ca, ulterior, sa se gaseasca o formula de recuperare a banilor de la sociatatea care detine cladirea.

Mai sunt doar sapte zile pâna când primul gong va marca deschiderea Galei STAR, editia a X-a – Festivalul International al Recitalurilor Dramatice, marca Teatrul Muncipal “Bacovia”.
Am publicat intr-o editie anterioara actorii concurenti si spectacolele pe care le vor prezenta in festival. Revenim astazi cu alte informatii, prezentate vineri, 17 aprilie, intr-o conferinta de presa, la care au participat Radu Ababei, viceprimar al Bacaului, Anca Sigartau, noul director al Teatrului “Bacovia”, Tiberiu Serban, director al Festivalului Gala STAR (fost director interimar), Laura Huiban – secretar PR al teatrului, Doru Mares, secretar literar.

Am retinut ca sunt indeplinite toate conditiile, tehnice, materiale si financiare (Festivalul are un buget de 180.000.000 de lei vechi, cu 30.000.000 de lei mai mult fata de editia precedenta), dar si artistice pentru deschiderea oficiala, care va avea loc pe 24 aprilie, ora 17,00, in Sala Mare a teatrului. A fost prezentat si afisul GALEI, opera a artistului fotograf Viorel Cojan, un afis interesant si sugestiv.

Primul spectacol din concurs va avea loc, in aceeasi zi, de la ora 17,30, in Sala Studio: “Fetita Soldat”, de Mihaela Michailov, concurent, actrita Ingrind Robu, de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt. Tot in Sala Studio, de la ora 19,00, primul spectacol extraordinar, spectacol câstigator al marelui Premiu si al Trofeului Galei STAR, editia a IX-a – 2004, “Copii rai”, cu actrita Katia Pascariu. Tot in prima zi, de la ora 21,00, in Sala mare, recital extraordinar Eliza Noemi Judeu, câstigatoare a Premiului “Stefan Iordache”, la cea de-a VII-a editie a Galei STAR – 2012, cu spectacolul “Alcoforado’s Sound”, adaptare de Firuta Apetrei, dupa “Scrisorile portugheze”, de Mariana Alcoforado, cu participarea unor instrumentisti de la filarmonica “Mihail Jora”.

Fiind o editie aniversara, a X-a, organizatorii si-au propus sa invite, pentru a sustine recitaluri extraordinare preminati ai editiilor anterioare, actori bacauani si din alte localitati, cât si din strainatate, cum este cazul actritei Yumiko Tsuji, din Japonia, câstigatoare a Marelui Premiu si a Trofeului Gala STAR – 2007, care va sustine recitalul pe 25 aprilie, de la ora 19,00, in Sala Studio. Festivalul International al Recitalurilor Dramatice din acest an va fi un maraton de pectacole, ele fiind programate, in fiecare zi, de la ora 11,00 si pâna la ora 21,00.

O alta noutate a actualei editii este programarea unor spectacole la Café du Theatre (perete in perete cu teatrul), cum sunt cele din ziua de 25 aprilie, ora 16,00, si ora 17,30, recitaluri in concurs.
Mai sustin recitaluri extraordinare Claudia Morosanu (“Noi doua, noi doi si ea”, Premiul ID Fest-2014) – sâmbata, 25 aprilie, ora 11,00, Sala Studio; Vlad Goranda (“Inima care-si spune taina”, Premiul ID Fest – 2014), tot pe 25 aprilie, dar de la ora 11,30; Marius Manole (“Insemnarile unui nebun”, de N.V. Gogol) – 25 aprilie, ora 21,00 – Sala Mare; Alexandru Bogdan (laureat al Galei in 2012), premiera – “Sublocotenentul Gusti”, 26 aprilie, Sala Studio, ora 19,00; Daniela Vrânceanu (Premiul pentru cel mai bun one woman show – 2008 – “Amalia respira adânc”, regia Firuta Apetrei), 26 aprilie, ora 21,00, Sala Mare; Harsanyi Attila (Marele Premiu si Trofeul Galei – 2013) – “Sex, drugs, gods & rock ‘n’ roll”, 27 aprilie, ora 19,15, Sala Mare.

“Gala „Star”, aflata la editie aniversara, va fi o sarbatoare a Actorului si o rememorare a celor mai frumoase întâlniri artistice, umane, din cadrul festivalului, de la debutul sau, în care publicul sa revada, în sectiunea de Recitaluri extraordinare, si câstigatori ai Marelui Premiu din editiile precedente dar si noi recitaluri extraordinare sustinute de personalitati ale scenei românesti de teatru. Invitam, asadar, bacauanii la un Festival de teatru, de teatru bun, la o editie cu totul exceptionala, pe care o daruim cu bucurie tuturor celor care iubesc teatrul”, a spus Liviu Tiberiu Serban, director al Galei STAR.

Doua nume mari ale scenei românesti sunt invitati speciali ai GALEI aniversare, este vorba de Radu Gheorghe, care va sustine un recital extraordinar luni, 27 aprilie, ora 21,00, Sala Mare, si Marcel Iures, marti, 28 aprilie, ora 19,00, Sala Mare: Teatrul ACT –“Absolut!”, dupa “Ivan Turbinca, de Ion Creanga, regia artistica Alexandru Dabija, inaintea Galei de premiere, care este programata, in aceeasi zi, de la ora 20,40.

In ultima zi a Festivalului, de la ora 11,00, va avea loc un interesant colocviu cu tema: “Tehnicile monodramei in dramaturgia contemporana”, cu participarea juriului si a nominalizatilor Concursului de Dramaturgie – Monodrama, editiea a II-a.

Mai trebuie spus ca Juriul Festivalului Recitalurilor Dramatice este format din actorii Yumiko Tsuji – Japonia, Emil Boroghina – Craiova, si criticul de teatru Carmen Mihalache, director al Revistei Ateneu – Bacau.

Prezentatorii Festivalului si ai GALEI vor fi actorii bacauani Florina Gazdaru si Matei Bogdan.
Ziarul DESTEPTAREA, partener media, ca in fiecare an, va publica programul zilnic al spectacolelor, cronici, reportaje si interviuri.

Intrarea este libera la spectacolele din concurs si contra cost la recitalurile extraordinare. Biletele se gasesc la Ageantia teatrala.

Amatorii de teatru, spectatorii fideli al Festivalului pot obtine informatii consultând afisele, site: galastar.ro, Pagina Facebook: Teatrul Municipal Bacovia, Agentia teatrului sau la telefonul 0735.521.591.

Alte amanunte, in editia tiparita a ziarului, de luni, 20 aprilie.

Dupa doua runde ale concursului pentru ocuparea postului de manager al Teatrului Municipal “Bacovia” si respingerea contestatiilor depuse dupa publicarea rezultatelor, joi, intr-o conferinta de presa, primarul Romeo Stavarache a anuntat numirea in functie a actritei Anca Sigartau, care a obtinut la cele doua probe ale concursului media 9,42. Au mai participat la ceremonie Radu Ababei, viceprimar al municipiului si Liviu Serban, director interimar al teatrului.

De asemenea, a fost prezent Dragos Pandele, consilier personal al noului director, specialist in comunicare, cunoscut mai mult pentru implicarea lui in organizarea manifestarilor “Sibiu- Capitala Europeana a Culturii”.
“Am convingerea ca, in viitor, Teatrul Municipal va cunoaste o revigorare a activitatii lui. Am incredere in programul propus de noul manager, doamna Anca Sigartau, si o asiguram de tot sprijinul nostru, astfel ca institutia noastra teatrala sa intre in circuitul de valori al teatrelor din România”, a spus edilul bacauan.

Emotionata: “sunt la prima conferinta de presa in calitate de manager al unui teatru”, actrita Anca Sigartau, este cunoscuta publicului bacauan din rolurile interpretate la Teatrul “Bulandra”, de la televiziune si din multele filme in care a jucat roluri importante. La cererea presei, noul director a dezvaluit câteva obiective ale programului sau, pentru perioada imediata si de perspectiva.

“Am venit in Bacau sa construiesc, sunt invatata cu munca si mai putin cu vorbitul. Voi lupta, voi fi chiar incapatânata, pentru a aduce pe scena valoare; si nu sunt dispusa la compromisuri. Vin de la «Bulandra» unde am invatat ca succesul inseamna munca, am invatat sa respect actorul si imi doresc ca ei sa joace cu sali pline. Cum, o sa ma intrebati. Zilele acestea, programul meu va fi publicat pe site-ul Primariei, al teatrului, insa, de pe acum va spun ca vreau sa iesim din suficienta, si sunt convinsa ca si colegii mei din teatru ma vor sustine. Abia astept sa-i cunosc si sa pornim la treaba. Chiar de astazi”, a declarat Anca Sigartau.

Deocamdata, managerul nou numit va locui in teatru, nu va face naveta, insa nu renunta la unele colaborari unde are deja angajari. Tot Anca Sigartau a precizat ca Dragos Pandele, onestean la origine, consilierul sau, nu va fi angajat al teatrului, ci o va sprijini in diferite proiecte, având expertiza financiara si fiind bun organizator.

Am adresat unor scriitori, poeti, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: ,,De ce mai scrieţi, într-o vreme în care nici măcar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe alţii?” Răspunsurile sunt minunate…

„Trebuie sa scriu… ca sa ma salvez!”

Viorel Savin (foto), scriitor, dramaturg, poet: ,,Facând abstractie de destinatarul scrierilor, raspunsul meu la intrebarea «De ce mai scrieti, intr-o vreme in  care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?» este scurt si adevarat: «Trebuie sa scriu ca sa ma salvez!» Ceea ce inseamna ca eu scriu în primul rând pentru mine; pentru a afla cine sunt, ce caut pe aici, de ce am relatiile pe care le am cu mine, dar si cu ceilalti, cum mi le pot explica/limpezi, de ce, ca om, îmi este interzis accesul la liniste, la bucurii, la fericirea visata si, în general… DE CE, MAI OAMENI BUNI?!…

Partea a doua a intrebarii ma lasa oarecum indiferent. Ce face cititorul obisnuit sau profesionist, daca e harnic sau lenes cu literatura mea, e treaba lui. Îl priveste cum îmi întâmpina efortul. Însa, dupa traversarea unei dure experiente de viata, si dupa punerea ei cu onestitate si cu altruism în paginile cartilor pe care le-am scris, am convingerea ca «fratele meu cititorul» – dupa cum ar zice Petre Isachi -, daca vrea sa se salveze, trebuie sa ma citeasca! – De aici încolo, restul propozitiilor sunt digresiuni inutile caci, iata, traiesc vremea in care in profesiile vitale pentru tara si Stat nici nu se mai aminteste macar de… ONOARE. Iata: parcurg vremuri în care conceptul de MORALA a fost cu nerusinare golit de principii, de norme, de reguli, lasându-i-se în folosinta doar intelesul primitiv de «mustrare»; sufar vremea urâta in care CINSTEA, din trasatura frumoasa si obligatorie de caracter, a ajuns sa îi defineasca pe cei slabi (cei decenti), în raport cu cei puternici (cei hulpavi), si… doar atât, – fara nicio consecinta în opinia publica!… Nu mai vorbesc de LEGE, confiscata si modificata de fiecare „gasca” de indivizi in interesul lor; mai nou, acestia pun mâna pe PUTERE nu prin consens democratic, ci prin complicitati subterane cu asa-zisii lor dusmani de moarte, chipurile: adversarii lor ideologici!…

În aceste conditii apocaliptice – nu-i mult spus! -, nu pot face altceva decât, ca raspuns la întrebarea «de ce naiba mai scrii?», sa reiterez la nesfârsit citatul din «Evanghelia eretica» sau «Istoria lui Melec Purtatorul de Nuca si de Nyvas in Cretinozauria», cu care am inceput: «Trebuie sa scriu… ca sa ma salvez!» – Cartea aceasta, desi tiparita deja în patru editii girate de edituri cunoscute (Junimea – în 2000, Princeps Edit – în 2003, Casa scriitorilor – în 2005 si TipoMoldova – în 2011), a fost citita, ai dreptate în întrebare: de înca de foarte putini; si, din graba, din suficienta sau pur si simplu din ofuscarea lectorilor, a fost inteleasa si de mai putini. Dar, sunt împacat: eu… mi-am facut (si imi fac) datoria!”

De obicei, nu ma declar nici credincioasa, nici atee, pentru ca e treaba mea în cine si în ce cred. Dar nu suport minciuna si ipocrizia, si nu ma impresioneaza gesturile demonstrative, crucile largi, rugaciunile, smerenia ostentative, afisarea de simboluri religioase, portul la maxima vedere a crucilor imense, a cruciulitelor, bratarilor etc. Credinta si rugaciunea tin de interioritatea fiintei, sunt acte intime, în opinia mea. Iar cel mai mult ma revolta folosirea celor sfinte în scopuri practice (vezi campaniile electorale), amestecul nefast de politica si religie. Pentru ca ma îndoiesc de sinceritatea multor persoane publice (ele joaca un rol, cel mai adesea), ca sa nu mai vorbesc despre sinceritatea si onestitatea politicienilor. Mai ales la acestia ipocrizia este enorma, pentru ca ei nu respecta decalogul crestin, cele zece porunci. Ar trebui, în primul rând, sa nu mai minta si sa nu mai fure. Ceea ce este inimaginabil la noi, cele doua metehne fiind legate ca marca de scrisoare de specia pomenita.

Pe urma, fac o foarte mare diferenta între Biserica si preotime. Si nu-i socotesc adevarati slujitori ai Bisericii pe popii lacomi si adepti ai unui pragmatism care nu are nicio legatura cu cele sfinte. Pe scurt, cred ca religia ar avea un rol important în viata oamenilor daca ar fi un veritabil catalizator moral. Daca ar da un sens vietii lor. Dar, citind niste studii despre acest aspect, am vazut ca sunt foarte putini români care regreta anumite lucruri pe care le-au facut.

Stiu, apoi, ca adevaratii crestini iarta, ca nu se grabesc sa judece si sa arunce sentinte pedepsitoare. Sunt multi care se lauda cu credinta lor, fac parada cu faptul ca merg pe la biserici, la slujbe, ca tin posturile, dar nu au acea bunatate a inimii care e „deasupra oricarei nevointe”. Dimpotriva, sunt oameni cu suflet mic, meschini, muscati de ambitie, vanitosi si îngâmfati, dispretuindu-i pe ceilalti, muritori de rând, pe care-i privesc de sus, de la înaltimea pozitiei lor sociale. Pentru ca multi dintre cei fatarnici sunt si niste parveniti, ajunsi în niste functii înalte fara a avea merite reale. Au însa stiinta pilelor si a relatiilor. Si cu cât sunt mai mediocri, cu atât sunt mai infatuati, mai aroganti, având o excesiva pretuire de sine. Apropo de posturi, mi-amintesc una dintre înteleptele ziceri ale parintelui Arsenie Boca: „Nu manânci carne de porc, dar carne de om manânci, clevetind, muscând cu gura si ucigând cu gândul”. Ce sa mai spunem de înjuraturile românilor, cele mai multe legate de cele sfinte?

Cei care-i judeca pe altii, dar se dau dreptcredinciosi ar trebui sa stie ca singur Dumnezeu are acest drept, si ca ei atenteaza la autoritatea Domnului prin veninoasele lor cuvinte si asprele sentinte. Or, asa cum scrie la Pateric (una dintre cele mai frumoase carti de întelepciune concentrata în maxime, cugetari, pilde duhovnicesti, din care nu lipseste nici umorul, ceea ce-l face deosebit de placut la lectura): „Un cuvânt rau îi face rai chiar si pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar si pe cei rai”. Oare unde or fi vorbele acelea bune care nu costa nimic, dar care valoreaza atât de mult? Pacat ca uitam asta atât de des. Mai tot timpul.

Titlul nostru propune doua interpretari sintactice: absenta virgulei dinaintea conjunctiei subordonatoare face ca urmatoarea propozitie sa fie o subiectiva, iar asezarea aceluiasi semn de punctuatie dupa primul enunt determina încadrarea celei de-a doua propozitii în categoria subordonatelor conditionale. Cuvântul-cheie, tragedie, ar fi în primul caz nume predicativ, iar în al doilea, subiect, dupa cum verbul a fi, în forma „-i“, este copulativ si, respectiv, predicativ. Am preferat aceasta introducere pentru a raspunde acelora din jurul nostru care considera ca virgula poate fi pusa dupa vointa vorbitorului. Libertinajul ortografic a condus la pericolul pierderii unei vieti, când pe biletul scris „dupa ureche“ virgula a fost socotita facultativa: „Nu, vei muri!“, fata de „Nu vei muri!“ Chiar definitia din DEX (2012) pare a include o virgula inadecvata: „specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodamânt nefericit“. Repetarea prepozitiei „cu“ ar putea crea impresia ca a doua virgula este retorica, substituind conjunctia „si“, când de fapt are valoare explicativa, precizând tipul de conflict. Astazi se aud expresia „a face o tragedie (din ceva)“ – absenta din DEX -, dar si combinatia negativa din titlu, neconsemnata înca de dictionare.
O pasionata cercetatoare din domeniul literaturii comparate – Andreea-Oana Iftime (Andrusca) – a ridicat termenul din culcusul sau lingvistic, asezându-l unde îi era locul înca de la nastere. (La noi, cuvântul tragedie este înregistrat prima oara în „Foletul novel. Calendarul lui Constantin Voda Brâncoveanu“, din 1703.) Aventura intelectuala la care a purces a atins complexitatea maxima, asa cum reiese din titlul tezei de doctorat: „Mitul faustic în tragediile lui Shakespeare si Ibsen: Hamlet, Othello, Brand, Peer Gynt“. „Iesirea din labirint“ a fost victorioasa, dupa cum subliniaza conducatorul stiintific, prof. univ. dr. Stefan Avadanei, de la Facultatea de Litere a Universitatii „Al. I. Cuza“ din Iasi: teza este „nu numai bine construita, /…/, ci si divers nuantata, într-un discurs cu multe elemente originale si pornind dintr-o bibliografie ampla si complexa“. (Am sesizat finetea utilizarii prepozitiilor de catre universitarul iesean: „dintr-o“, nu „de la o“. În acelasi context, propunea înlocuirea prepozitiei „în“, din titlu, cu conjunctia „si“. În ceea ce ne priveste, am remarcat în cuprinsul lucrarii asezarea corecta a sufixului -ian: DOOM-ul ne permite sa scriem si shakespearian, si shakespeare-ian – p. LXIV. Preferam prima forma, care renunta la „e“ mut. Pentru ibsenian, situatia e limpede.)
Izvoarele literare, teologice si filosofice care au alimentat discursul doctorandei i-au permis concluzia ca „esenta mitului faustic nu este pactul cu diavolul, ci fixarea unui anume reper temporal, fixarea clipei, încercarea de a tine pe loc efemeritatea a tot ceea ce înseamna lume – iubire, chiar, sacrificiu“ (p. 13). (Strict lingvistic, apreciem constructia frazei prin apelul la verbul-predicat subînteles: „ci/sunt/fixarea…“) Ceilalti membri ai comisiei au apreciat „interpretarea universului dramatic si a lumii ca intertext, în continua rescriere“ (Michaela Praisler, Galati), „eleganta concluziilor si a discursurilor“ (Corneliu Nicolescu, Cluj-Napoca) sau „ordinea sintetica si convingatoare, din punctul de vedere al logicii argumentatiei“, a celor patru capitole (Codrin-Liviu Cutitaru, Iasi).
Binoamele stiute, universalii adica – bine/rau, frumos/urât, iubire/ura -, ne sporesc nelinistea, si pentru spusele lui Dumitru Staniloaie: „Diavolul are rautatea prin libera alegere, dar firea lui nu e opusa binelui“. O tragedie poate fi sau nu arbitrara.
Ioan Danila