E o marturisire pe care si-o facuse siesi eminenta profesoara de limba si literatura româna Laetitia Leonte (9 apr. 1916, Agighiol, jud. Tulcea – 24 sept. 2015, Târgu-Ocna) într-un interviu imaginar pe care si l-a „aplicat” în iulie 2005. Mandita Grigorescu, dascalita ei de româna la Liceul Teoretic de Fete „Principesa Ileana” din Tulcea, este mama Mioarei Avram, sefa Sectorului de gramatica al Institutului de Lingvistica din Bucuresti, coautoare la Gramatica Academiei (editia I) si semnatara a unor foarte apreciate lucrari de cultivarea limbii, între care „Ortografia pentru toti”. Prietenia celor doua filologe – Mioara, respectiv Laetitia – a fost o bucurie reciproca, prima admirându-i „tineretea spirituala” (autograf al Mioarei Avram, datat 30 ian. 1993) si invitând-o la „Procesul ortografiei” macar ca auditor. „Rolul meu – scrie autoarea Gramaticii pentru toti – va fi atât cel de grefier, cât si cel de avocat al apararii, de martor ocular si chiar de inculpat drept complice” (din comunicarea tinuta în sedinta Comisiei de cultivare a limbii din 31 oct. 1991). Desi mai tânara (n. 1932), Mioara Avram ne-a parasit (în 2004), înainte de a primi „verdictul” instantei stiintifice, dar Laetitia a continuat sa comunice cu familia sa, în special cu Andrei Avram, reputat lingvist si el. Despre o parte dintre aceste experiente de viata ne-a vorbit în „Retrospectiva” (Ed. „Magic Print”, 2012), în care Mandita Grigorescu (Caraman) este deseori citata pentru priceperea de a-si fi format propriii discipoli.
Am avut privilegiul de a afla si alte detalii dintr-o viata de dascal, de prezbitera (sotia preotului Sp. Leonte) si de raspânditor al culturii în mai multe localitati din tara. Lungile noastre convorbiri telefonice (deseori treceau de o ora) erau prilejuri de a schita portrete ale numerosilor peregrini prin viata pe care o memorie fabuloasa i-a retinut aidoma: teologi (Nicodim Munteanu, Eftimie Luca, Ilarion Argatu, Anastasia Popescu – Mama Sica, Vasile Ispir), lingvisti (Victoria Gavrilescu, Giorge Pascu, Tatiana Slama-Cazacu, Stelian Dumistracel), istorici ai culturii (Emilia St. Milicescu, Gheorghe Eminescu, Lucia Bors), scriitori (N. Steinhardt, Magda Isanos, Agatha Grigorescu-Bacovia, Pan M. Vizirescu, Al. Protopopescu, Daniela Caurea, Valeriu Filimon), didacticieni-carturari (Iosif Gabrea, Leca Morariu, Milan Sesan, Al. Epure, Grigore Salceanu, Cezar Calenic), artisti (Maria Tanase, Monica Ghiuta, Sergiu Celibidache), oameni politici (Elena Alistar) s.a.
Centenarul (11 mart. 2016) a fost unul comemorativ: la scoala unde a slujit un deceniu (Gimnaziala Nr. 1 Tarhaus, com. Ghimes-Faget), biblioteca poarta numele „Prof. Laetitia Leonte” si adaposteste un serios fond de carte donat în 2015 chiar de patronim. Cei veniti din judet si din tara – chemati de Societatea Cultural-stiintifica „Vasile Alecsandri”, Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru”, Liceul Tehnologic Faget, de scoala-gazda si de familie la Simpozionul „Cuvânt, cultura, educatie” – au fost apreciati „pentru slujirea cu credinta a cuvântului deplin, a culturii nationale si a educatiei înaltatoare”.
Un catren din însemnarile ei, despre limba româna, îi defineste crezul: „Noi ne ducem fiecare/Unde-i datul, rând pe rând;/Ea cât lumea va ramâne,/Veacurile luminând” (Virgil Carianopol). „Seara, înainte de rugaciune, cânt Imnul regal, compus de Vasile Alecsandri”, îmi spunea într-o discutie telefonica (29.06.2015). Ca „strai de purpura si aur peste tarâna cea grea” este mantia vietii Laetitiei Leonte; triumf al osârdiei.
