29 martie 2024
CulturăIon Rotaru si George Calinescu

Ion Rotaru si George Calinescu

Se vor implini anul aceasta, in decembrie, 10 ani de când Ion Rotaru, critic si istoric literar, profesor la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, a fost condus, in cimitirul din Târdeni-Valea lui Ion, pe ultimul sau drum terestru. Zilele trecute am rasfoit un fel de jurnal in care am notat câteva impresii din cele câteva fascinante discutii pe care le-am avut amândoi. Vorbeam mai ales despre minunatul univers al satului in care ne nascusem amândoi. Avea un cult pentru radacini…
Intr-una dintre intâlniri, in primavara lui 2002, mi-a vorbit despre George Calinescu. S-a aflat George Calinescu in tabara compromisilor care au cochetat cu regimul communist? A fost deputat M.A.N., decorat cu Ordinul Muncii, avea o masina la scara, ca academician, a scris cronici care cântau in struna regimului…Nimic din toate astea nu nega Ion Rotaru. Asta nu-l impiedica sa spuna despre Calinescu faptul ca a fost, pentru noi, spiritul cel mai profund din prima jumatate a secolului al XX-lea. Am recitit recent capitolul pe care i l-a dedicat lui Calinescu in a sa „O istorie a literaturii române de la origini pâna in prezent” (S.C. TEMPUS DACOROMANIA COMTERA SRL, Bucuresti, 2006, pag. 672-686), unde am gasit sintetizate, mai ales in Addenda, multe dintre gândurile sale de atunci. Pentru el, Calinescu purta, in raport cu regimul comunist, „un soi de masca histrionica”, avea „o atitudine in doi peri, jucând tot timpul un fel de comedie grava, cu subintelesuri pentru cei care au urechi de auzit” (Op. cit., pag. 685). Au fost insa si momente când Calinescu a renuntat la aceasta masca. Mi-a povestit regretatul Ion Rotaru despre „sarbatorirea lui A.Toma, <>, la implinirea vârstei de 75 de ani”, in 1950, când a fost martorul manifestarii de la care n-au lipsit Sadoveanu, Zaharia Stancu, Tudor Vianu – din ce mi-a marturisit atunci – dar din „O istorie a literaturii…” observ ca au fost prezenti si Petru Groza, Sorin Toma, fiul sarbatoritului etc. Cei care au „cuvântat” l-au considerat pe A.Toma, la unison, „mostenitorul lui Eminescu”. Interventia lui Calinescu a fost devastatoare. „Un pârjol, domnule, un pârjol! A amutit sala. A fost devastator!”, imi spunea Ion Rotaru. Regasim si-n Addenda acest „pârjol”: „Sala simtea mizeria si vorbitorul cu atât mai mult simtea pulsul auditorului. Dintr-odata, lasând la o parte microfonul (…) se indrepta cu pasi repezi spre sarbatorit, care se afla in dreapta prezidiului, pe un fotoliu razleţ, si cu glas ascutit incepu aproape sa strige: „Nu-i adevarat ca dumneata esti continuatorul lui Eminescu! (…) Vor afla cei care vor veni dupa noi si se vor mira foarte vazând ca ne-am adunat astazi aici si am spus niste prostii! Posteritatea este cel mai exact critic si va da asupra operei d-tale o sentinta fara apel (…) Dumneata nu poti fi nicidecum continuatorul lui Eminescu. Te rog sa ma ierti, scumpe maestre, ti-am citit opera, dar in Istoria mea nu te-am trecut decât la bibliografie, aveam o sita (…) prea rara si…ai trecut prin ea. Din hlamida de purpura a poeziei eminesciene (gest de foarfeca cu degetele de la mâna dreapta spre nasul lui A. Toma) dumneata ti-ai taiat o redingota pe masura posibilitatilor d-tale”. (Op.cit., pag. 684).
Toate acestea, dar si multe altele, mi-au fost depanate, cu un farmec irezistibil, de Profesorul Ion Rotaru. Am regretat mereu ca nu am inregistrat marturisirile sale. Am ramas insa cu amintirea unui povestitor fascinant, onest, natural, care avea o memorie de-a dreptul impresionanta si o mare iscusinta de a-i valoriza pe oameni, de a judeca istoria nuantând in registrul unei tolerante care era doldora de uman, dar care nu uita niciodata ca este purtatoare si de bobârnac.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri