joi, 8 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 3133

Doi afaceristi din Onesti, condamnati pentru traficarea unor bengalezi

    Tribunalul Bacau a dat condamnarile in dosarul de trafic de persoane in care au fost trimisi in judecata doi afaceristi din Onesti, tata si fiu. Este a doua condamnare data de aceasta instanta, dupa ce, in 2014, Curtea de Apel a dispus rejudecarea dosarului.

    Pentru trafic de persoane in forma continuata, participatie improprie la fals in declaratii, facilitarea sederii ilegale pe teritoriul României a strainilor, Vivian Oancea trebuie sa execute o pedeapsa de 5 ani închisoare.

    Fiul sau, Michael Oancea, a fost condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendare. Instanta a admis si o parte din pretentiile celor cinci victime, in valoare totala de circa 70.000 euro. Inculpatii si DIICOT au drept de apel. Practic, Vivian Oancea a reusit, in rejudecare, sa-si reduca pedeapsa cu doi ani fata de prima condamnare data de Tribunal, in 2013 (7 ani de închisoare).

    Bengalezii, transformati in sclavi la o ferma de ciuperci

    Vivian Oancea a fost trimis in judecata in 2011, fiind acuzat ca a recrutat cinci persoane din Bangladesh, prin intermediul unei firme de recrutare, carora le-a promis locuri de munca bine platite, cazare si masa. Conform rechizitoriului, dupa intrarea in România, bengalezilor li s-au luat pasapoartele si li s-au cerut câteva mii de euro pentru obtinerea permiselor de munca.

    Strainii au fost transportati la Onesti si cazati într-un apartament proprietatea lui Vivian Oancea. Aproape doua luni, spun anchetatorii, au muncit ca sclavii la o ferma de ciuperci administrata de Vivian Oancea.

    In declaratiile date in fata procurorilor, oamenii au povestit ca lucrau câte 10-14 ore pe zi, uneori si noaptea, inclusiv sâmbata si duminica. Nu au primit niciun ban pentru munca lor, iar mâncare li se dadea cât sa nu moara, in conditiile in care, pentru a ajunge in România, unii au fost nevoiti sa-si vânda din proprietati.

    Inca trei candidati in hora pentru Primaria Bacau

      In cursa electorala pentru Primaria Bacau s-au mai inscris trei candidati, mai discreti, pe lânga cei opt mai vocali pe care vi i-am prezentat intr-o editie anterioara a Desteptarii. In rândurile urmatoare va prezentam scurte portrete ale celor trei. In acest fel, intentionam sa schitam o imagine asupra a ceea ce avem de ales. Decizia finala apartine fiecaruia dintre noi, mai ales dupa ce le vom studia si intentiile privind comunitatea. Prezentarea este in ordine alfabetica.

      candidati - marian damoc

      Marian Damoc are 28 de ani, este absolvent de Stiinte Politice si candideaza ca independent pentru primar si consilier local. A devenit cunoscut dupa ce a infiintat, impreuna cu un grup de tineri, Romanian Youth Movement for Democracy, asociatia care ii monitorizeza pe parlamentari si consilieri. Cel mai important proiect al RYMD a fost “Cetateni activi pentru Bacau”, care a obtinut, in martie, premiul “Administratia la lumina zilei” in cadrul Galei Premiilor Participarii Publice. “Candidez pentru ca imi doresc ca Bacaul sa devina un oras al tinerilor activi, implicati in comunitate si sprijiniti in dezvoltarea lor de autoritatile locale. Imi doresc un oras accesibil persoanelor cu dizabilitati, prietenos cu mediul, cu o latura culturala intens promovata si cu o administratie transparenta”, spune Damoc.

      candidati - marinel herciu

      Marinel Herciu este candidatul Partidului România Mare pentru functia de primar al Bacaului. Are 47 de ani, este familist convins si tatal a cinci copii. Este de profesie jurist si activeaza ca mediator. In curând va absolvi si teologia pastorala. Marian Herciu are experienta in campaniile electorale, cu accent pe candidatura la Camera Deputatilor.
      Intentiile sale ca viitor primar sunt multe. “Obiective sunt cu sacul, cum s-ar spune. Dar nu vreau sa promit nimic deocamdata, fiindca nu as vrea sa fie interpretate ca amagiri. As prefera sa existe confruntari electorale de bun simt intre candidati, pentru ca atunci ar iesi in evidenta proiecte cu adevarat viabile. Sunt adeptul unei campanii civilizate, fara atacuri la persoana si accept orice confruntare”, spune Marinel Herciu.

      candidati - emil melinte

      Emil Melinte este un alt candidat independent la Primaria Bacau. A inceput inca din luna februarie sa strânga semnaturile necesare pentru depunerea candidaturii, iar acum spune ca a depasit cele circa 2.000 de semnaturi necesare. Intr-o oarecare masura, isi va finanta campania cu bani personali, dar si din fonduri obtinute conform legii. Spune ca pâna acum a discutat cu peste 2.000 de cetateni pentru a-si contura o agenda cât mai exacta cu nevoile orasului, pe care insa le stie foarte bine si din experienta personala. Cât despre sansele sale, le estimeaza din lucrul direct cu electoratul, dar si printr-un sondaj de opinie pe Facebook. „Intentiile mele sunt sa sprijin clasa politica actuala in eforturile de a reprezenta electoratul. Acest lucru este necesar, deoarece, in opinia mea, politicienii sunt putin detasati de realitati si nu avansam ca si societate. Prioritatile sunt finalizarea proiectelor care treneaza”, spune Melinte.
      Candidatul are 45 de ani si este de profesie inginer electronist.

      Istoria Bacaului – Sub pamânt SRL

      Ati fost vreodata prin Cluj? Sau in Sibiu, in Brasov ori Alba Iulia? Cred ca da, multi dintre voi. Sunt sigur ca v-a placut ce-ati vazut pe-acolo, mai ales daca iubiti istoria, daca va incânta sa admirati vestigiile lasate de stramosii nostri, sa ascultati povestile adevarate despre oamenii de altadata de prin acele locuri. Ei bine, cladirile acelea nu doar ca fac buna vedere ochiului, dar sunt inca in picioare tocmai multumita grijii edililor.

      Si a proprietarilor, bineinteles, care, mai intâi de toate, s-au falit ca le detin. Si tot români se cheama ca sunt. La noi, prin târg, nu e prea e asa. Fiecare face cam ce vrea. Mai ales când e vorba de cladiri. Sau de terenuri. Evident, cu largul concurs al autoritatilor de tot felul, care mai mult mimeaza ca se supara daca incalci legea. Peste tot au aparut case, vile si alte constructii, fara a se tine seama de reguli. Pâna la urma, nu trebuie sa fii arhitect sau expert in asa ceva ca sa-ti dai seama ca toate s-au facut alandala. Istoria Bacaului e…sub pamânt. Sau nici acolo. In cel mai fericit caz, prin fototeca maestrului Mihai Ceuca (Respect!!!).

      Priviti in jur si veti vedea cum Casa „Alecsandri” mai mult nu e decât e (e multumita neobositului profesor Ioan Danila), fatada Teatrului „Bacovia” se tot renoveaza de 15 ani si mai mult, casa dramaturgului Ion Luca aproape ca nu mai seamana cu originalul din anii ’20 (si nici n-ar putea fi vizitata vreodata, fiind pe domeniu privat!!!). E zdrente si superba casa a inginerului Anania, veche de la inceputul secolului trecut, de aici dictând maresalul Ion Antonescu ordinele catre armata româna, in prima conflagratie mondiala.

      Ca sa nu mai spun de casele evreiesti absolut admirabile care au disparut sub buldozerele constructorilor de…vile, sedii de firme si mall-uri. Or de fabricile, unele vechi de peste un secol, (adevarate piese de muzeu care, in alte tari, sunt protejate de legile „patrimoniului”) care s-au topit, pur si simplu. Nu departe, peste granita, alte popoare si le-au conservat, dându-le chiar utilitate, lucru din care se scot milioane de euro, anual. La ei, nici sa le varuiesti nu ai voie, daramite sa le darâmi sau sa scoti macar o caramida din zid ca sa pui alta in loc. Acolo, si fatada apartamentului nu ai voie sa o colorezi dupa bunul plac, ai nevoie de aprobare, de la autoritati si de la…vecini. Altfel, mergi la beci in secunda urmatoare. Basca, mai ramâi si fara mostenirea de sute de ani. La ei, nu la noi. Din pacate.

      Superguvernul de care nu vorbeste nimeni

      Tambalaul politico-judiciar din ultimele zile ascunde intr-un nor de ceata câteva schelete pe care publicul nu le vede si nici nu se doreste sa le vada. Unul dintre acestea il constituie trimiterea spre promulgare, pe sest aproape, a legii privind supravegherea macro-prudentiala.

      Dupa gardul vopsit in culori tehnocrate se ascunde ditamai leopardul, legea instituind un comitet de noua persoane care vor avea drept de veto asupra tuturor masurilor Guvernului si Parlamentului.

      Cele noua persoane, dintre care cinci sunt de la Banca Nationala, nu vor avea nici o raspundere pentru deciziile luate, nici civila si nici penala. O macroimunitate refuzata membrilor Parlamentului dar acordata cu generozitate unor persoane numite si nu alese.

      Ceea ce este mai grav este lipsa totala de transparenta cu care va lucra acest Supraguvern: „recomandarile” nu trebuie publicate daca aducerea la cunostinta publica ar avea efecte asupra „stabilitatii financiare”. Iata ca, dupa ce anumite decizii politice legate de asa-zisa lupta impotriva terorismului sunt tinute secrete, ne lovim de o noua constructie legala care instituie secretomania ca regula.

      Mai mult, deciziile acestui organism pot opri nu numai decizii guvernamentale, dar si initiativele legislative ale Parlamentului si, in general, ale oricarei autoritati din tara asta. Dar nu numai atât, conform proiectului Legii 810/2015, Comitetul de noua persoane are dreptul sa trimita institutiilor „recomandari” care trebuie puse in practica. Adica, pe româneste, poate obliga Parlamentul nu doar sa nu adopte o lege ci si sa adopte un act normativ.

      Pentru ca, in conformitate cu art. 4, alin. 2, „destinatarii recomandarilor sau avertizarilor Comitetului trebuie sa adopte masurile corespunzatoare, inclusiv emiterea de reglementari, in vederea respectarii recomandarilor”. Pâna si Ceausescu, indreptatit conform Constitutiei sa emita decrete cu putere de lege, putea fi, teoretic, tras la raspundere de Marea Adunare Nationala.

      Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudentiala, in fapt, un adevarat Consiliu de regenta, nu raspunde,insa, in fata nimanui, având puteri absolute. Legea a fost trimisa pe 23 martie spre promulgare.

      Spectacole anulate la Festivalului International al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestri”

      Pe pagina de Facebook a Teatrului Municipal „Bacovia” a fost anuntata anularea a doua spectacole extraordinare din programul Festivalului International al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestri”.

      Este vorba de recitalurile „Suflet românesc” al lui Dan Puric, programat marti, 12 aprilie, de la ora 21.00, la sala Teatrului de Vara „Radu Beligan”, si „Terapia prin sex@gmail.com” de Pusa Darie, programat joi, 14 aprilie, de la ora 21.00, la Café du Théatre.

      In acelasi comunicat, organizatorii precizeaza: „contravaloarea biletelor va fi returnata in intregime la casa de bilete a Teatrului Municipal «Bacovia»”.

      Box: Bacaul rateaza Europenele de Tineret

      Bacaul a ratat gazduirea Campionatului European de Box pentru Tineret programat intre 17 si 23 mai. „Reunit marti seara, in Turcia, Comitetul Executiv al AIBA a decis ca Europenele sa aiba loc in Turcia. Am pierdut la limita, cu 8-7”, a declarat directorul SCM Bacau, Relu Auras.

      „Noi ne-am depus candidatura dupa ce Lituania isi declinase statutul de gazda. E dezamagitor ca am ratat aceasta sansa, dar avem multumirea ca nu s-a intâmplat din cauza noastra”, a precizat viceprimarul Radu Ababei. Dupa ratarea Europenelor, Bacaul se consoleaza cu organizarea Cupei României de Box pentru tineret din perioada 17-22 aprilie.

      „E o competitie importanta deoarece va decide configuratia lotului national pentru Europene”, a spus Relu Auras, care este si coordonatorul lotului de Tineret al României. Pentru organizarea Cupei României, Primaria Bacau a alocat suma de 9.000 lei.

      Cu SUV-ul la plimbare prin Parcul Cancicov

        Desi accesul autoturismelor este strict interzis in Parcul Cancicov din Bacau, un cetatean s-a plimbat, astazi, la amiaza, cu SUV-ul pe aleile acestuia.

        FOTO: Nicu Chiriac / Facebook

        Bacauan condamnat pe viata in Italia, adus in tara pentru executarea pedepsei

          Un cetățean român, Petrica Puiu, de 49 de ani, condamnat pe viață în Italia pentru omor și infracțiuni cu violență, a fost adus în țară, sub escortă, pentru executarea pedepsei.

          „La data de 11 aprilie, o escortă formată din polițiști ai Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Poliției Române au preluat din Italia un bărbat, de 49 de ani, din Bacău, condamnat la închisoare pe viață, pentru omor, tâlhărie, furt calificat, ultraj, distrugere, lovire și alte violențe”, informează un comunicat al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) remis marți AGERPRES.

          Autoritățile italiene au reținut că, împreună cu alte persoane, cel în cauză ar fi comis mai multe acte cu violență, furturi și tâlhării, pe teritoriul Italiei.

          De asemenea, pe 14 martie 2007, acesta ar fi agresat și ucis un bărbat, din Italia, în locuința căruia ar fi intrat fără drept, pentru a sustrage bunuri.

          „La data de 7 martie 2016, Curtea de Apel Bacău a informat Biroul Național Interpol București cu privire la faptul că autoritățile italiene au admis transferul din Italia în România, urmând ca persoana în cauză să execute pedeapsa pe teritoriul țării noastre”, se arată în comunicat.

          Bărbatul a fost preluat de o echipă din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

          Workshop „ICT for Sustainable Development” organizat în cadrul proiectului BLISS la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

            Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a găzduit, luni, 11 aprilie 2016, Workshop-ul intitulat „ICT for Sustainable Development. Supporting the United Nations Sustainable Development Goals”, în cadrul proiectului bilateral BLISS.

            Deschiderea evenimentului a avut loc în Aula Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău fiind coordonat de doamna prorector Prof. univ. dr. Elena Nechita și Prof. univ. dr. Mehdi Jazayeri, Università della Svizzera Italiana, Lugano, Switzerland.
            De asemenea, la acest workshop au participat profesori de la Universitatea din Lugano, reprezentanţi ai Microsoft Romania, ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, filiala Bacău, Companiei Adservio din Iaşi, Fundaţiei pentru Sprijin Comunitar din Bacău, precum şi companiile de IT&C din Bacău, cu care universitatea colaborează în mod constant, care au afirmat pe parcursul derulării evenimentului impactul și importanța ITC în diferite sectoare de activitate.

            Profesorul Mehdi Jazayeri a precizat că workshop-ul face parte din acest proiect ce se derulează încă din anul 2013 și că în această vară va fi finalizat. Mai mult decât atât, profesorul a mai ținut să amintească prietenia, deschiderea și buna colaborare pe care Universitatea din Lugano a creat-o și o menține cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

            În partea a doua, studenții de la programele de studii Informatică și Comunicare și relații publice au susținut un Debate – Pro și Contra Social media, coordonați de Conf. univ. dr. Cristina Cîrtiță-Buzoianu și Lector univ. dr. Cosmin Tomozei. Activitățile Workshop-ului s-au încheiat cu un Târg de cariere, la care au fost prezentate oferte de stagii de practică și/sau locuri de muncă ale companiilor Softescu SRL, ISSCO Bacău, SCC România, filiala Bacău, Aerostar SA Bacău, Tekro Service Bacău.

            Proiectul BLISS: Bacău and Lugano – Teaching Informatics for a Sustainable Society este finanţat printr-un grant din partea Elveţiei pentru Uniunea Europeană Extinsă.

            Bomba in atletism! Mirela Lavric, dopata!

            Conform cotidianului Pro Sport atleta legitimata la CSM Onesti ar fi fost depistata pozitiv cu Meldonium

            Lovitura extrem de grea pentru pentru sportul bacauan! Si, totodata, o adevarata bomba pentru atletismul românesc. Conform Pro Sport, atleta Mirela Lavric (CSM Onesti) a fost gasita dopata in urma unui control efectuat in luna martie, la Portland, in Statele Unite.

            Substanta incriminata? Meldonium, aceeasi care a fost utilizata si de Maria Sarapova si care a intrat pe lista substantelor interzise, incepând cu 1 ianuarie 2016.

            „Am auzit despre aceasta informatie, a venit un document la Federatie. Am si vorbit cu Mirela. Nu vreau sa fac mai multe comentarii”, a declarat pentru Pro Sport presedintele Federatiei Romne de Atletism, Sandu Ion.

            „Nu-mi vine sa cred, nu pot sa cred”, afost reactia presedintelui CSM Onesti, Ingrid Istrate, care a aflat vestea de la reporterii „Desteptarii”. „Ma surprinde teribil de mult. E o lovitura grea pentru clubul nostru. Refuz sa cred ca antrenoarea Mirelei, Viorica Pintilie nu a stiut ca aceasta substanta a fost interzisa la inceputul anului. Voi incerca sa vorbesc si cu Mirela pentru a aflat mai multe”, a adaugat Ingrid Istrate.

            Fosta campioana mondiala si europeana de Tineret, Mirela Lavric (25 de ani) era cotata cu sanse insemnate la Olimpiada de la Rio de Janeiro, mai ales ca, in martie, la Portland, ea cucerise bronzul mondial cu stafeta de 4X 400 metri a României.

            In aceste circumstante, Lavric iese din cursa pentru Rio, intrând in schimb intr-o perioada extrem de delicata a carierei sale. Este foarte posibil ca, pe lânga ratarea Olimpiadei de la Rio de catre Mirela Lavric, România sa piarda medalia de bronz pe care o cucerise in proba de stafeta 4×400 metri la Mondialele Indoor de la Portland.

            Pagina 1

              pagina1

              FIRD ”Valentin Silvestru” – a treia zi, mai putin spectaculos

              Fara sa fi fost lipsita de „efecte speciale”, a treia zi de Festival International al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” (FIRD), Bacau, 2016, a fost totusi, ne permitem sa constatam, cea mai lipsita de „spectaculos” de pâna acum. Inceputa foarte frumos si convingator prin spectacolul lectura „Clara si Robert. Hârtie cu portative” – piesa de Violeta Savu, finalista la Sectiunea Monodrama -, in interpretarea actritei Eliza Noemi Judeu, a treia zi FIRD s-a dovedit a fi sub asteptari in ceea ce priveste recitalurile dramatice participante la concurs.

              Nu fara emotie ne-a lasat Mihai Dontu (Teatrul „Mihai Eminescu” din Botosani) cu interpretarea piesei „Balerinul turbat” (Denis Panfilov, regia Victoria Bucun si Mihai Dontu), un spectacol esuat insa, prin – aparent!- uitarea textului, fapt care ar si fi redus reprezentatia la mult sub cele 70 de minute anuntate. Chiar si asa actorul s-a salvat frumos si armonios, publicul primind bine, cu ingaduinta, povestea balerinului de 50 de ani ramas doar cu visul interpretarii Marelui Rol.

              Sala Studio a devenit apoi, pentru cel de-al doilea recital in concurs al serii, „malul marii” pentru actrita Mihaela Serban (Godot Cafe – Teatru). Nu si pentru public insa, multi spectatori sanctionând jocul – de teatru si dans – al actritei, parasind, dupa zece minute, sala. Mihaela Serban a „ratat”, credem noi, din start – dictie defectuoasa, o mimica a fetei exagerata si usoara lipsa de gratie in dans – prin spectacolul „Sub geana marii” (dupa A. P. Cehov), sansa vreunui premiu. Au existat, totusi, spectatori care au declarat ca „nu stim ce, dar ceva ne-a facut sa asteptam finalul piesei”.

              Seara s-a incheiat, in Sala Mare a Teatrului Municipal Bacovia (organizator FIRD alaturi de Primaria Municipiului Bacau), cu recitalul in concurs al actritei Lamia Beligan (Teatrul Excelsior), o incercare – mult, mult sub asteptari, marturisim – omagiu Vivien Leigh. Spectacolul „Vivien Leigh – Ultima conferinta de presa” (dupa Marcy Lafferty, regia Liana Ceterchi) a fost neconvingator pornind de la durata (mult peste cele 60 de minute anuntate), scenografie, regie si interpretare (aprecieri de dupa spectacol: „plictisitor”, „de moda veche”, „mult prea multe clisee”). Mare parte a publicului – sala a fost plina – s-a ridicat insa si, mai mult sau mai putin convins, a aplaudat minute in sir.

              „Pot spune, chiar daca suna bizar, ca sunt pacienti pe care, pur si simplu, i-am adoptat”

              Simona Elena Radu din Bacau este medic specialist neurologie – de gasit la cabinetul din incinta GTL Medical Clinic Bacau – si, la 33 de ani ai sai, „parinte adoptiv” pentru numerosi pacienti.

              -Cum adica „parinte adoptiv” pentru pacienti?
              -Neurologia este pentru mine o dragoste inceputa in liceu atunci când, in clasa a XI-a, ni s-a predat la anatomie, capitolul „Sistemul nervos”. Am fost atât de fascinata de materie incât, multumita si doamnei profesor Mita Popa – am absolvit Colegiul National „Gh. Vranceanu” Bacau – am inceput sa o aprofundez. A urmat apoi „partea clinica”, in timpul facultatii si, inevitabil, intrarea in contact cu oamenii. Pacientii cu afectiuni neurologice s-au mulat cel mai bine sufletului meu si intr-un fel, i-am adoptat, reusind multora dintre ei sa le redau increderea in sine, sa-i fac sa inteleaga prin ce trec si cum sa-si accepte bolile astfel incât, cu zâmbet pe chip si incredere, sa-si poata continua viata mereu ca pe un nou inceput.

              -Spune-ne despre traseul tau. Esti de putin timp in sistemul medical si… ai ales Bacaul…
              -Da, am ales Bacaul – m-am intors, de fapt, acasa – pentru ca aici este familia mea, iar când spun asta, ma refer inclusiv la pacienti. Am absolvit Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” si, fiind olimpica nationala la biologie, am fost admisa fara examen la Cluj, la Universitatea de medicina si farmacie „Iuliu Hatieganu”. Anii al cincilea si al saselea m-am transferat la Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti. Am inceput Rezidentiatul in Bucuresti, pe neurologie, la Spitalul Elias, sub indrumarea doamnei conferentiar Cristina Panea, un om extraordinar care si-a pus profund amprenta asupra evolutiei mele. Anul trecut (2015, n.r.), practic mi-am dat examenul de specialitate si am decis sa ma intorc in Bacau in primul rând pentru familie si, totodata, pentru ca am simtit ca aici pot face din punct de vedere medical, mai mult pentru pacienti. In prezent, fac garzi la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau si profesez ca medic specialist neurolog la cabinetul din cadrul clinicii GTL, din februarie 2016.

              -Ai dat Clujul si Bucurestiul, totusi, pentru Bacau…
              -Da. Medicina poti face oriunde. Dupa iuresul in care m-am aflat in Bucuresti, fiind nevoita sa vad foarte multi pacienti odata, mi-am dat seama ca aceasta era, practic, in detrimentul celor din urma. Eu tratez pacienti cronici, ei au nevoie de atentie sporita, de consiliere etc. Am o profesie unde omul, la mine, vine foarte trist si de unde trebuie sa plece cu zâmbetul pe buze. Trebuie sa ma conectez cu pacientul, sa-i aflu povestea si, impreuna cu el, sa cautam drumul potrivit pentru tratament. Cred ca ai rezultate mai bune, din aceasta perspectiva, intr-un oras mai mic. Chiar si asa, trebuie sa spun ca, desi sunt neurologi multi, e nevoie inca de si mai multi, pentru ca, din pacate, numarul pacientilor este si el in continua crestere. Apar noi si noi cazuri in permanenta. Suntem noi, oamenii, sedentari, extrem de stresati, needucati din punct de vedere medical si de aceea apar tot mai multe cazuri de imbolnavire. Da, este nevoie de neurologi!

              -Care este relatia medic-pacient? Cum se construieste ea? Ai pacienti „preferati”?
              -Se spune ca pentru fiecare om exista un medic. Este adevarat. Nu poti, uman vorbind, stabili aceeasi relatie cu toti cei din jur. Se creeaza si intre medic si pacient, la fel ca-n viata de zi cu zi, legaturi speciale. Evident ca, din punct de vedere medical, ii tratezi pe toti la fel, dar, omeneste, e firesc sa dezvolti legaturi mai speciale cu unii. Si asta este un motiv pentru care numarul medicilor ar trebui incurajat sa creasca. Eu, de exemplu, ma simt mai legata de oamenii mai simpli. Cu ei pot vorbi, sunt foarte deschisi, colaboreaza, comunicam. Pot spune ca frecvent trec de relatia medic-pacient. Asta pentru ca, ti-am spus, in neurologie este vorba ceva mai mult decât de o prescriptie medicala.

              -Adica, medicamentele nu-s suficiente?
              -O reteta nu te face bine! Asta pentru ca nu lipsa unui medicament te-a imbolnavit ci, un mod de viata. Daca nu ajungi sa intelegi ca e nevoie de schimbarea modului de viata, medicamentul te ajuta doar 50%. Uite, vin la mine pacienti cu dureri de cap. Stând de vorba cu ei, incercând sa-i fac sa-si spuna povestea, descoperim impreuna frecvent ca, in spatele acelei dureri, exista niste cauze psihologice. Certuri in familie, violenta, esecuri in plan profesional etc. Eu trebuie sa stiu despre astfel de povesti, pentru ca, fascinant, nu?, de multe ori am descoperit, impreuna cu pacientul, consilierea face mai mult decât medicatia.

              -Spune-ne o poveste…
              -Uite, am un caz de care m-am atasat foarte mult. O tânara a venit la mine acuzând dureri de cap de mai bine de o luna. Incet, am aflat ca pacienta, mama mai multor copii, traia intr-un climat psiho-afectiv tensionat, cu numeroase stari conflictuale care i-au declansat si agravat simptomatologia, majoritatea problemelor fiind declansate de lipsa suportului material. A plecat de la mine cu un tratament, dar mai important decât atât este ca ea a reusit sa se deschida, sa comunice, sa-si spuna povestea, sa vorbeasca cu cineva despre ceea ce i s-a intâmplat. Am decis sa o ajut si ca de la mama la mama, lansând un apel pe reteaua de socializare, de colecta de hainute si jucarii pentru copii. E minunat ca am descoperit o multime de bacauani dornici sa o ajute si e minunat ca, fara ca macar sa o cunoasca pe pacienta mea, cei care au ajutat-o cu hainute si jucarii ma intreaba mereu de evolutia ei medicala si familiala. Pe ea a ajutat-o, de asemenea, toata aceasta deschidere din partea comunitatii si, pe acest fond, de doua saptamâni nu mai are nevoie de medicatie, pentru ca nu mai are dureri de cap. E un caz pe sufletul meu. Am gasit reactie foarte buna din partea unor oameni pe care nu-i cunosteam si care se bucura impreuna cu mine si cu pacienta mea de vindecarea celei din urma, chiar daca nu o cunosc…

              -Ce face Simona in afara cabinetului medical?
              -Ca la scoala: in afara cabinetului medical, Simona incearca sa faca un pic de bine. Citesc, ascult rock’n’roll si incerc sa-mi strâng in jur oameni frumosi, pentru ca in ciuda aparentelor, ei sunt multi. Ne bucuram impreuna unii de altii si de lucrurile simple.

              -Zi-mi cel mai simplu lucru de care te bucuri cel mai mult!
              -Cel mai simplu lucru de care ma bucur cel mai mult… Zâmbetul copilului meu si Dumnezeu.

              Facturi umflate la bacauanii plecati sa munceasca in strainatate

                – facturi nejustificate la doua apartamente nelocuite – asociatia refuza dialogul civilizat, invocând lipsa documentelor

                O bacauanca plecata de câtiva ani in Italia, dar intoarsa cu treburi acasa, a avut surpriza sa constate ca plateste (in lipsa) mai mult la asociatie decât se factureaza la un apartament in care locuieste o singura persoana. Femeia a realizat acest lucru analizând fisa de calcul lunar afisata la avizier de reprezentantii Asociatiei de proprietari nr. 72. Vasilica Rusu are domiciliul pe strada Constructorului, iar in blocul nr. 1, familia acesteia detine doua apartamente. Unul debransat, scos la vânzare, iar cel de-al doilea, renovat si cu centrala proprie de apartament. In ambele cazuri, nu se justifica consum de agent termic.

                „Eu si fratele meu suntem plecati de câtiva ani si ar trebui sa fim zero persoane, asa cum se procedeaza si in alte asociatii, acolo unde proprietarii sunt plecati in strainatate. Inteleg ca trebuie sa platim cheltuielile pe cota indiviza, insa, aceste costuri ar trebui sa fie minime si nicidecum sa ajunga la 150 de lei pe luna. Când am vazut tabelul la intretinere, mi s-a parut exagerat. La un apartament aveam de plata 143 de lei pe luna ianuarie si la cealalta locuinta erau repartizati 135 de lei. Intr-o locuinta de la parter, unde este o singura persoana, factura era de 80 de lei. M-am dus la asociatia de proprietari nr. 72, insa, administratora a refuzat sa-mi puna la dispozitie tabele si sa-mi justifice costurile, motivând ca arhiva se afla la cenzor, pentru verificari”, declara Vasilica Rusu, proprietar.

                Refuzul administratorei de la Asociatie de proprietari nr. 72, a determinat-o pe Vasilica Rusu sa creada ca in toata aceasta poveste a fost o victima si a incercat sa-si caute dreptatea la alte institutii abilitate. A fost la Thermoenergy Group SA Bacau unde a cerut lamuriri cu privire la calculul caldurii, a declarat din nou ca este debransata de la sistemul centralizat si a solicitat echipa pentru reinventarierea tevilor pentru ca in cele doua apartamente exista doar câte o singura teava subtire care nu justifica consumul calculat de asociatie. Simtindu-se furata la factura, Vasilica Rusu a facut sesizari scrise la Politie, Primaria Bacau, Thermoenergy si chiar Parchetul de pe lânga Judecatoria Bacau.

                „M-am dus din nou la asociatie si am cerut sa-mi fie recalculat consumul din anul 2012, insa, administratora mi-a zis ca nu face ce vreau eu, când vreau eu. Am vrut sa iau legatura cu cenzorul ca sa lamuresc situatia cât mai repede pentru ca eram presata de timp, având bilet de avion spre Italia. M-am lovit de un nou refuz. Mi-a intors spatele, m-a ignorant si m-a pacalit ca seara se face sedinta si ca se va discuta problema mea. In realitate, era vorba despre prima convocare pentru Adunarea Generala, care, dealtfel nu s-a tinut, din lipsa de cvorum. Sunt hotarâta sa merg mai departe si sa-mi recuperez banii”, declara Vasilica Rusu.

                La insistentele femeii, am insotit-o la sediul asociatiei ca sa lamurim lucrurile. Descrierile facute de Vasilica Rusu cu privire la atitudinea administratorei au fost confirmate la fata locului. Mai mult, persoana vizata ne-a amenintat cu instanta pentru ca am incercat sa obtinem informatii clare cu privire la situatia prezentata. Spatele intors al administratorei si lipsa de raspuns a acesteia ne-a determinat sa parasim sediul asociatiei. Câteva zile mai târziu, Vasilica Rusu a declarat ca reprezentantii asociatiei i-au promis ca vor recalcula consumurile la cele doua apartamente, insa, doar pentru perioada noiembrie 2015 – martie 2016, si nu din anul 2012, cât a cerut initial proprietara.

                Un cadou facut de moinesteni lui Nicolae Ceausescu a fost scos la licitatie

                  Licitatia pentru Placheta de lemn „20 de ani lumina” porneste de la 120 de euro

                  Placheta de lemn oferita cadou de Comitetul Orasenesc Moinesti al Partidului Comunist Român cuplului Ceausescu la aniversarea a 20 de ani de când se afla la conducere Nicolae Ceausescu a fost scoasa la licitatie.

                  Placheta, care este însotita de un certificat emis de Regia Autonoma Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat si care masoara 31,5 pe 46 cm, va fi vânduta pe 19 aprilie la o licitatie organizata de Artmark la Palatul Cesianu-Racovita, din Bucuresti, pentru un pret care pleaca de la 120 de euro.

                  Licitatia, intitulata „Epoca de aur”, care are in catalog 153 de obiecte, invită publicul sa-si aminteasca de gustul primului Ci-Co, de mândria primului costum de Soim al Patriei, de prima zi în care cei mai in vârsta au purtat uniforma scolară, de aventurile din filmul „Haiducii lui Saptecai”, de independenta data de primul pachet de tigari Tractor, de visul unui loz în plic câstigător sau chiar de încurajatorul Iliuta Pronosport.

                  Este o licitatie care îsi propune sa redea o imagine realista a vietii cotidiene a poporului, în paralel cu cea a cuplului Nicolae si Elena Ceausescu, pentru ca unele dintre lucrurile scoase la licitatie sunt obiecte personale, cadouri diplomatice, trofee de vânatoare sau fotografii care invita publicul chiar în intimitatea cuplului dictatorial.

                  Pe Bicaz nici urma de asfalt, dar mai apare un semafor

                    Din ciclul drumurile noastre sunt toate proaste, va prezentam strada Bicaz. Pe aici se circula ca in fostul poligon. Masinile fac slalom printre guri de canalizare, gropi si denivelari. Cât este de lunga strada, nu este nici o portiune neteda, asta desi e intens circulata. Si nici n-a avut parte de vreo modernizare completa in ultimii ani, ci doar de plombari.

                    Asa s-a intâmplat si in acest an. Acum câteva zile a fost asfaltata la punga, dar doar atât. Petice de asfalt au aparut pe ici pe colo, fara prea mai schimbari. „Traficul este intens, iar calitatea proasta a drumului se vede clar”, ne spune o soferita care venea din cartierul Tache. Aceasta spune ca drumurile din cartier sunt bune, comparativ cu aceasta strada care face legatura cu restul orasului. „Cred ca ar merita o nivelare, asta e clar si gropile trebuie astupate”, au fost de acord Vlad si Alexandru Dascalu. Nu sunt probleme doar cu traficul, ci si cu altele, de la parcari pâna la mizerie, dupa cum ne-au spus si alti bacauani nemultumiti.

                    Dupa cum arata lista de investitii din acest an, Primaria Bacau nu are nici o intentie sa faca reabilitarea sau modernizarea acestei strazi. Singura mentiune care se face vizavi de Bicaz este introducerea semaforizarii temporizate la intersectia cu strada Chimiei. Aceasta pentru ca in zona au avut loc numeroase accidente in care au fost implicati copii, pe Bicaz fiind mai multe unitati de invatamânt. Asadar, nici pomeneala de asfalt.

                    De altfel, o mare parte din bugetul care are legatura cu strazile se va duce in acest an pe instalarea unor semafoare, ca si cum nu ar fi destule si foarte prost coordonate si realizarea unor sensuri giratorii noi. Semafoare vor aparea pe Milcov, lânga sediul pompierilor, la intersectia dintre strazile G. Bacovia si Banca Nationala iar semafoare la buton, de trecere de pietoni, vor aparea la Luceafarul, la Consiliul Judetean, pe Calea Republicii 141 si 202 bis, altul in zona Auchan, la intersectia Bicaz si Chimiei, iar sensurile giratorii se vor amenaja la intersectia Calea Romanului cu Bd. Unirii si Arcadie Septlici cu Calea Moinesti.

                    Cum fac altii plombare
                    Primaria Bacau are in derulare un contract cu firma Bloc Bac, de asfaltare la rece, adica la punga. La cerere, in limita a circa 200 mii lei, societatea face peticiri acolo unde ii indica reprezentantii municipalitatii. Asfaltarea la rece este folosita in special acolo unde asfaltul s-a degradat din cauza intemperiilor sau procesului de inghet-dezghet. Firmele care il comercializeaza spun insa ca ar avea trei ani garantie, daca se respecta indicatiile tehnice. Astfel de asfaltari sunt putine la numar in alte orase, daca analizam informatiile de pe site-urile ziarelor locale. In Iasi, de exemplu, societatea care face plombari, apartinând primariei, alege, pentru o mai buna durata de viata, in special asfaltari clasice. „Noi folosim aceasta solutie doar in sezonul rece si la gropi de adâncimi mai mari. Este pentru noi o solutie de compromis, de maximum trei luni, pentru ca nu necesita nici un proces laborios”, a declarat pentru cotidianul Desteptarea, directorul Citadin Iasi, societatea de intretinere si reparatie a drumurilor din Iasi, Ovidiu Ionescu.

                    Fotbal/ Liga a II-a: Singuri impotriva tuturor

                    Sport Club Bacau a invins Rapidul, preluându-i si motto-ul

                    Bani, sustinere, stadion

                    Uitata de autoritati, ignorata de sponsori, tinuta la distanta de suporteri. Asa se prezinta Sport Club Bacau, una dintre cele mai frumoase echipe din Seria I a ligii secunde. Daca nu cumva, chiar cea mai frumoasa. Jocul placut si eficient al bacauanilor a cules, vineri, noi aprecieri din partea comentatorilor si specialistilor. Si, cel mai important, a facut inca o victima: una ilustra, Rapid Bucuresti. Sport Club s-a impus cu 2-1 in Giulesti, reconfirmând calitatile si anulând defectele puse in practica in precedentul joc contra liderei, incheiat cu un neverosimil 1-5 la finalul lui martie. Elevii lui Cristi Popovici au luat cele trei puncte giulestenilor, preluându-le, totodata, si motto-ul: singuri impotriva tuturor. S-ar lepada cu mare placere de el, dar, in conditiile in care se afla (fara bani, fara sustinere si fara stadion), asta e tot ce le-a mai ramas: sa lupte. Singuri. Singuri impotriva tuturor.

                    „Si noi suntem bacauani”

                    Fotbalistilor bacauani nu le vine usor sa vorbeasca despre situatia lor. Aproape ca le e rusine, desi rusine ar trebui sa le fie oficialitatilor. Unul are nunta, altul copil si toti, dar absolut toti, datorii. Ultimii bani primiti de la club i-au vazut in iarna; stiti ce repede se topesc 500 de lei? „E greu sa ne antrenam si sa jucam in aceste conditii, dar tragem si noi cât putem in speranta ca, la un moment dat, ceva se va echimba. In bine, vreau sa zic”, spune capitanul Ioan Adascalitei. „Cel mai tare ma supara ca, pentru marea majoritate este ca si cum n-am exista. Ma gândesc ca oficialitatile nici nu stiu de noi. Si totusi, cei mai multi din echipa suntem bacauani. Si jucam pentru Bacau”, marturiseste golgheterul Sport Clubului, Catalin Vraciu, care gaseste, totusi, puterea unui zâmbet: „Recent am citit o maxima care mi-a placut foarte mult. Zicea ca oamenii isi sacrifica sanatatea pentru a face bani, dupa care isi cheltuiesc toti banii pentru a-si recupera sanatatea. Eu degeaba alerg dupa bani, ca oricum vad ca nu pot da de ei. Asa ca, trebuie sa am grija sa nu ma accidentez pentru ca, dupa aia, nu as avea bani pentru a ma ingriji”.

                    „Barem sa terminam campionatul”

                    SC Bacau are un vestiar cuminte. Poate prea cuminte. Baietii nu au facut nici greva, nici scandal si nici nu au iesit pe teren cu intârziere sau cu brasarde albe, in semn de protest: „La ce ne-ar folos?”. Singura lor modalitate de protest este sa câstige cât mai multe meciuri: „In felul acesta, poate ajung sa ne bage si pe noi in seama autoritatile”. Calculele spun ca daca va câstiga urmatoarele doua meciuri de acasa („din pacate, sa joci pe Letea numai acasa nu se poate numi, de aia grosul punctelor le luam din deplasare, unde dam de terenuri bune”), asadar, cu sase puncte in urmatoarele doua runde, Sport Club ar intra in cartile promovarii. „Cum sa ne facem calcule pentru promovare când noi nu stim daca vom avea bani pentru a achita baremurile de arbitraj la meciurile de acasa? Pentru mine, cea mai mare preocupare este sa putem termina campionatul”, puncteaza antrenorul bacauanilor, Cristi Popovici.

                    Ce vremuri, nu?

                    Si daca ar promova, unde ar putea juca Sport Clubul? Pe „Municipal”, in niciun caz; acolo e balastiera, vorba lui Gioni Andries, fotbalistul cu cele mai multe prezente in A sub tricoul Bacaului. Poate la Vaslui sau la Piatra Neamt…”Lipsa unui stadion aflat in conditii rezonabile ne afecteaza si relatia cu sponsorii. Cu totul alt sprijin am putea primi daca am avea la dispozitie un «Municipal» aflat la standardele lui 2016″, a dezvaluit presedintele Cristi Ciocoiu. Din nefericire, relatia Primariei Bacau cu „Municipalul” este aceeasi pe care o are si cu echipa de fotbal a Bacaului: dezinteres total. Bine, bine, vor veni niste firimituri pe Legea 350, pentru ca ne aflam in campanie electorala. Si pentru a aminti ca „Primaria Bacau iubeste sportul bacauan”, ca tot o ardem in sloganuri. Si totusi, in urma cu doar doi- trei ani, pe când era sub aripa PNL-istilor din Consiliul Local, echipa aceasta beneficia de finantari de ordinul milioanelor de euro. Iar la meciurile de acasa, alaturi de „marele sef” Romeo Stavarache se inghesuia „toata floarea cea vestita”: de la Bârzu la Ababei, de la Lupu la Luchian, de la Ciubotaru la Nechita. Ce vremuri, nu? Doar fotbal n-aveam, dar cui ii pasa?

                    Golul lui Mihai Rugiubei

                    Acum, avem si fotbal. Si inca unul de buna calitate. Lectia de pe Giulesti e inca proaspata in minte. Cu rezultatul de 2-1 ca bonus. Iar ca sa cautam o alta victorie a Bacaului pe terenul Rapidului ar trebui sa scormonim adânc in maruntaiele statisticii. Chiar asa! Stiti ca precedenta victorie data din octombrie 1971? Adica acum 45 de ani! Atunci, Dinamo Bacau (viitorul Sport Club si FCM) se impunea cu 2-1, Mihai Rugiubei marcând un gol de cineteca (exista filmarea) in poarta lui Rica Raducanu. Iar Rapidul tocmai eliminase pe Napoli din Cupa Uefa. Un Napoli la care jucau, printre altii, Dino Zoff (viitor campion al lumii cu Italia) si Jose Altafini (fost campion mondial cu Brazilia). Asta o scriem asa, ca sa ne amintim cu totii ca la Bacau fotbalul nu s-a nascut din ordinul lui Stavarache. Ce-i drept, in anul de gratie 2016, fotbalul bacauan de-abia isi duce zilele. Unii vor ridica din umeri: si cui ii pasa? Spuneti-le astea lui Dembrovschi si Gioni Andries. Spuneti-le parintilor care si-au dat pustii la fotbal la Sport Club, Aerostar, FC Bacau, Sporting sau Viitorul si care spera ca, intr-o buna zi, copii lor vor juca in A cu echipa Bacaului. Daca privim lucrurile din aceasta perspectiva, poate ca nu suntem chiar atât de singuri. Ce-i drept, trebuie sa luptam din greu. Impotriva tuturor.

                    AVANCRONICA MUZICALA: ATANASIU SI ”LINISTEA DINTRE SUNETE”

                    Dan Atanasiu este invitat la sarbatorirea de 60 de ani a Filarmonicii cu un recital si un concert. Bun prieten al Bacaului, unde a concertat în fiecare stagiune pâna în anii ’90. Desi se dedica în special carierei pedagogice, Dan Atanasiu a desfasurat o bogata cariera artistica, sustinând concerte si recitaluri aproape în toate tarile din Europa, în America de Nord, China si Maroc.

                    S-a nascut în Timisoara si a început studiul pianului la vârsta de cinci ani. La vârsta de zece ani a debutat ca solist cu Orchestra Simfonica din Galati. Imediat dupa absolvirea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucuresti a devenit solist concertist la Filarmonica „George Enescu” – Bucuresti, pozitie pe care a ocupat-o pâna la plecarea în Canada, în anul 1993. Este detinatorul a numeroase premii la importante competitii internationale: „Marguerite Long” – Paris, „Frédéric Chopin” – Varsovia, „Paloma O’Shea” – Santander (Spania), „Dino Ciani” – Milano, Montreal (Canada) si Bordeaux (Franta).

                    Datorita nivelului artistic impresionant al aparitiilor sale a fost invitat la festivaluri importante, precum Salzburg, Berlin, „Frédéric Chopin” – Varsovia si Marrianske Larne (Cehia), „George Enescu” – Bucuresti, Bordeaux, Menorca si Santander (Spania).

                    Programul pe care muzicianul l-a ales pentru marti seara aniversara cuprinde lucrari ce se potrivesc foarte bine temperamentului si sensibilitații sale artistice.

                    Compuse în anul 1879, cele 2 Rapsodii de Johannes Brahms, în si si sol minor, au o conceptie riguroasa, cea de a doua fiind recunoscuta datorita caracterului sau eroic. Între ultimele piese pentru pian solo compuse de Brahms se numara si 3 Intermezzi op.117, lucrari nostalgice si nobile.

                    Debussy scria ca muzica este linistea dintre sunetele muzicale. Caietul II al Preludiilor sale a fost realizat între 1910 si 1912, Suita de 12 preludii incluzând celebrele: Feuilles mortes, la puerta del Vino, La terrasse des audiences du clair de lune, Ondine, Can ope, Feux d artifices.

                    OZANA KALMUSKI ZAREA

                    A aparut Revista ATENEU, editia lunii martie

                    Un interviu fabulos cu un actor fabulos semneaza Rodica Lazarescu in Revista Ateneu, editia din luna martie: “Un actor nu trebuie sa faca roluri, ci sa reconstituie destine” este titlul, iar interlocutorul nimeni altul decât actorul Dorel Visan. Doua pagini de festin cultural cu un om care a marcat teatrul si cinematografia din ultimii 50 de ani. Interviul este singura modalitate de a te apropia de sufletul unui om, pare a fi motto-ul scriitoarei si ziaristei Rodica Lazarescu, ilustrat cu brio si in inteviurile publicate in cartea “La ora confesiunilor”, aparuta la Focsani, in 2015.

                    Intrebari si raspunsuri deopotriva, care scriu impreuna o istorie vie a literaturii, teatrului si cinemtografiei românesti, din ultimii 50 de ani. “O opera de arta are succes numai daca are legatura cu viata”, “Nu se poate shimba nimic daca nu tii cont de ce au facut cei dinaintea ta…”, “Un fapt de cultura, daca nu emotioneaza si daca nu are dialog cu stramosii, nu e nimic”, “Actorul nu trebuie sa fie modern, actorul trebuie sa fie universal” sunt doar câteva subtitluri – idei ale interviului din pag.12-13.

                    Un alt titlu atrage atentia in pg. 19: ”România risca sa-si piarda identitatea culturala daca renunta la ceea ce detine deja”, fiind esenta unui scurt interviu cu Virgil-Stefan Nitulescu, director general al Muzeului National al Taranului Român, semnat de conf. univ.dr. Ioan Danila, in care subiectul este Casa Alecsandri din Bacau si destinul ei tragic.

                    La perna cu ace, de la pag.16, Vasile Spiridon prezinta cartea lui Adrian Alui Gheorghe, “Laika” (Editura “Cartea Româneasca” 2014), un roman al carui subiect nu este o noutate, viata din sanatoriile de boli mintale din perioada comunista, aici fiind vorba de cel de la Glod, de lânga Bucuresti. Profesorul Liviu Chiscop aduce in prim plan o carte care, nu numai prin titlu, poate surprinde: “Sfânta tinerete legionara – Activismul fascist in România interbelica”, autorul fiind Roland Clark, profesor de istorie moderna europeana la o universitate americana, tradusa de Marius-Adrian Hazaparu, Editura Polirom Iasi. Cronici teatrale (“Deturnarea unei comedii” – Carmen Mihalache, “Un barbat si oriscâte femei…” – Val Manescu), poezie, reviste, mondo muzica, cu Liviu Danceanu, despre vii si despre morti la rubrica varia, doua eseuri semnate de prof. Constantin Calin.

                    Am lasat la urma polemica amicala dintre Marius Manta si Dan Persa, colegi de redactie, pe marginea recentului volum semnat de cel de-al doilea: “Si eu am scufundat Atlantida”, deoarece poate fi cap de lista in preferintele cititorului.
                    Revista ATENEU se gaseste in toate punctele de difuzare ale societatii DESTEPTAREA.