Fundaţia Nadia Comăneci și Clubul Sportiv Municipal Oneşti organizează cea de-a III-a ediţie a Cupei “Nadia Comăneci” la gimnastică artistică – junioare III, nivel 1 și 2. Evenimentul are loc în perioada 23 – 25 aprilie 2015, în Sala Polivalentă “Nadia Comăneci” din Oneşti.

”Cupa Nadia Comăneci a ajuns la cea de-a III ediție, făcând parte deja din calendarul competițional de tradiție al micilor gimnaste. Ne bucurăm să vedem că, an de an, cele mai mari cluburi de gimnastică din țară își înscriu fetele la această competiție și ne dorim ca, pe viitor, evenimentul să fie dezvoltat într-un eveniment polivalent, asemănător cu cel organizat de Nadia și Bart în Oklahoma City”, a declarat Virgil Munteanu, Director General și Vicepreședinte al Fundației Nadia Comăneci.

Cupa ”Nadia Comăneci” este doar unul dintre proiectele inițiate de Fundația Nadia Comăneci pentru susținerea gimnasticii românești. Un alt program important desfășurat de Fundația Nadia Comăneci este ”10 pentru gimnastică”, program ce urmărește sprijinirea, încurajarea și promovarea sportului de performanţă şi a gimnasticii în special, strângând fonduri pentru a susţine pregătirea sportivă a copiilor şi tinerilor din cluburile de gimnastică din ţara noastră.

Programul „10 pentru gimnastică” a fost lansat în 2008, prin acordarea unor burse dedicate cluburilor de gimnastică. Începând din 2014, sistemul de acordare a burselor ”10 pentru gimnastică” s-a modificat, aceste burse nemaifiind direcționate către cluburi, ci direct către tutorii legali ai micuțelor gimnaste cu rezultate bune în competițiile sportive și la școală, dar a căror situație financiară familială le-ar putea împiedica să continue antrenamentele.

„Cred că nu este suficient doar să faci performanţă într-un anumit domeniu. Important este să ajuţi tinerele generaţii să facă la rândul lor performanţă, să îţi calce pe urme, chiar să te depăşească, dacă este posibil. Toate proiectele noastre își propun să încurajeze tinerele generații să nu renunțe la lupta pentru performanță, fie ea în sport sau alt domeniu. Iar Cupa Nadia Comăneci este doar un imbold pe care îl încercăm să îl dăm micilor gimnaste în drumul ales, încurajându-le să continue să muncească şi să se dedice acestui sport minunat, pentru că numai prin dăruire şi implicare totală poţi avea rezultate excepţionale”, a adăugat Nadia Comăneci, Preşedinte Fondator al Fundaţiei Nadia Comăneci.

Micile gimnaste care vor urca pe podiumul de la Cupa „Nadia Comăneci”, la competiţiile pe echipe şi individual compus, vor fi răsplătite cu medalii şi cadouri speciale. Mai mult, gimnastele medaliate la individual compus, ambele categorii, vor primi burse oferite cu sprijinul partenerilor acestui eveniment.

La data de 20.04.2015, în jurul orei 01:30, pe DC.54 din comuna Stănișești, s-a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane.

Din cercetările efectuate la fața locului a rezultat că un tânăr de 20 de ani, din comuna Stănișești , care se deplasa cu bicicleta pe D.C.54, a pierdut controlul bicicletei și a căzut în șanțul de pe marginea drumului.

Tânărul în cauză a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat valoarea de 0.63 mg/l alcool pur in aerul expirat.

Acesta a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a rămas internat pentru îngrijiri medicale.

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

La data de 19 aprilie a.c., în jurul orei 11.00, pe strada Erou Ciprian Pintea din Bacău, s-a produs un accident rutier în urma căruia trei persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 62 de ani, care conducea un autoturism taxi pe strada Erou Ciprian Pintea, dinspre strada Stadionului către strada Mărăşeşti, la trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator şi marcaj, a intrat în coliziune cu un autoturism, condus regulamentar în faţa sa de un bărbat de 43 de ani, care a frânat pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor.

În urma evenimentului rutier, două minore de 8 și 11 ani din autoturismul condus regulamentar, precum și pasagera de 19 ani din taxi au primit îngrijiri medicale la Spitalul Județean de Urgențe Bacău, fără a necesita internarea.

Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.

În cauză s-a întocmit dosar penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporala din culpă.

Povestile distribuite in mediul online cu privire la pericolul vaccinurilor, chiar daca nu au nici o baza reala, au reusit sa sperie si parintii din judetul Bacau. Vaccinul antipoliomielita are o rata de doar 82,46%, sub cea recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii iar specialistii se tem de izbucnirea unor epidemii.

Inca din primele zile de la nastere si pâna la vârsta de 14 ani, unui copil i se administreaza gratuit vaccinurile AHB (anti hepatitic B), BCG (impotriva tuberculozei), hexavalent (anti-diferic, anti-tetanic, anti-tuse convulsiva), VPI (anti-poliomielita), HIB (anti-haemophilus influenzae tip B) si ROR (anti rujeola-oreion-rubeola).

Medicul de familie are obligatia sa-i anunte pe parinti când sa aduca micutul la imunizare, iar daca refuza, consemneaza acest lucru sub semnatura, in fisa de supraveghere. Pâna in urma cu ceva ani, nici nu putea fi vorba de refuzuri, dar acum, speriate de reactiile adverse pe care le-ar avea unele vaccinuri, mai multe mamici au spus „Nu” administrarii lor, dupa ce au citit articole pe Internet.

Asa s-a ajuns ca in unele judete rata de imunizare sa scada foarte mult, iar din acest motiv, Ministerul Sanatatii (MS) pregateste un proiect de lege prin care vaccinarea sa devina obligatorie, asa cum se intâmpla in tari ca Franta sau Germania, iar cei care refuza sa primeasca amenzi usturatoare.

„Ministerul Sanatatii atentioneaza asupra riscului reaparitiei unor boli foarte grave, mortale chiar, dupa cum a sesizat si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)”, se arata intr-un comunicat al MS. Acoperirea vaccinala în România se pastreaza sub nivelul recomandat de OMS, de 95 la suta, pentru boli precum difterie, tetanos, rujeola, rubeola, oreion si hepatita B. In judetul Bacau, rata de vaccinare este in scadere, in special in mediul rural, tot pentru aceste boli.

Rata vaccinare 2012
Urban: BCG – 99,21%, AHB – 97%, DTPa-HIB-VPI – 94,09%, ROR – 89,76%
Rural: BCG – 97,83%, AHB – 96,87%, DTPa-HIB-VPI – 93,04%, ROR – 89,53%

Rata vaccinare 2013
Urban: BCG – 98,51%, AHB – 95,54%, DTPa-HIB-VPI – 88,11%, ROR – 95,04%
Rural: BCG – 99,64%, AHB – 95,32%, DTPa-HIB-VPI – 84,89%, ROR – 90,64%

Rata vaccinare 2014
Urban: BCG – 97,80%, AHB – 94,80%, DTPa-HIB-VPI – 98,44%, ROR – 89,61%
Rural: BCG – 98,13%, AHB – 91,04%, DTPa-HIB-VPI – 82,46%, ROR- 89,17%.

„Este un trend foarte periculos”

Si mamele de la oras au refuzat intr-un procent important vaccinul ROR. Printre ele se numara si

Andra Pascu, mama unui baietel de un an si doua luni. „Nu i-am facut ROR la un an pentru ca sunt studii care-l asociaza cu autismul. Unele vaccinuri se reiau si nu vad relevanta. Problema este ca sunt de import, facute de tari care doar exporta, nu sunt suficient de testate si nu am incredere. Este adevarat ca le-am facut si noi când eram copii, insa erau vaccinuri facute la noi in tara, la Catacuzino, si nu au fost probleme”, ne-a spus Andra.

Medicii confirma si ei ca s-au confruntat cu refuzuri.

„Am paciente care au refuzat vaccinarea copiilor. Au spus ca nu vor pentru ca vaccinurile nu ar fi suficient de testate, ca le este teama de reactiile adverse si ca nu au incredere. Pâna acum nu au fost astfel de situatii. Toate mamele luau vaccinarea ca pe o obligatie, dar de fapt nu este o obligatie. Este in cadrul programului national, insa pot refuza. Problema este ca, la un moment dat, pot sa aiba probleme, se pot imbolnavi. Deocamdata rata de refuz este mica”, ne-a declarat dr. Elena Stânga, medic de familie si presedintele Colegiului Medicilor Bacau.

Desi mediul rural este codas la vaccinare sunt si comune unde mamele nu s-au opus. „Mi se pare o crasa inconstienta din partea parintilor sa nu-si vaccineze copii. Eu nu am avut mame care sa refuze. Din pacate sunt tot felul de persoane neinformate, care lanseaza tot felul de zvonuri. Din moment ce au aparut pe piata inseamna ca acest vaccinuri sunt omologate, testate.

Este un trend foarte periculos. In timp vor aparea probleme mari”, este de parere si dr. Catalin Andriescu, medic de familie in comuna Stanisesti si presedintele Asociatiei Medicilor de Familie Bacau.

„Directia de Sanatate Publica, care a gestionat si monitorizat in permanenta numarul de copii ce vor fi vaccinati, nu a inregistrat disfunctionalitati in aprovizionarea cu vaccin, decât doar pe perioade foarte scurte (maxim 2 saptamâni). Din datele statistice existente la nivelul judetului Bacau, nu se constata un refuz al imunizarilor.”
Anda Dumitrescu, purtator de cuvânt la DSP Bacau

In pofida unei vremi ploioase, onestenii iubitori de automobile s-au putut bucura sâmbata, 18 aprilie, de Retro Parada Primaverii, un minunat prilej de a vedea autoturisme ce au o vechime de peste 30 de ani. Astfel, au fost “vedete” la aceasta parada care a avut loc in fata primariei onestene un autoturism “Chrysler Wondson” fabricat in anul 1955, al carui motor este o adevarata uzina (acesta având o instalatie de 6 volti si un motor care merge foarte lin, cu un huruit metalic) dar si alte “vehicule ale timpului”.

Onestenii au privit indelung la un autoturism “Fiat” ce are peste 50 de ani, acesta facând parte din primele masini fabricate in Europa cu servofrâna dar si la limuzine vechi, aflate intr-o perfecta stare de functionare. Bacauanul Dragos Popa a adus la aceasta parada de la Onesti un autoturism “Wolkswagen Kafer” – marca aparuta in Germania la comanda lui Hitler, care isi dorea masini cât mai durabile si mai fiabile.

“Acest autoturism, ce a fost fabricat in anul 1967 a fost restaurat complet acum 5 ani, 99 la suta dintre piese fiind originale. El se afla in perfecta stare de functionare si este acum masina Reprezentantei Wolkswagen din Bacau”, ne-a declarat Dragos Popa, ingrijind cu multa meticulozitate aceasta adevarata “bijuterie” auto.

Din Roman (jud. Neamt), Bogdan Tanasiciuc a adus onestenilor un “Ford Granada”, cu tapiterie originala, proiectoare de ceata si alte dotari, autoturism care se afla in România din anul 1993 si a avut doar doi proprietari. Onestenii s-au bucurat ca sa vada pe viu autoturisme “Monte Carlo” (pe care le-au urmarit doar in filmele anilor 1960 – 1965) dar si “Ford Taunus” (ce i-a uimit pe curiosi având si numarul de inmatriculare din … Washington, din anul 1966) precum si un Fiat 1300, din care au fost produse un numar de aproape 700 000 unitati.

Intre masinile expuse sâmbata 18 aprilie in centrul municipiului Onesti s-a aflat si o “batrâna” Dacia 1300, un “Jeep Wrangler” precum si un autoturism “Falkon”, ce a adunat cei mai multi admiratori care s-au fotografiat cu acesta. Mentionam ca aceasta parada a fost organizata de Retromobil Club România, care are in calendarul activitatilor sale realizarea de astfel de evenimente in multe orase ale tarii.

I-am cunoscut la “Salonul de Primavara al Artei Naive” de la Centrul de Cultura “George Apostu”. Invatatorii Valerica si Petrica Bilibok-Bârsan, coborâti parca din basmele citite in copilarie, au venit, invitati de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, cu “daruri” ce au coplesit de admiratie asistenta, printre care si un grup de francezi, participanti la un curs de pregatire in arta si traditii populare.

Dupa copilaria si scoala gimnaziala in Bolovanis, satul natal din Ghimes-Faget, Petrica Bilibok-Bârsan urmeaza Liceul Pedagogic Bacau, devenind invatator la Ghimes-Faget, apoi, din 1990, la Scoala “Grigore Tabacaru” din Tarhaus, unde se regaseste cu Valerica, educatoare, absolventa a liceului din Miercurea Ciuc si a Scolii Postliceale Pedagogice din Bacau, cu dubla calificare, educator-invatator.

Frumusete si autenticitate adunate intr-o carte

Cei doi intelectuali ai comunei, traitori pe acele meleaguri, legati prin sânge, educatie si credinta de aceasta vatra româneasca, de traditiile si obiceiurile stabune, au publicat, dupa o cercetare stiintifica de peste 20 de ani, o impresionanta carte, de o rara frumusete lingvistica, bogatie de informatii si culoare locala: “Obicei de nunta traditionala – Tarhaus“, aparuta la Editura Ateneul Scriitorilor, tiparita cu sprijinul Consiliului Judetean Bacau.

In Cuvânt inainte, prof. Vasile Stancu ne introduce in atmosfera, viata si traditiile din satul Tarhaus, “loc salvator insa pentru locuitori, retrasi in munti, din fata navalirii popoarelor migratoare, astfel tarhausenii, in izolarea lor seculara, au reusit sa-si pastreze limba, credinta, obiceiurile si traditiile”.

De aceea, nu intâmplator, cei doi invatatori, la catedra, in activitatea extrascolara, cu dragoste, pasiune, perseverenta si chiar cu incapatânare, cultiva in inimile si sufletele copiilor, ale tinerilor dragostea si respectul fata de valorile culturale românesti si cinstirea memoriei si faptelor inaintasilor. Si nu le-a fost usor, intr-o comunitate in care românii sunt minoritari, ba, dimpotriva, au fost nevoiti sa depaseasca rezistenta, oprelistile din partea unor colegi sau chiar ale autoritatilor locale, luptând pentru supravietuirea mostenirii culturale.

Nunta la românii din Tarhaus

Armele lor au fost cultura, traditiile, pe care le-au imortalizat in cartea “Obicei de nunta traditionala-Tarhaus“, cât si prin infiintarea inca din 1998 a unui grup folcloric, pe care l-au denumit sugestiv “Datina stramoseasca”, format din elevi si tineri din satul Tarhaus, care a cucerit publicul local, dar si national, prin naturalete, expresivitate si mesajul transmis. Cartea este “o frumoasa poveste”, pe care o gasim si in jocul “Datinei…”, care porneste de la infiriparea primilor muguri ai dragostei dintre doi tineri, petitul, continua cu “strigarea” in biserica a intentiei de casatorie, logodna, casatoria religioasa, civila, târguirea miresei, masa de onoare, inchinaciunea, obiceiurile satului la nunta, costumele, rolul nasilor, al parintilor, dar si al nuntasilor. Volumul este ilustrat cu scene de la toate aceste momente, cu strigaturi, vorbe de duh, cântari si urari traditionale, dar si cu mult umor, specific satului românesc.

“Ne-am asumat inca de tineri aceasta misiune nobila, vom continua munca noastra de invatatori, in sensul mai larg, pentru a imprima copiilor dragostea pentru lada de zestre româneasca, sa o pastreze ca pe o comoara, ca pe o datorie scumpa de a nu-si uita identitatea”
Petrica Bilibok-Bârsan

Marturii peste timp

Ansamblul “Datina stramoseasca” este, acum, laureat al mai multor festivaluri, cum ar fi cele de la Slanic Moldova, Bistrita, Izvorul Muresului, fiind invitat si la Muzeul Satului din Bucuresti, pilonii reprezentatiei fiind obiceiul de nunta, “jocul de doi”, acompaniamentul cu doar doua instrumente, vioara si gorduna, un instrument arhaic, care se mai confectioneaza doar la Bolovanis, un alt sat al comunei. Au mai primit invitatii si la alte festivaluri din tara, insa nu le-au putut onora, din cauza ca nu au primit sprijin material, insa este prezent la toate evenimentele importante ale comunitatii.

Impresioneaza apoi costumele autentice, simplitatea lor, de la care nu lipseste tricolorul, purtat de barbati la palarie. Condus cu pricepere de cercetatorul folclorului local, neobositul invatator Petrica Bilibok-Bârsan, “Datina stramoseasca” este mândria comunei, a românilor din aceasta localitate. Marturii peste timp vor ramâne si cele peste 60 de filme documentare si 7000 de fotografii, in care personajele principale sunt batrânii satului si istorisirile lor privind originea si vietuirea românilor de pe aceste meleaguri.

[wonderplugin_gallery id=”218″]

Viata la tara e minunata. Orasenii de peste tot ar da orice sa-si petreaca macar sfârsitul de saptamâna intr-o gospodarie taraneasca de pe la noi. Sa haladuiasca pe ulitele prafuite sau pe dealurile de un verde nesfârsit, sa smulga, in trecere, prin gradina, un fir crud de ceapa ori sa roada la un mar, amintindu-si de anii copilariei. Sau sa infiga stângaci sapa printre rândurile de papusoi, in cautarea pirului nesuferit, a firului de mohor, a palamidei celei tepoase ori a volburei insinuata sfidator printre strujeni. Apoi, obosit, dar multumit, sa se intoarca alene, insotit de vacile satule de atâta pascut, când soarele cel darnic peste zi pleaca sa lumineze alte lumi, lasând sa se asterne linistea peste sat, in sunetul sprintar al greierilor de poveste.

Asta-i viata taranului!

Sunt crâmpeie din viata pe care le-a trait din plin, in cei peste 80 de ani, si tanti Maria Petrovici din Bogdanesti. Am intâlnit-o, zilele trecute, acasa la ea, in comuna Bogdanesti. Se intorcea de la moara, insotita de un prunc de vreo 8 ani care o ajuta sa care un carut cu malai proaspat macinat. Ne vorbeste liber depre ea si familie – despre sotul raposat chiar in ’89, anul revolutiei, despre unicul fiu, pensionat din armata si retras la Piatra Neamt, despre nepoti si stranepoti – Ilinca, botezata intocmai dupa cântecul vechi al lui Anton Pann, Bogdan, ca-i nume de fecior din vatra satului. Despre cei 15 ani lucrati la Confectia din Onesti si de pensioara de 480 de lei, primita de pe timpul lui Geoana. Apuc s-o descos, poate aflu secretul unei vieti trecute de multa vreme de pragul celor 80 de ani.

„Sa mâncati zarvaturi de tara, mama: salata, loboda grasa, din aia galbena, in care se invelesc si sarmalutele. Si un bors de fasole – tot e post acum – acrit, vara, cu zarzare, cu visine sau prune. Si cu mamaliguta cât colacul de mare, mânca-l-ar mama, nu cu pâine, ca nu-i buna. Din malai moldovenesc, de-al nostru”, imi destainuie plina de entuziasm batrâna. Toata viata, a mâncat numai carne de pasare, in special, de curca, pasare pe care o creste si acum in batatura. Are vreo 25 prin batatura, dar ajunge sa numere si 50, in timpul anului. Mai vinde si pe piata, ca-s cam multe pentru ea.

„Eu le dau pe garantate ca-s bune. Le cresc cu mamaliga, mama. Pui cazanul la chirostrie, fac mamaliga si se indoapa curcile de zici ca se-neaca. Le mai dau si tarâte de grâu, inmuiate in apa, ca am pamântul dat in arenda la Serban (un afacerist din zona n.r.) de la care iau cam 18-20 de saci de tarâte. Abia stau in picioare curcile mele, de atâta mâncare”, imi turuie pe nerasuflate batrâna. Nu uita sa aminteasca nici de „paharul de vin din struguri din via mea”, proaspat adus de la „stejarul cu canea din beci”. Asta-i viata taranului!

La vederea aparatului foto, discursul femeii se accentueaza, rostogoling cuvintele, de teama, parca, sa nu uite ceva. Si-mi insira, plescaind a pofta, reteta borsului din tacâm de curca, a raciturei usturoiata din bogatie sau a ostropelului in care inoata pulpele si pieptul falosului curcan. Cât mai ai contract cu Dumnezeu, intreb. „Nu stiu, cât vrea dragutul de El, imi raspunde batrâna. Baiatul imi zice mereu ca se duce inaintea mea, ca el n-a mâncat asa sanatos ca mine”.

Borsul de putina de Bogdanesti

Gospodinele din Bogdanesti sunt renumite, printre altele, si prin borsul de putina facut in casa. Un exemplu de demult l-am gasit imbogatind colectia din muzeul satului amenajat in Casa Comunei, un proiect interesant executat cu sprijinul primariei.

Batrânele povestesc cu maxima incântare despre borsul ramas si acum printre retetele din bucataria traditionala a satului. „Am un vas de vreo 30 de litri, in care pun tarâte de grâu, malai si apa fiarta. Dupa ce s-a domolit fierbinteala, torn hustele pe care le-am pastrat de la tura trecuta, când am facut bors. Si, ca sa-i dea aroma aia de la tara, adaug cimbru, leustean verde din gradina si frunza de visin, neaparat. In doua zile, am borsul de putina gata facut, numai bun de acrit mâncarea”, ne explica tanti Elena Puscasu, o alta batrâna, de 73 de ani, tot din Bogdanesti. Mai vorbeste despre cum, in trecut, femeile din sat aruncau in jar sau pe plita zeama de la bors, ca sa fie strasnic de acru la gatit. „Sa-mi zica mie ca e altceva mai bun ca ciorba de pasare de tara acrita cu borsul de putina”.

E femeie trecuta prin viata. Ca mai toate localnicele in vârsta din sat. A lucrat la o sectie de tricotaje, vreo 13 ani, plus alti 13 la CAP, pe care, insa, statul nu i-a cumulat la calcularea pensiei. A avut patru copii, dintre care unul, student fiind, s-a prapadit intr-un cumplit accident de masina, produs, prin anii ’90, in zona. „Duc singuratatea de 23 de ani. Sotul s-a dus de tânar. Era mecanic foarte priceput. Orice vedea, o bucatica de fier, el stia ca va scoate ceva din ea. Mâinile alea si creierul lui nu trebuiau sa putrezeasca, maica. Dar, asa a vrut Dumnezeu”, ofteaza femeia. Se bucura de baiat, fost viceprimar, un timp, si de cele doua fete care, acum, sunt plecate in Franta, unde s-au si stabilit, de altfel, casatorite fiind acolo.

Una lucreaza la o primarie, iar cealalta, la o facultate, dupa ce a predat, un timp, limba engleza. „Am ajuns la vârsta asta, pentru ca asa-s femeile la tara, mama. Fac de toate. Si acum ma urc in pod, curat pomi, lucrez la vie, tes la razboi, orice, orice. Acum, femeile nu mai sunt ce-au fost pe vremea mea. Pe nepotica mea asa o invat, sa fie gospodina, sa stie sa faca de toate, ca mâine-poimâine se face mare si vine vremea sa se marite. Barbatul nu are nevoie ca femeia sa stie sa-si faca doar unghiile, trebuie sa fie si gospodina, sa gateasca, sa faca curat, de toate”, incheie sfatos tanti Elena.