În ultimele săptămâni, Deșteptarea a publicat articole din arhiva ziarului Steagul Roșu a care reflectă momente interesante din istoria României din perioada regimului comunist. Aceste articole ne arată o fațetă adesea uitată a țării noastre, una în care oamenii au demonstrat nu doar competență, ci și o capacitate remarcabilă de a inova, de a inventa și de a se adapta la cerințele unui timp dificil.
Adesea, în discuțiile publice, se răspândește opinia conform căreia perioada comunistă a fost un capitol întunecat al istoriei României, în care nu s-a realizat nimic notabil sau, în cel mai rău caz, țara a involuat. Această opinie nu poate fi ignorată, însă pentru o înțelegere completă a acelei perioade, este important să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Dacă ne uităm în jur, vom observa că marea majoritate a românilor trăiesc astăzi în apartamente construite în acea perioadă, beneficiază de electricitate furnizată de hidrocentrale ridicate atunci și învață în școli construite în aceleași decenii. Aceste realizări nu pot fi trecute cu vederea, însă ele sunt doar o parte a unei povești mai ample.
Un aspect pe care trebuie să-l subliniem este că în perioada comunistă au existat momente semnificative în care România a demonstrat capacitatea de a inova și de a adapta produse, tehnici și idei. De exemplu, în anii ’70, la IMU Bacău, o mașină de rectificat a fost dotată cu comandă numerică, un concept revoluționar la acea vreme. Acesta nu era doar un produs intern; era un produs de export, ce subliniază faptul că România avea oameni competenți care reușeau să pună pe picioare tehnologie avansată pentru acea perioadă.
Un alt exemplu de adaptabilitate a fost implementarea unui proces inovator de extragere a gazului metan din deșeuri la stația de epurare din Bacău. Aceste soluții nu doar că rezolvau problemele de mediu, dar reprezentau și o sursă de energie și eficiență care ar fi putut fi utilizată în alte domenii ale economiei.
În domeniul sănătății, se deschideau magazine specializate care oferau produse pentru persoanele cu probleme de sănătate, iar în salina de la Târgu Ocna se amenaja un sanatoriu, un exemplu de îngrijire a populației și de preocupare pentru bunăstarea acesteia. Aceste inițiative nu doar că reflectau o gândire progresistă, dar arată și o adaptare la nevoile și condițiile specifice ale vremii.
Poate unul dintre cele mai interesante exemple de inovație socială a fost implementarea timpurie a unui sistem de educație la distanță, un concept care este extrem de popular astăzi sub denumirea de «tele-learning». În anii ’70, agricultorii români beneficiau de sesiuni educaționale prin intermediul televizorului, o soluție care încerca să rezolve nevoile educaționale ale unei populații rurale largi și izolate. Acesta este un exemplu clar al modului în care statul român încerca să adapteze soluții tehnologice pentru a îmbunătăți nivelul de trai al cetățenilor săi, chiar și în condițiile regimului comunist.
Aceste exemple, printre multe altele, demonstrează că România, chiar și în perioada regimului comunist, nu a fost o țară stagnantă sau retrogradă. Dimpotrivă, a fost o perioadă în care s-au făcut eforturi de modernizare, de adaptare și chiar de inovație. Nu trebuie să confundăm regimul politic cu realizările oamenilor din acea perioadă, care au reușit să facă față provocărilor și să creeze soluții care au avut impact pe termen lung.
Nu intenționez să idealizez perioada comunistă sau să o prezint ca pe o epocă perfectă. Totuși, este important să recunoaștem că, în ciuda regimului autoritar, România a avut oameni capabili, competenți și inovatori, care au contribuit la dezvoltarea țării într-un mod semnificativ. Aceste realizări sunt parte din istoria noastră și merită să fie apreciate, nu doar pentru a înțelege trecutul, ci și pentru a învăța din el pe viitor.
