Lovitura grea pentru sportul bacauan: Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta a inchis Sala Sporturilor. Joi, la aproape doua saptamini de la tragedia din clubul bucurestean „Colectiv”, care a dus la decesul a 55 de oameni ca urmare a unui incendiu, reprezentantii ISU au efectuat un control la Sala Sporturilor din Bacau.
Controlul a evidentiat mai multe disfunctionalitai, astfel incit ISU Bacau a decis inchiderea salii. Practic, in Sala Sporturilor nu se mai pot desfasura nici meciuri, dar nici antrenamente!
„Aceasta veste ne-a dat complet peste cap. Luni ar trebui sa sustinem meciul de campionat cu CSM Tirgoviste si noi nu avem sala! Nu stiu ce vom face. Ori vom merge la sala de sport a Scolii nr, 2 Constantin Platon, ori vom solicita inversarea turului cu returl, astfel incit sa jucam la Tirgoviste”, a declarat antrenorul Stiintei Bacau, Florin Grapa.
Intr-o situatie similara se afla si divizionara A de handbal masculin, CSSM Bacau, care duminica ar trebui sa joace acasa partida de campionat cu Cimetul Bicaz. „Sala este inchisa si, sincer sa fiu, nu pot spune cit timp va ramine cu lacatul a declarat George Cojocaru, directorul Directiei pentru Sport a Judetului Bacau, cea care are in administrare Sala Sporturilor.
„In urma controlului, s-au gasit mai multe probleme care trebuie remediate”, a precizat Cojocare, care a detaliat: „Caile de aerisire a fumului ar trebui dispuse la anumite distante unele de altele, iar Sala ar trebui prevazuta cu niste usi speciale de evacuare in caz de incendiu.
Cert este ca trebuie sa angajam un expert care sa faca un scenariu la incendiu, iar in urma expertizei sa vedem ce modificari trebuie facute. Numai ca astfel de experti sunt putini in tara, iar in urma expertizei, e clar ca va fi nevoie de niste cheltuieli. Prin urmare, e posibil, ca Sala sa ramina inchisa o perioada mai mare de timp. Cit anume, repet, mi-e greu sa spun”.
Interesant este si un alt aspect, asupra caruia cei in cauza nu pot da un raspuns clar: are sau nu Sala Sporturilor autorizatie de functionare acordata de Primaria Bacau? Exista o informatie care sustine varianta ca ultima autorizatie a expirat in 2013!
„Voi verifica si va voi da un raspuns. Cert este ca ISU a mai facut controlae la noi, inclusiv inaintea meciurilor internationale si nu s-au evidentiat probleme”, a declarat directorul DJSS, Georgel Cojocaru.
„Nu stiu nimic legat de autorizatia de functionare”, a declarat vice-primarul Radu Ababei, care a indeplinit, la rindul sau, functia de director al DJS intre 2013 si 2014: „Eu am venit in noiembrie, iar daca nu exista autorizatie, cei din compartimentul de resort al DJS care se ocupau de solicitarea unui asemenea aviz, trebuiau sa-mi spuna”.
Ababei a mai spus ca inchiderea Salii Sporturilor este o veste care-l lasa perplex: „Cred ca suntem mai catolici decit Papa. Se putea gasi o rezolvare pe cale amiabila, in sensul unui avertisment prealabil”.
UPDATE: Bilanțul încă provizoriu al atacurilor simultane comise vineri seară în Paris și în zona Stade de France se ridică la cel puțin 120 de morți și peste 200 de răniți, dintre care 80 în stare gravă.
Ministerul de Externe de la Stockholm a anunțat sâmbătă că un suedez și-ar fi pierdut viața, iar un altul ar fi fost rănit în atentatele de la Paris, transmite AFP.
„Avem informații potrivit cărora o persoană de naționalitate suedeză ar fi fost rănită de gloanțe, iar alta ucisă”, a declarat pentru postul public de televiziune SVT un purtător de cuvânt al diplomației suedeze, Johan Tegel.
Membrii trupei californiene ‘Eagles of Death Metal’, care ținea un concert vineri seara în sala de spectacole Bataclan din Paris, s-ar putea afla printre victimele atacului terorist comis vineri noaptea în capitala franceză și soldat cu cel puțin 120 de morți și peste 200 de răniți, relatează AFP.
„Încercăm să aflăm unde se află grupul nostru și echipa noastră și dacă sunt în siguranță. Gândurile noastre se îndreaptă către toate persoanele afectate de această situație tragică”, se menționează într-un mesaj postat pe pagina oficială de Facebook a formației.
„Eagles of Death Metal” este un grup de garage-rock originar din Palm Desert (California), care a colaborat cu muzicieni precum Dave Grohl, fost component al trupei Nirvana. Componenții principali ai trupei sunt Jesse Hughes (43 de ani) și Josh Homme (42 de ani).
Ambasada României în Franța: Dacă dețineți informații despre cetățeni români care se află într-o situație de urgență generată de atentatele în curs, contactați Ambasada României la Paris pe numerele: +33 (0) 68 07 13 729 și +33 (0) 1 47 05 07 55 sau pe adresa de email paris.consul@mae.ro.
Cel puțin 40 de oameni au fost uciși în atacurile din Paris, a informat postul de televiziune francez BFM, potrivit Reuters.
Mai mulți oameni sunt ținuți ostatici în sala de concerte Bataclan din centrul Parisului, după ce mai multe focuri de armă s-au auzit vineri seara din interiorul sălii, a informat postul tv francez BFM TV, potrivit Reuters.
Focurile de armă s-au auzit la circa o oră după ce începuse un concert al unei trupe rock din California — Eagles of Death Metal. Conform sursei citate, una sau două persoane au intrat în sala de concerte și au început să tragă focuri de armă în aer.
Autorii unuia dintre atacurile armate comise vineri noapte în centrul Parisului strigau „Allahu Akbar” (Allah este cel mai mare — n.red.) în timp ce trăgeau cu armele automate, potrivit unui martor care a fost intervievat de postul France Info, transmite sâmbătă EFE.
Martorul, care a povestit ceea ce a văzut printre hohote de plâns, a declarat că se afla împreună cu mama sa în sala de spectacole Bataclan, din arondismentul XI, când mai mulți indivizi au intrat în forță și au început să tragă. Martorul a povestit că i-a auzit de mai multe ori pe autorii atacului strigând „Allahu Akbar” și că, după o rafală de împușcături, când se părea că presupușii teroriști au plecat, a reușit să fugă și el împreună cu mama sa.
Spectatorii care au asistat vineri seară la partida amicală de fotbal dintre Franța și Germania pe Stade de France au fost invitați de către crainic, dar și cu ajutorul mesajelor înscrise pe ecranele gigant să părăsească incinta prin trei porți — nord, sud și vest, transmite AFP.
Potrivit jurnaliștilor AFP aflați la fața locului, câteva mii de suporteri s-au refugiat într-o peluză și se aflau în continuare acolo la orele 23:10, totul desfășurându-se cu calm.
Premierul francez Manuel Valls s-a alăturat vineri seară președintelui François Hollande care se afla la sediul Ministerul de Interne pentru o „analiză a situației” după împușcăturile din centrul Parisului și exploziile din zona Stade de France, în nordul capitalei.
Potrivit mass-media franceze, stadionul unde a avut loc meciul de fotbal dintre echipele Franței și Germaniei a fost înconjurat de trupe ale forțelor de ordine, iar spectatorii s-au refugiat pe gazon.
Trupele de teatru pentru adolescenţi Act Bacău şi Nobody’s Group au sustinut vineri, 13 noiembrie, începând cu ora 19.00, la Teatrul de Vară “Radu Beligan”, spectacolul caritabil “We are One for Colectiv”.
Dragos Paval, unul dintre cei doi proprietari ai companiei Dedeman Bacau, a fost propus de Ziarul Financiar pentru portofoliul de ministru al Economiei in viitorul guvern de tehnocrati condus de premierul Dacian Ciolos.
Pentru acelasi minister au fost facute trei propuneri, intre acestea fiind si Dragos Paval – Dedeman.
„Noi ne uitam spre business” – au titrat cei de la Ziarul Financiar articolul in care au inserat lista de propuneri si motiveaza alegerea pentru Dragos Paval prin rezultatele firmei sale: „este cel mai puternic antreprenor local, reusind sa puna bazele lantului de magazine de bricolaj Dedeman, cu afaceri de 765 mil. euro anul trecut, în crestere cu 26% fata de 2013. Compania a obţinut un profit de aproape 100 mil. euro, cu 44% peste nivelul din 2013.”
Ziaristii sustin ca astfel de oameni, fara sa iasa în fata, au stiut sa treaca demni prin criza economica, au gasit resursele de crestere, dar si pe cele de restructurare atunci când organizatiile lor erau supradimensionate.
În ultima perioadă, numărul solicitărilor de acordare a asistenței tehnice de specialitate pe linia apărării împotriva incendiilor, a depunerilor de documentații în vederea obținerii avizelor și autorizațiilor de securitate la incendiu la Compartimentul Avizare / Autorizare din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Maior Constantin Ene” al Județului Bacău (ISUJ Bacău) au crescut semnificativ. Astfel, s-a constatat frecvent că atât persoane fizice, cât și juridice, fac confuzie între avizul de securitate la incendiu și autorizația de securitate la incendiu.
Pentru a veni în sprijinul cetățenilor, ISUJ Bacău ține să reamintească faptul că, în conformitate cu art. 1 alin. (2) lit. b) din Legea 307 / 2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu completările și modificările ulterioare, avizul de securitate la incendiu reprezintă actul emis,în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu – a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări.
De asemenea, în conformitate cu art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea 307 / 2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu completările și modificările ulterioare, autorizaţia de securitate la incendiu este actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu – la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale – de securitate la incendiu.
De menționat este faptul că, în conformitate cu art. 19 lit. c) din Legea 307 / 2006, administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are obligaţia de a solicita şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective. Totodată, în conformitate cu art. 30 alin (2) din același act normativ, se stipulează faptul că obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.
La data de 12 noiembrie a.c., în jurul orei 18:45, polițiștii au desfășurat activități de cercetare a împrejurărilor producerii unui accident rutier cu victimă în localitatea Bijghir.
Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un tânăr de 24 de ani, din comuna Pâncești, în timp ce conducea un autoturism pe DC 183 în interiorul localitatii Bijghir, a surprins și accidentat un localnic de 57 de ani, care se deplasa pe partea carosabilă.
În urma evenimetului rutier s-a înregistrat decesul pietonului.
Conducătorul auto a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
La data de 12 noiembrie a.c., în jurul orei 19.00, polițiștii au fost sesizați despre producerea unui accident rutier pe raza localității Motoșeni.
Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un locanic de 59 de ani, care conducea un tractor pe DJ 241, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a părăsit suprafata carosabilă și s-a rasturnat pe o parte intr-o râpă.
Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 1,36 mg./l alcool pur în aerul expirat și a fost transportat la Spitalul Polimed Podu Turcului, unde i s-au acordat îngrijiri medicale și i s-au prelevat mostre biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din verificările polițiștilor a mai rezultat că bărbatul de 59 de ani nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, conducere a unui autovehicul fără permis și conducere sub influența alcoolului.
La data de 12 noiembrie a.c., polițiștii Secției 2 Poliție Rurală Moinești au depistat un bărbat de 30 de ani, din comuna Măgireşti, care se sustrăgea de la executarea unei pedepse cu închisoarea.
Bărbatul a fost condamnat de Judecătoria Bacău la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracţiuni la regimul circulației rutiere și a fost încarcerat la Penitenciarul Bacău.
Polițiștii Secției 5 Poliţie Rurală Răcăciuni, au depistat la data de 12 noiembrie a.c., un bărbat de 27 de ani, din comuna Sascut, care se sustrăgea cercetărilor în mai multe dosare penale aflate în lucru.
Din cercetările polițiștilor a rezultat că în noaptea de 13/14.10.2015, în jurul orei 01:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, tânărul în cauză ar fi condus fără permis de conducere, pe raza localității Sascut, un autoturism înmatriculat în Spania, fără drept de circulaţie în România.
Pe timpul deplasării ar fi avariat în mod intenționat un autoturism ce se afla parcat în fața locuinței unui localnic de 52 de ani, persoană cu care tânărul în cauză avea neînțelegeri mai vechi.
Bărbatul de 27 de ani este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere fără permis, conducerea unui vehicul neînmatriculat și distrugere.
Față de acesta s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propunere de arestare preventivă.
La data de 12 noiembrie a.c., în jurul orei 23.30, Secţia 2 Poliţie Bacău a fost sesizată prin 112 de către un bărbat din comuna Buhoci, despre faptul că persoane necunoscute i-au sustras un telefon mobil dintr-un autoturism, parcat pe strada Avram Iancu din Bacău.
La fața locului polițiștii au stabilit că din autoturismul în cauză, lăsat neasigurat, persoane necunoscute au sustras un telefon mobil în valoare de aproximativ 1700 lei.
În urma investigațiilor efectuate, pe strada Energiei, polițiștii au depista doi minori de 11 și 16 ani, asupra cărora a fost găsit telefonul sustras, care a fost restituit persoanei vătămate.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
La data de 12 noiembrie a.c., în jurul orei 11:30, polițiștii din comuna Hemeiuș, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza satului Lilieci, au observat un bărbat si o femeie, având asupra lor un bagaj, care la vederea echipajului de politie s-au refugiat in curtea unui imobil nelocuit.
Polițiștii au procedat la urmărirea persoanelor respective, prinderea și identificarea acestora.
În bagajele celor doi, un bărbat de 40 de ani din comună și o femeie de 27 de ani din comuna Plopana, polițiștii au găsit articole de imbrăcăminte, bunuri de uz casnic, bibelouri, produse alimentare, a căror proveniență nu putea fi justificată.
Din cercetări a rezultat că bunurile în cauză ar fi fost sustrase de cei doi în noaptea de 11/12 noiembrie a.c., dintr-un imobil nelocuit din aceeași comună.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
* absolventa de limbi straine, Andreea Bibire a plecat in Italia sa lucreze intr-un bar * s-a casatorit si a inceput sa munceasca la o firma de arhivat documente * criza a lasat-o fara job si a descoperit fotografia * acum lucreaza ca “web writer”
Pe Andreea Bibire am cunoscut-o in urma unuia din materialele mele publicate in ziar, mai exact acela in care o eleva din Parincea a obtinut locul intâi la o olimpiada nationala chiar daca situatia ei materiala era una precara. Au fost multi cei care s-au oferit atunci sa o ajute pe „olimpica din Parincea”, asa cum am numit-o noi in ziar, printre care si Andreea, aflata in Italia. Citise in editia noastra electronica aceasta poveste si s-a pus in miscare gasindu-i elevei premiante un job in peninsula si chiar dorea sa o cazeze si sa aiba grija de ea. Pâna la urma nu s-a concretizat, tânara din Parincea declinând oferta. Dar, cine este Andreea Bibire?
Destin de român
Ei bine, este o bacauanca pe care destinul a purtat-o, ca pe multi români, departe de casa. A invatat la scoala „Alexandru Ioan Cuza”, din bacau, a urmat cursurile liceale la „Ferdinand I”, iar in 1995 s-a inscris la facultatea de limbi straine a Universitatii „Spiru Haret” Bucuresti, sectia engleza-italiana. A absolvit facultatea dar nu a mai apucat sa-si dea licenta, pentru ca in acel an a plecat in Italia, unde-si gasise un job de bartender. „Intentia mea era sa-mi iau un asa-zis an sabatic (an liber), in care sa inteleg ce vreau sa fac in viata”, a povestit Andreea. Dar cum socoteala din târg nu se potriveste cu cea de acasa, l-a cunoscut pe actualul sau sot cu care s-a casatorit in 2002. In 2004 a inceput sa lucreze la o firma care se ocupa de arhivarea documentelor Postei Italiene. „Din cauza crizei economice am pierdut acest post de munca in 2013. Initial m-am simtit trista si descurajata. Dar cum sunt de felul meu optimista, m-am hotarât sa nu ma las coplesita”, si-a continuat povestea Andreea Bibire.
De la fotografie la Internet
Astfel, a participat la un curs de fotografie in urma caruia a descoperit ca ii place „aceasta extraordinara iluzie de a putea opri timpul in loc, conservând momentele cele mai pretioase”. Cu toate acestea, nu se poate defini ca fiind fotograf pentru ca e constienta ca mai are foarte mult de invatat, dar „imi place sa cred ca sunt pe drumul cel bun”, a adaugat Andreea. Tot in 2013 a inceput sa studieze enormul potential pe care il ofera internetul.
„Am descoperit ca reusesc sa scriu destul de bine, asa ca am inceput sa ma documentez despre ce face un Web Writer”. Un „web writter” este o persoana care scrie articole pentru site-uri de Internet. Fiecare site are un public tinta specific si necesita un alt tip si nivel de continut. Articolele trebuie să contină cuvinte cheie care sa atraga si sa retina utilizatorii pe un site. „Ca sa fii Web Writer trebuie sa cunosti tehnicile SEO, sa ai o viziune multidisciplinara, sa ai notiuni de informatica, o buna cunoastere a limbajului HTML, cunostinte de web usability si, bineinteles, sa cunosti bine gramatica limbii in care scrii” si-a continuat povestea, Andreea Bibire. Acum este foarte bine, de aceea am sa o citez intocmai: „In acest moment viata mea este plina. Am un sot care ma iubeste, doi copii, un baiat de 14 ani, o fetita de 8 ani si…un catel. Locuiesc intr-un mic oras in provincia dell’Aquila. Sunt multumita de ceea ce am devenit si sunt constienta ca datorez totul parintilor mei, a bunicilor si a profesorilor din scolile pe care le-am urmat.”
Radacinile nu se uita
Ultima data a fost in tara in 2014, iar de când a plecat in Italia a venit destul de rar, de cele mai multe serviciul fiind cel care a tinut-o departe de casa. Ii lipsesc mult locurile copilariei, prietenii, rudele, bunica si mama. „Mi-e dor de «acasa», dar cred ca in viata fiecare isi urmareste propriul destin. Al meu pare sa fie in Italia. Cred ca viata noastra e un fel de «Sliding doors» si ca fiecare dintre noi face alegeri care ii schimba cursul vietii in mod semnificativ. Ma consider un dublu cetatean pentru ca am radacini românesti dar si ramuri italiene. Sunt perfect integrata si mi-ar placea mult ca toti cei care aleg sa migreze din tara sa aiba parte numai de bucurii. Povestea mea e dovada ca, in viata, problemele trebuie infruntate cu curaj iar dezamagirile trebuie sa fie folosite ca niste caramizi utile pentru a construi viitorul pe care ni-l dorim”, a spus, la final, Andreea Bibire.
Militarii au depanat amintiri de ziua lor/Foto: Facebook Baza 95 Aeriana Bacau
La eveniment au participat militari din Garnizoana Bacau, care au avut misiuni in teatre de operatii, membri ai Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi “General Eremia Grigorescu” si ai Asociatiei Nationale Cultul Eroilor “Regina Maria”, filiala Bacau. “Alocutiunile sustinute de gl.lt.aer (rtg) Alexandru Leonov, col.(r)Paul-Valerian Timofte si mr. Florin Ciocan, au reliefat semnificatia si importanta acestei zile. In incheierea activitatii, Muzica Militara a Garnizoanei Bacau, condusa de lt. Valeriu Balan, a sustinut un moment de promenada”, a declarat lt. Adrian Cocea, ofiter cu relatiile publice.
La moment aniversar, generalul Alexandru Leonov a subliniat inca o data faptul ca de la an la an, numarul veteranilor de razboi scade. “Daca in anul 1990 erau la nivel national 900.000 de veterani, la ultima intâlnire cu generalul Marin Dragnea am mai numarat anul acesta 22.500 de veterani de razboi si 120.000 de urmase ale veteranilor de razboi.
Din pacate, ne imputinam si pentru drepturile noastre aproape ca nu mai lupta nimeni. Celor care primeau 92 de lei ca indemnizatie nu li s-a mai adaugat nimic, iar cei care au fost decorati pe front si au primit Crucea comemorativa dupa razboi, primesc 112 lei”, a spus generalul bacauan.
Strada Mioritei: Dalele abia puse pe trotuare sunt demontate pentru a face loc altor lucrari (Foto: Liviu MAFTEI)
Sunt prea multe sesizari din partea cetatenilor venite la redactie pentru a mai ocoli subiectul: modul cum lucreaza unele firme, câstigatoare a unor licitatii, la asfaltarea strazilor, modul cum se urmaresc aceste lucrari de catre beneficiar, receptia lor si repunerea acestora in sistemul de circulatie al orasului. De multi ani, de prea multi ani, este o adevarata harababura in acest sector, câstiga licitatii tot felul de firme care nu au mai executat asemenea lucrari, nu se pricep, nu au oamenii calificati, lucreaza in doru lelii, parca in dispretul cetateanului si al finantatorului.
Incep lucrarile de la un capat de strada, le lasa, merg la alta strada, blocheaza cai de acces zile bune, depoziteaza materialele pe trotuare, in mijlocul strazii. Sunt frecvente cazurile, pe multe strazi, când lucrarile de modernizare nu sunt corelate: schimba conducta de gaze, asfalteaza, vin apoi cei de la Canalizare sau Apa si se apuca de spart: au uitat ca in program erau trecute si aceste lucrari! Proiectantii nu cunosc configuratia strazilor, astfel constructorii sparg conducte pentru apa, taie cabluri electrice, din aceste motive, lucrarile treneaza, depasesc termenele de executie.
Un canal-minune, pe strada Milcov
Adaug, la toate acestea, neseriozitatea unor firme, incapacitatea unora dintre ele de a finaliza o lucrare, in baza Caietului de sarcini asumat, nu au utilaje specifice unor asemenea lucrari, cele mai multe firme subcontracteaza lucrarile. Dar poate cea mai crunta problema este ceea ce ramâne dupa constructori, dupa receptia lucrarilor: gropi, canalizari neridicate, capacele de la aerisirile de gaze ramân cu mult sub nivelul proaspatului asfalt turnat. Aceasta lista ar putea continua, fiecare dintre noi ne-am intâlnit cu asemenea situatii pe strada unde locuim, pe cele pe care circulam zilnic. Sa pornim metodic.
Vecinul meu, constructorul
Aproape in fiecare zi, prietenul meu de ani buni, locuitor in acelasi cartier, om asezat, echilibrat (“toata viata am lucrat cu oamenii”), calm, de a carui logica si profesionalism (“40 de ani am lucrat in constructii, vreo 20 doar la strazi”) nu m-am indoit niciodata. Mai multe zile am discutat despre lucrarile care se executa in oras: “Am citit in ziar la voi despre situatia strazii Bancii. Are cetateanul dreptate, nimeni, nici primarul, nici viceprimarul, nu aveau voie sa o redea circulatiei, pâna nu erau finalizate toate lucrarile, asa scrie la lege, nu-ti impuiez acum capul cu legislatia, ai incredere in ceea ce-ti spun. Subiect incheiat. Nu stiu daca ai observat, eu am fost foarte atent cum a lucrat o firma, nu stiu cum ii zice, chiar vroiam sa-ti spun sa o dai la ziar, care a montat o conducta pentru gaze, pe Bancii, pe Neagoe Voda si aici, la noi.
A lucrat ca la carte, nu am vazut de mult asa ceva. Decopertau, sapau santul atât cât puteau ingropa teava in acea zi, pozau teava, acopereau, compactau, maturau, lasau strada curata, lucrau, daca era nevoie, pâna la 9 seara. Asa da! (Din informatiile mele, a lucrat o echipa de constructori de la E.ON). Uita-te acum la cei care repara trotuarele (nu stiu daca o sa si asfalteze strazile), s-au apucat pe o parte, au lasat, au trecut pe partea cealalta, au pus dalele in strada, nisipul la fel, nu mai ai pe unde circula. Dar cel mai tare ma deranjeaza cum vorbesc.
Vai de urechile copiilor si doamnelor! Strada asta nu a avut niciodata curba de nivel corespunzatoare (str. Logofat Tautu cu Slanicului), apa nu se scurge la canal, ramâne in strada. O sa urmaresc ce vor face anul acesta. Sa-ti mai spun una si te las. Au facut trotuarele, borduri, pavele, dar nu le-au mai terminat, guri de canal «sarite», nerezolvate, colturile nu sunt ajustate, finisate. Cine le mai face? Acum, pe Mioritei, la trecerile pentru pietoni, scot pavelele abia montate si le inlocuiesc cu unele speciale. De ce nu le-a pus de la inceput? S-a mai creat o nisa, sa mai câstige nu stiu ce firma niste bani. Si sa-ti mai spun una: tu ai vazut trotuare in unghi drept? Este o inventie a timpurilor moderne”, imi spune vecinul meu. Zilnic invat câte ceva, iar el se bucura sa ma aiba ca ucenic.
Strada Milcov – oglinda incompetentei
S-a scris si se va mai scrie despre strada Milcov. De doi ani, bacauanii, cei aflati in tranzit, suporta cu stoicism, cu pretul distrugerii masinilor, cu pretul timpului pierdut in trafic, din cauza unor oameni iresponsabili, fie ei constructori sau beneficiari. Lucrarile au inceput anul trecut, prin primavara, dupa ce au intervenit de la un capat la altul cu buldozerele, cu utilajele de sapat santuri, au decopertat, s-a trecut la montarea conductelor, dupa care constructorul a dat bir cu fugitii. Nu discutam acum motivele, ele au fost prezentate, pe larg, in ziarul nostru. Acum, primarul spune de vreo trei luni ca lucrarile vor fi reluate.
Strada Milcov si zonele adiacente, un etern santier
Când? Nu se stie, oricum o premiera tot s-a inregistrat: au fost trasate (cu vopsea galbena) marcajele pentru pietoni. Este cea mai mare bataie de joc care s-a inregistrat vreodata pe strazile din Bacau: centura orasului, extrem de aglomerata, este, dupa un an si jumatate, nefunctionala, prezinta un grad sporit de pericol pentru masini si pietoni, dar si cu grave consecinte asupra sigurantei circulatiei, a integritatii vehiculelor. O parte din lucrarile executate au fost distruse: trotuare, capete de alei etc. A platit cineva? A fost un contract, cu obligatii de ambele parti, cu termene, sanctiuni. Deoarece musca a zburat de pe o caciula pe alta, vina este a noastra, ca locuim in acest oras. Milcov nu se va finaliza nici in 2015!
„Stefan cel Mare” n-a fost departe de Milcov!
Au inceput, dupa anunturi si planificari repetate, lucrarile de modernizare a strazii “Stefan cel Mare”, o alta artera importanta de afluire a circulatiei din si inspre oras. Nu cunosc proiectul, insa ce se petrece acolo intrece orice inchipuire. Este o boala la noi de a incepe lucrarile din toate partile odata, si pe stânga si pe dreapta, un constructor sapa, unul acopera, altul vine dupa ei si pozeaza cabluri, altii conducte de apa, imediat vin cei cu trotuarele, fara sa se coreleze, fara a sti unul de celalalt. Un haos, spune vecinul meu, creat de niste oameni, condusi de manageri fara experienta, fara carte, fara simtul raspunderii, la care se adauga lipsa coordonarii, a unui antreperenor general, dar si a institutiei dirigintelui de santier. Dirigintele de santier era spaima constructorilor.
“Domnule, spune prietenul meu, pe care l-am luat cu mine pe santier, aici este balamuc, nu santier. Ce este mai important in aceasta lucrare? Strada este pe primul plan, siguranta pietonilor, toate celelelalte lucrari trebuiau subordonate lucrarii principale, pentru a fi redata circulatiei. Punct. Nu te repezi cu toate utilajele odata, nu strici toata strada, pentru a vedea, cred, primarul, beneficiarul ca tu lucrezi. Pe cât posibil lucrarile se executa pe o latura, dupa care treci pe partea cealalta. Vai de capul lor! O sa vezi ca dupa ce termina, o iau de la capat, mai uita unul un cablu, o conducta”, este de parere consilierul meu.
Urmele unor lucrari, lânga Piata Centrala
Intre timp, lucrarile pe Stefan cel Mare s-au mai adunat. Când va fi gata? Nimeni nu stie, oricum, nu in termenul stabilit, asta e clar. S-a turnat asfaltul, insa mai este mult de lucru, apa, canalizare, finisari. Alimentam in continuare populatia cu promisiuni. Apropo, unde este montat panoul de identificare a lucrarii, asa cum scrie la lege?, sa vada cetateanul cât mai are de suportat nebunia creata. Am parcurs strada (cu doua saptamâni in urma) de la un capat la altul: un muncitor ici, doi dincolo, trei utilaje aflate in stand-bay. Sa folosesc si eu expresia devenita clasica: “Daca as fi eu primar”, zic, daca as fi eu primar, mi-as muta “biroul” de la “biblioteca” pe strada “Stefan cel Mare”, sa le arat eu ce inseamna o lucrare platita din banii populatiei, europeni, ce inseamna respectarea unui caiet de sarcini, ce inseamna calitate, termene etc. Dar nu sunt!, imi spune constructorul veteran.
Proiect european ratat
A inceput tot in primavara, sau ar fi trebuit sa inceapa, lucrarile la Proiectul de modernizare a spatiilor verzi dintre blocuri, a aleilor, trotuarelor, plantarea de copaci ornamentali, ce mai, o minunatie de proiect: in sfârsit, ziceau cetatenii (nu chiar toti), va fi si la noi ca in filme! Nu s-a facut aproape nimic. Din contra, s-a distrus si ce era frumos. Au venit cu buldozerul, au incercat sa scoata copacii, radacinile, au taiat pomii frunctiferi (o minunatie de visini, ciresi, nuci etc.), dupa care si-au intrat in rol “cetatenii care iubesc acest oras“ : adunari, proteste, alungarea muncitorilor, interventii in CL.
Toate lucrarile au fost sistate, spatiile au ramas ca dupa inundatii. Apelez, din nou, la intelepciunea constructorului pensionar, satul, imi spune, sa constate aceeasi si aceeasi bataie de joc, incompetenta, lipsa de dialog si comunicare a autoritatilor cu cetatenii.
Strada Mioritei
“Aici era simplu, simplu de tot, daca se urmau pasii necesari si obligatorii, pentru reusita unui asemenea proiect. Nu cu o hârtie lipita in geam schimbi mentalitati, obiceiuri, cutume. Cei din administratia locala nu stiu nimic despre psihologia cetateanului venit in oras de la tara, acum 40-50 de ani. Ei au venit cu bunul lor simt, cu spirit gospodaresc, dar si cu simtul proprietatii inradacinat in cultura lui. Cum sa vii acum si, fara sa-i explici, sa-l convingi de bunele tale intentii, si sa-i tai copacul de la geam, sa-i strici straturile cu flori, spatiul pe care el l-a ingrijit ani si ani. Tot ce este in jurul blocului, ii apartine, dincolo de lege, de traiul in comun, de directivele europene si proiecte finantate cu bani de la UE.
Domnule, un “cineva”, nu stiu cine, dar un cineva care se pricepe, cu o oarecare autoritate, trebuia sa vina pe fiecare strada, sa vorbeasca cu cetatenii, sa vina cu proiectul, il asternea pe jos si le spuneau: asa va arata spatiul verde, strada, asa va arata cartierul! Sunt sigur ca nimeni nu s-ar fi opus. Ei intâi au bagat buldozerul si, fortati de atitudinea oamenilor, s-au apucat, la miting, sa le explice ce-i cu “spatiul verde european”. Prea târziu. Acum se mai cârpeste ce se mai poate, proiectul este ratat”, isi incheie domnul Mardare lectia de administratie si bune practici in constructii.
CONSTRUCTORUL
Am scris cu litere mari substantivul din titlu, la rugamintea interlocutorului meu. “Cu ani in urma, inainte de 1990, dar si dupa, inca câtiva ani, constructorii erau la mare cinste. Stiti, si tinerii trebuie sa stie, tot ce s-a construit in tara asta, poarta semnatura celor care, generic, erau denumiti CONSTRUCTORI, fie ca ridicau blocuri, fabrici, scoli, construiau strazi, poduri, cai ferate etc. Erau meseriasi, cum le spuneam noi.
Erau patru-cinci intreprinderi mari de constructii civile, la care se adaugau alte câteva de constructii speciale, cu sefi de santiere, de brigazi, de echipe, cu directori deveniti celebri prin lucrarile lasate in urma lor. In fiecare intreprindere auzeai de brigada lui X, echipa lui Y, dar si de meseriasi carora nu le treceai pe dinainte.
Arta iesea din mâinile lor. De sus si pâna jos era militarie, ordine si disciplina. Mai are timp cineva acum sa se uite in urma? Tot ce vezi sau nu mai vezi, ca multe s-au darâmat, este mâna, tehnica, indemânarea, experienta, munca, acelor oameni. Dulgheri, structuristi, betonisti, zidari, instalatori, faiantari (meserie de boier), mozaicari, electricieni, sapatori de fundatii (era meseria dracului, dar fara o fundatie ca la carte, nu statea blocul in picioare) etc., au ridicat orase intregi, cu tot confortul, asa cum era atunci.
Nu venea nimeni din alte judete sa ne faca noua strazi sau locuinte, noi ne duceam la Bucuresti, la Suceava, in URSS, Africa, Asia, in Germania, Irak. Eram cautati. Nu stiu dupa ce criterii se aleg acum societatile de constructii, insa eu nu as da drumul unui constructor pe strada, la o cladire, pâna nu-i vad «inventarul» uman, material, pâna nu-i aflu notorietatea, lista de lucrari executate, intru pe internet si caut eventuale reclamatii, vorbesc cu alti beneficiari.
Eu dau bani, eu pun conditii, nu ma intereseaza legi, ordonante, fac intâmpinari, cer dispense, derogari, daca sunt responsabil de orasul meu, de bani si de calitatea lucrarilor. E simplu si usor sa spui ca X a câstigat licitatia, ca a oferit cel mai bun pret. Eu am nevoie de cea mai buna lucrare, sa ma pomeneasca lumea, sa ramâna scris ca X strada sau alta lucrare s-au facut pe timpul cât am fost eu primar. Tremura toti de frica, in loc sa se bata cu inertia, cu suficienta, cu birocratia, cu legile proaste. Insa, se pare ca multora le convine aceasta situatie, altfel ar trebui sa-i vad zilnic la usa Guvernului, pentru a cere modificarea legii. Sa vad un miting al primarilor. Cam asta-i, ziaristule!”
Cam asta-i, domnule primar!
Foto 1 –
Foto 2 –
Foto 3 – Un canal-minune, pe strada Milcov
Foto 4 – Urmele unor lucrari, lânga Piata Centrala
Foto 5 – Strada Milcov si zonele adiacente, un etern santier
Alexandra Spoiala a câstigat titlul de Miss „Dimitrie Cantemir”
Colegiul National „Dimitrie Cantemir” a fost cel care a deschis în aceasta toamna seria concursurilor de frumusete si inteligenta organizate la Casa de Cultura a Sindicatelor din Onesti. „Spectacolul «Miss si Mister Dimitrie Cantemir» a avut ca tema «New York, New York», elevul Serban Buliga având un rol esential în conceperea unui decor original ce evoca viata într-un mare oras dominat de lumina si antrenat într-un ritm trepidant”, a spus profesoara Alina Cosma.
Din juriu au facut parte profesorii Dana Sticlaru, Otilia Panfil, Raluca Miloiu, Ovidiu Codreanu precum si elevii Madalina Aanei si Roberto Tamas de la clasa a XII-a C, Mihai Dascalescu si Iuliana Lazar de la clasa a XII-a F. Prezentatorii si organizatorii principali au fost Diana Marcu (de la clasa a XII-a F, diriginte prof. Diana Tanga) si Darius Sandu (de la clasa a X-a C, diriginte prof. Lavinia Tudor). În organizare s-au implicat extrem de multi elevi, de la clasele a XII-a F, a XII-a C, a XII-a A si a X-a C. La fel ca si în anii precedenti, echipa de majorete a Colegiului National «Dimitrie Cantemir» coordonata de profesoara Luminita Ifrim a cucerit aplauzele spectatorilor, la fel ca si dansul interpretat de George Sabau, apreciat pentru dezinvoltura si farmecul sau personal ori numarul de magie al lui Alin Roman. Invitatul special al spectacolului a fost Mihail Sandu, un tânar absolvent al Universitații de Arta si Design din Cluj Napoca, admirat pentru muzica de calitate pe care o promoveaza. Implicarea, spiritul de echipa al elevilor organizatori, frumusetea, spontaneitatea si bunul-gust al concurenților au contribuit la reusita acestui spectacol.
Alexandra Spoiala din clasa a IX-a E si Andrei Badea de la IX-a C, au fost elevii carora le-a revenit titlul de Miss si Mister „Dimitrie Cantemir”, 2015. Iata si ceilalti câstigatori ai acestui concurs: elevii Alice Ciurea si Tudor Dinga, ambii din clasa a IX-a D, au obținut premiul al II-lea, iar pe locul al III-lea s-au clasat Andreea Higiu de la a IX-a C si Andrei Tufa de la a IX-a D. Diana Lepsa, de la a IX-a G, a fost desemnata Miss creativitate, Mihaila Dragos, de la a IX-a C, Mister creativitate, Andreea Butucaru de la a IX-a C – Miss originalitate, Vlad Nicoara de la a IX-a G – Mister originalitate, Daria Mihaila de la a IX-a C – Miss naturalete, Marius Pintilie de la a IX-a A – Mister naturalete, Timoteea Marin de la a IX-a F – Miss eleganta, Sabin Ciurdea de la aceeasi clasa a fost Mister eleganta, Ilinca Eftimiu de la a IX-a D – Miss spontaneitate, iar Andrei Simon de la a IX-a G – Mister spontaneitate. Mentionam ca seria concursurilor “Miss si Mister Boboc” continua la Casa de Cultura a Sindicatelor din Onesti, vineri, 13 noiembrie, fiind rândul elevilor Colegiului National “Grigore Moisil”.
Imobilul situate pe strada Mihai Eminescu, la nr. 10, este opera arhitectului George Sterian, unul dintre cei mai renumiti arhitecti ai epocii, fondatorul revistei „Arhitectura”. Având functia de cladire pentru locuit, ea apartine unei categorii speciale de arhitectura, motiv pentru care a fost înscrisa pe Lista monumentelor istorice din 2004, reluata în 2010 ca facând parte din grupa valorica “A”, de importanta nationala si internationala.
Construita între anii 1921-1924, dupa propriile planuri ale arhitectului, cladirea a fost conceputa în spiritual epocii care promova un stil neoromânesc, combinat cu elemente eclectice preluate din arhitectura occidentala a secolului al XIX-lea.
Terenul de amplasament a apartinut arhiectului George Sterian, care si-a propus construirea acestui imobil cu functie de locuire, fiind reprezentativ pentru stilul architectural al cladirilor urbane de epoca.
Imobilul are o arhitectura monumentala, cu nivele puternic marcate, decoratii specifice, acoperis înalt, contraforturi si turn de veghe, sugerând cu elementele respective pe cele de la castelele medievale.
Monumentul de arhitectura este alcatuit din trei nivele functionale, respective demisol, parter si etaj. Planul constructiei este aproximativ patrat, cu rezalituri. Intrarea în cladire se face prin fatada principala, orientata spre strada Mihai Eminescu. Usa este marcata de intrarea în forma de semicerc, dublata de un element decorativ de aceeasi forma. Deasupra acesteia, la etaj, patru ferestre sunt reliefate de tot atâtea arce de cerc. În dreptul fatadei posterioare cu turnulet se afla scara care face legatura între cele trei nivele ale casei. Fatadele laterale sunt situate spre est si vest, ultima având o intrare secundara.
Elementele decorative de la exterior, parapeti, cornise, medalioane, cosuri si turnulete de pe acoperis amintesc de arhitectura franceza a secolului al XIX-lea. Unele componente volumetrice ale exteriorului acestei cladiri sunt constituite din elemente de arhitectura gotica ce sugereaza imaginea unui castel fortificat, prin contraforturi existente pe laturile de vest si de est si prin amplasarea pe latura de nord a turnului de straja, prevazut cu creneluri dispuse perimetral. Tot în acest registru se înscriu si decoratiunile de ceramica smaltuita situate sub cornisa fatadei principale.
Acoperisul initial, din sarpanta de lemn pe scaune, avea învelitoare de tigla solzi si tabla la turnulet. Acoperisul aferent turnului era tip terasa necirculabila.
Infrastructura este alcatuita din fundatii din beton simplu sub ziduri, cu adâncime de 0,60 m sub cota pardoselii. Suprastructura este realizata din zidarie portanta din caramida, cu grosimi variabile.
Turnurile, pozitionate asimetric fata de axele de simetrie, au zidurile din caramida. Planseele peste parter si etaj sunt realizate din lemn, grinzi de lemn, iar cel de la terasa este din beton. În anul 1950, casa a fost nationalizata si data fabricii Metalurgica.
În anul 1963, cladirea a intrat în administrarea Sfatului Popular Regional Bacau, transferata ulterior Întreprinderii de Gospodarie Comunala si Locativa. Dupa anul 1990, cladirea a devenit Grup Termloc SA Bacau. Începând din anul 2010, casa a devenit proprietatea SC Vanel Exim SRL Bacau. Noul proprietar a facut o serie de lucrari de reparatie a acoperisului cu avizul Directiei Judetene pentru Cultura Bacau. În prezent, Casa aritect George Sterian se afla în proprietatea Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.
Ce zile frumoase! Nu stiu când am mai avut asa un noiembrie, îmi aminteste de un poem blagian de târzie maturitate, Vara de noiembrie. Imi fac timp sa ma plimb, sa ma impregnez de culorile oftate ale toamnei, desfacute într-atâtea nuante calde, facându-mi, în felul meu, provizii pentru iarna. Ca sa am ce sa-mi amintesc, sa însir în minte imagini doldora de frumusete. Si ascult muzica, hoinaresc pe youtube, si într-o seara m-am oprit la Leonard Cohen, pentru ca într-un clip, de la You got me singing, este o imagine cu Audrey Hepburn de o indicibila frumusete si gratie. Cum era si actrita.
Audrey este pe peronul unei gari, cu un catel în brate si o superba palarie creata cred ca de Givenchy, un inegalabil artist al modei, care a adorat-o, celebrând tipul ei special de feminitate prin creatii unice, ramase în istoria modei. Iar expresia fetei ei este de neuitat, ca si silueta de o extrema eleganta, gracila, care dispare, la un moment dat, învaluita într-un abur dens. Îmi plac lucrurile frumoase, care ma fac sa cânt, e o metofora, desigur, pentru o stare de bucurie. Si vreau ca bucuriile mele sa fie întregi, depline, sa le pot împartasi si altora. Cu gândul acesta am plecat, sâmbata, la Festivalul de jazz, pentru ca am vrut sa-l ascult si sa-l vad pe faimosul Al Di Meola. Ce s-a întîmplat nu stiu nici acum exact, stiu doar ca am asteptat aproape doua ore, si afara, în frig, dar si într-o sala înghetata, cu haina de blana pe mine. Am avut de vreo doua ori impulsul de a renunta, de a ma arunca într-un taxi ca sa ajung cât mai repede acasa, sa scap de senzatia de frig. S-a întâmplat însa sa ma văd cu niste cunoscuti apropiati si sa-mi petrec timpul acela urât, de asteptare neghioaba, vorbind cu ei.
Culmea, tot despre muzica. M-am revazut cu un amic arhitect, si am rememorat întâlnirile de la vestitul Club A, și cu un altul, pictor, am sporovait despre Metronom-ul lui Chiriac de la Europa libera, despre sloganurile Freedom si Make love, not war. Si m-am simtit din nou younger and free, dar nu atât de trista ca în noul hit Hello al lui Adele. Sau era un soi de tristete luminoasa, cu aroma de vanilie. Alte tristeti ale mele nu au însa deloc acest placut miros. Ba chiar sunt niste mâhniri grele, apasatoare, care-mi strica bucuria despre care va spuneam ca o vreau întreaga. Ca sa ma întorc la momentul atât de neplacut, de stânjenitor cu Al Di Meola, pus într-o situatie imposibila, inacceptabila, ca si noi, cei din public, de altfel, desi am avut apoi momente extraordinare ascultându-l, n-am cum sa trec peste incident si sa-l uit. Nu stiu cine este vinovatul vinovatilor, asa dupa cum nu cunosc ce se întâmpla în mod real cu situatiile post Theaterstock, aud doar de chestii cu tribunalul, de multe acuze.
Nu e treaba unui om cu profesia mea, de critic de teatru, de cronicar, sa ma ocup de lucruri dintre acestea. Sunt organe abilitate pentru asta, auditori, controale financiare, în fine, sunt si jurnalisti de investigatie (eu am o mare pretuire pentru cei veritabili si bine intentionati, profesionsti de clasa, care merita tot respectul, cum e Catalin Tolontan, de pilda), dar chiar vreau sa se clarifice odata situatiile de genul asta. Sa nu mai aud despre ce nu au facut bine si corect organizatorii, sa nu mai aud de scandaluri, mismasuri, complicitati oneroase, vreau, într-un cuvînt, sa nu-mi mai umbreasca, sa nu-mi mai strice nimeni bucuriile. Pentru ca asta e menirea artei, sa ne daruiasca un timp al bucuriei, al intensitatii trairii, al emotiilor pure.
Milena Jesenská, publicista. Nascuta la Praga, a trait si in Viena. Casatorita cu Ernst Pollak, un adept al ,,Miscarii noilor cai in dragoste”. A fost iubita mai multor barbati. Dintre acestia, Franz Kafka este cel care i-a… impus numele in neuitare. Volumul “Scrisori catre Milena” (Editura Univers, 2000) evoca povestea de dragoste Kafka-Milena. Scrisorile au fost vândute de pragmatica Milena, dupa moartea lui Kafka, editorului/prietenului scriitorului, Max Brod. Mircea Ivanescu, traducatorul si autorul notelor volumului a avut inspiratia de a include in volum si un eseu al Milenei, “Diavolul lânga vatra”, din care vom cita (Op. cit. pag. 268-271), eseu comentat cu mare caldura de catre Kafka (Ibidem, pag. 251-255). Eseul, publicat de Milena in 1923, dar si consideratiile kafkiene, ne-ar putea indreptati sa-i plasam pe cei doi in galeria pionierilor care au organizat funeralii casatoriei… Redam câteva pasaje din acest eseu…
Incipitul. “Adica, asa se incepe. Doi oameni, doua insecte marunte, insingurate, abandonate atâtor deznadejdi, tulburari si neputinte ale vietii, doua fiinte infinitezimale de pe globul acesta pamântesc (…), inchise in acelasi apartament, ar trebui, cât ai bate din palme, de la o clipa la alta, sa fie fericite, numai pentru ca sunt laolalta?”
Jaful emotional. “Mi se pare ca in clipa in care doi oameni se casatoresc, tocmai pentru ca se vor fericiti impreuna, ca in aceeasi clipa se jefuiesc reciproc si se exclud de la posibilitatea fericirii”.
Promisiuni iluzorii. “De ce oamenii, niciodata si iarasi niciodata, nu pot fi multumiti cu maretia reala, neinfrumusetata, si prefera sa aleaga minciuna dreasa? De ce isi promit unii altora ceva, un lucru pe care ei insisi nu-l vor atinge si implini, si nu numai ei, ci si lumea, natura, cerul, destinul, viata nu-l pot implini, si pe care niciodata si nicaieri nu a izbutit sa-l implineasca cineva?”
Imposibila cunoastere. “Dar cred ca este aproape exclus ca doua fiinte omenesti sa poata macar presimti, inaintea nuntii, cine sunt si cu cine se casatoreste fiecare dintre ele. Daca cineva ar cunoaste toate faptele, toate ideile, entuziasmele, convingerile, principiile credintei, marturisirile celeilalte fiinte, tot n-ar sti nimic despre ciorapii acestuia, despre ochii lui cârpiti de somn, despre modalitatile de a gâlgâi la fiecare spalat pe dinti in fiecare dimineata”.
Baricade pentru propriul EU. “Nu voi crede niciodata ca oamenii traiesc laolalta doar din motive de natura sexuala, erotica, pecuniara, sociala; oamenii traiesc laolalta pentru a avea un prieten. Pentru a avea pe cineva alaturi de care sa fie crutati de pedepse, razbunari, pareri proaste, acte de dreptate, constiinta incarcata. Sau credeti oare ca un camin ar fi altceva si ar urmari alte scopuri decât cele de a-i cruta pe oameni (…) in fata lumii si mai ales in fata oglinzii launtrice a propriului eu?”
Neglijarea… nimicurilor. “De ce nu-si fagaduiesc (sotii, n.n., I.F) sa-si acorde reciproc libertatea tacerii, libertatea singuratatii ori libertatea spatiului public? De ce nu-si fagaduiesc unii altora aceste nimicuri nesfârsite, dificile, care sunt realizabile si care sunt totusi totdeauna neglijate (…)?”
Adevaratul sens. “Daca o casatorie trebuie sa aiba un sens, ea trebuie sa se intemeieze pe o baza mai larga si mai reala decât nostalgia dupa fericire”.
Iata si o apreciere a lui Kafka: “Draga doamna Milena, am citit Diavolul. Este admirabil, in primul rând nu ca o lectie, nici macar ca o descoperire, ci ca o infatisare a unui om inimaginabil de curajos (Op. cit., pag. 252).
