Partida de verificare dintre SC Bacau si Aerostar progarmata sambata de la ora 11.00 pe stadionul Letea nu se va mai disputa.
Motivul anularii meciului amical are la baza lipsa unui teren in conditii bune de joc.
In aceste conditii, primul test al iernii pentru Sport Club va avea loc saptamana viitoare, la Piatra Neamt, contra Ceahlaului.
– membrii unei familii din Bacau, care muncesc in strainatate, stau cel putin trei zile la cozi ca sa-si plateasca datoriile atunci când se intorc acasa n facturile nejustificate la caldura a pus pe drumuri familia in cauza
Sotii Genoveva si Vasile Unguru muncesc de aproximativ 18 ani in Italia, insa, o data sau de doua ori pe an isi astâmpara dorul de casa, venind in Bacau. Cei doi, detin un apartament in cartierul Bistrita Lac si in fiecare mini-concediu, prima data se ingrijesc de plata taxelor si impozitelor, achita eventualele facturi restante si isi rezolva problemele administrative.
Din 1998 si pâna in prezent, apartamentul proprietate a fost liber, exceptie facând perioadele in care veneau acasa cei doi soti. Pe timp de iarna, atunci când in apartament nu locuia nimeni, familiei Unguru ii venea factura pentru caldura radianta calculata la tevile care traversau apartamentul situat la parterul blocului. Asa se face ca de la facturi de 20 de lei s-a ajuns ca familia respectiva sa aiba de achitat la caldura si câte 137 de lei.
Proprietara spune ca a izolat tevile respective cu un gheu, a venit un angajat de la Thermoenergy si a verificat, s-a facut un proces-verbal de constatare, iar lucrurile s-au oprit aici vara trecuta, pentru ca unui alt angajat al furnizorului de caldura i-a fost greu sa opereze datele respective in calculator. Asa se face ca familiei Unguru i-a fost calculata in continuare cota parte de caldura.
Proprietarul s-a sesizat cu privire la cuantumul facturilor si a solicitat asociatiei fisa debitoare. Lucrurile au fost lamurile in final, dupa ce sotii Unguru au fost plimbati intre Thermoenergy si Asociatia de proprietari nr. 108, desi, rezolvarea problemei tinea strict de furnizor. Reprezentantii Thermoenergy i-au cerut scuze familiei pentru situatia existenta, urmând ca lucrurile sa intre in normal cât mai curând.
In blocul in care locuiesc sotii Unguru mai este un singur consumator care beneficiaza de serviciile Thermoenergy, restul având sursa proprie de incalzire. Instalatia a ramas in functiune pentru a deservi proprietarul care locuieste la etajul I, drept pentru care nu pot fi blindate tevile care traverseaza apartamentul familiei Unguru. Cu astfel de situatii se confrunta si alte asociatii de proprietari.
“Muncesc de 18 ani pentru straini, insa, in Italia, niciodata nu mi s-a intâmplat sa fiu tratata rau de autoritati. Aici, in România, toti urmaresc sa te fure, tipa la tine si se uita urât. M-am trezit cu facturi pe care nu mi le explicam si am venit special sa rezolv aceasta treaba. Pe lânga problemele cu Thermoenergy, am cautat sa fiu la zi cu restul darilor pentru a nu ramâne restanta. Trei zile am stat pe la cozi! N-am renuntat in tot acest timp la apartament pentru ca intr-o buna zi am sa ma intorc acasa si vreau sa fiu in regula. Chiar daca muncim pentru straini, prima grija este sa-mi platesc datoriile de acasa”, declara Genoveva Unguru
Bacul de la Furnicari a fost terminat.
“Este gata, arata foarte bine si e dotat cu tot ce-i trebuie, echipamente de salvare, echipamente de stingere a incendiilor, motoarele pornesc, totul functioneaza, dar trebuie sa verificam daca merge pe apa. Cum se dezgheata il lansam si facem receptia”, a declarat Veronica Dontu, primarita din Tamasi.
Bacul va scurta drumul spre Bacau si terenurile agricole cu 15 km, motiv de bucurie pentru toti locuitorii, dar si pentru agentii economici.
“Toata lumea e fericita, arata Veronica Dontu. Si cei din oras sunt nerabdatori sa-si plimbe copiii.”
Lucrarile au inceput in toamna trecuta, investitia in valoare de 1,32 milioane de lei fiind realizata de CJ Bacau in parteneriat cu Primaria Tamasi.
Vechiul bac nu mai functiona din 2010.
Cea mai importanta organizatie profesionala a agricultorilor din tara noastra, Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din România – LAPAR, are un presedinte bacauan: inginerul Laurentiu Baciu. Fermier in zona Damienesti, este si unul dintre cei mai cunoscuti specialisti din agricultura româneasca, fiind si cel mai mediatizat. Practic, aproape nu exista problema in domeniu sau fenomen care sa afecteze, intr-un fel sau altul, agricultura, fara a i se solicita opinia. Credem ca este si cel mai activ si mai pregnant presedinte al LAPAR, remarcat usor si de asociatiile profesionale europene. Una dintre acestea, Organizatia Europena a Proprietarilor de Terenuri (ELO), l-a cooptat, la finele anului trecut, in Consiliul Director, care are numai cinci membri, si numai dupa doi ani de la intrarea LAPAR in organizatie. Carismatic, dar cu o personalitate debordanta, Laurentiu Baciu s-a impus rapid in relatiile cu reprezentantii statului si chiar cu cei ale institutiilor si organizatiilor europene.
Domnule presedinte, am remarcat, as spune in cunostinta de cauza, ca in câtiva ani functia din LAPAR v-a schimbat. In bine.
Toata viata inveti. Am trecut prin multe, dar in final totul e bine când se termina cu bine. Am capatat multe cunostinte noi, pe lânga cele profesionale de baza pe care le mai stapâneam. Si, apoi, am avut deseori posibilitatea sa vorbesc in public, ceea ce te mobilizeaza altfel. Acum, mai ales in aceasta lupta patronala cu institutiile statului, trebuie sa fii mereu documentat, daca te si respecti. Altfel te elimini singur, esti neglijat pâna acolo unde iti iei singur lumea in cap. Am ajuns de la postura de fermier pâna la contacte directe cu presedintia României, cu membrii guvernului, dar si cu oficialitati de la Bruxelles, unde ai nevoie de o informare corecta si de o expunere a problemelor in aceeasi maniera. Pentru ca acolo reprezinti o tara. Fiind in UE, nu poti iesi din rând, trebuie sa vorbesti aceeasi limba.
Cum a ajuns un bacauan la Bruxelles
Cum a devenit un fermier român membru al Consiliului Director al ELO?
Probabil, felul in care am abordat problema agriculturii românesti si europene, dar si mondiale, pentru ca toate merg in lant, cred ca i-a si determinat pe omologii mei din cele 28 de tari europene membre sa ma accepte in Consiliul Director al ELO.
Practic, este un pasaport acordat tarii noastre in aceasta sfera a politicilor agricole.
De doi ani, de când România este in ELO, interventiile pe care le-am avut in diverse ocazii, la congrese, in forumuri pe teme agricole, au fost remarcate. La nici un an de la intrarea in ELO, tara noastra a reusit sa aduca Forumul european pe agricultura la Bucuresti, un lucru important.
Pâna la urma, cum s-a facut de ati fost primit in Consiliul Director al ELO? Ati candidat sau cum a fost?
Abia despre acel sistem de alegeri poti spune ca este democratic. Deci, acolo nu se inscriu candidaturi. La alegerea unui membru participa toti reprezentantii statelor membre. Asadar, toti sunt potentiali candidati si câstigatori. Toti cei 28 erau pe o lista. Dar, din 28 trebuiau bifati numai patru, pentru ca al cincilea este presedintele ELO. Eu insumi i-am votat pe alti patru, nu pe mine, pe care ii cunosteam si ii vedeam mai activi in organizatie. Când comisia a numarat voturile finale nici nu prea eram atent. Dar, odata mi-am auzit strigat numele si nu stiam ce s-a intâmplat. Eram al treilea, ca numar de voturi, 18 fata de 23 ale celui de pe primul loc.
Ce credeti ca au apreciat la dumneavoastra cei din ELO? Ce reprezinta aceasta pentru comunitatea fermierilor din România?
ELO, ca si LAPAR la nivel national, are posibilitatea de a anticipa si de a contribui la intocmirea unei strategii agricole. Pentru aceasta activeaza. Avantajul României este ca are acolo un reprezentant, un membru al Consiliului Director, care va putea sa faca lobby pentru ea. Acolo se da ora exacta in acest domeniu, iar daca noi, românii, aveam oameni in organizatiile europene, probabil multe hotarâri care contravin intereselor tarii noastre nu se mai luau.
Totul e pâna la pamânt
Reprezentati proprietarii de pamânt. Cum apreciati situatia juridica a terenurilor agricole din tara noastra? Cum vad fermierii români preluarea masiva de terenuri de catre straini?
La noi, in problema fondului funciar e o adevarata catastrofa. Se discuta mult, specialistii se apuca, din patru in patru ani, de cadastrare, dar nu se face nimic. Si Europa a dat bani (o suma destul de frumusica, vreo 600 de milioane de euro) pentru inceperea acestor lucrari, dar nu stiu ce s-a intâmplat cu ei, pentru ca lucrarile nu s-au facut. Suntem singura tara in aceasta situatie, care ne va aduce mari neplaceri din 2018, când s-ar putea ca subventia europeana sa tina tocmai de regimul juridic al terenului. Insa, poate vom reusi sa gasim intelegere la prim-ministru, pe care il vom aborda cât de curând, pentru ca in domeniul agriculturii este foarte bine cunoscut.
Care credeti ca va fi viitorul agriculturii românesti din perspectiva preluarii masive a terenurilor agricole de catre straini?
Am fost „urecheat” de colegii mei din ELO pentru ca m-am opus la a se vinde terenurile agricole catre straini si mai ales atât de ieftin. Dar, nu ma tem de urecheala, important este ca noi sa nu ne pierdem identitatea. Acum vreo doi ani, un croat, fabricant de masini agricole, chiar asa spunea: a-ti vinde pamântul inseamna sa-ti vinzi identitatea. Noi incercam, in noua conjunctura, sa modificam legea total dezavantajoasa privind vânzarea si cumpararea terenurilor agricole.
Sunteti un fermier dintr-o zona agricola, Moldova, care nu se compara cu altele, din sudul sau vestul tarii. La noi pamântul poate e mai putin cautat de straini, desi au ajuns si aici. De ce va bateti atât de tare pentru ideea de a nu ne vinde tara prin terenurile agricole instrainate?
Da, la noi, in Moldova, situatia e alta, la noi daca nu urci sigur cobori, pentru ca pamântul pe care mergi este mai ales din deal in vale. Dar, nu pot ramâne indiferent la ceea ce se intâmpla in tara. Am fost toata viata un optimist si, mai ales, ca fiecare, vreau sa las si eu ceva in urma mea. De aceea, nu vreau sa fac totul numai pentru mine. De aceea, nici nu ma implic in tot felul de jocuri, de afaceri. Eu slujesc pamântul din care imi câstig existenta. Eu nici proiecte europene nu am, desi, din rautate, am fost acuzat si de aceasta.
Tocmai din aceasta perspectiva, cum vedeti viitorul agriculturii românesti cu atâtia straini in casa noastra?
Tocmai spuneam ca sunt o fire optimista. Deci, inca sper ca românul va avea rolul lui pe acest pamânt românesc. Pentru ca pricepere este, interes este, dar am suferit si inca suferim pentru ca ne trezim mai la urma sau incepem sa invatam numai din greseli. Agricultorii pot aduce si ei plusvaloare, deci toti trebuie sa inteleaga sa faca ceva sa traim din ce in ce mai bine. Avem posibilitati, dar ciudat e ca nu dam inainte ori chiar ne intoarcem in timp. Am fost si ghinionisti ca in ultimii 25 de ani la conducerea institutiilor statului s-au perindat numai amatori. N-am pus in posturile cheie oamenii cei mai bine pregatiti. Politica ne-a facut foarte mult rau, iar daca as da vina pe cineva pentru ca ne-a adus unde suntem ar fi tocmai pe modul prost de a intelege sa faci politica. Toti s-au gândit numai la intersele proprii sau ale gastilor din care au facut parte. Am darâmat multe numai pentru ca erau facute de altii.
Politica a stricat agricultura României
Sunteti cel mai activ presedinte al LAPAR, ea insasi cea mai importanta organizatie a agricultorilor din România, cel mai important partener de discutii cu Ministerul Agriculturii si cu ceilalti factori implicati in coordonarea agriculturii din tara nostra. Cum caracterizati relatiile in care sunteti acum cu acesti parteneri?
Intotdeauna am fost inteles gresit, in aceasta calitate. Noi, cei din LAPAR, nu avem intentii obscure, ci ne dorim sa fie bine pentru toti. Asa au aparut subventiile pe motorina si altele asemenea, unele acte normative care usureaza munca fermierului. Dupa lungi discutii si tot timpul pe contrasens. In ultima vreme, cred ca si-au dat seama si reprezentantii institutiilor statului, iar raporturile dintre noi sunt mult mai elastice. Participam la modul cel mai serios la dezbaterea unor acte normative, in comisiile de specialitate ale Parlamentului, dar si la agentiile statului sau la Ministerul Agriculturii. Si am reusit multe. Noi totdeauna ne-am dorit sa traim, cu oficialitatile statului, intr-o simbioza, sa lucram impreuna, sa deschidem cartea la aceeasi pagina si sa gasim solutiile cele mai bune. Nu intotdeauna a fost asa, de aceea am si protestat public uneori.
Vorbiti de un soi de imblânzire a oficialilor statului. In domeniul agriculturii când a inceput dezghetarea aisbergului? In vremea ministrului Constantin?
El a inteles foarte târziu ca noi l-am fi putut ajuta foarte mult. A pierdut mult timp – dupa spusele proprii – ca a fost prost consiliat. Pentru ca nu a stat de vorba numai cu profesionistii. Sau, daca ii asculta pe toti, trebuia sa traga doar cele mai bune concluzii. Or, noi avem asemenea profesionisti.
Cum apreciati politica agricola a statului la nivelul anului 2015? Câta incredere va inspira noul guvern Ciolos, pentru 2016? Dar noul ministru al Agriculturii?
Eu ii cunosc foarte bine si pe premier, si pe ministrul Agriculturii. Am lucrat impreuna, am colaborat. Chiar ne-am intretinut cordial. Stiu cât sunt de ambitiosi, desi de o modestie rara. Tot ce au facut pâna acum au facut cu forte proprii si nu au tinut mortis de ce nu puteau face. Am incredere in ei.
[/lock_content]
Cezar Olteanu (foto), consilier judetean PNL, a lansat pe retelele de socializare o petitie care se adreseaza Guvernului si prin care initiatorul si semnatarii solicita reabilitarea DN 11. Daca tot nu vom avea o autostrada spre vestul tarii, macar acest drum sa fie reparat, starea lui fiind deplorabila in momentul de fata.
“Camioane de mare tonaj ce transporta marfuri in si dinspre Europa de vest, autocare cu turisti care viziteaza Poiana Brasov si cetatile transilvane sau mânastirile din nordul Moldovei, autoturisme cu români sau straini pe care interesele cotidiene ii determina sa foloseasca acest drum, au parte de experiente dintre cele mai neplacute”, se afirma in petitie. Modernizarea DN 11 va avea efecte economice benefice atât pentru localitatile pe care le strabate, cât si a intregii Moldove, mai arata Cezar Olteanu. La ultima intâlnire a alesilor judetului, consilierul PNL a anuntat ca numarul sustinatorilor petitiei online este in crestere.
“Pâna acum au semnat peste 700 de persoane si avem si sprijinul Consiliului Local Oituz”, a declarat liberalul, apoi i-a rugat si pe colegii sai sa semneze documentul. Singurul care a reactionat a fost Dragos Benea, presedintele CJ Bacau si al organizatiei judetene a PSD:
“Semnalez cu bucurie mesajul presedintelui Klaus Iohannis, când s-a aflat la Iasi. Vreau sa vad acest guvern tehnocrat ca tine cont de mesajul presedintelui tarii.” Iohannis facea referire la nevoia de a lega Regiunea Nord-est de Europa printr-o autostrada si la faptul ca Moldova sufera din cauza decalajelor economice. “O autostrada care sa lege Moldova de restul tarii si de Europa ar aduce numeroase beneficii, iar in perioada urmatoare acest proiect ar trebui sa devina prioritar“, a declarat Iohannis, pe 24 ianuarie, la Iasi.
La inceputul acestei saptamâni, o echipa de control de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta (ISU) Bacau a mers sa verifice unitatea de cazare din incinta Casei de Cultura Bacau. In urma controlului s-a constatat ca la etajul I al cladirii functioneaza trei societati comerciale, care desfasoara activitati de cazare, si care au un singur administrator imputernicit.
O firma a inchiriat o camera, a doua are trei camere, din care una este birou, iar alte cinci camere, care la momentul verificarilor nu erau amenajate, sunt inchiriate de a treia societate. „Spatiile inchiriate de cele trei societati nu sunt compartimentate antifoc, adica peretii nu au rezistenta la foc, insa nivelul este prevazut cu doua cai de evacuare functionale.
Administratorul imputernicit a fost amendat cu 10.000 de lei pentru nesolicitare sau neobtinerea avizului/autorizatiei de securitate la incendiu”, a declarat capitan Andrei Grecu, ofiter de relatii publice la ISU Bacau. Si politistii au efectuat un control la aceeasi locatie, iar administratorul le-a prezentat nota de clasificare emisa in septembrie 2015 de Agentia Nationala de Turism, precum si autorizatia de functionare eliberata de autoritatile locale.
– camera mobila se va deplasa in localitatile unde exista cerere n primariile pot suporta plata taxei aferente eliberarii noilor acte de identitate
La inceputul lunii februarie, angajatii de la Serviciul Buletine vor merge in comuna Gioseni, pentru a veni in sprijinul localnicilor care vor sa-si schimbe cartea de identitate. Comuna Gioseni a trecut printr-o reorganizare administrativa, ceea ce a dus la schimbarea numelor de strazi si implicit la renumerotarea caselor. Directorul Directiei Publice de Evidenta a Persoanelor a municipiului Bacau spune ca a apelat la aceasta metoda, pentru a evita aglomeratiile din preajma alegerilor.
Cu toate acestea, cei care realizeaza cu doua zile inainte de alegeri ca le expira buletinul, vor primi o alta carte de identitate in regim de urgenta. Cine nu isi ia toate masurile de precautie pâna in data alegerilor locale si invoca atunci faptul ca le expira buletinul, va primi doar o carte de identitate provizorie. “Ne deplasam cu camera mobila la comunele arondate in baza unei analize din care sa reiasa necesitatea acestei deplasari. Ne-am propus ca pâna in aprilie, sfârsitul lunii mai, sa trecem in revista localitatile arondate, astfel incât, pâna la alegeri sa rezolvam problema cartilor de identitate. Faptul ca ne deplasam noi spre localnici este si mai comod pentru ei si mai putin costisitor, eliminând astfel costurile cu transportul pâna in oras“, declara cms. sef Ioan Prisecaru, directorul Directiei Publice de Evidenta a Persoanelor a municipiului Bacau.
Directia Publica de Evidenta a Persoanelor a municipiului Bacau are arondate urmatoarele localitati: Beresti-Bistrita, Buhoci, Faraoani, Filipesti, Gioseni, Hemeius, Horgesti, Itesti, Letea Veche, Luizi Calugara, Magura, Margineni, Nicolae Balcescu, Parincea, Sarata, Saucesti, Tamasi, Ungureni. Ioan Prisecaru spune ca a facut adresa catre toate comunele arondate in vederea deplasarii in teritoriu cu camera mobila, insa, pâna la aceasta data comunele Tamasi, Gioseni, Horgesti, Magura, Letea Veche, Saucesti, Sarata, Margineni, Hemeius, Luizi Calugara nu au raspuns. In cazul solicitarilor pentru camera mobila, exista posibilitatea ca primariile sa suporte costurile pentru eliberarea cartilor de identitate. Serviciul Buletine intocmeste un tabel cu numele beneficiarilor, iar primariile pot suporta taxele aferente din bugetul local.
In anul 2015, functionarii Serviciului Buletine au preluat acte din comunele: Beresti-Bistrita (69), Filipesti (116), Itesti (40), Parincea (119), Faraoani (144), Buhoci (77), Ungureni (121), Nicolae Balcescu (77).
[/lock_content]
In fata Detasamentului de Pompieri Onesti sta parcata tot timpul o autospeciala in miniatura care nu merge la interventii, insa are mare succes, mai ales in rândul copiilor. Este vorba despre Bucsa, un Trabant transformat de salvatori, iar numele l-a primit dupa masina din desenele animate „Cars”, extrem de indragita de cei mici.
Desi are ceva vechime in parcul auto, a devenit vedeta pe internet abia acum când Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta a postat pe pagina oficiala de Facebook mai multe fotografii cu micuta autospeciala si a primit sute de like-uri. Putini stiu insa ca Bucsa este de fapt un proiect la care s-a lucrat circa doi ani si a fost coordonat chiar de actualul sef al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU) Bacau.
In timpul unui schimb de experienta in Germania, colonelul Ioan Mihalache a vazut cum o masinuta de pompieri prezentata copiilor a avut mare succes si i-a venit ideea de a realiza una si la Onesti. Trabantul l-au primit de la un barbat dintr-o localitate apropiata, care din cauza problemelor de sanatate, nu-l mai putea conduce. „Il avem de la o persoana cu dizabilitati. Era o masina de suflet, dar când i-am spus pentru ce o vrem, s-a bucurat si ne-a dat-o cu ochii in lacrimi”, ne-a povestit plutonierul major Danut Surdu, care a lucrat la transformarea sa. Când au terminat lucrarile, i-au dus fostului proprietar fotografii ca sa vada rezultatul.
„Ne-am straduit sa o dotam cu tot ce are o autospeciala in realitate. Are un rezervor de apa si cu doua butelii cream presiune care impinge apa pe furtun”, a completat si lt. col. Ovidiu Carasel, comandantul Detasamentului de Pompieri Onesti. Desi Bucsa ar putea sa stinga un mic incendiu, singurele interventii sunt cele demonstrative, realizate de Ziua Portilor Deschise, când copiii ii viziteaza pe pompieri.
„Cu masina respectiva reusim sa atragem atentia copiilor la activitatile preventive. Ei sunt mult mai receptivi la modul in care trebuie sa actioneze pe timpul situatiilor de urgenta si disemineaza informatiile in familie. Ca si proiect, este in curs de derulare pentru ca se imbunatateste tot timpul.”
capitan Andrei Grecu – ofiter de relatii publice la ISU Bacau.
Radu Rosetti, unul dintre cei mai apreciati memorialisti români, povesteste, la un moment dat, despre un incident petrecut la Slanic Moldova si care l-a avut ca actor principal pe viitorul domn Alexandru Ioan Cuza.
„Tot lui Cuza îi datoresc amintirea unui incident care ar fi putut deveni tragic. Luam mesele pe cerdacul casei în care locuiam. Într-o dimineata, trebuia sa fie intre zece si zece si jumatate, masa era pusa, se vedeau cocotiere in farfuria de dinaintea fiecarui loc, ceea ce insamna ca aveau sa fie oua fierte la dejun. Tata, dupa obiceiul lui (era un tata foarte iubitor), se muta de la unul la altul din scaunele ce aveam sa le ocupam noi, copiii, si taia pentru fiecare falii inguste de pine (mouillettes), menite a fi mincate cu ouale, iar eu priveam la el.
Deodata il vad cum pune mina la frunte, se scoala in picioare si un sivoi gros de singe i se sloboade din frunte. La tipetele mele a venit sofragiul, mama si toata casa. S-a adus un lighean in care a curs singele si mama, care avea mult singe rece, a legat rapede pe tata la cap cu un prosop mare ce l-a strins bine si singele a incetat sa curga. A venit apoi doftorul si a constatat ca rana fusese pricinuita de un gloant Flaubert, probabil ricosat de pe vro piatra, care gloante ii sparsese o minuscula arterie de sub par. Pe citeva ceasuri a avut o viguroasa durere de cap si s-a simtit slab din pricina pierderii de singe.
Toata lumea a priceput ca micul gloante iesise din pistolul lui Cuza. Acesta, dupa – amiaza, venind sa vada pe tata, l-am luat eu in primire de pe cerdac si, aratindu-i pata de singe care nu se spalase inca, i-am zis: «Uite ce ai facut!» . Mama sosind in acel moment, viitorul domn a capatat un perdaf din cele mai sfinte.
Cuza, care era un minunat tragator cu pistolul, avea obiceiul, in fiecare dimineata, sa traga, din cerdacul de dinaintea locuintii sale, in cortelul verde a cumnatului sau, Lambrino, pe care il facuse ciur. Se vede ca acel gloante, foarte mic, ca toti glontii acelor pistoale, ricosase dupa ce trecuse prin cortel, pe vro piatra, pentru a veni sa loveasca pe tata la o distanta destul de mare. De atunci Cuza a inceput sa deie pace cortelului verde a cumnatului sau, pana cind acesta a avut proasta idee sa puie sa astupe bortele facute pana atunci, cea ce a ademenit pe viitorul domn al tarilor surori sa nu se mai poata stapini si sa faca cortelului alte borte si mai numaroase.”
Radu Rosetti
Eugene Ionesco. Celebru. Aplaudat pe toate meridianele spiritului. Un nonconformist innascut. Despre el, Mircea Vulcanescu spunea ca este un fiu spiritual al lui Mircea Eliade, intrucât a urmat indemnul acestuia de a-i face tabula rasa pe toti idolii simtirii lui. I-a asezat la colt, cu o decenta… devastatoare, pe Cioculescu, pe Calinescu si Perpessicius, pe Pompiliu Constantinescu. Dar si pe Mircea Eliade…
,,NU” (Humanitas, 1991), volumul sau premiat in 1934, dupa dezbateri aprinse, nu a putut fi publicat in Fundatia pentru Literatura si Arta ,,Regele Carol II” (in colectia pentru tinerii scriitori), intrucât s-a impotrivit directorul editurii, Al Rosetti. A aparut insa la editura Vremea, desi doi dintre cei sapte membri ai comitetului, Tudor Vianu si Serban Cioculescu, s-au opus. Mircea Eliade, membru al comitetului, nu s-a opus, desi…
In ,,NU”, un adevarat scandal literar al vremii, Ionesco insereaza un triptic consacrat unor autori aflati pe valul aplauzelor criticilor literari – Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu -, dar si un eseu asupra activitatii critice literare in care ,,vedeta” este Mircea Eliade. Despre creatia argheziana spune: ,,Simulare si efect melodramatic preconceput; poezia «metafizica» esuata in grandilocventa, sonoritate goala, pompa…” (Op. cit., pag. 40). ,,Poezia lui Ion Barbu este o poezie veche, didactica, compusa dupa reguli curente de compozitie” (Ibidem, pag. 62). Camil Petrescu e tintuit si altfel: ,,Nu de mult m-am intâlnit pe strada cu d. Serban Cioculescu. S-a speriat si s-a zburlit când i-am spus ca Patul lui Procust este cea mai proasta carte aparuta de zece ani incoace” (Ibidem, pag. 71).
Cu Eliade experimenteaza un regal al spiritului, realizând, pe ,,corpul” romanului Maitreyi, o demonstratie de virtuozitate a caracterului gratuit al actului critic. Ionescu propune, simultan, doua perspective critice contradictorii despre roman / autor: una a aplauzelor, cealalta a reprobarii. Dar nu inainte de a ne spune ca ,,Orice carte iti place daca vrei. Orice carte iti displace daca vrei” (Ibidem, pag.115) si ca onorabilul critic este ,,un animal stupid” (Ibidem, pag. 141).
Din perspectiva aplauzelor, intre altele, ,,Maitreyi este o carte mare (…) D. Mircea Eliade a fost ales de Zei sa o traiasca si sa ne-o daruiasca. Sa ne traiasca!” (Ibidem, pag. 126). Când trece la cealalta perspectiva a demersului critic este de-a dreptul demolator: ,,dupa modelul lui Papini, Mircea Eliade a vrut sa fie Dumnezeu, sau macar profet, sau macar, macar enciclopedist. A esuat. Intelectual mediocru, omul acesta, care inca vrea sa fie un B.P. Hasdeu al timpurilor noastre, este lipsit de inteligenta. E un caz rar de confuzie cerebrala” (Ibidem, pag. 132). Sau: ,,Tristetea cea mai de seama a acestei carti este ca semnaleaza abdicarea ultima, totala, a lui Mircea Eliade de la Mircea Eliade. Aventurile lui de inalta spiritualitate, gravele, importantele lui probleme de metafizica, etica, filozofia culturii, stiinta etc (s-au imbarcat in barca subtire a unui mic si banal episod sentimental” (Ibidem, pag. 136). Ionescian, incheie: ,,…jur ca nu l-am elogiat pe d. Mircea Eliade pentru ca-l iubesc si-l admir, nici nu l-am denigrat pentru ca l-as uri sau desconsidera” (Ibidem, pag. 138). Fireste, discursul ionescian porneste de la intentia de a demonstra ca pentru criticul literar ,,Orice carte iti place daca vrei. Orice carte iti displace daca vrei”, iar aplecarea asupra romanului lui Eliade este privita din ,,doua puncte de vedere total contradictorii si egal de juste” (Ibidem, pag. 122). Dar a lua ca exemplu, pentru acest exercitiu critic, chiar o opera literara a lui Mircea Eliade (caruia ii era fiu spiritual…), a te juca atât de sublim cu echivocul sunt indrazneli pe care numai spirite care ard ionescian si le pot permite.
Când nu ma întreb, chiar patetic, de ce nu?; ce-am facut cu tineretea mea?; amân raspunsul, pentru ca e prea greu, ma rascoleste, nu-mi face bine, si revin la actualitate. Daca tot sunt jurnalista. Asadar, ce-am vazut, ce-am citit în ultima saptamâna? Ce e nou si vechi în toate, vorba lui Eminescu din „Glossa”, apropo de abuzurile dovedite ale unor „înalte fete”? Vezi cazurile Gabriel Oprea si Tiberiu Nitu, n-am sa le mai numesc functiile, ca le stie toata lumea si, oricum, nu le mai au. Dar e ceva nou în asta? Nu cumva perpetuam naravuri vechi? Ma uit la ce citesc, într-o carte a Constantei Vintila-Ghitulescu, intitulata „Patima si desfatare. Despre lucrurile marunte ale vietii cotidiene în societatea româneasca: 1750 – 1860”, si aleg un citat: „Mita, protectia, abuzurile, coruptia fac parte din societatea româneasca dintotdeauna; plângeri se revarsa din toate partile, cu atât mai mult în perioada primei modernitati. Unele naravuri rele sunt mai vizibile, altele s-au creat si s-au impus treptat ca facând parte din obiceiuri si cutume; tara buna, rea tocmeala, cum spunea un cronicar”. Degeaba vorbim despre nou, oamenii nu au încredere în el si ramân la vechile lor obiceiuri, la prejudecati, sunt sceptici fata de o adevarata schimbare. Care, nu stiu de unde ar putea sa vina, desi o astept demult timp. Ceea ce vad, însa, nu e decât o repovestire a „Ciocoiilor vechi si noi”, carte pe care am citit-o, odinioara, doar ca una de literatura, din programa scolara, acum de abia dându-mi seama de ce grozav studiu de psihologie sociala e acolo, de ce alonja si valabilitate are. Din pacate, multe naravuri rele parca s-au eternizat, nu scapam de ele, ba au devenit mai vizibile, mai „cu girofar”. Parvenitii fac regula în tara noastra, de aceea, exclamatia plina de naduf a lui Nenea Iancu: „tara-i asta ma?”, ramâne mereu actuala. Batem pasul pe loc, ne facem doar ca adoptam formule moderne, dar suntem aceiasi, cantonati în spiritul nostru balcanic, pe care-l tot invocam, pentru ca ne lipseste reala vointa de schimbare. Când au lipsit de la noi jocurile de culise, nepotismul, dregatoriile cumparate, traficul de influenta, mita, favoritismul? Când a fost clerul strain de aceste jocuri? E de ajuns sa citesti o carte cum este aceea a Constantei Vintila – Ghitulescu, pentru a vedea cât de mult se prelungesc vechile naravuri ale societatii românesti din veacuri apuse în zilele noastre. Suntem consecventi în rau, din nefericire, nu ne este dat sa ducem un lucru la bun sfârsit, ne complacem în constante incomode. Incomode pentru mersul înainte, desigur. Au spus-o multi, oameni care s-au fript. Dar, ma întreb, cât o sa mai tina asta: „tara buna, rea tocmeala”?
Asa tineau strabunicii flinta. Dupa usa sau pitita sus la grinda, sa n-ajunga aia mici la ea. Acum legea este stricta in ceea ce priveste depozitarea armelor. Sezonul de vânatoare la cele mai obisnuite vietati salbatice, din padurile si luncile noastre, a luat sfârsit. Un bilant? Exista! AJVPS Bacau are in administrare douazeci si cinci de fonduri cinegetice pe teritoriul judetului si unul in Neamt, Fondul II Poloboc.
Acesta se intinde pe o suprafata cât jumatate din cea a judetului Bacau. Presedintele asociatiei, inginerul Gheorghe Vrinceanu, vine cu precizari: „Am ramas cea mai mare asociatie dintre cele douasprezece existente in judetul Bacau, si una dintre cele mai mari din tara. Bilantul pe anul trecut ne bucura. Avem un numar de noua sute douazeci si cinci de membri vânatori si doua mii doua sute cinzeci de membri pescari unditari.
In crestere fata de anul precedent. Important este ca s-au realizat aproape toate cotele la vânat estimate, si ca pe intreg sezonul, nu s-a produs niciun incident.” Aflasem de Fondul II Poloboc tot de la vânatori. Si denumirea te duce cu gândul la un cântec fredonat de bunici, când la zi de sarbatoare (mai rare atunci), se adunau in batatura toate neamurile. Polobocc, poloboc, polooobocule! Cântec demn de tasca sau tabâsca din piele – culegatoare de folclor, a lui Grigore Lese. E drept ca a lui seamana mai mult cu o lada frigorifica la purtator, in care incap fix trei sticle de un litru cu palinca… Asa ca nu am ratat ocazia unei partide la iepuri, „calarind” brazdele de pe doua-trei tarine, din sutele de tarlalele situate la nord-vest de granita judetului. Mai exact, in zona Blagesti-Dragesti. Cu aparatul de fotografiat, normal, umbra curgatoare pe urmele a doi vânatori cu experienta, Constantin Scripat si Sebastian Sârbulescu.
Cauta-l! Da-i! Lasa-i si vânatului o sansa.
Sebastian Sârbulescu e seful pe ziua de azi. Are autorizatie de vânatoare in grup restrâns, pentru doi iepuri. Gestionarul fondului este Maricel Hazi. Ora de intâlnire, fireasca, inainte de mijitul zorilor. Vine si ma ia dintr-o statie de autobuz. „Mneataaa!” Are o voce calda, molcoama, moldoveneasca, dar cu intervale ardelenesti. Fata numai un zâmbet. E bine sa pleci la drum cu oameni optimisti. Iti ridica moralul. Cu ocazia asta se bucura de miscare si câinele lui, un ciobanesc german, Cora, in vârsta de opt ani. Dupa zece minute i se alatura Dizel, brak german de doi ani, si labradorul Mura. Il recunosc de stapân pe Scripat.
„I-am spus Dizel, ca tot isi baga nasul când era mic, pe la motorul de la masina. Coincidenta sau nu, dupa atentatul din Franta, a aparut in media ca Dizel il chema si pe câinele ucis in misiune.” Sebi e vânator de cinsprezece ani. Costica, mult mai demult. „Nu mai e de acceptat varianta sa stai in fund pe scaun si sa-ti aduca altii vânatul. Du-te, cauta-l, da-i si lui o sansa. Este? Este! Nu? Nu! Mergi zece, cinsprezece kilometri, vii acasa relaxat. Nu sezi pe scaunel si astepti de Pacala prin paduri, la o basica de porc. Si mai stai si cu frica in sân, sa nu se-ntoarca vreo unul cu carabina spre tine.” Luati cu despicarea ultimelor stiri in patru, efectul pesticidelor asupra albinelor si vânatului, nici nu ne-am dat seama când am iesit din Buhusi. Facem stânga, spre Cândesti. Avem un coleg din presa care a copilarit aici. Il alintam Ghighi. Lasam masina lânga un lan de porumb. Cocenii sunt frânti de vântul venit dupa ger. Multi au inca stiuleti. Dupa o scurta sedinta tehnica si luare la cunostinta, este stabilit traseul. „Mergem spre pais! Acolo stau.” Aud soptit un „Doamne-ajuta!”.
Ca un tal cu tava. Vineee!
Pornim pe aratura. Da soarele si ceata se ridica. Labradorul si brakul isi fac datoria. Câinele lup, mai masiv, da ture pe lânga stapân. Eu incerc sa gâfâi cât mai putin. Dupa zece minute sare primul iepure, direct in fata. Distanta? Cam cât lungimea unui teren de fotbal, care stiu ca are o suta de metri. Unitatea mea de masura. Prea departe! Dupa opt minute si treizeci si sapte de secunde, am cronometrat, altul. La fel. Prea departe. Când mergi in spatele unui vânator, lasi gândurile tale. Il studiezi cum merge, ii urmaresti miscarile. Incerci sa afli cum gândeste „omul” vânator. Cum apar reflexele. Când da focul. Dupa o ora de calcat pe urme si fara niciun foc tras, nu stiu daca as vrea sa fiu in pielea vânatorului din fata.
Simt ca nu are nicio dorinta de a vâna. Cauta doar relaxare, dupa prea multele responsabilitati. Schimbam tarlaua. Sebi se distanteaza la trei terenuri. Se incearca o strategie de invaluire. E trecut de ora unsprezece. Pamântul e moale. Portiunile de miriste ne mai usureaza incaltarile. Niciun foc. Mergem alaturi la povesti, intr-o zi de primavara in plina iarna. La distanta laturii dreptunghiului dinspre poarta, Dizel trezeste un iepure. Poc! Poc! Reactia e buna… dar târzie. Asa, luat prin surprindere, Scripat a irosit doua cartuse. Mai sunt sperante. „Vezi ca vineee! Vineee!” Urmaresc prin teleobiectiv cum distanta dintre urechiat si câine se mareste. A sarit de pe aratura pe miriste.
Ii mai zaresc doar coada, ca un licurici prins in borcan. Dizel, urmat de Mura, il fugareste direct spre Sârbulescu. Nu ne aude. E cu spatele. Tine pusca in fata, pe burta, sprijinita pe brat, cu patul in mâna dreapta. Se uita la cer. Facem amândoi galagie si dam din mâni. „Vineee!”. Cora a reactionat. A iesit sa-i taie calea iepurelui. Mai trage Sebi daca poti! Nimerea câinii. A tras… Ca sa nu zicem noi ca nu a incercat. Dus a fost! „Mai, Nelule! De ce-mi distragi atentia? Eu stiu ca iepurii stiu ca tu esti ecologist? Te-am luat cu mine ca esti om serios. Dar trebuie sa mâncam si noi ceva! Sau te-a trimis cineva sa ma combati pe linie de partid…?”
Dupa iepuri si tragi la… peste
„Hai! Mai facem bucata asta si mergem.” Aici intervine orgoliul de vânator a lui Constantin Scripat. S-a uitat sa vada daca mai tin. Cei drept, eram toti trei transpirati. Prea cald pentru vremea asta, la cum eram echipati. Alta aratura. Alti iepuri care ne-au aratat coada. Inca un cartus, asa, ca sa fie de final. Cu tolbele goale si câinii obositi, oprim la o pensiune care serveste crap proaspat la gratar. Gasim o masa libera. Sebi e si vânator si pescar, dar comanda altceva. Nu din probleme de sanatate. La el, ca preferinta culinara, pe primul loc se situeaza: „Iepurele, mâncare rece. Apoi fazanul, lasat o zi – doua in pene.”
Un dres de glas, dupa un tusit scurt: „Bine…! Numai delicatese! Iiii”. Costica intervine sugubat: „La ce foame are… De multe ori manânca fazanul cu tot cu pene, direct de pe câmp.” Imperturbabil, mocaneste, Sebi continua: „Ar merge dupa aia si-o «fazanita», cu un pahar de sampanie, dar…” si arata doar cu degetul, „el zice ca e interzis!” Când cititi, lungiti putin fraza si imaginati-va doi ochi putin lunecosi, care nu se uita la furculita când capul le fuge spre stânga. Localul era plin…
Puzderie de… mistreti
Revenind la bilant, mai aflu de la presedintele asociatiei ca, anul acesta, s-a batut recordul din ultiimii treizeci si cinci de ani, la mistreti. „Sezonul pentru ei se va incheia pe paisprezece mai, dar cota de cinci sute cinzeci de unitati este realizata, in proportie de peste nouazeci la suta. Trebuie specificat! Cotele aprobate dupa evaluari, sunt recoltate cu si pentru membrii asociatiei. Nu valorificam extern niciun vânat. Prin ultima modificare a Legii Vânatorii, s-a revenit la obligativitatea ca, pentru a obtine calitatea de vânator, trebuie sa fii si membru activ al unei asociatii.
Noi trebuie intâi sa protejam fauna existenta si abia apoi sa intervenim, când echilibrul natural se rupe. De aceea s-au suplimentat in acest sezon, cotele la mistreti.” Tragând cu ochiul prin vitrina cu exponate, din spatele biroului presedintelui Gheorghe Vrinceanu, vad ceva nou. O diploma si o placheta, puse la loc de cinste. Aveam sa aflu ca si profesorul Rang a primit una la fel, anul trecut. Nu sunt genul de oameni care sa se laude. De ce? Atâta timp cât breasla din care faci parte iti apreciaza meritele! Nu oricine primeste o medalie de onoare pentru activitatea depusa.
[wonderplugin_gallery id=”431″]
Bilant sec
Incep cu iepurii, 1200. Fazani, 300. Din 2 ursi, unu realizat. Sezonul e in curs, la fel ca la lupi, 4, in curs, si la pisici salbatice, 4, in curs. Au intrat in tolbe 4000 de pasari de balta si pasaj. Nu in tolba, 1400 de câini si pisici hoinare, plus 50 de daunatoare zburatoare: ciori grive, cotofene, gaite. La daunatori intra si vulpile, dihorii, nevastuicile, dar in cotele de vânat aprobate. Problema sacalilor care s-au inmultit in delta, ramâne. Urca la deal. Cotizatia pentru pescari ramâne aceeasi, nouazeci de lei pe an, pentru o persoana in putere. Reducerile sunt stabilite prin lege, pentru cei care se simt sau sunt tineri. Cotizatia integrala la vânatori este acum de o suta douazeci de lei. Despre ideea de a se organiza competitii, concursuri de pescuit, informatiile se amesteca. Imi trebuie mult mai multa documentare pâna sa scriu ceva. Am sanse oare sa mai fac, iarna aceasta, un reportaj la o copca?
[/lock_content]
Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacau, in parteneriat cu Federatia Comunitatilor Evreiesti din România si cu Asociatia Evreilor Români Victime ale Holocaustului, a marcat pe 3 februarie 2016 „Ziua Internationala de Comemorare a Victimelor Holocaustului”. Manifestarea s-a desfasurat sub genericul ”Educatie pentru viitor prin intelegerea trecutului. Intâlnire cu supravietuitori ai Holocaustului din România.” Invitati speciali au fost dr. ing. Liviu Beris, supravietuitor al Holocaustului din Transnistria, si ing. Iancu Tucarman, supravietuitor al pogromului de la Iasi. Cu aceasta ocazie a debutat si programul de formare continua „Predarea Holocaustului in scolile din România”, avizat de Ministerul Educatiei, destinat profesorilor de istorie si stiinte sociale si coordonat de Gabriel Stan, directorul CCD Bacau. Urmatoarele sesiuni, care vor avea un caracter intensiv, vor fi sustinute de conf. univ. dr. Felicia Waldman, coordonator al Centrului de Studii Ebraice „Goldstein-Goren” – Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti, si de prof. univ. dr. Alexandru Florian, directorul general al Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Pe parcursul orelor de pregatire, accentul va fi pus cu preponderenta pe dezbateri referitoare la una dintre cele mai mari tragedii ale umanitaţii din secolul trecut, Holocaustul, fenomen care a afectat grav, din nefericire, si societatea românesca, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. La aceasta prima intâlnire au participat peste 90 de liceeni si profesori din judetul Bacau. De asemenea, la eveniment au fost invitati si reprezentanti ai Comunitatii Evreilor din Bacau. Presedintele acesteia, ing. Izu Butnaru, a facut o scurta prezentare a evolutiei comunitatii evreiesti in spatiul românesc, din perspectiva istorica, economica, sociala, politica, dar si a modulului in care viata comunitara evreiasca s-a reflectat in cultura româneasca. Au mai luat cuvântul liderii comunitatii armene si ai comunitatii rroma, Vasile Agop si Florin Dura, ce au evocat suferintele membrilor etniilor pe care le reprezinta, in acele vremuri tragice. „Activitatea a fost dedicata, odata cu prezenta celor doi supravietuitori, comemorarii Holocaustului. In continuare temele ce vor fi puse in dezbaterea cursantilor, vor face referire la combaterea discrimnarii, promovarea respectului si a intelegerii reciproce, dar si la universalitatea umanismului. Din nefericire, intoleranta, ura rasiala, xenofobia si antisemitismul se manifesta inca, in lume. De aceea, mai ales tânara generatie, trebuie sa fie educata in spiritul promovarii tolerantei si a bunei intelegeri. Noi toti trebuie sa cunoastem trecutul, pentru ca acest eveniment tragic, Holocaustul, sa nu se mai repete”, ne-a informat prof. Gabriel Stan, directorul CCD Bacau.
Pentru studentii bacauani, inceputul de an nu a fost cea mai fericita perioada. In ianuarie-februarie au sustinut prima sesiune din anul de studiu. Daca studentii din anii mai mari au experienta sesiunilor, nu acelasi lucru se poate spune despre boboci, care au fost pentru prima data in aceasta situatie. Noroc cu vremea, care fiind mai mult inchisa ca aspect, a fost numai buna de invatat. Iar de sâmbata, e vacanta.
Atmosfera din Caminul 2
Inarmati cu un aparat de fotografiat si un reportofon, la inceputul saptamânii, am patruns in lumea studentilor pentru a surprinde atmosfera din aceasta perioada. Si unde puteam face cel mai bine acest lucru, decât in Caminul Studentesc? Cum in dotarea Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau sunt patru astfel de unitati de cazare, am ales Caminul 2, mixt, cu peste 200 de studenti. Fetele locuiesc la etajul 1, iar baietii la etajele 2 si 3. Mai intrat in camera 121, unde locuiesc patru studente, toate in anul I: Larisa si Andreea sunt la Kineto, Monica la Sport si inca o Andreea, la Inginerie. Toate invatau.
Le-am intrebat pe fete cum e viata in camin si toate au fost de acord cu faptul ca e foarte bine. Conditiile sunt excelente: caldura, internet, sala de lectura, si toate acestea la un pret de 115 lei/luna pentru studentii de la buget si 215 lei/luna pentru cei de la „cu taxa”. In camin e liniste, nu mai sunt chefurile de alta data. Daca au de petrecut, caministii prefera sa o faca in pub-urile si cluburile din vecinatatea campusului universitar. In ceea ce priveste masa, tinerii aleg serviciile cantinei studentesti, cu preturi mai mult decât accesibile, singurul inconvenient fiind programul. Cantina e deschisa intre orele 11.00 si 15.00. Micul dejun si cina sunt luate in camera, de aceea multi au adus de acasa plite electrice, cuptoare cu microunde si frigidere. Printre retetele favorite gatite la camera sunt pastele, omletele si cartofii prajiti.
Povesti din lumea lor
Multi dintre studenti, chiar daca sunt din localitati apropiate de Bacau, prefera sa locuiasca in camin. „Naveta nu ar fi fost o solutie. Am pierde foarte mult timp pe drumuri, iar pentru noi timpul e pretios. Iar cursurile se intind pe toata durata zilei cu ferestre intre ele”, ne-a spus Monica Rotariu din Buhusi, studenta in anul I la Sport (Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii). Larisa Lupascu este din Roznov, Neamt, si este de aceeasi parere: „Intre cursuri mai venim in camera, mai invatam, si oricum, viata de student in camin e super, mai ales intr-un camin mixt”. O poveste mai interesanta este aceea a Andreei Grigoroaia, si ea studenta in anul I la Kineto.
„Eu sunt de pretutindeni. Tatal meu lucreaza in cadrul Armatei si de când ma stiu, ne-am mutat de noua ori. M-am nascut pe la Cluj. Am locuit si in Bacau timp de sapte ani si am fost eleva la Colegiul de Arte. Acum am domiciliul stabil in Piatra si locuiesc in caminul de studenti din Bacau”, a povestit Andreea. Cel mai mult ii place in Piatra Neamt. Bacaul deloc. De ce? „Pentru ca e un oras mort. M-am mutat acum patru ani de aici. Atunci se spunea ca se vor moderniza Insula de Agrement si alte zone, iar dupa atâta timp am regasit locurile la fel, in unele cazuri chiar mai rau”, a mai spus Andreea Grigoroaia. Cealalta Andreea, Andreea Gherman, e studenta in anul I Ia Inginerie.
E bucuroasa ca si-a gasit un job part-time intr-un centru comercial: „Lucrez cam patru ore pe zi, uneori si cinci. Dar e convenabil pentru ca fac rost de bani sa-mi acopar din cheltuieli”, ne-a marturisit. In aceeasi situatie este si Alexandru Ovezea din Buhusi, student in anul I la Sport: „Eu sunt antrenor de baschet la un club privat. Imi place foarte mult ce fac”, si-a inceput Alex povestea. Tânarul este si reprezentant al Ligii Studentesti, dar si sef de etaj in camin. „Locuiesc in camera 214 si sunt sef pe etajul 2.
Din aceasta postura, trebuie sa am grija ca totul sa fie in ordine si sa fie liniste”, ne-a mai spus Alex. Tot in camera 214 locuieste si Stefan Tataru, din Scorteni, student in anul I la Mecatronica. Stefan e un tip mai prietenos din toate punctele de vedere. „Ma inteleg bine cu toata lumea, ajut cu ce pot pe toata lumea, chiar si pe studentii din Republica Moldova, din Caminul 1. Se spune ca ei sunt mai in lumea lor. Dar nu e chiar asa…”, a spus tânarul din Scorteni. Un veteran al Caminului 2 este Daniel Roata din Vatra Dornei, student in anul III, la Sport.
„De aproape trei ani locuiesc in acest camin, in aceiasi camera (214), in acelasi pat. Acum nu ma gândesc decât la licenta. A fost o viata frumoasa in camin si chiar ma gândesc pentru mai departe la master. Singurul lucru care lipseste in camin, dupa parerea mea, este o bucatarie pe fiecare palier. Si chiar ar fi loc”, a povestit Daniel Roata. Concluzia noastra: viata studentilor caministi este frumoasa, chiar daca nu intotdeauna totul e pe roze. Câti studenti am fi intâlnit, tot atâtea povesti am fi aflat. Sa mai spunem ca, pe lânga cei 115 lei/ luna, respectiv 215 lei/ luna, cât platesc la cazare, studentii mai scot din buzunar cam 400 – 450 de lei lunar cu hrana si alte cheltuieli.
Dar parca banii nu mai sunt o problema, acum ca s-a terminat cu examenele si când viata de student e atât de frumoasa! Incepe vacanta binemeritata.
E frecventa greseala de a interpune prepozitia pentru în constructia din titlu, iar comentarea ei aproape ca lipseste din lucrarile de cultivarea limbii. Mioara Avram o taxeaza direct ca pleonasm, dar într-o nota de subsol (Probleme ale exprimarii corecte, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1987, p. 177; nota 15, un rând tipografic), dupa ce se ocupa de un altul – mai vizibil, desigur -, ca drept. Al. Graur da atentie doar constructiei drept ce, pentru „prin urmare” (Ardelenisme, în „Putina gramatica”, Buc., Ed. Acad. R.S.R., 1987, p. 100), apropiindu-se de subiectul nostru. Iorgu Iordan discuta valoarea morfologica a lui drept (Limba româna actuala. O gramatica a „greselilor”, Iasi, 1943, pp. 291-292; Limba româna contemporana, 1954, p. 492), nu si combinatiile acestuia. Surprinzator este ca „modelul” apare în lucrarea unui reputat didactician, Vasile Teodorescu, cel mai cunoscut specialist în materie de compozitii scolare în ultimele decenii ale secolului trecut. Oferind un exemplu de proces-verbal, Domnia Sa include în partea finala a acestuia cliseul lingvistic arhicunoscut: „Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal” (Compunerile-corespondenta si cu destinatie oficiala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1979, p. 76). Un alt autor de lucrari de acest tip, Paul Magheru, reproduce aproximativ acelasi cliseu: „Drept pentru care am încheiat acest proces-verbal” (Notiuni de stil si compozitie, cu modele de compuneri scolare, Buc., Ed. „Coresi”, 1991, p. 237; virgula ne apartine). De fapt aici este izvorul greselii: stilul oficial-administrativ caruia i se supune orice proces-verbal implica, în mintea celui care îl redacteaza, ideea de legitimitate a actului elaborarii. Cu alte cuvinte, nu oricine detine acest drept: de a consemna un eveniment cu conotatii juridice.
Locutiunea adverbiala drept care este utilizata însa si în afara limbajului oficial-administrativ si are unul dintre întelesurile finale: „prin urmare, în concluzie, deci, asadar” (DEX – 2012). (DEXI – 2007 o considera… locutiune conjunctionala, care ar introduce o… „propozitie circumstantiala concluziva”, inexistenta în terminologia lingvistica româneasca: „Drept care/…/, ceti colonelul mai departe, numitul se face vinovat de automutilare” – Eusebiu Camilar). Prepozitia drept, în fata lui care (din locutiunea adverbiala), este echivalenta cu „pentru” (de aici pleonasmul *„drept pentru care”) si detine valoare concluziva: Era târziu, drept care s-a grabit sa plece (MDA – 2002). În ansamblu, ar însemna si urmarea sau chiar cauza unei actiuni.
Drept care nu este nou în limba, dar la începuturi avea alcatuirea drept aceea sau drept ce: „Diripta aceia ca sa hie el volnic a tinea acel loc cu tot venitul” (1620); Dirip ce acesta slabeste inemile viteajilor si-i blazneste de la-nchisoare unde seade nestrigând pace, ce mai vârtos turburând” (Dosoftei, 1682); „Omul neînvatat e ca un copac neîngrijit./…/ Drept aceea, învatatorul este pentru un tânar aceea ce este si gradinarul pentru pom” (C. Negruzzi); „Duducuta, sa-mi sara ochisorii daca se afla alt om mai nefericit decât supusa sluga matale, drept care hai sa fugim împreuna” (V. Alecsandri) (cf. DLR, 2010).
De observat, ca masura de control, ca sintagma drept pentru care nu poate aparea niciodata la începutul unui enunt, ci doar în interior, si anunta o propozitie subordonata atributiva: Libertatea religioasa este un drept pentru care militeaza orice cetatean.
Cresterea traficului de pasageri pe Aeroportul International „George Enescu”, din Bacau, a fost anul trecut la mai putin de jumatate din cea de pe Aeroportul International din Iasi, dar peste media la nivel national.
In 2015, fata de anul precedent, pe aeroportul din Bacau au tranzitat cu 16,38% mai multi pasageri, comparativ cu numai 13% pe toate cele 17 aeroporturi din tara, dar in Moldova cea mai mare crestere o are Aeroportul din Iasi, cu 39,75%, in conditiile in care aeroportul din Suceava a fost in modernizare, redeschis in 2014 cu numai 219 pasageri si cu numai 2.359 in anul 2015.
Cresterea traficului pe aeroportul din Bacau a fost cea mai mica intre cele de pe toate aeroporturile citate de Asociatia Aeroporturilor din România, inclusiv cele din Satu Mare, Sibiu si Tuzla. Totusi, anul trecut a adus in Bacau un spor de opt ori mai mare fata de anul precedent, in anul 2014 cresterea traficului de pasageri fata de 2013 fiind, pe Aeroportul George Enescu, de numai 2%.
Cel mai tranzitat aeroport al României este Otopeni, urmat de aeroporturile din Cluj-Napoca, din Timisoara si din Iasi.
– aceasta este poate cea mai mediatizata metoda folosita de infractori si cu toate acestea bacauanii inca mai cad in capcana lor – tot pentru prevenirea acestui gen de fapte, scarile de bloc din municipiul Bacau au fost impânzite cu sfaturi ale politistilor, insa au fost persoane inselate chiar dupa ce au citit aceste recomandari
Pe birourile politistilor bacauani au ajuns, anul trecut, 59 de dosare penale privind infractiuni de înselaciune prin metoda „Accidentul”. Toate au fost deschise in urma unor plângeri facute de bacauani pacaliti de escroci aflati la celalalt capat al firului. Victimele au fost contactate, în special pe telefonul fix, si li s-a spus ca rude apropiate, in special copiii lor, fratii ori surorile, au comis accidente rutiere grave, soldate cu moartea sau ranirea grava a unor persoane, ori ei au fost raniti si ca trebuie sa le trimita bani urgent pentru spitalizare sau ca sa scape de dosare penale. Escrocii fie le indicau conturile in care sa depuna banii, fie ii indemnau sa ii predea unor curieri care se prezentau la usa lor, in cele mai multe cazuri fiind vorba de taximetristi, dar aveau grija sa-i tina in permanenta in telefon, astfel incât sa nu ia legatura cu rudele care s-ar fi aflat in necaz. Asa reuseau sa obtina de la partile vatamate sume mari de bani. Politistii care au lucrat la aceste cazuri au observat ca înselaciunile comise prin aceasta metoda au avut cel mai mare impact asupra persoanelor care au cazut victime. Din totalul dosarelor inregistrate, au solutionat 46 si mai multe grupari de infractori au ajuns in spatele gratiilor.
15 victime intr-un singur dosar
Unul dintre cazurile rezolvate de politistii de la Serviciul de Investigatii Criminale numara nu mai putin de 15 parti vatamate, iar dosarul a fost deschis pentru infractiunile de constituirea unui grup infractional organizat, înselaciune si complicitate la înselaciune. Cercetarile ofiterilor au aratat ca, în perioada mai-septembrie 2015, doi detinuti au reusit sa atraga de partea lor si complici aflati in libertate, din Galati si Bacau, si astfel sa induca in eroare mai multi bacauani. Totul se facea prin telefon si au reusit sa obtina de la victime aproape 70.000 de lei. Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lânga Tribunalul Bacau cu propunere de trimitere în judecata a inculpatilor, trei arestati preventiv si doi detinuti. Prejudiciul a fost recuperat partial si s-a luat masura asiguratorie a sechestrului pe circa 9.000 de lei, ridicati in urma perchezitiilor.
Pentru a preveni astfel de infractiuni si a le deschide ochii bacauanilor ce ar putea fi inselati cu un simplu telefon, politistii au demarat anul trecut campania «Nu va lasati pacaliti». „În cadrul acestei campanii au fost postate materiale cu recomandari preventive la toate scarile de bloc din municipiul Bacau si în zonele cu adresabilitate mare din mediul rural. Cu toate acestea au existat persoane care, desi au recunoscut ca au citit aceste recomandari, au cazut în plasa vocilor de la celalalt capat al firului”, a declarat inspector principal Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la IPJ Bacau. Potrivit Codului Penal, inselaciunea se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. (Geta Panaite)
Ce trebuie sa faceti ca sa nu cadeti in plasa escrocilor
Chiar daca socul este mare atunci când aflati ca o ruda are probleme de sanatate sau ar putea ajunge la inchisoare, politistii va recomanda sa ramâneti lucizi si sa analizati cu maxima atentie informatiile primite:
– in caz de accident, nu exista notiunea de plata a unor despagubiri, decât in urma unui proces sau prin societatile de asigurari
– victimele unui accident nu au nevoie de bani ca sa primeasca îngrijiri medicale.
– un accident, mai ales unul rutier grav, este, de obicei, anuntat doar de persoane oficiale, iar daca ar putea exista alte surse, care sa transmita informatia înaintea politistilor, de exemplu, datele trebuie verificate înainte de a alerga la banca sa va virati economiile unor necunoscuti.
Alte metode folosite de infractori
Metoda „Smen” – escrocul solicita unei casiere sa-i schimbe o suma de bani. Dupa ce primeste suma in bancnotele cerute se razgândeste si face schimbul, doar ca are grija sa-si traga o parte din bani.
Metoda „Premiu” – victima este anuntata ca a câstigat un premiu la o tombola sau concurs, chiar daca nu a participat, si ca sa intre in posesia acestuia este indrumata sa depuna o suma de bani in cont ori sa trimita coduri de incarcare a unor cartele telefonice.
Metoda „Atribuirii unor drepturi suplimentare la pensie” – persoane pensionate de curând sunt acostate pe strada de indivizi care se prezinta ca fiind angajati la Casa de Pensii si se ofera, ca in schimbul unor sume de bani, sa-i ajute cu acte care sa le permita o recalculare a pensiei.
La acestea se mai adauga si metodele „Deratizarea”, „Vânzatorul ambulant” sau „Falsi angajati de la compania de Apa, Gaze, Electricitate etc”.
– un drum inchis in urma cu 40 de ani face obiectul discutiilor intre locatarii care locuiesc pe strada Republicii, la nr. 58 – 60 – in timp ce proprietarii cu state vechi in cartier sustin ca strada trebuie sa ramâna inchisa din motive de siguranta, locatarii stabiliti mai recent in zona doresc ca strada sa fie redeschisa traficului, iar bariera metalica montata in mijloc sa fie inlaturata, astfel incât masinile de interventie sa aiba acces
O sesizare facuta pe adresa redactiei, la rubrica Bacaul vorbeste, i-a impartit in doua tabere pe proprietarii apartamentelor care locuiesc pe strada Republicii, nr. 58 – 60. Cele doua blocuri sunt separate de o straduta ingusta, inchisa in prezent traficului auto.
In mijlocul strazii – asociata de locatari mai mult cu o alee – troneaza o bariera metalica, care desparte drumul in doua. Oamenii locului spun ca fixarea barierei in mijlocul strazii nu incomodeaza pe nimeni, ci contribuie semnificativ la siguranta copiilor din cartier, intrucât multe scari de bloc au iesirea direct in strada. De partea cealalta, alte voci sustin ca bariera ar trebui inlaturata, pentru ca obstructioneaza accesul masinilor de interventie in cazuri de urgenta, cum ar fi ambulanta sau pompierii.
”Unde s-a mai vazut sa blochezi cu de la sine putere o strada? Ce-i aici, stat in stat? Au fost cazuri in care bolnavii au fost purtati pe brate pâna la ambulanta, pentru ca aceasta nu avea pe unde sa intre. Când chemi ambulanta sau pompierii, nu stai sa le explici de ce este blocata strada si pe unde trebuie sa ocoleasca ca sa ajunga la situatii de urgenta”, declara Iacob Iovu.
Intâmplarea face ca presedintele Asociatiei de proprietari nr. 22 sa locuiasca pe aceasta strada. Ion Obreja declara ca strada a fost inchisa inca din anul 1974, din cauza accidentelor numeroase.
”Initial, din cauza accidentelor in care copiii cadeau victime, militia acelor vremuri a restrictionat accesul pe strada la cererea locatarilor si a sectoristului. Pentru ca semnul ‘interzis’ nu era respectat, s-a primit aprobarea ca strada sa fie inchisa. In 1974 a fost emisa o autorizatie in acest sens”, declara Ion Obreja, presedintele Asociatiei de proprietari nr. 22.
El spune ca persoanele care doresc sa inlature aceasta bariera, le vor raul vecinilor. Scarile de bloc dau direct in strada, iar copiii vor fi accidentati, asa cum s-a intâmplat in trecut. Obreja crede ca in cazul in care se va permite accesul auto pe strada, proprietarii de masini vor parca toti pe straduta ingusta si masinile de interventie tot nu vor avea acces. Eduard Hâncu, 43 de ani, si-a petrecut copilaria pe aceasta straduta si isi aduce aminte ca impreuna cu alti copii blocau strada cu crengi, tocmai pentru ca sa nu mai treaca masinile pe acolo.
“Puneam in strada ce gaseam prin gradini: crengi, lemne sau legam diverse obiecte de la un gard la altul. Nu voiam sa mai treaca masini pe acolo, pentru ca nu aveam alt loc unde sa ne jucam”, povesteste barbatul.
Ce cred locatarii despre blocarea/deblocarea strazii Republicii?
Eduard Schmidt: “Cred ca este bine ca bariera sa ramâna la locul ei. Eu locuiesc in blocul nr. 58 si stiu cum au evoluat lucrurile inca de la inceput. Masinile circulau cu viteza si din aceasta cauza erau si multe accidente”.
Maria Obreja: “La noi in cartier sunt multi copii, iar viata lor va fi pusa in pericol daca va fi redata circulatiei aceasta straduta. Sunt câteva scari de bloc care au iesirea direct in strada. Nu avem trotuar, straduta este ingusta si toti suntem expusi pericolelor”.
Gheorghe Lungu: ”Nu este o solutie buna sa fie desfiintata bariera! In caz de nevoie se poate ajunge cu masinile de interventie, fie prin strada Aviatorilor, fie din Calea Republicii, pe lânga fostul magazin <1001 articole>. Copii sunt multi, strada este ingusta si e mai bine ca drumul sa ramâna inchis”.
Medicina Târgu-Mures- Stiinta Bacau (sâmbata, ora 14.00, Digisport)
Lupta pentru play-off continua. Pâna la clasarea in 1-4, insa, important este cine pune stapânire, sâmbata dupa-amiaza, pe locul 5. Pretendente sunt Stiinta si Medicina, adversare directe in runda a 15-a a Diviziei A1. Invingatoare miercuri, dupa un meci chinuit, impotriva Craiovei, Stiinta i-a luat, deocamdata, fata Medicinei, care a cedat, marti, cu 0-3, pe terenul CSM-ului Bucuresti. Sâmbata, insa, e care pe care. Iar cine câstiga, isi continua lupta pentru play-off. „Ne asteapta un meci greu la Târgu-Mures, iar pentru a-l câstiga trebuie sa jucam bine, nu asa cum am facut-o cu SCM U Craiova”, a precizat antrenorul bacauancelor, Florin Grapa.
Programul complet al etapei a 15-a (sâmbata, 6 februarie): CSM Bucuresti- U Cluj, CSM Lugoj- Rapid, Medicina Târgu-Mures- Stiinta Bacau, Penicilina Iasi- Dinamo, SCM U Craiova- CSM Târgoviste (se joaca duminica, 7 februarie), Unic Piatra Neamt – Volei Alba Blaj (se joaca pe 17 februarie).
Clasament
1 Volei Alba Blaj 14 13 1 0 0 42-5 41p.
2 CSM Bucuresti 14 11 1 2 0 40-9 37p.
3 CSM Târgoviste 14 11 1 1 1 39-11 36p.
4 Dinamo Bucuresti 14 9 1 1 3 33-19 30p.
5 Stiinta Bacau 14 8 1 0 5 31-18 26p.
6 Medicina Tg. Ms. 14 7 2 0 5 28-19 25p.
7 CSM Lugoj 14 4 0 2 8 18-31 14p.
8 Penicilina Iasi 14 4 1 0 9 17-30 14p.
9 Unic P. Neamt 14 4 0 2 8 17-31 14p.
10 SCM U Craiova 14 3 0 0 11 10-34 9p.
11 U Cluj 14 2 0 0 12 9-37 6p.
12 Rapid Bucuresti 14 0 0 0 14 2-42 0p.
Divizionara B Sport Club Bacau isi incheie sâmbata stagiul de pregatire centralizata. Si il incheie cu un meci de verificare. Primul din aceasta iarna. Adversara? Concitadina Aerostar. Jocul, programat sâmbata, de la ora 11.00, se va jdisputa pe stadionul „Letea”.
„Cel putin, noi asa ne dorim, sa jucam pe «Letea». Ramâne acum de vazut si cum vor fi conditiile meteo. Noi speram, totusi, ca vremea sa tina cu noi. In caz contrar, ne vom deplasa in Serbanesti, pe terenul de la «Green Club»”, a declarat antrenorul Sport Clubului, Cristi Popovici. Contra Aerostarului, tehnicianul bacauan va rula intreg lotul avut la dispozitie in cantonament, minus Silviu Vlad, care se confrunta cu o accidentare grava la genunchi, ce il scoate din planurile SC-ului pentru sezonul de primavara.
La echipa de liga secunda va debuta sâmbata si noul venit Alex Giurgiu, un fundas de picior stâng nascut in 1992, care, dupa ce a activat la Farul, Dinamo II sau Astra, a jucat ultima data la divizionara C Performanta Ighiu. De notat ca, fata de echipa care a incheiat maxi-turul pe locul 6, la Sport Club nu se mai regasesc Lozneanu, Sascau, Punga, A. Pavel, Antim, C. Neagu si Hurdubei. La capitolul noutati, pe lânga amintitul Giurgiu, figureaza Adi Gheorghiu sI Alex Belecciu.
De saptamâna viitoare, SC Bacau isi va intensifica seria jocurilor de verificare, urmând sa intâlneasca Ceahlaul, la Piatra Neamt, pe 10 februarie, Petrotubul Roman (pe 13, in deplasare si pe 20, acasa) si Rapidul CFR, pe 16 februarie, la Suceava.
Daca pentru Sport Club, testul de sâmbata va fi primul sustinut in intersezon, in schimb Aerostar se afla la cel de-al treilea amical. In precedentele doua meciuri de pregatire, „aviatorii” au invins cu 1-0 in deplasare pe CS Panciu si au cedat cu 0-3 la Piatra, in fata Ceahlaului. Pe lânga mai vechii accidentati Petrache, Leonte si Cristi Matei, Aerostar ii are incerti pe Chirila, Patriche si Stefan Pavel.
|
|
