O singura realitate, doua lumi legate la ochi

Reportaj

7 aprilie 2016

Am batut discret la usa de dupa care se auzeau râsete, aplauze si niste incurajari. Nu mi s-a raspuns, desi stiam ca vizita mea este anuntata, asa ca am apasat usor clanta si incet, pentru a nu deranja, am deschis usa, am intrat si m-am asezat. Noua copii luminosi de vârste apropiate, incurajau batând din palme si strigându-i numele, pe cel de-al zecelea coleg al lor care tocmai pornise intr-o cursa de parcurgere pe burta a unui ”traseu” destul de dificil, amenajat din cinci-sase trepte fara balustrada si mese de lucru.

Incununata de succes, intoarcerea ”la baza” a micului explorator a fost urmata de incercarea de a descoperi acelasi traseu de catre urmatorul si tot asa, pâna când toti cei zece copii au trecut prin aceleasi incercari. Lumina pe chipul lor a devenit de-a dreptul stralucitoare, iar vocile s-au incarcat de entuziasm printr-un ”Uraaaaa!” rostit la unison, odata cu anuntul facut de coordonatorul de echipa, la finele probei:

”Ati câstigat cinci cheite pentru proba asta! Bravo, Noroceii, supeeeer!”. Copiii traverseaza, apoi, cu precizie, independent, clasa, urmând-o pe doamna-coordonator, pentru a extrage dintr-un cosulet biletelul care anunta proba urmatoare. Un biletel scris in limbajul Braille. Atât micutii, cât si doamna-coordonator sunt nevazatori.

Pentru cine nu stie deja, de zece ani, teoretic, si de opt ani, practic, in judetul Bacau functioneaza primul si singurul centru de zi dedicat exclusiv copiilor cu deficiente senzoriale. De zece ani, teoretic, pentru ca primii doi ani (2006 – 2008) au insemnat, pâna la formarea efectiv a unui grup de beneficiari, campanii de constientizare in comunitate cu privire la drepturile si indatoririle persoanelor cu dizabilitati in general si a celor cu deficiente senzoriale in special. Inima acestei initiative a fost (si a ramas) psiholog Adriana Rosu, de altfel si primul (in acei ani) interpret in limbaj mimico-gestual acreditat din tara.

Adriana Rosu, salariata la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau, motivata de simpla observatie a faptului ca nu prea erau servicii pentru persoane cu deficiente de auz si de vaz si ca in Bacau, cel putin, nu exista un loc in care copiii cu astfel de deficiente sa beneficieze de servicii specifice, si-a luat inima in dinti si, in 2006, a infiintat Asociatia de Sprijin pentru Parinti cu acest scop. In 2008, urmare a unor eforturi considerabile (cele mai dificile obstacole au fost si, din pacate, ramân cele legate de mentalitati) in cadrul Asociatiei s-a deschis primul si singurul(!) centru din judet pentru copii cu deficiente senzoriale: Centrul de zi Norocel. Aceasta a insemnat totodata si infiintarea primei grupe de copii prescolari nevazatori, integrata in sistemul educational special de stat.

In premiera, trei copii nevazatori vor merge in invatamântul de masa

”In 2008 s-a semnat un protocol cu Inspectoratul Scolar Judetean Bacau prin care, in structura Centrului de zi Norocel incepea sa functioneze o grupa de copii prescolari (grupa inclusa in structura scolara a Gradinitei speciale) – isi aminteste psiholog Adriana Rosu. Am inceput cu o grupa de sapte copii de 3 – 5 ani, jucausi, si cu tot atâtea perechi de parinti fericiti ca au posibilitatea, in sfârsit, sa-si creasca acasa copiii si nu la Târgu Frumos sau Buzau, Focsani ori Bucuresti in sistem rezidential, mergând in vizita in timpul scolii si avându-i acasa doar de sarbatori sau in vacantele scolare”.

In prezent, cinci din cei sapte copii nevazatori care au inceput ca prescolari activitatea la Norocel sunt in clasa a IV-a, iar dintre ei, gratie zbuciumului echipei Asociatiei Sprijin pentru Parinti Bacau, devotamentului si luptei la propriu cu un sistem, intru credinta ca asa este normal, din toamna, trei vor intra la clasa a V-a, in premiera, in sistemul de invatamânt de masa. Copiii vor merge la Scoala Gimnaziala „Alecu Russo” din municipiul Bacau, unde spatiul unei clase va fi adaptat nevoilor de deplasare ale celor trei elevi.

„Suntem emotionati si suntem fericiti. Si noi, si copiii si parintii”, a marturisit Adriana Rosu. „Am gasit intelegere si receptivitate la conducerea scolii, doamna director Jeny Ghioc, precum si la psihopedagogul unitatii de invatamânt, doamna Ramona Cioarec, astfel ca, din toamna, trei Norocei vor intra, in sfârsit, in sistemul educational de masa. Urmeaza, desigur, sa adaptam clasa in care micutii vor invata si vom incerca sa avem intâlniri si discutii periodice cu viitoarele cadre didactice. Ceea ce multa lume nu stie – de aici poate aparea si un usor sentiment de teama – este ca nu este nevoie sa stii limbajul Braille pentru a preda unui nevazator. Este, insa, nevoie de usoare adaptari ale materialelor didactice”, mai spune Adriana Rosu.
Astfel, clasa va fi dotata cu un covor tactil si va beneficia de harta tactila pentru orientarea copiilor, iar materialele didactice – planse, harti – vor fi si ele putin adaptate. Copiii cu deficiente de vaz vor avea calculatoare pe care au instalate programe speciale si, de asemenea, vor beneficia de manuale audio.

Mergem inainte!

De la deschiderea Centrului de zi Norocel (str. Mircea Eliade nr.6, Bacau) pâna in prezent, numarul copiilor a crescut la 22.

„Copiii de la Norocel sunt cu totii integrati in sistemul educational special. Parte din ei isi desfasoara orele de scoala aici, noi având dotarile necesare, ei fiind inscrisi la Scoala Gimnaziala Maria Montessori Bacau. Ceilalti vin aleatoriu, din judet, pentru a beneficia de serviciile Centrului de zi”, a spus Adriana Rosu.

Pentru a ajunge in aceasta etapa, echipa Asociatiei Sprijin pentru Parinti Bacau, a parcurs un drum nu tocmai lin, nu intotdeauna incununat cu succese. Si, desi in prezent 22 de copii nevazatori se bucura de autonomie si au cunostinte temeinice – pentru vârstele lor – de matematica, româna, geografie, istorie etc. – gratie educatiei primite la Norocel, viitorul nu anunta nici el un drum usor de parcurs. „La deschidere – isi aminteste reprezentantul Asociatiei de Sprijin pentru Parinti Bacau, Adriana Rosu – eram mai multi adulti decât copii, dar nu conta decât ca urmeaza sa dezvoltam un serviciu pentru cei din urma. Au existat si atunci ca si acum oameni de bine ce ne-au incurajat, unii chiar s-au bucurat cu inima – Andre Muit, Daniela Titaru, Rodica Padureanu, Fundatia YANA prin Gabriela Mateiu, Fundatia Cartea Calatoare prin Mircea Bucur, reprezentanti ai SC A-Electronics, Cristina Petrescu sunt câtiva care-mi vin acum in minte – iar altii, doar au zâmbit si ne-au urat succes… Noi, precum am promis, ne-am apucat de treaba. Pentru Norocei am format abilitati, am format deprinderi, am inceput sa ne orientam, sa cunoastem mediul inconjurator, sa ne jucam cu alti copii (chiar de nu au aceeasi problema ca si Noroceii), am inceput sa ne facem unii altora surprize, sa invatam cum e cu punctele alea pe care le cheama Braille, unde si de ce se pune virgula in propozitie, de ce calculatorul vorbeste atât de tare si ciudatel când il deschidem… Am inceput sa dam evaluari, sa ascultam povesti, sa ne facem prieteni, sa ne bucuram unii de altii! Ne e mai greu, ce-i drept, cu desenele, câteodata ne creeaza probleme notiunea de orizontal si vertical sau forma pe care o are luna…..când e plina… Dar cine nu are si mici greutati?!”, spune, cu vocea blânda, Adriana Rosu.

Au fost zece ani cu de toate si intrezarind chiar si mai departe, pe alocuri, doar urari de „succes!” din partea unei comunitati total neadaptate pentru segmentul important de populatie cu nevoi speciale de orice tip, privindu-i, ascultându-i pe copiii de la Norocel dupa acesti zece ani, echipa Asociatiei Sprijin pentru Parinti se declara fericita. Fericita si pregatita, cu pasi mici, discreti si siguri, sa mearga mai departe in speranta ca, la un moment dat, mentalitatile se vor schimba. Si ca se va intelege faptul ca problema persoanelor cu dizabilitati in general, a nevazatorilor in cazul de fata, nu are legatura cu abordari de genul „vai, saracul!”, ci cu abordari cinstite de genul „oau, câte pot face acesti oameni” si „ai nevoie de ajutor?” sau „cu ce/cum iti pot fi de folos?”.
„Am crescut impreuna, am câstigat strângerea de mâna si imbratisarile a sapte copii. Au mai urmat 5, apoi inca 2 si inca unul si tot asa! – a incheiat marturisirea celor zece ani, Adriana Rosu. Si-uite asa, am ajuns sa avem vise, si vrei nu vrei, mergem inainte…”

Dragoste neconditionata intr-o lume aproape in totalitate neadaptata

„Urmatoarea proba din concurs inscrisa pe biletel este: raspunde la intrebari fara da si nu!”, anunta doamna-coordonator de echipa, anunt urmat de, din nou la unison: „Uraaaa!”. Si joaca incepe si totul este o explozie de bucurie, aplauze, hohote de râs chiar si atunci când se scapa, in rapunsuri, câte un „da” sau „nu”. Proba se incheie cu succes, un nou biletel anuntând urmatoarea provocare: citirea unui cuvânt, identificarea lui ca parte de vorbire, despartirea in silabe si formarea de grupuri de cuvinte. Nu lipseste proba de matematica, istorie, geografie etc. Copiii, pur si simplu, stralucesc in raspunsuri si participare la joc.

Dana Burghelea este profesor de psihopedagogie speciala la Scoala Gimnaziala Maria Montessori din Bacau, preda la clasa Norocel, si tot de opt ani, este voluntar la Centrul de zi. Este, de asemenea, nevazatoare si poarta in ea un noian de dragoste neconditionata pentru fiecare elev al ei in parte. Nu ridica niciodata tonul, nu sanctioneaza prin critica si cearta atunci când un micut mai greseste, iar modul de educare adoptat este bazat pe comunicarea pozitiva, apreciere si recunoasterea meritelor fiecarui copil in parte. Raspunsul primit din partea ucenicilor ei este, desigur, pe masura: rezultate excelente la invatatura, cresterea stimei de sine, dezvoltarea abilitatilor, foarte buna orientare in spatiu etc. Dana Burghelea este, pur si simplu, un munte de optimism, incredere si devotament fata de micutii pe care isi asuma sa-i educe, descoperindu-le o lume magica dincolo de intuneric. Asta nu inseamna insa ca primeste si aceleasi raspunsuri optimiste si curajoase din partea comunitatii. O comunitate, in 2016, total nepregatita in a recunoaste drepturile tuturor cetatenilor ei altfel decât la nivel declarativ…

Povestea Danielei la Norocel a inceput in 2008, atunci când, pe nerasuflate a raspuns „da!” unui apel telefonic. „Lucram ca profesor preparator la Tg. Frumos. Adriana (Adriana Rosu, n.r.) a aflat nu stiu de unde de mine, ca sunt bacauanca, m-a sunat si m-a intrebat daca vreau sa formez o grupa de gradinita de copii nevazatori, iar eu am zis da! fara sa gândesc”, povesteste prof. psihopedagog Daniela Burghelea. „Imediat dupa aceea, am inceput sa ma gândesc la problema autonomiei copiilor si la tot ce ar fi presupus munca de profesor la o astfel de grupa de copii. Asta si pentru ca eu nu sunt nevazator din nastere. Si este o mare diferenta intre a fi nevazator din nastere si a deveni nevazator ulterior nasterii. Temerile au scazut insa când m-am intâlnit efectiv cu Adriana. S-a purtat cu mine atât de firesc ca m-a cucerit. Am comunicat una cu alta de la bun inceput cât se poate de firesc”, spune Daniela. Asa, firesc, a inceput Daniela drumul la Norocel. Un drum pe care-l parcurge zi de zi de atunci, cu toate piedicile nefiresti pe care le intâmpina, plecând de la mentalitati, inclusiv cele ale parintilor de copii nevazatori.

„Ne-am luptat inclusiv cu mentalitatea parintilor – spune Daniela -, care nu voiau nici sa-i lase pe copii sa manânce singuri. Acesti copii au un intelect normal, ei trebuie doar ajutati si incurajati sa devina autonomi. Parintii refuza sa le dea si bastoanele care i-ar ajuta mult la deplasare. Nu mai vorbim, pe de alta parte, de mentalitatea comunitatii. Pentru ca, realist vorbind, in prezent, un nevazator singur, chiar si cu baston, nu se descurca pe strada”, a recunoscut Daniela Burghelea.
Cu mult curaj, Noroceii experimenteaza insa o multime de lucruri. Mersul la cumparaturi singuri e unul din experimente. „Ne-am luat bastoanele si am plecat la supermarketul de lânga Centru. Am ajuns la raionul legume-fructe. Super, ne-am zis. Acum, hai sa cumparam! Au! Stai un pic. Avem nevoie de pungute. De unde le luam? Fructele trebuie cântarite. Ok, am gasit cântarul! Uau! Trebuie sa apasam pe taste, dar pe care taste? Ei, hai, ne-am descurcat pâna la urma. Hai la casa sa platim! Unde-i casa? Aha, am descoperit-o. Ajungem la casa, dam sa platim. Reactia, mereu aceeasi: vaaaaaai, saracii de voi! Raspund: de ce, doamna, saraci? Credeti ca nu avem cu ce plati?”, povesteste, facând haz de necaz, Daniela. Ce-i drept, cu ajutorul semenilor, experimentul a fost un succes. Pe de alta parte, cu toata bunavointa, atitudinea semenilor, de cele mai multe ori, doare. „De la cum te adresezi, pâna la cum actionezi efectiv, o regula de baza in a ajuta un nevazator este nu sa-l duci la destinatie, ci sa-i explici, sa-l ghidezi, cum sa ajunga la ea”, spune Daniela.

La teatru, la filarmonica, micutii nevazatori n-au fost decât când ei insisi au urcat pe scena. „E greu de ajuns oriunde. Strazile nu sunt adaptate. Cu exceptia celor câteva semafoare speciale – multumim si pentru acelea! – strada nu este adaptata. Si in institutii nu ai acces, pur si simplu, desi accesibilizarea lor nu ar presupune decât minime eforturi. Conform legii, de altfel”, apreciaza psihopedagogul bacauan. Hartile tactile in toate institutiile publice ar fi primul si cel mai important gest de normalitate in comunitate. „Am vrea sa mergem la muzee, la teatru, la filarmonica. Accesul in toate institutiile publice ar fi altul, dar avem nevoie cel putin de harti tactile. Iar noi am putea ajuta la realizarea acestor harti. Dar… Nu stiu, imaginati-va pentru o zi ca sunteti legati la ochi si descurcati-va!”, spune Daniela Burghelea.

Pentru achizitionarea unei imprimante Braille care ar ajuta echipa Asociatiei Sprijin pentru Parinti Bacau la realizarea unor harti tactile, dar nu numai, aceasta are nevoie de circa 5.000 de euro. E urmatorul vis mare al Noroceilor. Cine stie, poate visul se va implini cu putin ajutor si din partea semenilor. La fel cum, in opt ani, alte visuri au devenit realitate: dotarea Centrului cu hârtie speciala pentru scris, aparate Cubaritm pentru matematica, manuale imprimate Braille, manuale audio si chiar câteva calculatoare pentru invataceii nevazatori.

Agricultura in secolul XIX

Memoria

Deșteptarea

7 aprilie 2016

Inainte de Tratatul de la Adrianopol (1829), agricultura Principatelor era prea putin dezvoltata. Asta deoarece pretul produselor agricole era stabilit de Inalta Poarta, care, de altfel, era si unicul cumparator, interzicând exportul in alte tari. Radu Rosetti ne spune, in „Amintiri”, in stilul sau cunoscut, cum stateau lucrurile.

„Cunoscut este doara faptul ca boierii nostri dadeau si ei serenade obiectelor dragostei lor, dar totdeauna executantii muzicii erau lautari ai boieriului, sau altii, împrumutati sau tocmiti anume. N-am auzit ca un boier sa fi luat el vrodata scripca în mâna sau sa se fi încercat sa moaie inima iubitei prin accentele glasului sau.

Suspinurile jucau un rol foarte insemnat în aceste «cântece de inima albastra», dar totdeauna ieseau din piepturile aramii ale tiganilor. Când boieriului i se parea ca un suspin ar da mai multa putere cântecului zis de lautar, el soptea acestuia: «Ofteaza, cioara!», iar daca i se parea ca suspinul nu este destul de adânc, poroncea, cu glas tot supus, dar mai aspru: «Ofteaza mai tare, cioara!»

Acel lux cumplit în slugi si în mese costa pe boier foarte putin. Slugile cele multe erau doara tigani robi, carora nu li se platea nici o sâmbrie si cari, afara de prea putini, erau îmbracati foarte sumar, cu haine confectionate de alti robi cari, de mici, învatase croitoria. Un numar relativ foarte rastrâns de slugi de sus: vatav de ograda, sofragiu, camardiner, camarasita, dadaca la copii, erau adesa, în casele mai mari, moldoveni si chiar uneori moldoveni boieriti, dar platiti cu niste salarii ce, noua, astazi, ni se par derizorii, valora banului fiind atunci, din pricina raritatii sale, foarte mare, apoi multi din sofragii, camardineri, dadaci slujeau numai în nadejdea ca vor ajunge mai târziu, barbatii la situatia de vatav de ograda, iar femeile la aceea de camarasita, aceste fiind privite ca cele mai cinstese, cea dintai tragând mai totdeauna dupa ea boierimea si dând prilej de mai mare favoare si, prin urmare, de mai mare folos de la darnicia stapânilor.

Iaca câteva din lefile ce le primeau pe luna slugile moldovenesti libere în timpul bejeniei (1821 -1828): un sofragiu 25 lei (16 franci), un fecior tot atâta, o dadaca 30 lei (20 franci), o manca (doica) 30 lei (20 franci), fetele cari slujeau pe bunica 25 lei (16 franci), o camerista peste ele (un feli de camarera mayor) 30 lei (20 franci), o camarasita 30 lei (20 franci), un întai vezeteu 25 lei (16 franci), un al doilea vezeteu 20 lei (13 -14 franci), bineîntales franci în aur.

Productele alimentare erau putin cautate, exportul celor mai principale fiind permis numai pentru Tarigrad, spre a îndestula trebuintele «hranitorului Devlet», iar producerea lor fara cheltuiala fiind asigurata prin claca si prin dijma de o parte, de alta prin nenumaratele turme de vite crescute de boieri si de tarani pe întinsele câmpii nerupte înca de plug pe atunci.

Nu se scotea deci pentru acea multime de robi nici un ban din punga. Alimentele se vindeau pe pret de nimica. Bunica si alti batrâni mi-au povestit cum tin minte de vremuri în cari carnea de vaca se vindea cu o para oca, adica trei si trei sferturi de bani (centime) pentru un kilogram si un sfert! Bunicul administra însusi mosia Bohotinului, cuprinzând sase mii de falci de câmp si trei mii de falci de padure.

Daca pe aceasta uriesa întindere crestea turme destul de mari de vite, în schimb însa, cu toate bratele numaroase de cari dispunea, nu facea decât prea putina agricultura. Mosu-meu Lascar îsi aducea foarte bine aminte sa-l fi auzit enuntând, ca un pium desiderium (dorinta pioasa, lat.), pe la 1830: «Daca m-ar învrednici Dumnezeu si Maica Precurata sa pun în anul ista o suta de falci de grâu!» (o falce avea aproape 1,5 hectare).

În anii de la începutul veacului de fata se samana pe întinderea vechiului Bohotin cam de douazeci de ori întinderea enuntata de hatman la 1830 ca un pium desiderium! Dar grâul, papusoii si malaiul produsi chiar atunci de samanaturile hatmanului si de dijma data de locuitori, împreuna cu fruptul si prasila cirezilor si a turmelor sale ar fi ajuns pentru hrana îmbielsugata a unei case chiar de douazeci de ori mai grea decât a lui.

Celelalte mosii erau cautate prin vechili, mai toti boieranasi sau mazili (boiernas de clasa a treia), cei multi din ei oameni vechi în casa si de desavârsita credinta. Pretutindeni se facea agricultura prea putina, pe multe mosii chiar se încasa claca în bani. Totus suma totala a veniturilor acelor mosii alcatuia, mai ales pentru vremea de atunci, un total cât se poate de respectabil. Apoi nu trebuie scapat din vedere ca acei bani erau întrebuintati aproape exclusiv numai pentru cheltuieli de lux”.

Radu Rosetti

Cum e sa fii padurar?

Ioan Bîșcă

7 aprilie 2016

„Fa-ma mama ce n-am fost, padurar sau sef de post!” Câteva versuri, devenite refren, ale unui cântec de petrecere ce urma invariabil dupa „Pusca si cureaua lata”. „Corul vânatorilor” se asculta doar când veneau sefii aia mari, de pe la partid sau directie, in onoarea invitatilor cu staif. A devenit desuet in ultima vreme, fiind fundal sonor pentru campanii electorale.

Padurarii, pe lânga celelalte atributii, sunt si paznici ai fondurilor de vânatoare. Abia apoi… vânatori. De multe ori o fac pe gonacii, când alti oameni, vânatori cu bani, isi permit sa plateasca trofee si vor sa impuste. „A fi padurar este o bucurie. Mie asta mi-a placut si imi place sa fac! Aer curat, hrana, frumusete, caldura. Uite-n jur. Urzici, leurda! Vin fructele salbatice, buretii. Nu mai gasesti pe unu’ sa-l platesti cu ziua, la o treaba. Sunt si salbaticiuni. Iepuri, mistreti. In functie de realitatea din teren, padurarul propune cota pentru vânat. Munca multa care nu se vede. Trebuie ca cineva sa aiba grija de ea. De padure! Acusi apar zbârciogii!”

O spune Stefan Popescu, mai frumos decât pot eu sa retin, gâfâind in spatele lui, când coborâm o panta abrupta. Ne duce cu vorba dupa ce s-a uitat la incaltarile noastre. Noroc ca am bocanci. Mergem la plantat puieti de paltin. Actiune ce urmeaza a avea loc pe o coama de deal, devenita poiana, in zona Magura. Tineri, elevi si studenti, voluntari de la diferite organizatii, si-au sacrificat orele libere pentru a da o sansa de continuitate naturii. Ii simt ca realizeaza ce fac si entuziasmul lor rezoneaza cu ciripitul pasarilor care isi cladesc cuibul.

Gazdele, angajati ai Directiei Silvice Bacau, au pregatit toate cele necesare unei plantari in bune conditii. Suntem doar in „Luna padurii”. Cel din fata mea este unul din padurarii care cunoaste bine locurile. Toti il striga… Fane! Are haz… nu numai când spune bancuri. Chipul jovial te indeamna si predispune la ascultat povesti… românesti. Unele cu jumatate de perdea si cuvinte lasate in suspans, cu trimitere la explicatia stiintifica din Lexic. Prezinta neostentativ, putina burtica. Il cred, dupa ce ne-a servit (pe jurnalistii prezenti, sa prindem puteri la sapat…?!), cu o bucata de slana de-o palma, care se topea in gura. Normal, condimentata apoi cu o licoare, inghitita cu strâmbaturi si condescenta de colegele cu tocuri. O zama banala, naturala din pruna, slaba cât sa dea gust si elan tentativei de a fi ECO.

[wonderplugin_gallery id=”490″]

Ambele din productia proprie a celui care voia sa se achite de o sarcina, si, politicos, a ajuns sa genereze, aparent involuntar, atmosfera. Ii placeee! Vitalitatea lui degaja optimism. Abuzez de una din intrebarile clasice, imperative, la care de obicei primesti un raspuns direct. Vârsta? „Douazeci si patru… pe-un picior!” Râde sa vada daca ma prind. Nu vreau. Copacii se taie „pe picior”, cum tin minte de la bunicu’, care-i insemna, stabilindu-le destinatia, si nu se indura sa bage beschia in ei deasupra radacinii. Cioatele, scoase cu greu, deveneau in timp cel mai caloric lemn de foc. Distantele pe dealuri se masoara cu „pasul” si au, pe orice harta turistica, echivalentul in ore. Si un anumit tip de vânatoare se face tot „la picior”. Când cauti cu pusca in cumpana, pe araturi sau miristi, ceva autorizat de bagat in tolba. Nu ma mai refer la politica de „taiere si verificare”, pas cu pas, de când s-a introdus GPS-ul la transportatori.

Se vede ca-i place

Sta aplecat si verifica daca sunt bine mocirliti puietii. Suntem intr-o vale larga, abia inverzita. Are velietati de ghid. „De-aici izvoraste Negelul, firisorul asta de apa care a inundat Bacaul. Se vede bine? In portiunea asta a fost ridicat un baraj! Pe la sfârsitul anilor saizeci. E beton sub iarba. Era peste in lac. L-au gândit bine cei de atunci. Barajul a fost distrus de viituri dupa câtiva ani. Vedeti depresiunea formata! A reaparut acum o specie mai ciudata de pastrav mic, care tot urca spre ochiurile astea limpezi, sa se inmulteasca. E semn bun ca zona nu e poluata.”

Negelul arata ca un târ. Unde sunt zapezile care se topeau altadata? La vremea asta n-aveai cum sa ajungi in vale cu masina. Nici cu cea tunata 4×4, de fite, cum vedem una cu numere straine, acoperite de noroi, care bulverseaza peisajul. Asistam la un exercitiu de eschibitionism acceptat ca teribilism, tratat ca atare. S-a gasit unul din oras sa vina sa-si testeze… virilitatea. Fluieraturi! Intrusul o sterge, alungat de un haiduc autentic, calare pe o roaiba paga, cu mânzul dupa ea. A vrut sa demonstreze ca un cal putere e mai tare decât coasca aia pe patru roti, de nu stiu cât de-sde mii de euro.

Scuturata de dâmburi, coama blonda, a carei posesoare se tinea cramponata in scaunul din dreapta… ne flutura a repros. Fiecare cu ce poate! Noi, cu galeti, hârlete, urcam spre zona marcata. Ma tin si eu de aparatul atârnat de umar, gâfâind fara sa ma dau de gol. Daca e presa prezenta apar si politicienii. Si-au tras si ei suflul. Stiu sa-si puna in valoare imaginea. Mânuiesc cu elan hârletul, transpirând in fata camerelor de filmat. Vorbesc frumos despre etc…, atunci când un reporter, satul de sincroane, le ridica in fata microfonul. Ma tin aproape de padurarul Stefan Popescu. El nu are emotii… temporare. Nu candideaza nicaieri si nici cazmaua din mâna nu i-o fura nimeni. Asa mai aflu trairi, ce pot deveni povesti si lectii de viata.

Pe Mihaela o fac vânator!

„In viata am gresit mult pentru ca am vrut sa nu gresesc! Repetitia e mama invataturii. Dupa aia trebuie sa te lasi!” Si-mi paseaza filozofia, deloc gratuita, in coada de mugur de brad neinsângerat, prins la palarie. De unde sa-l apuc, cautând sensul unor vorbe, in colacul rasucit al infinitului, la ce n-a vrut el sa spuna? Bine-bine! La inceput a fost…? „M-au invatat aia batrâni toate prostiile. Cu pusca am tras si inainte, da’ vânator am devenit din nouazeci si unu. Un frate de-a mamei a fost rupt de porci. Mistreti.

A tras din stufaris. L-a ranit pe unul! A cazut! Turma s-a imprastiat. S-a crezut tare! A lasat pusca, a scos securea si s-a dus sa-l termine. Are cruce si acuma in padure, la Helegiu. De asta mama n-a vrut sa devin si eu vânator. Dar daca a vazut ca-mi place codrul verde… n-a avut ce face. Toata copilaria mi-am petrecut-o in padure.” Sap inca o groapa si-l rog sa ma ajute sa mai plantez un pui de paltin. Aflu ca dupa scoala generala a urmat scoala profesionala. In alt domeniu. Nu i se potrivea deloc. Sare delicat peste niste aspecte demne de alta poveste.

Ajunge sa urmeze cursurile scolii de la Branesti, devenind in nouazeci si unu, padurar. Dupa absolvire, lucreaza cinsprezece ani la ocolul Racaciuni, apoi la Livezi, aproape opt ani. In prezent … de câtiva ani buni, aici. Familia? „Am trei caprioare la care tin mai mult decât la ochii din cap. Dumnezeu mi-a dat doua fete. Si cu nevasta, Anisoara, trei. Andreea e cea mai mare… A preferat o cariera medicala. E mai sufletista, sensibila. Asa simte ea ca poate sa ajute oamenii. Cea mai mica imi mosteneste temperamentul. Când implineste optsprezece ani, si simt ca vrea, o fac membru vânator. Mihaela e ca si baiatul lui tata. Ii place padurea, natura.”

Mincinosii?

„Politicienii, vânatorii, pescarii, ziaristii… si toti cei care promit Raiul!” Mica vale a Trebesului se umple cu miros de mici. Brânza, sunca si ceapa verde, devin ospat. In timp ce imparte portii, Fane nu se lasa de vrajeli. Povestile lui au tâlc. Sunt mai mult sarade. Copiii, osteniti dar veseli, uita de imbucatura din gura si ii iau vorbele in serios. Ca faptele sunt sau nu adevarate… nu mai are importanta.

„Nu dau detalii dar va mai spun o intâmplare adevarata. Trebuie sa-l stiti pe inginerul Gavrila, care e la APIA. Sigur ati auzit de el! (unii chiar dau afirmativ din cap). Lider de sindicat pe Moldova.

Ca idee. El a avut o faza când… undeva intr-o poiana, doi tapi se bateau cap in cap. Din observator, când a dat foc, amândoi au ajuns jos. Un singur glonte. A ramas de pomina. Ei! Am avut si eu un spectacol… tot ca idee. Vremea era ca acuma, da’ toamna. Venea o turma condusa in frunte de o scroafa cu trei purcei. Stateam pe aliniament. Când am dat, aveam glont si alice, au cazut trei din doua focuri. «Las-o mai ca asta-i chiar vânatoreasca!»”

Unii din cei mai maturi sunt sceptici. Sunt si care, sa nu strice firul naratiunii, sunt dispusi sa accepte ca poate fi posibil. „Sa va spun realitatea… pâna la urma, ca n-am voie sa mint! Ajung in drum acolo, unde au cazut. Pun precaut piciorul pe unul. Il zgâltâi. Nu misca! N-am treaba cu el. Gata! E mort! Ma uit pe culme, vad altul. Ma duc mai incolo… altul. Luati-i baieti pe astia doi de aici, ca-i rezolvata treaba! Il iau eu pe primul! O iau inapoi la vale.

Am crezut c-am gresit drumul. Când sa ma bucur si eu… mai ia-l! Cred ca l-am resurcitat. Dupa aia m-am dumirit. I-am facut masaj cardiac cu… piciorul.” Iarasi piciorul. Sa-l vad dupa noua aprilie, când implineste patruzeci si noua de ani, ce mai spune! Cum topaie cu virgula, pe acelasi… picior, spunând faine povesti. Sa ne traiesti Nea Fane si sa calci la fel si in… cinzeci!

FILARMONICA „MIHAIL JORA” 60 DE ANI

Cultură

Deșteptarea

7 aprilie 2016

Scriam, la Jubileul de 50 de ani de la înfiintarea Filarmonicii ca initiativa crearii acestei institutii a fost, înainte de orice, un act de credinta. Credinta în posibilitatea constituirii unei formatii profesioniste; credinta în sustinerea unui astfel de demers de catre autoritati si public deopotriva; credinta, în sfârsit, în rolul pe care arta de oriunde trebuie sa-l joace într-un loc lipsit de traditii culturale sau muzicale. Acum, la împlinirea a sase decenii, poate ca mai nimerit ar fi sa vorbeasca despre devenirea noastra chiar aceia în care am investit încrederea – si ma gândesc mai întâi la publicul salii Ateneu.

Cât despre repertoriul abordat în stagiunile tot mai complex si tot mai variat alcatuite, pentru aceasta e suficient sa consulti opisul concertelor. Filarmonica “Mihail Jora” a intrat în constelatia institutiilor de cultura nationala, a colectivelor artistice de marca, unul dintre aceste merite fiind invitatia de a participa la Festivalul Enescu, certificare si recunoastere peremptorie a calitatii spectacolelor. Unul dintre colaboratorii nostri este Adrian Petrescu. Din 1990 este prim oboist al Filarmonicii George Enescu din Bucuresti, dirijor invitat în stagiunile orchestrelor simfonice din România, a înfiintat in 2006, ansamblul Romanian Brass format din cei mai valorosi instrumentisti ai sectiei de alamuri ai Filarmonicii “George Enescu” din Bucuresti.
La Catedrala Catolica “Sfintii Petru si Paul”, duminica, la ora 13.00 ei vor sustine un concert cu lucrari celebre compuse de: Haendel, Bach, Elgar, Bruckner, Ravel, Mahler.

La Sala „Ateneu”, duminica, ora 18.30, un recital cameral extraordinar cu lucrari de Joseph Haydn, sustinut de Cvartetul Voces, In memoriam Anton Diaconu – vioara a II-a a ansamblului, din 1975 pâna în 2012. Concerte, înregistrari, importante premii, participari la festivaluri, un repertoriu exhaustiv l-au determinat pe compozitorul Anatol Vieru sa considere Voces-ul “o stînca în/ peste timp”. Publicul bacauan este privilegiat, la ceas aniversar, sa asculte aceste doua ansambluri camerale despre a caror valoare nu mai e necesara o alta laudatio.

CVARTETUL VOCES

Cvartetul VOCES a luat fiinta în anul 1973. Instrumentistii români s-au perfectionat în tara si în strainatate – Italia, Ungaria, Israel, Germania… – sub îndrumarea unor mari artisti reprezentativi pentru viata muzicala camerala internationala – între anii 1981 – 1983, VOCES-ul a frecventat cursurile de maiestrie sustinute de celebrul cvartet AMADEUS la Academia din Köln. Premiile obtinute la concursurile de la Colmar (Franta, 1974), Bordeaux (Franta, 1976) si „Karl Klinger” (Hannover, Germania, 1979) au confirmat valoarea internationala a ansamblului. Integralele Mozart, Beethoven, Schubert, Brahms ca si repertoriul divers si variat, discografia bogata si consistenta lista de lucrari românesti unde, la loc de frunte, se situeaza prima integrala a creatiei camerale enesciene, fac din VOCES un moment de referinta în viata muzicala româneasca si internationala. Muzicienii sunt oaspeti ale celor mai mari festivaluri muzicale din lume, sunt membrii de onoare ai Academiei de muzica din Würzburg (Germania), ai Academiei de Muzica din Cluj si ai Orchestrei de camera din Kerkrade /Olanda. VOCES – cvartetul de coarde cu cea mai lunga traditie în România, sarbatoreste în 2013, 40 de ani de la înfiintare! Cvartetul înseamna astazi: Bujor Prelipcean – vioara I, Vlad Hrubaru – vioara a II-a, Constantin Stanciu – viola, Dan Prelipcean – violoncel si este parte componenta a Societatii Române de Radiodifuziune (http://orchestre.srr.ro/cvartetul_voces-46).VOCES este o marca sinonima cu calitatea absoluta, „o stînca în/ peste timp” cum a numit Anatol Vieru acesta formatie camerala unica în peisajul muzical românesc si un punct de referinta pentru viata muzicala camerala internationala. „…un extraordinar simt pentru verva ritmica si pentru frazarea melodica…” – FonoForum „Condusi de foarte atentul si calm – virtuozul Bujor Prelipceanu, cvartetul VOCES cânta cu siguranta, comunicarea si bravura unui parteneriat de foarte lunga durata….. si cu precizia unui mecanism de ceasornic.” – Hampstead& Highate Expres, Londra, „Interpretarea cvartetului VOCES dovedeste o mare maturitate si o maiestrie tulburatoare.” – Le Dauphine Libere, Avignon, „La sala Auditorium, cvartetul VOCES, extraordinara formatie româneasca – un Sostacovici de antologie!” – La Stampa Torino, „Cvartetul VOCES are talentul, calitatea si cea mai corecta atitudine profesionala” – prof. Uzi Wiesel, JUILLIARD SCHOOL OF MUSIC, New York. (prezentare Festival Enescu 2015).

În program:

Joseph Haydn
Cvartetul Nr. 5 op.33 în Sol Major
Vivace assai- Largo e cantabile- Scherzo- Finale – Allegretto
Cvartetul Nr. 2 op. 33 în Mi bemol Major
Allegro moderato- Scherzo – Allegro – Largo e sostenuto – Finale – Presto
Cvartetul Nr. 1 op 33 în si minor
Allegro moderato – Scherzo – Allegro di molte – Andante – Finale – Presto

OZANA KALMUSKI ZAREA

„De la Mandita Grigorescu am deprins importanta gramaticii”

Cultură

Ioan Dănilă

7 aprilie 2016

E o marturisire pe care si-o facuse siesi eminenta profesoara de limba si literatura româna Laetitia Leonte (9 apr. 1916, Agighiol, jud. Tulcea – 24 sept. 2015, Târgu-Ocna) într-un interviu imaginar pe care si l-a „aplicat” în iulie 2005. Mandita Grigorescu, dascalita ei de româna la Liceul Teoretic de Fete „Principesa Ileana” din Tulcea, este mama Mioarei Avram, sefa Sectorului de gramatica al Institutului de Lingvistica din Bucuresti, coautoare la Gramatica Academiei (editia I) si semnatara a unor foarte apreciate lucrari de cultivarea limbii, între care „Ortografia pentru toti”. Prietenia celor doua filologe – Mioara, respectiv Laetitia – a fost o bucurie reciproca, prima admirându-i „tineretea spirituala” (autograf al Mioarei Avram, datat 30 ian. 1993) si invitând-o la „Procesul ortografiei” macar ca auditor. „Rolul meu – scrie autoarea Gramaticii pentru toti – va fi atât cel de grefier, cât si cel de avocat al apararii, de martor ocular si chiar de inculpat drept complice” (din comunicarea tinuta în sedinta Comisiei de cultivare a limbii din 31 oct. 1991). Desi mai tânara (n. 1932), Mioara Avram ne-a parasit (în 2004), înainte de a primi „verdictul” instantei stiintifice, dar Laetitia a continuat sa comunice cu familia sa, în special cu Andrei Avram, reputat lingvist si el. Despre o parte dintre aceste experiente de viata ne-a vorbit în „Retrospectiva” (Ed. „Magic Print”, 2012), în care Mandita Grigorescu (Caraman) este deseori citata pentru priceperea de a-si fi format propriii discipoli.

Am avut privilegiul de a afla si alte detalii dintr-o viata de dascal, de prezbitera (sotia preotului Sp. Leonte) si de raspânditor al culturii în mai multe localitati din tara. Lungile noastre convorbiri telefonice (deseori treceau de o ora) erau prilejuri de a schita portrete ale numerosilor peregrini prin viata pe care o memorie fabuloasa i-a retinut aidoma: teologi (Nicodim Munteanu, Eftimie Luca, Ilarion Argatu, Anastasia Popescu – Mama Sica, Vasile Ispir), lingvisti (Victoria Gavrilescu, Giorge Pascu, Tatiana Slama-Cazacu, Stelian Dumistracel), istorici ai culturii (Emilia St. Milicescu, Gheorghe Eminescu, Lucia Bors), scriitori (N. Steinhardt, Magda Isanos, Agatha Grigorescu-Bacovia, Pan M. Vizirescu, Al. Protopopescu, Daniela Caurea, Valeriu Filimon), didacticieni-carturari (Iosif Gabrea, Leca Morariu, Milan Sesan, Al. Epure, Grigore Salceanu, Cezar Calenic), artisti (Maria Tanase, Monica Ghiuta, Sergiu Celibidache), oameni politici (Elena Alistar) s.a.

Centenarul (11 mart. 2016) a fost unul comemorativ: la scoala unde a slujit un deceniu (Gimnaziala Nr. 1 Tarhaus, com. Ghimes-Faget), biblioteca poarta numele „Prof. Laetitia Leonte” si adaposteste un serios fond de carte donat în 2015 chiar de patronim. Cei veniti din judet si din tara – chemati de Societatea Cultural-stiintifica „Vasile Alecsandri”, Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru”, Liceul Tehnologic Faget, de scoala-gazda si de familie la Simpozionul „Cuvânt, cultura, educatie” – au fost apreciati „pentru slujirea cu credinta a cuvântului deplin, a culturii nationale si a educatiei înaltatoare”.

Un catren din însemnarile ei, despre limba româna, îi defineste crezul: „Noi ne ducem fiecare/Unde-i datul, rând pe rând;/Ea cât lumea va ramâne,/Veacurile luminând” (Virgil Carianopol). „Seara, înainte de rugaciune, cânt Imnul regal, compus de Vasile Alecsandri”, îmi spunea într-o discutie telefonica (29.06.2015). Ca „strai de purpura si aur peste tarâna cea grea” este mantia vietii Laetitiei Leonte; triumf al osârdiei.

Piata agricola din cartierul CFR revine la viata

Economie

Florentin Radu

7 aprilie 2016

In cel mult doua saptamâni, locuitoriii cartierului CFR vor avea o mini-piata agricola. Obiectivul, existent deja, dar lasat in paragina vreme de zeci de ani, se afla in plin proces de renovare. „Este vorba de vechile tarabe ramase de pe vremea când aici exista o piata agricola destul de dezvoltata.

Dupa ’90, cladirile au fost privatizate, ramânând doar zona cu tarabele, unde, de zeci de ani, mai vând lactate, in zilele de joi, producatori agricoli veniti din zona Rachitis, comuna Strugari. Va fi o piata volanta, cu caracter temporar, pentru ca nu se poate autoriza fara utilitati”, spune Vasilica Busuioc, seful Directiei Pietelor Bacau.

Piata este renovata si repusa in circuit la cererea locuitorilor zonei care, de multa vreme, si-au dorit sa aiba de unde cumpara produse agricole proaspete. Initial, un intreprinzator din zona s-a aratat dispus sa amenajeze din fonduri proprii o piata agricola, insa a renuntat la scut timp, intrucât proiectul ar fi presupus investitii prea mari, mai ales cu asigurarea utilitatilor (apa curenta, curent electric, canalizare etc.) fara de care nu ar fi primit niciodata aviz din partea autoritatilor sanitare etc.

„Aici, cu vreo 30-40 de ani, era tot piata, dar dupa Revolutie, au venit unii care au inceput sa darâme tot, ca sa-si faca ei magazine. Si asa a ramas. Bine ca o fac, pentru ca oamenii aveau nevoie, mai ales batrânii din cartier. Si mai bine ar fi sa o dezvolte, sa o acopere cumva, fiindca iarna, oamenii stau in frig”, spune Neculai Nita, de 89 de ani, localnic al zonei. „E foarte bine, pentru ca nu s-a mai facut nimic la ea, de când au construit-o.

Ar fi si mai bine daca ar veni taranii sa vânda toata saptamâna. Si nu doar lactate, ci de toate, sa nu mai trecem liniile de cale ferata, ca sa cumparam verdeturi si legume din oras “, spune Jana Decuseara, de 68 de ani, pensionara. Interesant e ca, initial, un constructor, facuse un deviz pentru reabilitarea pietei ce se ridica la peste 40.000 de lei, fara TVA.

In aceste conditii, administratia Directiei Pietelor a decis sa faca lucrarile in regie proprie, disponibilizând in jur de 4.000 de lei (costul materialelor de constructii), manopera fiind asigurata de angajatii proprii. „Dintotdeauna a aratat rau, chiar mai rau decât acum. Mi-ar fi placut sa vin si eu la piata sa iau ceva si sa manânc cu placere. Dar, când vedeai numai gunoaie, nu-ti mai tihnea. Ma duceam in alta parte”, spune Ion Ciobanu, de 88 de ani, locuitor al cartierului CFR. Micro-piata va putea asigura in jur de 30 de locuri pentru valorificarea produselor agricole.

Iresponsabilitate administrativa!

Deșteptarea

7 aprilie 2016

Lipsa marcajelor rutiere pe strada Stefan cel Mare, atentat la viata bacauanilor

De luni bune, strada Stefan cel Mare, una dintre cele mai importante artere din municipiul Bacau, zace nemarcata. Lipsa marcajelor rutiere, atât în dreptul trecerilor de pietoni, cât si al intersectiilor se dovedeste un atentat la viata bacauanilor. Traversarea strazii este o adevarata loterie, în conditiile traficului infernal, complicat si mai mult de lucrarile care au loc pe Stefan cel Mare.

Legea precizeaza foarte clar conditiile în care o strada trebuie marcata: astfel, marcajele rutiere cu vopsea trebuie aplicate pe un carosabil uscat, temperatura minima a mediului ambiant fiind de minim 15 grade.

Cum temperatura de afara este, de câteva zile, ridicata, la peste 20 de grade, marcajele rutiere pe Stefan cel Mare ar fi o formalitate, însa municipalitatea bacauana este straina de acest subiect.

„Înainte sa ne minta cu «realizarile» de la Insula de Agrement, domnii din Primarie ar trebui sa se ocupe de marcarea strazii Stefan cel Mare. Trecerile de pietoni nu exista, intersectiile sunt nesemnalizate, circulatia e haotica. Probabil iresponsabilii din administratia PNL asteapta ca pe Stefan cel Mare sa aiba loc un eveniment tragic, un accident, pentru a sesiza ca marcajele rutiere lipsesc.

Trag un semnal de alarma pe aceasta cale privitor la riscurile la care bacauanii sunt expusi pe aceasta strada. Poate ca în al 12 – lea ceas, cineva din Primarie se va trezi la realitate”, a declarat deputatul Cosmin Necula.

Daniel Ciuntea

Fotbal/ Liga a II-a: Nimic de pierdut

Sport

Dan Sion

7 aprilie 2016

Rapid Bucuresti- SC Bacau (vineri, ora 18.00/ Digi 1)

Start in play-off-ul Ligii a II-a. Uvertura are loc vineri seara, in Giulesti, acolo unde lidera Rapid primeste vizita outsider-ului Sport Club Bacau. Ultima confruntare directa dintre cele doua formatii a oferit spectacol: in timp ce bacauanii s-au ocupat cu ratarile, giulestenii i-au dat inainte cu golurile. Scor final? Unul neverosimil: 5-1 pentru Rapid.

„Imi doresc sa facem un meci la fel de bun ca si atunci, numai rezultatul sa fie altul. Rapid porneste cu prima sansa, dar noi nu avem nimic de pierdut. Ne vom oferi la joc ca si pâna acum”, a declarat antrenorul Bacaului, Cristi Popovici, care este de acord ca, pe lânga un plus de concentrare in faza de finalizare, elevii sai trebuie sa manifeste mult mai multa atentie in defensiva, acolo unde va lipsi si Ursu, suspendat. Locul acestuia va fi luat de un U19, Belecciu sau Masella. Reintra in schimb un alt U19, internationalul Alex Corban, refacut dupa o accidentare de ordin muscular.

Capitanul Sport Clubului, Ioan Adascalitei nu a uitat ca echipa sa a prins play-off-ul gratie ajutorului indirect dat de Rapid in ultima etapa a sezonului regulat: „Inainte de meci, le vom multumi rapidistilor pentru fair-play. Pe teren, insa, vom da totul. Pentru noi, prezenta in play-off este o sansa de a demonstra ca putem sa ne batem de la egal cu echipe care trag la promovare. Vom juca din placere”.
Celelalte doua meciuri din etapa I: Dunarea Calarasi- Academica Clinceni si Dacia Unirea Braila- Farul Constanta.

Clasament play-off: 1) Rapid Bucuresti 25p., 2) Dunarea Calarasi 23p., 3) Dacia Braila 21p., 4) Farul 19p., 5) Academica 19p., 6) SC Bacau 15p.

Qwan Ki Do/ CE copii si juniori: BAO, in topul european

Sport

Dan Sion

7 aprilie 2016

Clubul de Qwan Ki Do BAO Bacau a dat lovitura la Campionatul European rezervat copiilor si juniorilor, desfasurat recent, la Verona, acolo unde s-a clasat pe locul intâi in ierarhia cluburilor, cu un total de 20 de medalii. La Europenele din Italia, gruparea bacauana a participat cu 30 de sportivi antrenati de Vali Diumea si Iuliana Dobrin.

Reusita acestora este cu atât mai notabila, cu cât competitia din orasul Julietei a reunit campioni legitimati la 75 de cluburi dintr-un total de zece tari. „Felicit copiii care, prin munca lor, au obtinut aceste medalii. Totodata, ii felicit si le multumesc tuturor celor care au contribuit la aceste performante”, a declarat antrenorul Vali Diumea.

Iata medaliatii CS BAO Bacau la Europenele de la Verona:

Aur: Alexandra Juverdeanu, David Ciobanu, George Dragomir si Miruna Filimon- proba de Thao Quyen; Ana Traistaru si Ioana Olaru, Miruna Filimon si Denisa Ciobanu- proba de Song Dau.

Argint: Ana Traistaru, Stefan Paveluc, Stefan Tuscanu, Razvan Lucaci- Thao Quyen; Evelin Rosu, Adelina Stoica si Ana Lepadatu, Codrin Grosu, Razvan Verdes si Mario Badaric- Song Dao.

Bronz: Ioana Olaru, Codrin Grosu, Matei Rusu, Denisa Ciobanu, Theodor Puscasu- Thao Quyen; Stefan Costache si Denis Buda, Stefan Paveluc, Theodor Puscasu si Denis Zuld, Alexia Cojan- Song Dau.

Dezastru ecologic in zona lacurilor de lânga Bacau

Ovidiu Pauliuc

7 aprilie 2016

Bacaul beneficiaza de o bogatie pentru care altii ar fi invidiosi, dar de care ne batem joc cu o consecventa greu de inteles. Este vorba despre salba de lacuri de acumulare ce strabat orasul de la nord la sud, dar si de micile cursuri de apa care se varsa in Bistrita.

Intr-o lume civilizata, aceste lacuri si cursuri de apa ar fi amenajate cu mare atentie, fiindca aduc viata si prospetime oraselor, pot fi rezervatii naturale protejate sau zone de agrement de mare atractie. La noi insa, toate acestea sunt tratate pur si simplu precum gropile de gunoi. Iar ce se poate constata intr-o simpla incursiune pe malurile Acumularii Bacau este jalnic.

S-au facut ceva eforturi sa se amenajeze acolo o rezervatie naturala, insa avem printre noi multi concetateni necivilizati care isi bat joc de natura cu sadism, indiferenti la tot ce s-a incercat sa fie imbunatatit. Iar totul are aspect de dezastru ecologic. Bunaoara, pârâul Bârnat este colmatat, plin de vegetatie spontana si mai ales de nelipsitele pet-uri. Sute de peturi de plastic. In zona strazii Vântului pare sa se fi mutat chiar groapa de gunoi a orasului. Printre tot felul de deseuri menajere aruncate de riverani zac si munti intregi de resturi de materiale de constructii. Plus câini vagabonzi dezorientati, ca intr-un adevarat ghetou.

Pe malul opus, digul din zona Serbanesti este inecat in vegetatie crescuta peste masura, inestetic, cauciucuri de masini, peturi si alte mizerii abandonate cu nesimtire, aduse din cine stie ce zona a orasului. Si descrierile acestea pot continua de-a lungul celor câtiva kilometri de diguri care fac parte din aria urbana.

[wonderplugin_gallery id=”491″]

Autoritatile spun ca, din când in când, fac curatenie, insa asta nu se prea vede. De la Primarie se arata cu degetul spre Hidroelectrica, societatea care are in grija digurile, dar nu si zonele adiacente. Responsabilitati ar mai avea Apele Române sau Garda de Mediu, insa, ca de obicei, unde sunt multi responsabili, nimeni nu ia nici o masura. Iar Bacaul ramâne cu aceasta pata extrem de urâta pe chip, inclusiv din vina unor concetateni care nu au auzit de civilizatie.

Festivalul Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” (8-14 aprilie 2016)

Cultură

Gheorghe Bălțătescu

7 aprilie 2016

In perioada 8-14 aprilie va avea loc in Bacau Festivalul International al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”. Evenimentul se va desfasura la Teatrul Bacovia, precum si în alte spatii din oras. Dupa zece editii, sub denumirea de Gala STAR, de anul acesta va purta numele regretatului gramaturg Valentin Silvestru si se adreseaza
artistilor cu posibilitati de expresie deosebite, exercitate de un singur actor în aceeasi unitate de timp si spatiu, în formule de tipul: Monodrama, Teatru-dans/pantomima, Impro/stand-up, Animatie, Visual & digital art.

Programul editiei este urmatorul:

– Vineri, 8 aprilie, ora: 16.00, Sala Mare, recital in concurs – Adina Iftimie, Teatrul Municipal „Bacovia” Bacau: CABINIERA, dupa Irina Muhanetova, regia Simona Baicu; Ora: 17.30, Sala Studio, recital in concurs – Dragos Huluba, Teatrul ARCA al Fundatiei Culturale ParteR si ARCUB: NU, MULTUMESC, dupa Rodrigo Garcia, regia Victor Scoradet; Ora: 19.30, Sala Mare, recital in concurs – Inna Andriuca, Teatrul Municipal Baia Mare: ALBASTRU. GALBEN. ROSU, text si regie Radu Macrinici; Ora: 21.00, Sala Mare, recital în concurs – Alina Radu, productie independenta: REQUIEM PANDORA, scenariu si regie Alexandru Amatis Chifu.

– Sâmbata, 9 aprilie, ora 16.00, Sala Studio, Recital în concurs – Dan Andrei, Asociatia culturala „DA”, Pitesti: ÎNSEMNARILE UNUI NEBUN, dupa N.V. Gogol, regia Alexandru Nagy; ora 17.30, Sala Mare, recital în concurs – Stefan Huluba, Asociatia Jamais Vu Bucuresti: …ISH, text si regie Stefan Huluba; ora 19.30, Sala Studio, recital în concurs – Ovidiu Ivan, productie independenta, Iasi: NOAPTEA DINAINTEA PADURILOR, dupa B.M. Koltès, regia Cristi Avram; ora 21.00, Sala Mare, Recital în concurs – Ilona Brezoianu, Godot Cafe-Teatru: FATA DIN CURCUBEU – text si regie Lia Bugnar.

– Duminica, 10 aprilie, ora 11.00, Café du Théâtre, Spectacol lectura „Clara si Robert. Hârtie cu portative”, de Violeta Savu – interpreteaza, Eliza Noemi Judeu, regia Crista Bilciu; ora 16.00, Sala Mare, recital în concurs – Mihai Dontu, Teatrul “M. Eminescu” Botosani: BALERINUL TURBAT, dupa Denis Panfilov, regia Victoria Bucun si Mihai Dontu; ora 17.30, Sala Studio, recital în concurs – Mihaela Serban, Godot Cafe-Teatru:
SUB GEANA MARII, dupa A.P. Cehov; ora 19.30, Sala Mare, recital în concurs – Lamia Beligan, Teatrul Excelsior: VIVIEN LEIGH – ULTIMA CONFERINTA DE PRESA, dupa Marcy Lafferty, regia Liana Ceterchi; ora 21.00, Teatrul de Vara “Radu Beligan” Bacau, recital în concurs: Ofelia Popii, Teatrul “Radu Stanca” Sibiu: FELII, text si regie Lia Bugnar.

– Luni, 11 aprilie 2016, ora 11.00, Café du Théâtre, Spectacol lectura „Povestea pasarii fara cuib” de Ada Lupu – în interpretarea autoarei, regia Crista Bilciu; ora 16.00, Sala Studio, Recital în concurs- Valentin Braniste, Productie independenta Bacau: LONDON ESCORT, text si regie Vali Bolat; ora 17.30, Sala Mare, Recital în concurs – Lung Laszlo Zsolt, Compania Aradi Kamaraszinhaz: INFANTILITATI, dupa Raymond Cousse, regia Tapaszto Erno; ora 19.30, Sala Studio, Recital în concurs – Geanina Alecsoaie, Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacau: CE DORITI, dupa Bartlett Sher, muzica Cristina Hudici; ora 21.00, Sala Mare, Recital în concurs: Inhof Katalin La Kati Cuadro Flamenco, Ungaria, Uniunea Teatrelor Minoritare din Ungaria si Aradi Kamaraszinhaz: GUERNICA 80 – TOT ÎNTREGUL S-A SPART, regia Tapaszto Erno; ora: 22.30, Café du Théâtre, Recital extraordinar – Harsányi Attila – spectacol Vîsotki.

– Marti, 12 aprilie 2016, Ora 11.00, Café du Théâtre, Colocviu organizat de AICT – Teatrologie: Monodrama, însingurare sau comunicare? Moderator, Doru Mares; ora 16.00, Sala Studio, Recital în concurs – Nicolae Vicol, Teatrul I. D. Sârbu, Petrosani: DRAGOSTELE UNUI FANTE, dupa Mihaela Mihai, regia Andrei Mihalache; ora 17.30, Sala Mare, Recital în concurs – Aura Calarasu, Teatrul Odeon & Asociatia Româna pentru Promovarea Artelor Spectacolului: O CASA DE PAPUSI, dupa Henrik Ibsen, regia Carmen Lidia Vidu; ora 19.30, Sala Studio, Recital în concurs – Catalin Babliuc, Casa Artelor: BOX FM, de Conrad Mericoffer si Mihaela Ularu, regia Radu Iacoban; ora 21.00, Sala Mare, Recital în concurs – Nicoleta Lefter, Productie Working Art Space and Production, Bucuresti: ALEARGA, dupa Ana Maria Sandu, regia Silvia Calin; ora 21.00, Teatrul de Vara, Recital extraordinar – Dan Puric – Suflet românesc.

– Miercuri, 13 aprilie 2016, Ora 11.00, Café du Théâtre, Spectacol lectura „Eurile din iubire” de Victor Nicolae Ciobanu – interpreteaza Bogdan Matei, regia Crista Bilciu; ora 16.00, Sala Studio, Recital în concurs -Valentina Zaharia, Productie independenta, Bucuresti: WORLD WITHOUT WORSHIP, dupa John Elsom, regie Catinca Draganescu; ora 17.30, Sala Mare, Recital în concurs – Petronela Purima, Compania PurAnima Bucuresti: DO MI NO, regia Petronela Purima; ora 19.30 Sala Mare, Recital în concurs – Eliza Noemi Judeu, Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacau: ICH BIN OFELIA, dupa Gertrud Fussenegger, regia Sorin Militaru; ora 21.00, Sala Mare, Recital în concurs – Mihaela Murafa, Productie independenta Bacau: ROGVAIV, text si regie Mihaela Murafa; ora 21.00, Teatrul de Vara, Recital extraordinar -Horatiu Malaele – Sunt un orb.

– Joi 14 aprilie, Recital extraordinar, ora 17.00, Sala Mare – Stefana Chele & Bogdan Capsa – Premiul Teatrului Bacovia pentru IDFest 2015; Ora 18.45, Sala Mare – Recital extraordinar Anda Saltelechi – Pe jumatate cântec – Premiul Valentin Nicolau 2015, text si regie Crista Bilciu; ora 20.00, Sala Mare – Festivitatea de premiere a câstigatorilor Festivalului Recitalurilor Dramatice “Valentin Silvestru” 2016; ora 21.00, Sala Mare, Recital extraordinar – Razvan Vasilescu – Profu’; ora 21.30, Café du Théâtre, Recital extraordinar – Pusa Darie – Terapia prin sex@gmail.com.
Bugetul alocat – 250.000 lei. Premii: 7.000 euro – Marele premiu, 2.000 euro – trei premii, 1.000 euro – Premiul pentru sectia dramaturgie. Se maia corda premii in carti de la editurile Nemira si Tarcus Arte.

Sinistratii de la Zemes refuza garsonierele oferite de primarie

Reportaj

Ramona Ionescu

7 aprilie 2016

sinistrati Zemes 7 (blocul OMV renovat) — Sinistratilor li se ofera o garsoniera in locul caselor / foto: Ramona Ionescu

– au trecut sase ani de la explozia din comuna Zemes, pe fondul acumularilor de gaze naturale – din decembrie 2010 si pâna in prezent, cele 14 familii evacuate in urma exploziei si-au petrecut viata pe unde au apucat – dupa ce au fost scosi din case, oamenii au fost dusi la stadion, mutati apoi in cladirea dispensarului, iar pe viitor li se vor oferi garsoniere – sinistratii se judeca in continuare cu OMV Petrom si spun ca nu isi dau casele pe o garsoniera si ca vor sa fie despagubiti

Cosmarul sinistratilor din comuna Zemes continua si in anul 2016. Sunt 14 familii afectate de decizia autoritatilor de a-si parasi casele. Dintre acestea, trei familii isi duc traiul in cladirea fostului dispensar medical, alte familii sunt imprastiate pe la rude prin sat, iar altele au plecat in satul Bolatau, unde locuiesc la neamuri sau chiar in incinta scolii. Au fost ani de judecata, termene, amânari, procese pierdute in prima instanta, recursuri etc.

In asteptarea unor solutii favorabile, autoritatile au incercat sa le faca traiul mai usor familiilor sinistrate. Zona in care sunt emanatii mari de gaze arata ca dupa razboi. Scoala parca a fost bombardata, iar din ea s-a furat cam tot ce putea fi valorificat. Cladirile neingrijite, parasite in graba de proprietari, arata exact ca niste locuinte abandonate. Casele se degradeaza de la an la an, desi in multe din ele se afla bunurile oamenilor pusi pe fuga de explozie. Costel Dudau, primarul comunei Zemes, spune ca in maxim o luna de zile se vor incheia lucrarile de renovare la blocul oferit cu titlu gratuit de OMV Petrom.

„M-am dus la OMV si am luat un sediu pe strada Modârzau. Am reabilitat blocul in totalitate, iar intr-o luna va fi gata. Sunt 40 de garsoniere disponibile care vor fi oferite familiilor evacuate din case in urma exploziei produse de emanatiile de gaze de sonda. Restul garsonierelor vor fi alocate tinerilor cu probleme sociale sau in caz de necesitate“, declara Costel Dudau, primarul comunei Zemes

„Nu plecam in tiganie”

Daca pentru primar este o realizare acest bloc renovat, locatarii devin sceptici atunci când li se vorbeste despre mutare si bat in retragere. Vasile si Iuliana Balauta, este unul din cuplurile sinistrate. Cei doi, impreuna cu trei copii locuiesc intr-o aripa a dispensarului transformat in Centru de servicii sociale. Stau de trei ani aici si se pare ca s-au acomodat noului trai de viata. Iuliana este casnica, iar Vasile este singurul care aduce bani in casa. „Am auzit si noi despre garsonierele acestea, insa, mutarea in sine nu ne convine. Unde sa stam cinci persoane intr-o garsoniera. Cum o sa dormim?

Copiii sunt mari! Nu pot sa dorm cu fetele! Acasa aveam spatiu destul pentru toata lumea. Pâna si la dispensar este mai mult spatiu pentru copii. Nu a fost vina noastra ca s-a produs explozia. Cine se face vinovat sa raspunda! Pâna când nu vom fi despagubiti, noi nu vom pleca de aici!“, declara Vasile Balauta. Oamenilor le convine de minune sa locuiasca in fostul dispensar. Beneficiaza de toate utilitatile, iar facturile le suporta primaria. Transportul in comun le trece prin fata casei, iar zona este una linistita. „Cum sa plecam in tiganie?!? Sa ne fie frica sa iesim din casa pe Modârzau! Eu nu stiu exact cine ne reprezinta, insa, stiu ca inca se judeca procesul. Eu nu-mi dau casa pe o garsoniera!, spune Iuliana Balauta

Bloc nou, de la OMV

Daca oamenii nu platesc utilitatile sau chiria, este posibil ca la noile garsoniere sa fie obligati sa suporte singuri cheltuielile. Garsonierele au o suprafata de 38 mp, cu o camera, o bucatarie, baie, sistem individual de incalzire pe gaze naturale, parchet, gresie, usi metalice, tâmplarie termopan. Blocul OMV a fost renovat si reabilitat termic, iar in scurt timp isi va deschide usile pentru noii locatari.

Volei masculin/ Divizia A2: Doua din patru

Sport

Dan Sion

7 aprilie 2016

Cursa pentru promovarea in Divizia A la volei masculin, next level. De vineri si pâna duminica, Sala Sporturilor din Bacau va gazdui turneul din etapa a doua a play-off-ului, premergator celui de promovare, programat in luna mai.

Din Seria de Est isi vor disputa cele doua locuri la turneul de promovare un numar de patru echipe: gazdele de la Stiinta Bacau, Steaua, CSU Suceava si Rapid Bucuresti. Se va juca in sistem campionat, fiecare cu fiecare intr-un regim de câte doua meciuri pe zi: vineri si sâmbata, de la 15.00 si 17.00, iar duminica, de la 10.00 si 12.00.

„In mod normal, ar trebui sa ne calificam noi si cu Steaua”, a declarat antrenorul Stiintei, Cornel Paduraru, care doreste sa-si intâlneasca adversarii in urmatoarea ordine: Rapid, CSU Suceava si Steaua. „Cert este ca in fiecare zi de turneu noi vom juca al doilea meci.

In conditiile in care nu am gasit in regulament obligativitatea de a efectua o tragere la sorti, vom propune, in calitate de club organizator, sa jucam vineri cu Rapid, sâmbata cu Suceava, iar duminica, impotriva Stelei. Sper ca solicitarea noastra sa fie acceptata”, a declarat Paduraru.

Money, money, money

Opinii
Editorial

Silvia Patrascanu

7 aprilie 2016

Toata aceasta poveste despre banii companiilor si fundatiilor offshore ne arata noua, naivilor, cum functioneaza lumea in care traim. Noua, celor care ne invatam copiii sa fie preocupati de o cariera serioasa, nu de afaceri facile.

De fapt, stim ca asa stau lucrurile, dar preferam sa uitam. Asemenea dezvaluiri ne amintesc, din când in când, ca banii invârt, banii incuie si descuie, banii inseamna, uneori, viata sau moartea. Faptul ca si occidentalii au “lacomii” lor nu trebuie sa ne linisteasca, dimpotriva, ar trebui sa ne sperie. Ah, cât ne-am dorit sa fim ca ei, sa traim intr-o tara ca a lor, intr-un stat de drept, cu politicieni care demisioneaza, cu universitati renumite si spitale moderne, o tara fara coruptie, fara intelegeri oculte intre afaceristii de ocazie, functionarii angajati politic si politicienii interesati sa faca avere foarte repede. Iaca, descoperim ca nesimtirea si lacomia nu sunt determinate geopolitic.

Pentru bani trudesc spionii straini in România, pentru bani vor unii sa ajunga prim-ministri sau primari. Pentru bani au fost privatizate si dezmembrate siderurgii, pentru bani au fost retrocedate paduri unor mostenitori ai caror bunici le vândusera inainte de ’44 sau le cedasera statului in contul unor ipoteci neplatite. N-a contat. Mostenitorii aflati departe de tara au vândut drepturile litigioase, iar românasii aflati in functii au obtinut, cu celeritate, proprietatile. Cine a avut de câstigat?

Nu statul, ci actorii politici, dar si strainii care stiu ce va insemna, peste 20 de ani, sa detii un teren agricol sau o padure. Protipendada, care se tot lateste, pentru asta se lupta. In România si peste tot, in lume. Pentru putere si bani, caci puterea e instrumentul, banii sunt scopul, dar inlesnesc, la rândul lor, obtinerea puterii si a altor bani. Si cu cât reprezentantii “elitei” au mai multi bani cu atât devin mai meschini. De ce sa risipeasca banii lor? Ai lor. E mai usor sa imparti putinul decât multul: daca ai un singur cozonac daruiesti cu usurinta o felie, dar 16 la suta dintr-o mie de cozonaci e prea mult, dom’le!

Asa ca, fuga, cu cozonacul, in paradis. Apoi da-i si critica, acuza ca, in România, nu sunt drumuri netede, ca in spitale colcaie bacteriile, ca medicii sunt neatenti sau mediocri, ca dascalii sunt nervosi si nu-si mai iubesc profesia. Asa o fi, dar ei nu-si duc salariul de 1.500 de lei in Panama.

Presedintele Lions Clubs International vine in România

Petru Done

7 aprilie 2016

Presedintele Lions Clubs International (LCI), dr. Jitsuhiro Yamada (foto), se va afla, in perioada 9 -12 aprilie, intr-o scurta vizita oficiala in România si se va intâlni cu reprezentantii cluburilor din tara noastra, intre care si cele trei cluburi din judetul Bacau, Lions Club Moldova, Lions Club Sf. Gheorghe si Lions Club Comanesti. „Acesta este un eveniment special si unic pâna acum in viata districtului nostru” – a apreciat István Dávid, guvernatorul Districtului 124 România al LIC.
Jitsuhiro Yamada va vizita, intre altele, Castelul Peles, va avea o intâlnire cu primarul Brasovului, va vizita municipiul Ploiesti si va fi primit la Parlamentul României de presedintele Camerei Deputatilor.

In România, cluburile Lions fiinteaza din anul 1990 si formeaza Districtul 124, iar Lions Club Moldova este unul dintre primele cluburi infiintate. Membrii acestor asociatii sunt barbati si femei, oameni de o moralitate ireprosabila si cu pozitii sociale stabile, care adera in mod benevol la organizatie si accepta sa ofere o parte din timpul si energia lor pentru ajutorarea celor aflati in nevoie. Deviza miscarii lionistice este, de altfel, „We Serve” (Noi servim).

Jitsuhiro Yamada este medic neurochirurg si membru Lions din anul 1985, in Japonia. Este, de asemenea, presedinte al mai multor organizatii profesionale medicale si foarte activ in domeniul relatiilor internationale.

LIC este cea mai mare organizatie de servicii prin voluntariat din lume, reprezentata în peste 200 de tari de 842 de districte cu peste 45.000 de cluburi si peste 1.300.000 de membri. In anul 1954, Lions Club International a devenit membru fondator cu statut de tara al ONU, iar Ziua Lions se sarbatoreste anual la New York si Viena.

“Apel general” la Baza 95 Aeriana Bacau

Ramona Ionescu

7 aprilie 2016

– s-a strigat “catalogul” militarilor pentru ziua de instructie – se fac pregatiri si pentru saptamâna “Scoala Altfel”

O zi de instructie militara nu poate incepe fara “apelul general”. In Baza 95 Aeriana Bacau, ziua de joi a debutat cu intonarea Imnului national al României, urmata de efectuarea prezentei nominale in cadrul “Apelului general” si încheiata cu defilarea unitatii.

Lt. Adrian Cocea, ofiter de relatii publice la Baza 95 Aeriana Bacau spune ca astfel de actiuni sunt prevazute in regulamentul de ordine interioara a unitatii militare si preced orelor de instructie. In programul zilei sunt trecute inclusiv misiunile avioanelor MiG-21 Lancer, relocate pe Bacau, de la Câmpia Turzii.

Pilotii de pe supersonic executa misiunile din programul de pregatire la Baza 95 Aeriana Bacau, pentru ca la Câmpia Turzii sunt programate reparatii la pista de decolare-aterizare.

Aglomeratie in saptamâna “Scoala Altfel”

In ceea ce priveste programul destinat publicului, in perioada 18 – 22 aprilie, in saptamâna “Scoala Altfel”, peste 1.400 de elevi vor vizita unitatea de aviatie din Bacau.

Se vor organiza standuri de prezentare, se va amenaja o expozitie de armament, vizitatorii vor avea la dispozitie un avion si un elicopter in care vor putea urca si afla informatii de la personalul tehnic, Muzica Militara va complete atmosfera cu un repertoriu adecvat, iar un angajat al Politiei Militare va sustine demonstratii de karate cu ajutorul colegilor din clubul pe care il coordoneaza. (Ramona Ionescu)

Cursele aeriene Bacau – Bruxelles aterizeaza tot la Maastricht

Petru Done

7 aprilie 2016

avion — Aeroportul Maastricht Aachen se afla la 110 km de Bruxelles

Cursa aeriana Bacau – Bruxelles – Bacau, operata de compania Blue Air, este programata si pentru zilele de 8, 11 si 15 aprilie cu aterizare in capitala Belgiei tot pe aeroportul Maastricht Aachen.

Aeroportul Zaventem a fost redeschis, dar poate acomoda un numar limitat de zboruri pe zi. Aeroportul Maastricht Aachen se afla la o distanta de 110 km de Bruxelles, dar Blue Air asigura transfer gratuit cu autocarul intre Bruxelles – Gare du Nord si Aeroportul Maastricht Aachen.

„Facem apel catre pasageri – au anuntat oficialii de la Blue Air – sa se prezinte cu patru ore inainte de zbor la punctul de intâlnire din Bruxelles, statia de autocare dedicata din Gare du Nord. Vom asigura transferul cu autocarul catre Bruxelles-Gare du Nord si pasagerilor care vor ateriza la Maastricht Aachen”.

Orarul de zbor al cursei din Bacau este programat pentru decolari la orele 16,35 pe 8 aprilie, la 16,40 pe 11 aprilie si la 16,35 pe 15 aprilie. De pe Maastricht Aachen se decoleaza la orele 19,15 pe 8, pe 11 si pe 15 aprilie. Zborul dureaza circa doua ore.

Budapesta, 1956: O executie in plina revolutie

Z
Contrasens

Răzvan Bibire

7 aprilie 2016

Suntem in plina Revolutie maghiara. Probabil ati vazut filme, ati citit despre asta. Fiind o revolutie anti-comunista, a beneficiat de simpatia lumii occidentale. Revolutionarii aplica, insa, aceleasi procedee ca si cei impotriva carora lupta: executii sumare, fara judecata.

Pe 31 octombrie 1956, un grup de revolutionari navaleste in sediul AVH – politia secreta – si scoate afara ofiterii, ii aliniaza la zid si-i impusca. Fotoreporterul revistei LIFE, John Sadovy, povesteste, ingrozit, cele 40 de minute la care a asistat:

“Am fost trei ani in razboi dar nimic din ceea ce am vazut nu se compara cu aceasta oribila scena. Pot vedea gloantele care lovesc hainele oamenilor. Poti vedea fiecare glont. Se trage atât de aproape incât corpul celui ucis se transforma in amortizor. Apoi revolutionarii scot o femeie din cladire. Are fata alba. Se uita in stânga si-n dreapta si vede peste tot cadavre.

Un barbat vine si o loveste cu patul unei pusti. Altul o trage de par si o loveste. Femeia cade iar ei o lovesc in continuare. Am crezut ca va muri. Dar in câteva secunde se ridica si cerseste indurare. Spune ca nu face parte din politia secreta. Unii dintre rebeli decid sa o urce intr-un autobuz in timp ce altii, care impuscasera ofiterii, striga: ‘Fara prizonieri! Fara prizonieri’!

Inca se mai aud impuscaturi in cladire. Din când in când iese câte un grup mic. Un barbat ajunge pâna in parcare dar este terminat. Vin inca doi, unul dintre ei, ofiter superior. Trupul sau insângerat este spânzurat picioare de un copac iar trei femei vin si-l scuipa. Alti doi sau trei barbati, aparent tot ofiteri superiori, sunt spânzurati la fel. Ultima incaierare in cladire. Este adus un baietel. Il aduc pe umeri. Are trei ani sau trei ani si jumatate, se uita in jur.

‘Nu-l omorâti’ – se aude. Este fiul unuia dintre ofiterii ucisi.

Inapoi spre parcare. Vad femei cautându-si barbatii printre trupurile intinse pe pamânt”

Braconaj pe lacul Galbeni

Comunicat de presa

7 aprilie 2016

Un echipaj de jandarmerie din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, în data de 07.04 a.c., în jurul orei 05.00, în timp ce executa o acţiune punctuală ce viza prevenirea şi combaterea braconajului piscicol, a surprins în flagrant, pe lacul de acumulare Galbeni, în punctul „Coada Lacului” din municipiul Bacău, trei bărbaţi în timp ce pescuiau folosindu-se de o barcă pneumatică şi 13 plase de pescuit.

Asupra celor trei bărbaţi, cu vârste cuprinse între 22 şi 55 de ani, doi cu domiciliul în municipiul Bacău şi unul domiciliat într-o comună limitrofă, jandarmii au identificat o barcă pneumatică, 3 plase de pescuit de tip monofilament cu dimensiunile de 2 m x 100 m fiecare, 10 plase de pescuit de tip monofilament cu dimensiunea de 1,5 m. x 50 m fiecare şi 50 kg de peşte care, fiind viu, a fost redat mediului natural.

Drept urmare, jandarmii au întocmit celor trei bărbaţi actele de constatare sub aspectul comiterii unei fapte susceptibile încălcării prevederilor din O.U.G. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, acestea, barca şi plasele de pescuit fiind predate lucrătorilor de poliţie pentru continuarea cercetărilor în acest caz.

Cum se mai fura telefoanele in Bacau

Comunicat de presa

7 aprilie 2016

Miercuri, 06 aprilie a.c., în jurul orei 10.00, jandarmii băcăuani au identificat un tânăr care s-a făcut nevăzut cu smartphone-ul unui adolescent.

Echipa de intervenţie a fost sesizată de către dispecerul de serviciu al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, despre faptul că un tânăr a apelat SNAU 112 şi a solicitat sprijin, deoarece acesta a rămas fără telefonul mobil după ce în prealabil i l-a împrumutat unui alt tânăr, L.I. de 17 ani, domiciliat în municipiul Bacău, pentru a purta o convorbire telefonică. După ce a vorbit la telefon, persoana în cauză a refuzat să returneze telefonul şi a fugit.

Jandarmii împreună cu tânărul păgubit au trecut imediat la căutarea făptuitorului în zona în care a fugit, în primă fază acesta nefiind găsit.

După aproximativ 30 de minute, jandarmii s-au întors în zona unde s-a petrecut fapta, căutându-l şi găsindu-l pe făptuitor ascuns printre blocurile din apropiere.

Cu ocazia controlului corporal, asupra persoanei în cauză a fost găsit telefonul mobil care aparţinea numitului I.G. de 15 ani, domiciliat într-o comună limitrofă municipiului Bacău.

Urmare a acestui fapt, jandarmii au întocmit acte de constatare sub aspectul susceptibil încălcării prevederilor art. 238, C.P. (abuzul de încredere), dosarul cu actele de constatare şi bunul recuperat fiind predate lucrătorilor de poliţie pentru continuarea cercetărilor în acest caz.

1...3.1193.1203.121...5.775 Pagina 3.120 din 5.775